Activitati pentru copii
 

Acest topic este dedicat tuturor celor ce au copii si doresc sa le organizeze timpul intr-un mod placut. Prin intermediul jocului, copiii fac achizitii importante intr-un mod placut.

O carte care imi place in mod deosebit este Marea carte a celor mici. Cu ajutorul exemplelor si cu imagini sugestive, copiii sunt invatati sa taie si sa lipeasca, sa coloreze, sa picteze cu degetele, sa deseneze animale, sa numere.

Site-uri de unde puteti sa va inspirati sunt:
educatie.inmures.ro
casutacopiilor.info

Daca mai cunoasteti si alte surse de inspiratie va invit sa le impartasim. Sunt binevenite toate sugestiile sau propunerile ce ne pot ajuta sa le organizam timpul copiilor intr-un mod distractiv si educativ. Deoarece stiu ca printre forumisti sunt multi parinti ce s-au ocupat de educatia copiilor intr-un mod responsabil, nadajduiesc ca schimbul de experienta sa fie o sursa de imbogatire si crestere spre binele copiilor.

Pentru copiii mai mari o activitate interesanta este quilling-ul
http://www.youtube.com/watch?v=VP7ng5w-9wY

Activitati pentru copii
 

Din pacate nu am inca copii, insa ce pot sa va spun este cum era copilaria noastra acum sa zicem 20 de ani in urma (si era foarte placuta!) si cam cu ce ne öcupam"pe atunci: in primul rand, mai ales vara, era fotbalul , bicicleta si alte jocuri "specifice"", apoi cartile de joc, sah sau alte jocuri (dupa ce oboseam prea tare de la batut mingea), mai tarziu tablele.
Apoi alt "sport"" foarte äntrenant"" era curatarea copacilor de cirese, nuci sau ce se mai gasea pe langa bloc, uneori enervarea vecinilor cu zgomotul, iar la desene animate erau la mare cautare ""Tom si Jery"", ""Bugs bunny"" si ""Pif si Hercule""!
Cum pe atunci nationala de fotbal a Romaniei era in mare forma cu Hagi si ceilalti cand erau mondialele (si in 1990 la ""Cupa del Mondo"" si in 1994 in SUA) si juca Romania toata suflarea la tv.

Desene animate mai mult nocive, decât constructive, la fel cum şi televizorul este nociv dezvoltării normale a creierului, a gândirii la copii, iar adulţilor le "spală" creierul.

Dacă ar fi şi mireni care să fie prezenţi la fel la Sf Liturghie, ce bine ar fi.

Părerea mea este că un copil nu are nevoie de prea multe jucării, desene animate şi alte combinaţii. Copilul are nevoie în primul rând de dragostea, de afecţiunea părinţilor. Copilul trebuie lăsat să descopere, să interacţioneze cu alţi copii cu care să se joace, copilul trebuie lăsat în natură şi să inventeze jocuri. Să nu se înţeleagă greşit că sunt împotriva jucăriilor, dar aşa cum am ajuns în ziua de astăzi se investeşte prea mult în jucării. Este simplu să observăm la un copil care este înconjurat de jucării că oricâte i-ai cumpăra la un moment dat se plictiseşte de ele, dar de mama şi de tata nu. În concluzie cât mai puţine jucării şi mai multă dragoste părintească. Iar jucăriile să fie alese cu discernămînt, căci ele pot fi nocive educaţiei copilului.

Interesant ....:1:

Aici total de acord! In primul conteaza ca acel copil sa creasca intr-o familie adevarata, in care sa fie inconjurat de dragostea parinteasca (insa nu cocolosit sau protejat excesiv! Este o diferenta pe care din pacate unii parinti o sesizeaza mai greu)!

Cu mersul la Sfanta Liturghie intradevar este bine de mers, inclusiv pentru copii.

Insa cu desenele animate aici am o parere diferita de dumneavoastra- nu vad ce rau ar putea sa faca unui copil acele desene animate "clasice"" (nu cum au aparut prostiile astea mai noi cu tot felul de sf-uri) pe care le-am amintit! Erau foarte distractive si cand eram copii le urmaream cu placere! Tot pe atunci tin minte ca pentru copii era la mare cautare si revista "Mickey Mouse"" sau jocurile tip lego.

