Sa ne impartasim saptamanal
 

" Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor".

Avand drept lumina cuvintele de mai sus,in care Mantuitorul ne indeamna pe TOTI sa ne impartasim ,fara exceptie,as dori sa incep o campanie de durata in care toti cei care se impartasesc des sau isi doresc acest lucru pentru viitor ,sa se alature,adica sa scrie in acest loc ,ca sunt de acord cu aceasta practica.
Scopul este de a normaliza un lucru care acum este o exceptie,impartasirea si atunci cand nu este post.
Prin acest fapt putem sa ne imbunatatim viata duhovniceasca si sa urcam pe scara desavarsirii crestine.
Numai pacatele de moarte sa ne desparta temporar de aceasta impartasire,insa cu pocainta si spovedanie ,oricine a gresit se poate intoarce si sa fie iertat.
Asteptam mai ales pe cei care mai au indoieli si sper ca eu sau colegii mei,inspirati de Sfantul Duh sa le spulberam orice urma de indoiala.
Aceasta lupta nu este usoara insa odata castigata,cate beneficii va aduce!

Pacate ce opresc de la Sfanta Impartasanie
 

Molitfelnicul Mare de Chisinău, ed.1820, pag.501-527.)

1.Fermecătorii sau vrăjitorii, 20 de ani să nu se împărtăsească.
2.Cei care se duc la fermecători, 6 ani să nu se împărtăsească.
3.Cei care dau în cărti, care dau cu bobii, care ghicesc în cafea, care dau cu ghiocul, care descântă si cei care se duc la ei; cei care poartă talismane, mărtisoare, buruieni descântate sau altceva de acest fel; cei care pun semne la copii si la vite să nu se deoache, 6 ani să nu se împărtăsească.(Canonul 61 Trulan.)
4.Cine cheamă vrăjitori sau fermecători pentru a face rău altora, ca un ucigas se socoteste si 20 de ani să nu se împărtăsească.(Canonul 72 al Sfântului Vasile cel Mare.68.)
5.Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari.) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească.
6.Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează.), sapte ani să nu se împărtăsească.
7.Cine va curvi cu sora lui de un tată si de o mamă, 20 de ani să nu se împărtăsească.
8.Cine va curvi cu nora sau cu mama soacrei, 11 ani să nu se împărtăsească.
9.Cine va curvi cu cumnata lui sau cu vara primară, 10 ani să nu se împărtăsească.
10.Cine va curvi cu a doua vară, 9 ani să nu se împărtăsească.
11.Cine va curvi cu nasa care 1-a botezat, 20 de ani să nu se împărtăsească.
12.Cine va curvi cu cumătra, adică cu mama nasei care a botezat, cine va curvi cu două surori sau, femeia, cu doi frati, 11 ani să nu se împărtăsească.
13.Cine va curvi cu mama vitregă si cine a desvirginat o fecioară mai mică de 12 ani, acela 12 ani să nu se împărtăsească.
14.Cel ce a curvit cu femeia sa peste fire(împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), să nu se împărtăsească 15 ani; la fel si femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească.
15.Cel ce s-a căsătorit a doua oară, 1 an să nu se împărtăsească.
16.Cel ce s-a căsătorit a treia oară, 10 ani să nu se împărtăsească; iar de are copii si are sub 40 de ani, 5 ani să nu se împărtăsească. Dacă a trecut de 40 de ani si are copii, să nu i se mai îngăduie a treia căsătorie.
17.A patra căsătorie nu este îngăduită; iar dacă cineva a încheiat-o, acea căsătorie să se desfacă si 8 ani să nu se împărtăsească.
18.Dacă se va împreuna cineva înainte de cununia religioasă, 1 an să nu se împărtăsească.
19.Dacă cineva va curvi cu mama logodnicei lui sau cu o altă rudă a ei, acea căsătorie se opreste.
20.Cel ce a facut malahie (Onania), 40 de zile să mănânce hrană uscată si să facă câte o sută de mătănii pe zi, si cu mare căintă în suflet hotărându-se de a nu mai gresi; se poate împărtăsi cu Sfintele Taine. Dacă nu îndeplineste canonul arătat mai sus, 1 an să nu se împărtăsească.
21.Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.).
22.Cei care fac malahie unul cu altul sau femeie cu femeie, 80 de zile să se canonisească mâncând hrană uscată în toate zilele si facând câte o sută de mătănii pe zi. De nu va împlini acest canon, 2 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.
23.Cel ce a ucis de bunăvoie, 20 de ani să nu se împărtăsească.
24.Cel ce a ucis fară voia lui (din greseală), 10 ani să nu se împărtăsească.
25.Cel ce a ucis în război sau apărându-se de tâlhari, 3 ani să nu se împărtăsească.
26.Cel ce de bunăvoia lui s-a lepădat de Hristos si revine, la sfârsitul vietii lui să se împărtăsească.
27.Cel ce din cauza chinurilor s-a lepădat de Hristos, 8 ani să nu se împărtăsească.
