a te ruga pentru cineva care nu merita
 

salutare tuturor!

de ceva timp ma rog pentru linistea unei persoane apropiate, pt rezolvarea problemelor materiale pe care le are. adica, in cursul unei, imi iau din timp sa citesc un paraclis pt aceasta persoana.
azi am avut o mica dezamagire, de fapt nu e prima.

stiu ca nu procedez corect, dar simt ca nu merita gandurile si rugaciunile mele.
am in jurul meu persoane, inclusiv familia mea, care poate au mai mare nevoie de sprijinul meu moral.
nu gandesc corect in acest fel, nu?

Oare noi meritam rugaciunile parintilor duhovnici si ale celor din manastiri ?!
Daca se face cu inima smerita si cu durere pentru caderea sau lipsurile cuiva, rugaciunea este de folos si aceluia, dar si noua.

cu cat nu merita mai mult rugaciunea ta cu atat mai multa nevoie are de ea....

Un crestin trebuie sa se roage chiar si pentru dusmanii lui. Consider ca, cu cat dezamagirile tale sunt mai mari, cu atat trebuie sa te rogi mai intens pentru acea persoana.

Parerea mea este urmatoarea :

In primul rind trebuie sa stim bine sa ne rugam pt. noi . Apoi trebuie sa si vrem sa facem aceasta cu consecventa si nu episodic mai apoi sa si fim in stare de asa ceva (adica mai pe romaneste sa putem birui macar o parte din ispitele care ne ies in cale). Apoi trebuie sa dobindim bine nevointele duhovnicesti (rugaciunea , postul, infrinarea , tacerea, abstinenta, iertarea, iubirea lui Hristos si a aproapelui, dorul dupa isihie si practica ei si cite si mai cite ) acestea reprezentind armele luptei duhovnicesti .
Dupa ce ne invederam in aceste deprinderi si suntem bine inarmati cu armele aratate apoi putem sa ne rugam si pt. aproapele si pt. duhovnic si pt. parinti si pt. lumea intreaga si si pt. pacea lumii ...
Dar daca ne buseste ispita , dorul sau mila aceea ,,desavirsita" de a ne preocupa pt. altii cind defapt noi nu stim bine ce este cu noi nu ne va fi deloc usor sau poate chiar vom gusta din ispita irosirii nevointelor .
Este bine sa prinzi pesti pt. aproapele nostru ca sa-l hranesti dar este mult mai potrivit sa il inveti pe EL sa prinda pesti . Daca el nu vrea aceasta , atunci nu mai este decit treaba lui . A ne ruga noi pt. el impotriva vointei lui nu se mai cheama ortodoxie . Chiar s-a discutat aceasta atitudine pe un thread paralel in ceea ce priveste ajutorul dat cui nu trebuie .

Dar daca nu vrem sa tinem cont de nimic si ne lasam purtati doar de ispita aceasta irezistibila de a te ruga , de a face bine, de a-l ajuta pe aproapele indiferemt cum si de ce , atunci nu ramine decit sa facem ce vrea cel care ne ispiteste si vom vedea ce roade culegem .
Cu alte cuvinte , fiecare este liber sa faca ce doreste ... chiar daca nu stapineste bine situatia !

Este putin dur formulata ideea,mai ales cand noi dam verdicte asupra cui merita sau nu merita!

Eu cred ca tocmai persoanele care nu se "poarta frumos"cu noi si cu altii au mai mare nevoie de ajutor(defapt resortul agresivitatii isi are esenta in neimplinire,esec,frustari,tristete,probleme,deprim are).

Ne rugam pt cineva ca raspuns al empatiei pt aceea persoana,ca reactie la mila vizavi de ea,de situatia ei.
Rugaciunea pt ceilalti nu are un caracter de troc"eu ma rog pt tine,tu fii bun cu mine!"

Nu exista om pe fata pamantului de care sa se poata spune ca nu merita rugaciunea. Dumnezeu nu ne cere sa-i ajutam doar pe cei care merita, ci pe toti, buni si rai.
Poate ca cei rai si nerecunoscatori au mai mare nevoie de rugaciune, pentru ca sunt mai bolnavi; suferinta le e mai mare, rana le e mai adanca.

un Sfant parinte (Casian,Isaac sirul,nu imi mai aduc aminte),spunea ca rugaciunile pentru aproapele,nu il izbavesc,ci doar il ajuta pe cel din urma daca se nevoieste spre lucrarea cea buna,iar celui dintai ii va fi de folos luisi acele rugaciuni,pentru ca nici un Sfant de s-ar ruga pentru fratele sau,nu-l poate mantui .

A ne ruga noi pentru el, chiar si impotriva vointei lui, este iubire de aproape la care am fost chemati. Rugaciunea pentru altul vine din iubire, mila, durere pentru aproapele.
Ca el nu vrea, e treaba lui, dar eu imi indeplinesc partea mea ce o datorez...parerea mea.
In plus, cum ajutorul dat cui nu trebuie? Suntem noi in masura sa stabilim cui trebuie dat si cui nu, cine merita si cine nu?

Ilinca, din cate stiu eu este permis sa te rogi pt necredinciosi ca sa se intoarca la ortodoxie.

Eu nu as putea sa citesc acatiste, paraclise de mila unui hulitor, de exemplu.
Nu stiu daca gresesc sau nu, dar nu as putea, stiind, de ex. ca ma rog Sfintei Maici a Domnului pentru cineva care a hulit-o. Mi se pare ca as necinsti-o si eu in acest fel.
Ma rog insa ei pt intoarcerea la credinta a altor persoane, dar nu mai mult.

Pentru ca nici nu ar avea alt folos, daca stai sa te gandesti, sa iasa omul din probleme, dar tot hulitor sa ramana.


Uneori Dumnezeu a interzis rugaciunea pentru anumiti oameni: Ieremia 7:16 "16. Tu însă nu te ruga pentru acest popor şi nu înălţa rugăciune şi cerere pentru dânşii, nici nu mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta."

Nu cred ca proorocul s-a gandit el sa faca "iubire de oameni" incalcand porunca.

Pe larg despre rugaciunea pt altii (am gasit de curand si eu cartea aceasta): Cuviosul Iosif de la Optina "despre rugaciunea crestinilor ortodocsi pentru cei neortodocsi". Exista (de descarcat) pe scribd.com, dar nu pot pune link acum..