Sunt sotie de preot si de doua luni urmez un tratament pentru a avea un copil, iar zilele fertile in aceasta luna sunt 22.23.24.25 martie (vineri, sambata,duminica si luni, iar daca sotul meu este preot nu stiu daca este bine sa facem acest copil. Va rog sa ma ajutati!

Va multumesc!

Sunt multe situatii asemanatoare cu cea prezentata de tine. Trebuie sa stim odata pentru totdeauna ca nu putem pune o granita lucrarii lui Dumnezeu. Punctul nevralgic este perspectiva in care omul isi aseaza viata. Esenta problemei nu sta in faptul ca Dumnezeu este neputincios, ci in acceptarea de catre om a credintei ca si in aceste situatii exista rod, daca ma incred in lucrarea lui Dumnezeu. Daca imi privesc viata din perspectiva lumeasca, lucrarea lui Dumnezeu imi pare irealizabila.

Ma mir ca esti casatorita cu un preot si ridici o astfel de problema. Sper totusi ca nu ridici problema asta ca sa denigrezi preotimea. O preoteasa ar trebui sa aiba raspuns la intrebarea ta.

Viata ta are ca scop mantuirea. Nasterea de copii este numai o consecinta a vietuirii in familie. Iar darul vietii pe care il da Dumnezeu oamenilor ca sa fie creatori impreuna cu Creatorul prin nastere de prunci este numai prin milostivirea Sa. Poate Dumnezeu nu v-a dat pana acum un copilas sau mai multi fiindca avea anumite motive sau fiindca asteapta sa deveniti capabili de a creste copilasi pe drumul spre mantuire. Voi mai intai aveti grija de voi si cand trupul vostru va deveni templu al Duhului Sfant, atunci poate El va va binecuvanta cu copilasi.

Postul este un timp de infranare de la toate, de la mancare, de la ganduri, de la dorintele de toate felurile, un timp de inmultire a rugaciunii, a ingrijirii si ajutorarii celorlalti si mai ales un timp de pocainta. Cand Hristos Se pregateste pentru rastignire pentru mantuirea noastra, tu mai poti sa te gandesti la poftele trupului, cu pretext ca vrei sa aduci viata?! Tu nu poti sa dai viata daca Dumnezeu nu vrea...indiferent de ce ai face!!!! Iar preotul care ti-e sot, cum ii invata pe ceilalti infranarea daca el nu o duce in familia sa? Il transformi intr-un mincinos. In loc sa fie luptator pentru Hristos si sa se jertfeasca in adevar pentru a-si calauzi enoriasii, devine un mincinos prin care Dumnezeu nu poate lucra.

Eu in inima mea am o convingere ca daca voi ati incerca sa puneti pocainta adevarata si sa traiti pe Cale, prin Adevar, prin postire si infranare in prioadele randuite de Biserica, ati avea si Viata si ati fi si datatori de viata. Dar daca frica de Du;nezeu nu aveti, daca veti continua sa va puneti in aplicare planul si sa zicem ca ai ramane insarcinata, peste 9 luni toti vor sti ca acest copilas a fost conceput in post. Macar de ochii lumii sa va fie teama daca de cei ai Domnului nu va e. "Oare cel Care a creat ochii nu vede?!"

Domnul sa va calauzeasca pe amandoi pe calea spre manutire!

Elena

Ooo, Elena, ce dura esti!... dar cata dreptate ai!

Am vorbit si cu un preot si mi-a spus ca daca este din placere este pacat iar daca nu atunci nu este pacat. Un copil este un dar de la Dumnezeu,nasterea unui copil nu este numai o consecinta a convietuirii in familie, eu am urmat un tratament altfel nici nu se punea problema de a concepe un copil in post

pai, ideea era ca daca il iubesti pe Dumnezeu mai presus decat orice, asa cum ar trebui dealtfel, si crezi cu adevarat in El si in darurile Lui, nu te-ai mai gandi la tratamente si la copii in post.

dar, apropo, sotul preot ce zice?? ca doar el ar trebui sa aiba ultimul cuvant de spus, nu-i asa?!

apropo de asta, citeste articolul Fertilizarea artificiala de pe acest site. nici eu nu am copii, dar raman la parerea ca mai bine sa ne amestecam noi in treburile lui Dumnezeu, stie El mai bine ce trebuie sa dea fiecaruia.

*rectific: sa nu ne amestecam in treburile lui Dumnezeu...

Mi-ar fi teama sa nu platesca bietul copil pacatele parintilor.

