Munca si viata crestina
 

Uneori simt cum munca ma transforma intr-un fel de animal. Nu mai am rabdare, nu ma mai intereseaza mare lucru din jurul meu, decat stres, nervi, presiune si o tona de lucru in asteptare. Gandurile de judecata fata de semeni sau de ura merg in paralel cu lucrul pentru ca nu mai am loc in suflet pentru liniste sau ganduri bune. Uneori nu mai inteleg nimic si nu mai vad rostul, ma transform vazand cu ochii, dar ma tot duc inainte stiind ca sunt vremuri grele si ca orice banut conteaza si pentru familie... in fine, zile bune si zile rele.

...dar in viata voastra? Care e raportul dintre munca si viata? Va absoarbe tot munca sau va mai ramane ceva (timp, energie... bucurie) si pentru alte lucruri?

La munca petrec cel mai mult timp din zi, saptamana si prin urmare din viata... Uneori lucram si in weekend, chiar si duminica, ceea ce ar putea ridica problema pacatului de a-ti castiga banii in zi de sarbatoare...
Totusi nu sunt nemultumita, una peste alta este un colectiv bun si un loc de munca bun. Fiind de cativa ani aici si avand si ceva experienta in domeniu, nu mai sunt stresata cum am fost de multe ori in trecut. Dar cunosc stresul si presiunea care exista intr-un mediu de lucru competitiv sau cum s-o numi el... Cred ca tot de noi depinde sa nu punem la suflet supararile si ceea ce consideram noi nedreptati, sa nu-i mai judecam pe colegi... Pentru mine e f important ca nu ma mai simt depasita de sarcinile de serviciu, de aici se nastea cel mai mare stres... In rest, efortul depus, micile neintelegeri cu colegii, lupta cu rutina... sunt doar ocazii de a exersa rabdarea, iertarea...

Munca si viata nu trebuie sa fie antinomice.

Fiecare aspect al vietii noastre trebuie integrat treptat si cu grija intr-o rugaciune unitara.

Toate experientele noastre, indiferent de continutul lor, trebuie in cele din urma sa capete un singur gust: gustul Lui Hristos - o pace profunda, luminata de dulceata dragostei pentru tot ceea ce vedem.

Experientele pozitive sunt motive pentru a exprima un ocean de mutumiri si laude Celui Preainalt.

Experientele negative sunt prilejuri de a experimenta durerile Golgotei impreuna cu Hristos Cel atemporal.

Daca privim prin ochii Lui Hristos, fiecare clipa este o treapta catre Dumnezeu, indiferent cum este resimtita - dureros, neutru sau extatic.

cred ca intr-adevar e cumplit sa simti ca nu ai sansa sa iti gasesti linistea de care ai nevoie pentru mantuire din cauza muncii..sa te ajute Dumnezeu pe tine si pe noi toti sa patrundem sensul de dincolo de cuvinte al Golgotei!

imi pare deosebit de ziditoare vorba asta....e de la tine sau ai auzit-o undeva?