Gruparea ”mărturisitorilor”
 

Cunosc vreo cîțiva oameni care după întîlnirea din Creta au considerat că trebuie să se desprindă de Biserica Ortodoxă, considerînd că doar ei sînt adevărații ortodocși. Printre ei sînt și preoți, foști călugări. Se întălnesc în diverse locuri pentru a se ruga împreună.

Ce aș putea să fac să-i conving să se întoarcă la ceea ce au fost înainte de a alege drumul ăsta? Vorbesc despre oameni foarte credincioși, serioși, dar care au fost tentați de duhovnici ca împreună cu ei să se desprindă de BOR ca să devină ”mărturisitori”. Au lăsat tot în urmă: serviciu, casă, părinți... ca să înceapă o altfel de viață, în altă localitate.

Spune-le că doar rămînînd în Biserică, sub episcopi, pot avea o mîntuire cît mai aproape de siguranța absolută. Spune-le că un sinod nu este un motiv de luptă spirituală (e de admirat voința lor, nu și motivul actual al hotărîrii lor), și să își păstreze energia combativă pentru adevărata apostazie, care va veni în curînd, din prostia și păcatele noastre ca adamiți și ca români, dar și din lucrarea ocupanților văzuți (apostații apuseni) și nevăzuți (îngerii răzvrătiți și societățile secrete). Asta este, roagă-te pentru ei, dacă îți sînt apropiați. De obicei, cînd cineva pornește la luptă spirituală cu așa hotărîre...e greu de oprit sau întors...:(

Le-am spus cît m-am priceput. Degeaba. Pentru ei cuvîntul duhovnicului este literă de lege, ”pînă la lepădarea de Hristos”. Cu toate astea ei nu mai fac parte din Biserică, deci nu mai au parte nici de Hristos.

Se folosesc de cazuri din trecut ale unor Sfinți ca Maxim Mărturisitorul care s-au lepădat de episcop și de credința generală care era greșită, acei Sfinți avînd dreptate în cele din urmă. Doar că acolo era vorba despre dogmă, nu de hotărîrile unui Sinod care se referă la alte lucruri.

spune-le ca rebeliunea nu aduce nimic bun.La fel s-a intamplat si cu ingerii cazuti. Rebeliunea lui Lucifer nu s-a sfarsit cu bine pentru el

Poate ar mai trebui tăiate din coarnele (aluzie biblică la sensul de trufie) instituției duhovnicului. Cam mulți "duhovnici" fac rușine hainei preoțești, făcînd propagandă stilistă, legionară, etc. Poate ar fi bine ca episcopii să aibă o autoritate completă asupra mănăstirilor și duhovnicilor aco aflători. În general, preoții de mir sînt mai realiști, smeriți, disciplinați și, foarte important, lipsiți de fanatism și cu viziuni largi. Pariez că una din cauzele principale pentru această deosebire este starea de capi de familie a preoților căsătoriți. Iar ce privește pe răspopiți și nepomenitori, sînt o gloată schismatică, care merită zero atenție sau respect.

"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit."

Ioan 2:19

Da, interesant e că la același duhovnic [actualmente alungat din mănăstire] se spovedește încă un preot din oraș, un om serios, cu capul pe umeri. Care bineînțeles că a fost invitat și el să nu-l mai pomenească pe episcopul locului și să li se alăture, indiferent ce va urma. Doar că preotul de mir a spus simplu că atîta vreme cît nu vede documentele oficiale și originale ale Sinodului care ar fi hotărît spre exemplu căsătoriile interconfesionale, ordodoxe - neoprotestante să zicem, el nu va renunța la poziția în care se află, așa, pe baza unor zvonuri. Dar dacă i se va porunci de sus să căsătorească ortodocși cu alte confesiuni, atunci se va lepăda și el de episcopul locului.

Cei doi despre care scriu sînt unii dintre cei mai credincioși și practicanți oameni pe care i-am întîlnit. Unul a făcut Teologia, a fost și profesor de religie mulți ani. Dar probabil că după măsura la care ajunseseră au venit și ispitele, direct proporționale... soldate cu o cădere foarte de sus.

Dar nu e de mirare, avînd în vedere că Tradiția are exemple chiar de pustinici și de călugări bătrîni care au căzut urît de tot după zeci de ani de luptă crîncenă. Totuși, chiar și așa, există cale de întoarcere pentru oricine are curajul și puterea de a pune din nou început bun.

Deci dacă au ieșit pot să intre înapoi în corabie cît încă este spre seară și încă nu s-a plecat vremea.

Sunt caderi de-a stanga dar sunt si caderi de-a dreapta.
Ca orice virtute, daca nu e insotita de si mai multa smerenie, duce sigur la mandrie si de la mandrie la orbire duhovniceasca.
Ravna multa cu pricepere si cunostinta putina e paguboasa.

Iesisera ei mai de mult pe aratura, cu gandul, cu fapta abia acum s-a vazut insa.

Treaba asta cu "casatoriile interconfesionale", chipurile, "eretice", este o alta isterie stilistoida trasa de par. Conducatorii ortodocsi se casatoreau deseori cu persoane care, fie fusesera botezate in graba si politic, fie erau de alta confesiune, si nu a murit nimeni, duhovniceste adica, din asta.
Nemaipomenitii de nepomenitori au o viata fara griji si framintari. Cei ca persoanele de care pomeneste Florin-Ionut sint exceptii, care, ca orice exceptii, confirma regula.