Trupul neroditor poate deveni roditor daca va fi strabatut de prezenta Celui ce poate toate.

Chiar daca nu ai fi sotie de preot ,ar trebui sa te gandesti ca nu e bine sa concepi in post.
daca Dumnezeu vrea iti va da copiii si altadata.
Cineva a fost la un duhovnic cunoscut pt,ca nu avea nepoti si parintele i-a spus de ce ,pentru niste pacate pt. care nu facuse destula pocainta.

Mie mi se pare exagerare cam tot ceea ce ai spus. Sunt de acord ca postul este infranare dar ceea ce se intampla in patul conjugal nu priveste pe nimeni nici macar pe duhovnic.Cred ca trebuia sa incep altfel: Anita a gresit cand a intrebat asta? Voi considerati ca este pacat ce se intampla in patul conjugal? Cine spune asta? Sunt canoane? Voi cum procedati il intrebati detalii pe duhovnic?! Si mai ales fraza "tu nu poti sa dai viata daca Dumnezeu nu vrea indiferent ce ai face", dar tu de unde stii ca Dumnezeu nu vrea? Cei care si-au facut copii dupa lungi tratamente sunt facuti fara voia Lui? E aiurea ce reiese nu? Ei si atunci cum stim ca vrea ? Adica daca nu ramane femeia gravida nu merge la medic ca te pomenesti ca o fi pacat? Si n-ai tu de unde sti cata infranare face sotul ei? Ai exagerat cu afirmatiile la adresa unui om pe care nu-l cunosti, recunosti? Sau asta, nu-i pacat in post, nu? Iar din ce afirmi mai jos se intelege ca omul nu mai trebuie sa mearga la medic? La ce mai sunt si astia atunci nu stiu? Auzi mai sa-ti fie teama de ochii lumii daca ramai gravida in post? Ca ce ? N-am inteles? Doar nu crezi, draga mea, ca acel copil ar fi condamnat? Am mai auzit ceva. Bietii de ei sunt condamnati inainte de a se naste! Oare tu asa mare sfatoasa ai copii?

N-am inteles afirmatia "daca este din placere este pacat iar daca nu atunci nu este pacat". Dar cum sa fie? Suntem roboti? Sau cand faci copii sa fie fara placere?! Dumnezeule Mare Esti!!

Sa intrerupa tratamentul in timpul postului? Doamna credeti ca ar trebui sa astepte lumea pana ajunge la sfintenie si apoi sa-si faca copii? Sau probabil dupa parerea dv mai sa nu-si faca. Atunci sa mergem in manastire cu totii, infranare(luam caledarul si facem programari si pt relatiile INTIME), copii nu. Vai cum stiti voi sa ironizati in post! Ati prins o preoteasa la inghesuiala, ia sa-i aratam noi ei.

Hai sa nu mai facem nimic ca ne amestecam in treburile LUI!

Fereasca Dumnezeu ce aberatii...oare cati copii au fost conceputi in post si au avut parte de grija lui Dumnezeu, iar parintii s-au bucurat de ei?
Sa fie oare chiar asa de drastic si Dumnezeu? Ma tem ca nu...in fine sunt venit de curand pe forumul asta si pe unde citesc dau numai de atitudini din astea de detinatori ai adevarului universal. Un raspuns atat de promt si de taios la o problema atat de sensibila nu mi-a fost dat sa vad pana acum.
Culmea e ca oameni ca tine uita ca judecata lui Dumnezeu este de neinteles pentru noi oamenii.....in fine nu mai continui. Nu pot sa cred, nu pot sa cred ca mai exista oameni de genul asta...

Scuze! Viteza! nu Anita ci trianul.

Pt.trianul. Doamna, "ce" si "cand" se intampla in patul dv. e Taina si nu priveste pe nimeni decat pe dv si sot. Iar daca vreti vreun sfat aveti grija cui il cereti si unde. Eu sunt convinsa insa ca indiferent de conditiile in care este conceput un copil nu este condamnat in nici un fel( doar de rautatea oamenilor poate). Ganditi-va daca ar fi altfel ce credeti ca se intampla cu acei copii care se nasc din violuri sau incesturi? Credeti ca sunt condamnati? Sau sunt conceputi fara Dumnezeu?(Aberant. NU?) Eu nu cred. Un copil n-are absolut nici o vina.

afirmatia facea referire la faptul ca acest copil urma sa fie conceput prin fertilizare artificiala. citeste mai cu atentie si atunci vei prinde nuantele!

poate fi mare pacat uneori. sau tu nu ai auzit de copii debili mintali sau cu alte deficiente majore, despre care s-a constatat ca au fost conceputi in ziua de Paste sau in alte zile sfinte, sau cand parintii erau imbatati de alcool sau altele.

ancalop,
dumneata esti aprinsa, doamna. copii, saracii, nu au nici o vina, doar cea de a proveni din violuri, incesturi si din parinti dezabuati. atit.
Domnul are grija de toti, indiferent de situatie.

