milostenie?
 

Am o nelamurire. Daca cineva ne cere sa ajutam cu ceva, iar la final se dovedeste a fi doar un profitor, Dumnezeu mai vede faptele noastre ca fiind de milostenie? Evident ca dupa ce aflam oprim ajutorul, ma refer doar la partea de inceput, cand din dorinta de a ajuta suntem pacaliti

Afirmativ. Ajutorul nostru este fapta NOASTRA de milostenie, pe cand eventuala rea utilizare a lui este pacatul LUI.

Cei care nu ofera niciodata ajutorul celor aflati in nevoie insemana ca nu au citit Evanghelia. Sau nu au luat in serios Evanghelia. Iar cine crede ca cei care ne cer ajutorul nu pot fi profitori inseamna ca nu a vazut filmul "Filantropica" a lui Nae Caranfil.

Pe de alta parte, a ajuta profitorii, mai ales daca asemenea lucru se petrece sistematic, desi niciodata nu este pacat, este eroare prudentiala. Domnul ne cere sa fim buni, nu sa fim tonti. Dumnezeu spune sa fim nevinovati ca porumbeii, dar intelepti ca serpii (Matei 10:16), iar Apostolul explica: "Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii la rautate" (1 Cor 14:20).

Marire Tie, Doamne, marire Tie!

Depinde...
Se prea poate ca suspiciunile de a nu fi pacaliti sa-i faca pe donatori sa "rupa" ajutorul in parti(vezi "partea de inceput"...), care sa nu-l ajute prea mult pe solicitantul care se baza pe tot ajutorul si care, la ananghie fiind si oarecum presat de situatie(ca altfel nu cerea ajutor), poate ca s-a "reorientat", lucru care i-a facut pe donatori sa se simta pacaliti si sa opreasca... ajutorul.
Cum se poate pacali un donator? Asa cum se vede in raspunsul d-lui Dragomir: nicicum.

Asadar, Dumnezeu uitandu-se la inimile noastre, atat la cea care cere, cat si la cele care dau, Se milostiveste de cele curate.