Oricum, dupa parerea mea cel mai bun mijloc de socializare pentru copii raman tot jocurile sportive- fotbal, bicicleta, badmington, etc sau acele jocuri "specifice"" copilariei!

Apoi mai erau acele "cercuri tehnico-aplicative"" sau modelismul (auto/navo/aero- modelism) care este foarte antrenant si ajuta la dezvoltarea aptitudinilor tehnice si practice a copilului.

Sorin Mihalache explica la un moment dat foarte fain ca ar trebui „sa preparam o experienta intensa” cel putin odata pe luna pentru copii. Nu o sa reusesc sa explic ce spunea el dar incerc sa redau ideea de baza. Experientele pe care le experimenteaza cei mici in cultura actuala, sunt absolut inconsistente din punct de vedere cognitiv si emotional si nu le dezvolta deloc aceste laturi. Majoritatea copiilor din ziua de azi cresc cu grave deficiente psihice tocmai fiindca omul invata eminamente experiential ori ei sunt lipsiti de experiente autentice. Ca sa coboram mai in concret, in cadrul conferintei „despre atentie”, el dadea urmatorul exemplu:

mediul educativ de astazi, setat pe audio-vizual si multitasking, distruge capactitatea copiilor de a isi controla atentia in lipsa unor stimuli puternici dpdv senzorial, ii face capabil doar de efort de scurta durata, ei se obisnuiiesc sa manevreze informatii multe dar devin incapabil sa le aprofundeze catusi de putin, isi pierd capacitatea de reflexivitate si de aceea nu se pot ruga, nu pot medita, nu se pot aduna intru sine. Solutia dpdv al neurostiintelor e ca ei sa se exerseze in a isi aduna toate resursele psihofizice intr-o singura activitate, sa se exerseze a se implica cu toata fiinta intr-un fenomen unic. Deci vorbind de „prepararea unei experiente intense” el dadea urmatorul exemplu: presupunem că celui mic, de varsta (pre)scolara, ii plac avioanele. Gasesti o zi in care il ei, il duci la aeroport, iar odata ajuns acolo nu numai ca il pui sa observe avioanele dar il pui sa isi pregateasca de acasa o lista de intrebari pe care sa le-o puna celor de acolo si mai apoi, raspunsurile adunate sa ti le prezinte tie intr-un soi de referat care eventual sa contina si poze facute de el la fata locului, etc. O atare experienta faciliteaza ca el sa se implice suta la suta dpdv. cognitiv si afectiv si astfel isi dezvolta toate acele capacitati pe care mediul de azi i le inhiba. Alte experiente pot fi centrate exclusiv pe dezvoltarea afectivitatii, de ex. il implici in cutare act de milostenie intr-o maniera mai mult sau mai putin similara cu cea de mai sus si astfel copilul dezvolta, inclusiv dpdv. neuronal (!!!), tiparele necesare actului de a darui. Evident resursele parintilor de azi sunt foarte limitate dar fiecare in limitele lui cred ca poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa gandeasca niste experiente mai mult sau mai putin intense care sa il modeleze pe copil in directia dorita...

Are Virgiliu Gheorge niste conferinte in care arata cat de mult rau fac aceste desene.
http://www.youtube.com/watch?v=BrmwCimHKoo (aici se exprima cam prost fata de nivelul lui obisnuit, cred ca era emotionat)

Insa de neaparata necesitate pentru parinti, probabil ca e conferinta aceasta:
http://www.youtube.com/watch?v=A37ehFbcoNg

Iar pt adolescenti mie mi-a placut mult asta:
http://www.youtube.com/watch?v=HGASi_4Knlo

Pentru că deşi par inonfensive ele prezintă scene dure, cam majoritatea desenelor animate (de ex Tom&Jerry). Jerry îi reprezintă pe evrei, iar Tom îi reprezintă pe nazisţi. Morala desenelor: Tom nu reuşeşte niciodată să-l prindă pe Jerry. Te las pe tine să tragi concluzia de cine au fost făcute aceste desene animate. :1:
Şi exemplele pot continua.