Si cu ce sunt ei de vina, explica care este vina lor.

Nu cred ca facea referire la fertilizarea artificiala. Singura care a facut referire la asta sunteti dv.

:) totusi, ceea ce spune dna preoteasa aici ma face sa cred ca s-a referit la fertilizare artificiala - nu la faptul ca urma sa faca dragoste cu parintele in post ptr a avea copii. :thumbsup:

plus afirmatia ca daca nu este din placere nu este pacat

Eu cred ca mai degraba vede casatoria doar pt facere de copii si de aici si afirmatia despre placere. Oricum este ciudat modul ei de a gandi. Pe mine ma deranjat faptul ca se vorbea despre tot felul de restrictii in viata de cuplu care, parerea mea, nu priveste pe nimeni.

restrictii in viata de cuplu care, parerea mea, nu priveste pe nimeni.

Vai, vai... cata inselare...
Anca, daca nu priveste pe nimeni, nici pe Dumnezeu, nu?

Ai afirmat ca nici pe duhovnic... Pai tu chiar crezi ca in casatorie nu se pot savarsi pacate? Intre sot si sotie nu se poate pune necuratul?

Ai afirmat ca ce se intampla in spaiutl intim conjugal e "Taina"... NU E, draga Anca... Taina e numai cununia, cand se uneste barbatul cu femeia prin lucrul Domnului... Aia a Taina - lucrarea lui Dumnezeu de atunci, cand pune pe cei doi si ii face un trup.

Dar acest trup pe urma poate fi primitor si faptuitor de pacate.
Ce se intampla in spatiul conjugal este un domeniu din care provin o maaare parte din marturisirile crestinilor si crestinelor la spovedanie...

Unde ai avut dreptate: casatoria nu este NUMAI pentru nastere de prunci. Este pentru unirea celor doi, pentru a fi ajutor unul altuia, dar SI pentru nasterea de prunci.

Ceea ce se intampla in casele noastre ale fiecaruia nu este de interes public, intradevar, dar de aici pana la a spune ce nu priveste pe nimeni si ca orice se intampla e bun... e cale lunga.

1 Corinteni 7:5 [color=red]Să nu vă lipsiti unul de altul[/color], decat cu [color=red]bună invoială pentru un timp[/color], ca să vă indeletniciti cu postul si cu rugăciunea, si iarăsi să fiti impreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neinfranării voastre.

In privintele de care vorbiti Dumnezeu a lasat dreptul de veto al sotului, sau sotiei daca unul din ei are nevoi.
De ce a lasat Dumnezeu asha? Pentru buna randuiala a familiei.
Deci sotia sau sotul nu are dreptul la abstinenta in acele privinte decat cu buna invoiala (acordul) sotului sau sotiei.

Bineinteles ca este asa. Dar, din pacate unii preotii isi depasesc atributiile si la spovedanie intra in unele detalii si impun anumite restrictii, iar cel care s-a spovedit se intoarce acasa si impune si celuilalt "ca asa a zis parintele si trebuie ascultare" si multe probleme in casnicie apar si de aici. Iar o alta problema este faptul ca unii nu inteleg spovedania. Eu cred ca nu ai nevoie nici de asa-zisele indreptare, pt ca fiecare trebuie sa stie ce are de spus, deci mergi la spovedanie si pur si simplu insirui pacatele nu incepe preotul sa ceara detalii si amanunte ca nu-l privesc. Dumnezeu oricum stie, preotul este doar un martor, sa nu se transforme in judecator. Faptul ca unul dintre soti merge la biserica nu trebuie sa-l indeparteze de celalalt ca atunci face mai mult rau decat bine. Dumnezeu apropie oamenii nu-i departeaza.