28.Cel ce a furat si singur a spus fapta sa, după ce va înapoia cele furate, 1 an să nu se împărtăsească; iar dacă a fost descoperit de altii, 2 ani să nu se împârtăsească si să înapoieze cele furate sau costul lor, dacă nu le mai are.
29.Jefuitorii de morminte, 10 ani să nu se împărtăsească.
30.Furtul de cele sfinte, fie din biserică sau din altă parte, 15 ani să nu se împărtăsească.
31.Călcătorii de jurământ, ca si cei care au jurat strâmb, 10 ani să nu se împărtăsească.
32.Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).
33.De se va căsători un bărbat cu o femeie evreică sau o femeie ortodoxă cu un bărbat evreu sau cu bărbat eretic, sau bărbatul ortodox cu femeie eretică, acea căsătorie să se desfacă; dar dacă iudeul sau ereticul primeste credinta ortodoxă, atunci căsătoria să rămână încheiată.
34.De va muri pruncul nebotezat din neglijenta părintilor, acestia 3 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.
35.Femeia care si-a omorât pruncul fară să vrea, în timpul somnului, 7 ani să nu se împărtăsească.
36.Femeile care îsi omoară pruncii în pântece, care avortează sau fac raclaj, 10 ani să nu se împărtăsească, iar dacă se feresc să nu facă copii, 1 an să nu se împărtăsească.
37.Femeia care pierde pruncul fară voia ei, 1 an să nu se împărtăsească.
38.Cel ce ocărăste sau batjocoreste pe cineva, trei zile să se afurisească si să mănânce numai pâine cu apă. pentru că: " ... cel ce va zice fratelui meu nebun, vinovat este de gheena focului " (Matei XIII, 12).
39.De va avea cineva vrajbă asupra altuia si unul dintre ei moare fară ca ei să se fi împăcat, cel rămas în viată se opreste de la Sfânta Impărtasanie 1 an, si timp de 40 de zile va merge la mormântul celui mort si-si va cere iertare cu lacrimi de durere, si va face câte 50 de mătănii pe zi.
40.Dacă va ocărî si va batjocori cineva pe părintii săi, cu greu canon să se canonisească, iar dacă îi va bate, pe unul ca acela numai arhiereul, iar la mare nevoie si preotul, poate a-l dezlega de acel mare păcat si numai după ce si-a împlinit canonul ce i-a fost dat si numai după ce si părintii lui iarăsi 1-au primit si 1-au iertat.
41.Părintii care îsi neîndreptătesc copii, pe unii iubindu-i iar pe altii defâimându-i, desi ei sunt cu bună cuviintă, si nu le impart drept zestrea ce li se cuvine, dacă nu se vor îndrepta să fie lipsiti de Sfânta împărtăsanie si lepădati de Biserică, adică să se afurisească.
42.Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei si lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime si la un loc cu Iuda va fi partea lui si 2 ani să nu se împărtăsească, chiar de 1-ar lerta preotul, căci zice Scriptura: "Pe mai marele poporului tău să nu-1 vorbesti de rău".
43.Cel învrăjbit cu cineva, mai înainte de a se împăca, nu poate intra în biserică si nici să trimită prinos si să facă câte 50 de mătănii pe zi până ce se va împăca cu cel pe care 1-a supărat, cerându-si iertare cu toată umilinta, iar dacă acela este vinovat si tot el nu vrea să se împace, vina rămâne asupra lui, iar acesta nu mai este sub canon.
44.Dacă va mânca cineva de dulce miercurea sau vinerea precum si în Postul Pastelui, 2 ani să nu se împărtăsească (Fără numai cei ce au pogorământ deoarece sunt în armată, pe santiere, în cămine etc.).
45.Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestantii, adventistii, pocăitii, tudoristii, baptistii si altii de acest fel, dau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească si dacă nu.se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har.
46.Dacă va lucra cineva în duminici sau în sărbători, să se afurisească, fară numai dacă va face aceasta fară voia lui.
47.Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească, fară numai dacă este greu bolnav, încât să nu poată iesi din casă.
48.Dacă a stiut cineva despre altul că păcătuieste si nu 1-a oprit, cu toate că putea să-1 oprească, unul ca acela să se canonisească, la fel cu acela care a săvârsit păcatul.
49.Dacă cineva se împodobeste ca să facă sminteală si se dă cu mirodenii, dacă îsi vopseste părul, unghiile, fata, sprâncenele si buzele, să se afurisească (Canonul 103 Trulan).
50.Sinucigasului nu i se face prohodire (înmormântare cu preot) si nici în cimitir nu se îngroapă; aceasta însă numai dacă n-a fost inconstient (nebun) când s-a sinucis.
51.Dacă cineva ar vrea să intre în cler, dar a căzut în vreunul din păcatele prevăzute mai sus la punctele: 1 până la 19 inclusiv, de la 23 si până la 27 inclusiv, acela nu se mai poate face preot.

