Citat:
În prealabil postat de elena1971
(Post 193034)
Atunci cand mergem la biserica si cerem sfatul preotului pentru orice problema am avea, toti vrem sa fim tratati cu respect si sa primim raspunsurile pe care noi le consideram bune.
Multi dintre noi avem deja in minte ceea ce ne-am dori sa ni se raspunda la problemele pe care le avem.
Atunci cand mergem la preot trebuie sa mergem ca la Iisus sau la Dumnezeu,cu zmerenie si piosenie.Adoptand asemenea atitudine nici preotul si nici enoriasul nu poate cadea prada ispitelor pentru ca legatura ce se creeaza este una sfanta,binecuvantata de Dumnezeu.
Avem pretentia ca preotul sa fie neprihanit ,dar uneori il intinam cu gandurile si clevetirile noastre uneori rautacioase ,uitand ca el este unul iar noi cateva sute (cel putin)de enoriasi fiecare cu problemele noastre si cu asteptarile noastre .Clar sunt putini preotii care reusesc sa multumeasca pe toti fara sa deranjeze pe nimeni.Si nu intotdeauna varsta preotului este ceea care da calitatea lui ci mai degraba harul de la Dumnezeu.
|
Am intervenit pe acest raspuns pt. ca prima parte din el , fara sa vrea, aduce in discutie un lucru neadus piuna acum de nimeni si care tine de smerenia proferata insa de noi toti cu mare cinste . Mentionez ca nu am absolut nici o atingere de nici un fel (nici nu sunt contra , nici pro si nici intr-un alt fel cu emitentul ei)cu fratele/sora care a postat ci ca din contra ii multumesc pt. ocazia daruita !
Se spune, deci , in acest inceput ca atunci cind noi mergem la biserica sa cerem sfatul preotului dorim sa fim tratati cu respect . Ei, mie unuia nu mi s-a intimplat nici o data asa ceva , sa traiesc un asemenea tupeu . Cind eu stiu ca sunt un intinat si un pacatos si un ticalos, ca nu fac canonul cu dragoste si sdrobire de inima ci abia ,abia trag de el sa-l implinesc cu mare greutate, cind eu stiu ca nu sunt un postitor serios, hotarit, cind eu stiu ca nu am viata asa cum spun canoanele si ca nici pe departe eu nu sunt un adevarat nevoitor , cind eu stiu ca nu am ajutat aproapele exact dupa puterile mele si de multe ori l-am trecut cu vederea sau chiar l-am evitat , cind eu stiu ca nu implinesc cu dragoste poruncile bisericesti, cind eu stiu ca nu ma feresc ca de moarte de pacatele de moarte si inca ma alint cu desfrinarea mintii, cu lacomia , cu zavistia , cu iubirea de arginti, cu mindria cu trindavia si cu lenea, mai ales si cu minia ;cind eu stiu ca mint , nu asa cu nerusinare ci cu eleganta si mai din gluma sau ca sa evit ceva dar ca defapt ma indulcesc de tatal minciunii; cind eu stiu ca la sfintele slujbe ma trezesc cu mintea umblindu-mi aiurea si ca nu ma las patruns de sfintenia si maretia momentului , cind eu stiu ca fac toate pacatele care sunt enumerate in molitva de spovedanie ( si la care mai nimeni nu este atent cind se citeste ca sa ia bine seama !) ; cind eu stiu bine ca nu ajut biserica exact dupa puterile mele financiare si ca nu fac asta totdeauna din suflet , cind eu stiu bine ca nu cinstesc slujitotii bisericii exact ca pe oamenii lui D.zeu si de multe ori ii judec si cirtesc impotriva lor , cind eu stiu ca distractiile mele nu sunt numai cintarile duhovnicesti, rugaciunea si petrecerea neintrerupta cu Hristos sau pelerinajele ci petrecerile si serbarile de tot felul ; cind eu stiu ca nu mor de dragul sfintei cruci si a icoaneleor si a moastelor si nu le cinstesc cu cea mai mare alegere si din tot sufletul, cind eu stiu ca nu botez si nu cunun cu drag si doar pt. a avea fii duhovnicesti pe care sa-i indrum cu dragoste si grija in viata curata duhovniceasca , S.A.M.D si cind stiu ca la urma urmei vin inaintea lui D.zeu , la masa lui, eu acesta,fara haina de sarbatoare (curatenia si smerenia mea adevarata !) si cu inima sdrobita , aceasta fiind ultima si cea mai mare instanta de pe pamint si in cer , adica imparatul imparatilor, ei atunci intreb pe toti care doresc sa fie ,, tratati cu respect " la scaunul spovedaniei : de unde ai frate si sora tupeul si nesmerenia si cutezanta ca sa vi si sa te prezinti astfel chiar si aici ? Cum poti indrasni sa pretinzi si sa astepti asa ceva ? Si dupa toate acestea indrasnesti sa vi in fata altarului (si sa pretinzi in inima ta) sa casti gura , sa inpreunezi miinile pe piept in semnul crucii si sa vrei sa primesti sfintele si dumnezeiestile taine ... intocmai ca si sfintii ? De ce nu-ti cercetezi cugetul bine, bine, si de ce nu te vezi si nu traiesti ideea reala ca esti ultimul dintre pacatosi si doar sa-ti plingi pacatele grosolane si sa ceri iertare ? Vai, vai, ce nutreste valahul in inima lui si cum se vede el ca ar fi cineva !!!! Psaltirea spune tare frumos : ,,...toate caile Domnului sunt mila si adevar pt. cei ce cauta asezamintul Lui si dreptatea Lui ", pai ca sa fim in Adevar si sa avem parte de mila este absolut necesar sa uitam cu desavirsire sa cerem resprect la scaunul spovedaniei si sa cautam dreptatea lui D.zeu si nu a noastra si asezamintul Lui si nu al nostru .
Iata ca vorbind unii cu altii mai descoperim isvoare umaniste in strafundurile inimii noastre in loc sa-l descoperim pe Hristos . Ce are aface Hristos cu umanismul si cu politetea si cu morala lumeasca . Ce este de lume de lume va pieri iar ce este pt. Hristos ,in Hristos va invia ! Exista cineva care mai crede si intelege asemeni mie ?