E clar ca nu era vorba de Dumnezeu cand am spus "nimeni". Vad ca va place sa exagerati, sa scoateti din context.
In ce priveste duhovnicul nu mai repet, am spus mai sus.
Adica taina e numai momentul din timpul slujbei, apoi fiecare isi vede de treaba lui, de mantuirea lui? Eu nu vreau sa cred asta. Imi place sa cred ca vom fi una si dupa moarte, vesnic. Iar cei care se duc la spovedenie si se plang de partener sau ii pun in carca toate neinplinirile sunt cel putin niste oameni egoisti. N-are rost sa continui ca nu stiu cand as termina.

ancaplop, dumneata suferi de o stare de nervozitate?
observ o oarecare stare de excitare nervoasa in toate postarile dumitale.
nu te enerva cind ceva nu te satisface, duhovniceste ma gindesc.
ai liberul arbitru in a asculta de sfaturile Bisericii Ortodoxe si la fel de bine in a hotari daca sa ramii sau nu adepta acestei religii. in rest, Domnul sa fie cu tine.

Dragul meu, nu am nici o stare de nervozitate, ar insemna sa fiu idioata sa intru pe acest forum daca m-ar enerva asa cum crezi d-ta. Nu confunda sfaturile bisericii cu cele ale unor oameni care cred ca sunt biserica si trebuie sa recunosti ca unii preoti exagereaza, dar asta nu m-ar putea determina sa-mi schimb religia si ai si d-ta libertatea sa nu bagi in seama ceea ce scriu eu daca te deranjeaza.

"Vad ca va place sa exagerati, sa scoateti din context."

Nu, iar daca asa am lasat impresia, imi cer iertare.

"Adica taina e numai momentul din timpul slujbei, apoi fiecare isi vede de treaba lui, de mantuirea lui? Eu nu vreau sa cred asta. Imi place sa cred ca vom fi una si dupa moarte, vesnic."

Nu, nu... Nu le incurca, te rog. Ai auzit de cununie ca e una din Taine. Este. Dar asta nu inseamna ca e Taina ce se intampla in dormitor. Ce se intampla acolo e rinduiala firii ori daca nu e rinduiala firii e pacat... Iar daca e pacat se marturiseste. Asta nu cu de-a sila sau pentru ca am zis eu...Ci din motivele drepte.

Ce "iti place sa crezi" si ce e drept si adevarat nu sunt totdeauna acelasi lucru... Mantuitorul zice ca la Inviere cei care vor fi gasiti drepti vor fi ai Domnului si nu va mai fi parte barbateasca si parte femeiasca...

Preocuparea cu sotul/ sotia este buna atata timp cat nu te indeparteaza de Dumnezeu, adica atata timp cat e binecuvantata. Cand devine obsesiva, generatoare de patima, de suferinte emotionale nu mai e binecuvantare, e ispita si poate da suferinta sufletului.
Sunt casatorit si imi iubesc sotia. Nu vorbesc din carti sau din teorii inventate. O iubesc din toata inima si ea stie asta.

Ceea ce se uneste la cununie sunt trupurile, nu sufletele... A vedea sufletele fuzionand nu este un lucru care sa tina de crestinism ci mai mult de curentul artistic numit "romantism".

"Iar cei care se duc la spovedenie si se plang de partener sau ii pun in carca toate neinplinirile sunt cel putin niste oameni egoisti."

CE legatura are una cu alta? La spovedanie zice fiecare despre sine... Pe sine se cerceteaza si marturiseste despre sine. Cine merge la spovedanie pentru a se scuza isi primeste dupa fapta: canon si mustrare, probabil... Nu se cuvine sa te scuzi - parintele Teofil Paraian - daca imi aduc bine aminte- zicea ca pe aceia care veneau la dumnealui si incepeau a se scuza si a-si cauta tapi ispasitori ii trimitea inapoi, zicandu-le ca nu au ce cauta la el, ca el e pacatos, iar ei daca sunt sfintiti si buni sa mearga la altul, la un sfant mai mare, ca nu se cuvine unui pacatos sa fie calauza unora mai buni ca el...

Se cuvine ca la marturisire sa mearga fiecare smerit si curajos, sa marturiseasca si sa se caiasca...

Nu am cautat sa te provoc sau sa te necajesc, ci doar sa intelegem toti cum stam cu casatoria din punct de vedere al Tainei.

Duhovnicul deseori nu intreaba, cel mai des asteapta ca omul sa marturiseasca, iar daca omul nu stie sau este stingher, atunci poate intreaba si el, ca sa priceapa.

Este adevara ca duhovnicul nu e judecator, ca e martor, dar el are rinduit sa dea sau nu dezlegare. Iar dezlegare si apoi impartasirea crestinului poate sa le faca DOAR daca a cercetat si s-a convins ca acela este in vrednicie. Altfel trebuie sa il indemne/ sfatuiasca cum sa faca sa devina vrednic pentru cuminecare (canon, etc).