Extrase din " ÎNDRUMĂTORUL BUNULUI CRESTIN " (editia 1997) - de Arhimandrit GHERONTIE GHENOIU

Sa primim Sfanta Impartasanie chiar daca ne stim pacatosi
 

„Nu trebuie să nu primim Sfânta Împărtăşanie, fiindcă ne ştim păcătoşi, ci cu totul mai mult să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea sufletului şi pentru curăţia cea duhovnicească, cu acea umilire a minţii şi cu atâta credinţă, încât judecându-ne nevrednici... să căutăm şi mai multe leacuri pentru rănile noastre. N-am fi, dealtfel, vrednici să primim nici împărtăşania anuală, dacă ne-am lua după unii care, în aşa chip măsoară vrednicia, sfinţenia şi meritul tainelor cereşti încât socotesc că împărtăşania nu trebuie luată decât de cei sfinţi şi nepătaţi şi nu mai degrabă pentru ca această participare să ne facă sfinţi şi curaţi. Aceştia, fără îndoială, cad într-o mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puţin atunci când o primesc ei se socotesc vrednici de a o primi. Cu mult însă este mai drept ca de vreme ce în această umilinţă a inimii în care credem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit de Acele Sfinte Taine s-o primim ca pe un leac al tristeţilor noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniţi de deşartă trufie şi stăruinţă a inimii să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine..."''

Sfântul Ioan Casian

Sfântul Simeon al Tesalonicului, unul din cei mai mari liturgişti ai Bisericii Răsăritene, insistă şi el asupra necesităţii împărtăşirii dese. În cartea sa "Tratat asupra tututor dogmelor", el zice: "Drept aceea Tainele acestea ni le-a lăsat Iisus pentru ca să fim una cu Dumnezeu. Noi arhiereii şi preoţii adesea cu socotinţă şi cu spovedanie slujind Liturghia să ne împărtăşim cu înfricoşatele Taine; iar ceilalţi şi ei adesea prin Spovedanie, prin sfărâmarea inimii şi cucernicia sufletului să se cuminece. Şi nimeni din cei ce se tem de Domnul să nu treacă peste 40 de zile (neîmpărtăşiţi), şi dacă se vor păzi pe cât vor putea, să se apropie şi mai curând de cuminecătura lui Hristos şi dacă se va putea şi în toate duminicile, mai ales cei bătrâni şi cei bolnavi".

Trebuie sa postim sambata pentru a ne impartasi?
 

În primul rând e nevoie de binecuvântarea duhovnicului (care în practică a devenit o adevărată provocare, pe linia desei împărtășiri!). Apoi, dacă am trecut de această probă, fiind pregătiți, cu pocaință sinceră, fără opriri canonice, putem să ne apropiem ,,cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste" de Sfântul Potir la fiecare dumnezeiască sfântă liturghie, fără post sâmbăta. Nu există nici un canon care să ,,oblige" credinciosul să postească în afară de posturile rânduite de Biserică, excepție făcându-se prin epitimiile impuse pentru păcatele opritoare, care afurisesc pentru o perioadă, oprind, așadar, de la împărtășire. Consider, că a rândui postul de sâmbată în vederea împărtășirii credinciosului Bisericii, fără un motiv întemeiat, este o siluire a învățăturilor Bisericii, o nesocotire a canoanelor și o povară ,,suplimentară" fără sens și nefolositoare. Preoții care vin cu aceste inovații să fie ei cei dintâi care se supun acestor pseudoînvățături!