In ceea ce priveste "restrictiile": parintele indeamna la cumpatare sau abtinere de la unele pentru implinirea canonului. Cel care le primeste ARE DREPTUL DE A SE SFATUI CU PARINTELE... Adica daca stii ca ceva din canonul acela poate tulbura sau aduce pricina de rele in casa ta trebuie sa spui asta parintelui. Pe de alta parte trebuie sa existe intelegere - Sf. Ap. Pavel spune el bine acolo, ca spune de la Duhul, dar intr-o familie crestina sotul si sotia trebuie sa se inteleaga si sa se sprijine in implinirea acestor canoane... Ce sot iubitor isi uraste femeia pentru ca ea implineste un canon si isi tine curatia pentru asta? Sau ce sotie nu isi intelege sotul care posteste?

Daca judecam cu criterii "lumesti" e altfel ca atunci cand socotim cu sinceritate si cu inima la Domnul.

Indreptarele pentru spovedanie sunt mai mult decat utile- cuvintele tale m-au convins inca odata de asta... Cred ca ai avut sau poate ai auzit de experiente neplacute ale unora sau altora la spovedanie... Ele se pot datora si duhovnicilor fara prea multa/ buna experienta, sau celor mai putin daruiti, insa de cele mai multe ori experienta unei spovedanii nereusite se datoreaza unei pregatiri precare a celui care se marturiseste... Nu ne cercetam inainte, nu ne pregatim, nu stim cum sa spunem, nu stim ce sa spunem, spunem prostii sau ispitim pe parintele duhovnic, ba mai si mintim sau cautam sa ne scuzam, ca si cum ar cauta Hristos la scuzele noastre, ca tare suntem virtuosi inaintea Lui si avem o imagine de pastrat....

Hristos nu vrea "scuzele" noastre ci cainta, El da iertarea pentru cainta si credinta noastra, scuzele sunt dovada mandriei si iubirii de sine mai mult decat a lui Dumnezeu.
Inclusiv noi intre noi am ajuns sa nu ne mai cerem iertare, cum era mai demult si cum e bine si sanatos pentru suflet, ci acum ne cerem scuze... DAr aste e o alta discutie.

"Dumnezeu oricum stie" - pai da, dar TU stii? EU stiu? NU, iar marturisirea nu e ceruta de Domnul, ci de noi. Este pentru noi. NU pentru Dumnezeu. Noi ne cerem sa fim miluiti si primiti, iertati si curatati prin Hristos, Bunul. Asadar stie Dumnezeu, dar Dumnezeu nu calca PERSOANA care sunt eu si care esti tu. Noi trebuie sa aratam inima noastra caita spre curatare, altfel Dumnezeu ne ingaduie asa cum suntem si cum ALEGEM sa fim.
Toata importanta marturisirii sta in ASUMARE. NU e vorba de "restrictii" si daca "il priveste" au ba pe duhovnic, ci e vorba in primul rand de NOI si Hristos... Hristos sta acolo si asculta marturisirea noastra si citeste in inima noastra. E ca un extemporal... Noi spunem cu buzele si Hristos citeste inima. Daca ce spunem si ce marturisim este adevarul si El vede ca inima noastra s-a cait, s-a smerit si ne cerem sincer iertarea, atunci primim binecuvantare... Cati nu s-au izbavit datorita credintei si caintei lor, mai ales primind impartasania.

Prin prisma actului ritual putem primi dezlegare si putem fi impartasiti, si acestea fiind de mare ajutor, dar in planul mantuirii folosul spiritual se aduna doar prin asumarea concreta a actului de catre crestin.

De aceea am zis ca nu putem exclude pe duhovnic, pentru ca el are o rinduiala de indeplinit, trebuie sa cerceteze pe cel care vine la el pentru impartasirea cu Sfintele.

Pot intelege ca unii se pot simti cercetati prea in amanunt, dar judecata asta nu o pot face eu si nu o recomand nimanui.
Cine are un duhovnic de care nu se simte atasat, sau nu ii prieste, cred ca i-ar fi folositor sa mearga la altul, numai sa nu se piarda.

Sa ma iertati ca mi-am permis sa dau sfaturi. Nu am vrut sa sune a mustrati pentru nimeni, iar cuvintele nu am cautat sa fie mustratoare. Daca a iesit mai aspru mesajul - din nou imi cer iertare.

Ati auzit de oameni batrani care (sot si sotie) amandoi fiind pe pat in momentul in care a murit unul, celalat a spus maine ma duc si eu si asa a si fost. Sau cand unul a murit celalat n-a mai fost "intreg". Asa ca nu numai trupurile se unesc ci si sufletele,cei ce se unec nu mai pot trai unul fara celalat, iar moartea nu cred ii desparte decat temporar. Sper ca a-ti inteles la ce m-am referit.

Ajuta-ma d-ta ca un bun crestin sa cobor din plop, dar incearca sa o faci fara infatuare nu de alta dar eu sunt mai slaba de inger si s-ar putea sa ma smintesti.

hmm... mie mi se pare ca si tu te grabesti nitel...problema sta putin altfel cred eu...masura tuturor este iubirea de Dumnezeu si credinta in El;daca ai credinta in Dumnezeu tu pazeste legea si Dumnezeu iti va da binecuvantare , rasplatindu-ti credinta...de multe ori El este Acela cre ne-o incearca asa cum a facut si cu iov..cu toate astea el n-a incetat sa_l binecuvanteze pe Domnul .De aceea eu cred ca a pastra postul si a face cel bineplacute Lui IN POFIDA greutatilor pe care le intampinam in aceasta viata ne atrage binecuvantarea Sa.Altfel zis, tine postul CU CREDINTA si toate celelalte iti vor veni , ai sa vezi,....

sunt perfect de acord ca asa este...Dumnezeu trebuie sa-i apropie dar scopul apropierii trebuie sa fie imbunatatirea si intarirea celui necredincios nu compromisul celui care est deja pe cale...situatia oricum este discutabila dar arbitrul oricaror astfel de incercari trebuie sa fie dragostea unuia fata de celalalt sot

Bun... :rolleyes:
Asta e una, iar unirea sufletelor e altceva...

AI o viziune romantica, Anca. Dar sa stii ca nu e chiar asa.
Iar exemplele de femei vaduve, batrane, care supravietuiesc ani buni sotilor lor te contrazic, oarecum.

Nu se unesc sufletele, nu au cum, pentru ca sufletele sunt date de Domnul la inceputul vietii in trup, iar ele nu se iau si se amesteca.

Cred ca pentru tine ar face bine rugaciuni smerite, daca vrei si simti ca ai putea, roaga-te sa iti dea Domnul inima impacata, pace.

Atitudinea ta imi aduce aminte de unii oameni dragi si apropiati mie, care la fel sunt de convinsi de propria stare...
Insa Dumnezeu se bucura de noi cand ne smerim, iar smerenia este cheia.

Iti doresc sanatate si pace! Sa te bucuri cu toata casa de Invierea lui Hristos!

Imi pare rau daca din ceea ce am spus s-a inteles ca eu as crede ca "sufletele se iau si se amesteca":D. Ceea ce voiam sa spun este ca daca doi oameni se iubesc nici unul nu poate vedea in celalalt o piedica in calea mantuirii. Ideea era ca cel care se considera pe calea cea buna sa nu uite de celalat ca poate va fi oarecum raspunzator si pt el(va rog nu o luati adlitteram). Eu sincer sper ca dincolo sa ma pot agata de piciorul sotului meu iar acesta sa nu se scuture de frica sa nu fie tras in jos:D ba din contra sa se aplece putin sa nu ma scape:D. Altfel nu se va putea simti intreg.
Multumesc pt sfat. Am inima impacata, pt ca, stiu ca sotul meu gandeste la fel.
Banuiesc ca sunteti preot si poate afirmatiile mele v-au suparat oarecum. Iertati-ma! Nu asta a fost intentia mea. Din cauza faptului ca unde locuiesc eu sunt preoti care exagereaza(din exces de zel) sunt constienta ca nu toti preotii sunt la fel.
Va doresc si eu Praznic fericit si multa sanatate!

Cu tot respectul, credeti ca este potrivit sa primiti sfaturi de "planning" familial de pe un forum? Problema copiilor este una care se discuta in cuplu, decizia se ia, in primul rand, de soti, eventual se consulta un duhovnic.

Nu cred ca este potrivit faceti din "taina" ( cu "t" mic si ghilimele) si intimitatea cuplului subiect de dezbatere pe forum!

Daca ramai insarcinata in post este voia Domnului, iar daca va simtiti vinovati va spovediti.

Decizia de a face un copil, ca si momentul cand vreti sa incercati asta, va apartine numai voua, sotilor.