O sa ma iertati daca postez textul de mai jos a treia oara, dar sper sa nu-mi ramana munca in zadar:


Voi transcrie un text din Sfantul Nicodim Aghioritul - "Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine", extras din cartea lui Ioan Ica jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine". Cei care aveti ceva impotriva cuvintelor lui, daca mai aveti curaj, comentati mai jos orice nu va convine, impotriva Sfintilor si a Sfintei Traditii!

Cine sunt ei:

"Să urmăm aşadar, iubiţi credincioşi, pe marii Sfinţi ai Bisericii: Ioan Gură de Aur, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Thesalonicului, Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Kronştadt, Ioan Maximovici, Siluan Atonitul şi mulţi alţii (cunoscuţi şi necunoscuţi), care se împărtăşeau zilnic şi aşa au şi ajuns sfinţi. Nu le‑au lipsit acestor oameni nici faptele bune, nici virtuţile cele mai înalte, totuşi nădejdea mântuirii lor nu era în efortul propriu, ci în Hristos, cu Care se împărtăşeau foarte des."


Si acum textul de la pagina 239:

3. Ca faptul de a intarzia cineva sa se impartaseasca ii produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nici o pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului il face sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza in miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la Impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.

Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la Impartasire, ma mir ca ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus [in alte capitole, cautati cartea - nota mea] si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spune Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa Sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-ti curete mintea? sa-si faca gandirea stralucitoare? sa-si infrumuseteze toate puterile sufleteului neimpartasindu-se cu Trupul si Sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? [adica Sfantul Ioan Gura de Aur - nota mea]. Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnat cu cinstitul Sange al Lui Hristos, pecum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului Sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o Fiinta cu Duhul, Fiu care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra si izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor Sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si Sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.

Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai Lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor ". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de impartasire). Cu alte cuvinte, de aceea ma apropii in continuare de Sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de Sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul cel gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare."

Daniele, aveam o banuiala ca nu va scrie nimeni la noul tau topic. Sunt ale subiecte mai importante de discutat, nu?

Mi-a scris cineva pe privat si consider ca e bine sa cititi si voi un fragment din mesaj:

"Draga frate, vreau sa iti spun ca eu sunt una din persoanele care am binecuvintare de a ma impartasi la fiecare Sfinta Liturghie.Tot ce ai postat pina acum am urmarit cu mare interes si sunt intr-u totul de accord. La inceput, pina sa avem biserica la noi in Catania, gindeam si eu la fel ca si fratii mei din tara, dar a venit acest preot nou, un deschizator de drumuri, sa zicem, care ne-a luminat pe toti. Acum suntem foarte multi la Catania care ne impartasim la fiecare Sfinta Liturghie si crede-ma, comunitatea noastra a inceput sa prospere. Ne-a invatat foarte multe si acum e o placere sa asculti slujbele la noi, pentru ca toti participam la Sf.Liturghie. Stau si ma gindesc in nevrednicia mea, daca se stia, pentru ca se stia lucrul acesta de ce am fost noi toti opriti de Sf.Impartasanie, ca doar am fi ascultat si am tinut noanele care ni sedadeau si inainte si acum. Acum ca sa ne impartasim: tinem toate cele patru posturi, miercurile si vinerile de peste an, ne spovedim la 40 de zile sau chiar mai des, fiecare dupa trebuinta si nevoi. Iar noi, care avem atita timp de cind ne impartasim in fiecare saptamina, simtim ca nu mai este nevoie de spovedanie foarte deasa, pentru ca am facut ascultare de duhovnicul nostru si sincer simtim cum Sfinta Impartasanie a lucrat in noi, a omorit foarte multe din patimile pe care le aveam. Ne-a curatit, asa ne-a zis si Maica Siluana cind a venit in vizita la noi. Impartasania la inceput arde pina te curata de patimi, dupa aceea simti adevarata lucrare. Acum mai mult ca oricind ar trebui ca preotii in toate parohiile din tara sa indrepete lumea spre Impartasania deasa, ca altfel nu se mai indreapta tara noastra. Vreau sa iti spun ca au trecut pe la noi foarte multi preoti din tara si au laudat ceea ce se intimpla la noi la Sfintele Liturghii. Au amintit ca intara lumea nu vine la biserica, iar din cei care participa si aceea nu cinta su sa spuna rugaciunile in timp cu preotul. Noi da, asa, ne-a invatat parintele nostru si vreau sa iti spun ca e o minune, abia asteptam duminica sa ne rugam, sa ne vezi cum astepatam sa ne impartasim. Ne-am format o comunitate frumoasa si traim in comuniune cu Dumnezeu."

Daca vreau sa ma impartasesc saptamanal , ce fac ii propun eu duhovnicului meu? Ca el nu mi-a zis, desi sunt intr-o situatie dificila si as avrea sa ma impartasesc cat mai des.

Da ,trebuie sa vorbesti cu duhovnicul tau.

Eu cred ca duhovnicul este cel care iti recomanda la finalul Spovedaniei. Asa este, mai depinde si de noi, daca inainte de Taina Impartasaniei intervine un impediment- cu cateva clipe inainte- si nu ne da pace, ramane sa hotaram. Cu toate ca daca am avea smerenia vamesului nu am amana intalnirea cu Hristos.

E adevarat ,e bine sa ne impartasim des ,e pentru intarirea noastra ,dar nu intotdeauna impartasania deasa duce la schimbarea launtrica.
De obicei sapataminal se impartasesc calugarii.
Nu e un impediment sa te impartasesti des ,dar asta sa hotarasca duhovnicul ,el vede neputintele noastre si hotaraste cat de des sa ne impartasim.
Cunosc pe cineva care se spovedea si impartasea la doua saptamini ,asta numai pentru o perioada .la recomandarea parintelui duhovnic.
Doamne ajuta !

Pentru completare,stiu ca la manastirea Lupsa,calugarii de acolo se impartasesc zilnic.
Vreau sa atrag atentia ca la fiecare Liturghie la care participam trebuie sa ne impartasim,altfel cand se spune "cei chemati iesiti",ar trebui sa iasa si cei care nu se vor impartasi.
Eu personal ,de cand ma impartasesc saptamanal,simt o putere in plus in mine,pot sa rezist mai bine tentatiilor lumesti.
Este si un preot care are un blog si in parohia lui indeamna credinciosii sa se impartaseascala fiecare Liturghie,la aceasta adresa :http://deasaimpartasire.blogspot.com/

"Cei chemati iesiti" se spune pentru cei care nu erau botezati in vechime si participau totusi la prima parte a sfintei Liturghii.
Cand spune preotul aceasta cerere el mai spune ca cei chemati sa cunoasca Evanghelia dreptatii si noi sa ne rugam pentru asta.
E normal sa fim invitati la Cina cea de Taina pentru ca intotdeauna vor fi persoane care sa se impartaseasca la sfanta Liturghie .
Dar nu e obligatoriu ,parintele Cleopa spunea ca ne putem impartasi si altfel ,de ex.in timpul sf.Liturghii ne impartasim cu darul sf.Duh.
Nu mai retin exact ,el explica ca exista mai multe feluri de a ne impartasi .

Sfantul Ioan Gura de Aur o sa-ti raspunda:

Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu ești vrednic să le auzi. Auzi pe diaconul care strigă: Câți sunteți în stare de pocăință, rugați pe Dumnezeu să vă ierte. Cei ce nu se împărtășesc se află încă în stadiul de pocăință pentru păcatele lor.
Deci de ce stai? Dacă ești dintre cei ce se pocăiesc nu poți să te împărtășești. Pentru că cel ce nu se împărtășește face parte dintre cei ce se pocăiesc.
Din ce pricină strigă diaconul; Ieșiți cei ce nu puteți să vă rugați lui Dumnezeu? Și tu stai cu îndrăzneală și cu obrăznicie! Iar dacă nu ești dintre cei ce se pocăiesc, ci din cei ce pot să se împărtășească, cum de nu te grijești să te împărtășești! Cum de nu socotești împărtășirea ca un mare har, ci o disprețuiești?

Si mai departe
 

Așa și tu, creștine, dacă nu ești vrednic să te apropii și să vezi pe Dumnezeu la Sfânta Liturghie, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că cu nimic nu te deosebești de ei. Deoarece nu este același lucru ca omul să greșească înaintea lui Dumnezeu, înainte de botez sau după ce s-a botezat si să se facă nevrednic de împărtășire. Aș fi vrut să vă spun lucruri mai multe și mai înfricoșate, dar ca să nu vă împovărez mintea, sunt deajuns acestea. Căci cei ce nu se înțelepțesc cu acestea, nici cu mai multe nu se pot îndrepta.

Aici nu era vorba de dispretuirea sf.Impartasanii ,ci de o mai mare prudenta in a lua sfintele Taine.

Prudenta atunci cand esti chemata sa te impartasesti.Doar daca ai pacate de moarte nu te poti impartasi.Daca nu esti in acestea ,nu ai motiv sa stai deoparte.Cu cat esti mai pregatita atunci cand te impartasesti decat in duminicile in care nu te impartasesti? De unde stii ca atunci cand te impartasesti esti mai pregatita decat in alte duminici in care nu te-ai impartasit.
Nu trebuie sa vorbim de prudenta aici.Ci daca suntem opriti de duhovnic si de pacatele de moarta sau nu.Daca nu suntem opriti de niciuunul din acestea,atunci neaparat trebuie sa ne impartasim.Caci la ce ar folosi prudenta? Doar la nerespectarea poruncii Domnului,sau a chemarii la Cina Domnului.
Sa ne amintim : Acesta este TRUPUL MEU,care se frange pentru voi pentru iertarea pacatelor!
Nu se frange si pentru tine Anita? Ce motiv ai sa refuzi pe Mantuitorul care se ofera tututor?(cu exceptia celor care au pacate de moarte)

Sfantul Ioan Gura de Aur spune
 

Gândește-te bine. Masa împărătească este pregătită. Îngerii slujesc la masă; Însuși Împăratul este de față și tu stai căscând! Îmbrăcămintea sufletului îți este murdară și ție nu-ți pasă. Sau este curată? Atunci stai la masă și mănâncă din cină. La fiecare Liturghie, Hristos vine să vadă pe cei ce stau la masă și spune și acum fiecăruia, prin conștiința sa: Prietenilor, cum stați aci în biserică fără să aveți haină de nuntă? Nu a zis: De ce stai la masă? Ci înainte de ședere îi zice că nu este vrednic nici să intre înlăuntru, deoarece nu i-a spus că de ce a intrat.
Pe toate acestea le strigă și acum Hristos către noi toți, pentru că stăm nerușinați și cu obrăznicie. Că cel ce nu se împărtășește este nerușinat.

Daca te impartasesti in fiecare Duminica,esti si psovedit.Daca esti spovedit ,esti si curat.
Daca amani impartasania,amani si spovedania.Si te duci la Sfanta Liturghie fara haina de nunta,incarcat de pacate.

Carti care indeamna la impartasirea deasa
 

1. Impartasirea continua cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, marturiile Traditiei. - Pr Ica jr, ed. Deisis 2006
2. Deasa impartasire cu Preacuratele lui Hristos Taine. - Sf. Nicodim Aghioritul, Neofit Kavsokalivitul. ed. Reintregirea
3. Liturghia - cerul pe pamant. Cugetari mistice despre Biserica si cultul divin ortodox. - Sf. Ioan de Kronstadt, ed. Deisis 2006
4. Viata mea in Hristos, -Sf. Ioan de Kronstadt,ed. Sophia
5. Euharistia, taina Imparatiei, Pr. Alexander Schmemann, ed Sophia. 2008

o parere a lui Paul Ersilian

Problema rarei sau desei impartasanii poate fi ,,reglementata" canonic pana la un anumit punct, dincolo, tine de fiecare credincios in parte. De la impartasirea de patru ori pe an, sau din pacate uneori chiar mai rar (la botez si eventual cununie- ,,momente de reala constrangere") si pana la impartasania de fiecare zi, se gasesc numeroase faze pe care credinciosul le strabate. Nu voi insista asupra lor, toti cred ca le cunoastem. Constiinta este cea care ne indeamna sa mergem la spovedanie, nevoia noastra de Hristos ne determina sa vrem sa ne impartasim. In fond la acest lucru se reduce toata aceasta problema. Deasa impartasanie duce la o unire deasa cu Hristos, tot timpul vom simti prezenta lui si ne vom simti intariti. Este cea mai indicata, consider eu, atata timp cat nu se ajunge la ,,dependenta", o dependenta care se rezuma la actul propriuzis, la un reflex care-si pierde pentru cel care o primeste esenta, o forma fara fond. Acest lucru este de evitat, acest aspect creaza practic toata discutia noastra. Sunt persoane care se impartasesc des, foarte des, si din pacate o fac fie pentru a fi vazuti, fie din obisnuinta, ajungand sa nu mai perceapa unirea cu Hristos, devenind simpli ritualisti.
Sustin impartasania deasa, dar izvorata din constiinta si din dorinta sincera, nu ca efect al unui gest reflex, lipsit de emotie. Poate gresesc, dar, dupa cum spuneam, este opinia mea si cred in ea.

Sfantul Filotei Zervakos
 

În ce priveste Sfânta Împartasanie stabilim urmatoarele:

1. Câti au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si câti îl iubesc pe aproapele lor ca pe ei însisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blândete, nemâniere, înfrânare, rabdare, tacere, acestia pot sa se împartaseasca o data pe saptamâna si de doua ori când se întâmpla o sarbatoare în mijlocul acestei saptamâni.

2. Când nu au virtutile de mai sus si se mâhnesc din cauza aceasta si se silesc sa le dobândeasca si se roaga si doresc sincer si cer Sfânta Împartasanie, ca pe un medicament ajutator, si evita pe cât le sta în putinta orice pacat, li se permite si lor sa se împartaseasca o data pe saptamâna.

3. Câti au asa-zise pacate care se iarta, adica putina mândrie, se înfurie pentru moment când le spune cineva ceva, spun vreo minciuna, glumesc, râd, bârfesc, manânca mai mult decât e de trebuinta, fac ascultare, dar fara tragere de inima, si au si alte mici pacate de moarte, pe care se silesc sa le taie si sa le tempereze, dar nu cu osteneala si râvna cum se cuvine, dar totusi le cunosc, se caiesc si le marturisesc, acestora li se permite sa se împartaseasca la 15 zile.

4. Acei care sunt mândri, nesupusi, mâniosi, certareti, mincinosi, daca se marturisesc si arata o pocainta si schimbare adevarata si iau hotarâre ca vor înceta sa pacatuiasca, sa se împartaseasca la doua luni.

5. Daca dupa un an înceteaza sau se înfrâneaza, împutinând pacatele, sa se împartaseasca la 40 de zile, si când se îndreapta complet, sa se împartaseasca ca si cei de mai sus, la 15 zile si o data pe saptamâna.

O astfel de dispozitie catre monahii de la noi a dat-o Cuviosul Arsenie, care s-a nevoit acum 100 de ani aici, un sfânt duhovnic care a primit har de la Dumnezeu sa savârseasca minuni în timpul vietii lui si dupa moarte. Un astfel de discernamânt al acestor vrednici de pomenire Parinti trebuie sa-l urmeze si Parintii duhovnici actuali, ca sa-i canoniseasca pe cei care se marturisesc la ei.

Sfinta Impartasanie cu Trupul si Singele Domnului formeaza centrul vietii noastre duhovnicesti. Fara de aceasta nu putem avea viata in Hristos, nu ne putem mintui. Caci asa ne spune Mintuitorul: "De nu veti minca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Singele lui, nu veti avea viata intru voi"(Ioan 6, 51-53). Sfintul Botez, Spovedania si Sfinta Impartasanie sunt tainele de baza ale Bisericii Ortodoxe care asigura mintuirea credinciosilor nostri. Si daca Botezul este "usa Tainelor", iar Spovedania este numita "al doilea Botez", Sfinta Impartasanie este cununa Tainelor, caci ea desavirseste uneste direct pe om cu Dumnezeu prin Trupul si Singele Domnului.

Sfinta Impartasanie se sfinteste intotdeauna numai in cadrul Sfintei Liturghii, prin prefacerea piinii si vinului in Trupul si Singele lui Hristos. De fapt aceasta este si scopul Sfintei Liturghii, sa sfinteasca darurile prin Duhul Sfint si sa le prefaca in Trupul si Singele Domnului. Sfinta Impartasanie se mai numeste si Euharistie, adica multumire, sau recunostinta, pentru ca ni se daruieste din iubire ca un dar de multumire si de recunostinta fata de Domnul nostru Iisus Hristos.

Nu toti au trezie ,la asta ma refeream.
Sa fim responsabili de ceea ce facem.

Crezi ca trezvia o ai mai accentuata daca te imaprtasesti mai rar? Dimpotriva,daca te straduiesti sa te impartasesti des,asta iti poate creste trezvia.

Nu e vorba de asta ,am spus ca daca nu ai trezie poti sa te impartasesti degeaba si sa o faci cu nevrednicie.
Am subliniat cu citatul dat de tine ideea care sustinea asta.
Eu cred ca nu e bine sa devina o obisnuinta ,nu in fiecare zi mergem la ospat ,sa fie o sarbatoare .
Pentru cei vrednici ,nu am nimic impotriva.

Nu te impartasesti pentru ca esti vrednic,ci pentru ca esti spovedit si ai dezlegare de la duhovnic.De tine depinde cat de mult vrei sa alergi la duhovnic .Si impartasania este pentru tamaduirea ranilor sufletului si a trupului,deci nu pentru cei "vrednici".

Si inca un lucru important:
Nu suntem in situatia concreta ca in Biserici sa se impartaseasca des,si sa se banalizeze acest act.Dimpotriva suntem in situatia unor Liturghii in care NIMENI nu se impartaseste.deci pana a ajunge la banalizarea actului,avem de-a face cu indepartarea de Impartasanie.
Deci ce rost are sa militezi pentru impartasania rara,ca asta este o realitate?!Crezi ca acum este normalul? Eu asta incerc sa fac,ca normalul sa fie impartasania deasa...Asta ar putea duce la o reinoire a vietii duhovnicesti.

De la început trebuie să afirmăm că Sfinţii Părinţi nu au vă*zut împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos doar ca pe o încu*nunare a unui efort ascetic sau ca pe o „răsplată” pentru cel ce merge bine pe calea ce duce spre mântuire, ci şi ca pe un „medi*cament” oferit celor slabi, căci nu cei sănătoşi au nevoie de doc*tor, ci cei bolnavi (Matei 9:12). Altfel spus, în plan ecle*sio*lo*gic şi eshatologic, împărtăşirea cu Sfintele Taine este într‑adevăr un scop, adică ceea ce încununează viaţa noastră în Hristos şi ne uneşte „pe noi înşine şi unii pe alţii”[3], dar în plan personal, îm*părtăşirea este totuşi un mijloc şi o „hrană de drum”, fără de care călătoria noastră în această lume este sor*tită eşecului.

Ai dreptate ,din pacate sunt biserici unde sf.Impartasanie se da numai in post.
Dar sa nu generalizam.
La biserica unde merg eu si impartasesc persoane in fiecare simbata si duminica.

Când Domnul a predat această taină ucenicilor Său, nu a dat-o ca un sfat, ca adică să mănânce Trupul Meu cine vrea şi să bea Sângele Meu cine vrea, aşa cum a zis că “cine vrea să vină după Mine” şi “dacă vrei să fii desăvârşit”, ci a zis poruncitor: “Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu şi Beţi dintru acesta Toţi, acesta este Sângele Meu”; adică neapărat trebue să mâncaţi Trupul Meu şi neapărat trebue să beţi Sângele Meu. Si iarăşi zice: “Acosta să o face întru pomenirea Mea” (Luca 22,19). Adică, această taină pe care Ei v-o predau, să o săvârşiţi nu numai odată, de două sau de trei ori (precum tâlcueşte Sf. Ioan Gură de Aur) ci zilnic, întru pomenirea patimilor mele. A morţii şi a întregei Mele rânduieli.
Iată deci să şi aceste cuvinte ale Domnului recomandă limpede cele două lucruri necesare Sfintei Impărtăşiri: neapărata ei săvârşire şi săvârşirea adeseori. Adică nu numai să ne împărtăşim, ci să ne împărtăşim şi des. De unde înţelegem că drept credinciosul, în orice stare socială s-ar afla, este îndatorat şi trebue negreşit să primească şi să păzească aceste porunci stăpâneşti.

Daca nu puteti saptamanal sa va impartasiti,macar sa nu limitati impartasania doar pentru posturi.Sa va indemnati sa nu treaca mai mult de o luna,sau maxim 40 de zile fara sa fiti impartasiti.Si daca o sa va apropiati astfel,veti dori din ce in ce mai mult sa micsorati timpul intre doua Impartasanii.

Recomand si spovedirea inainte de fiecare impartasanie,deci la o impartasanie saptamanala sa corespunda si o spovedanie saptamanala.

Vorbiti de Sfanta Impartasanie de parca ati da-o voi ! La mine in parohie (una foarte mare) daca se impartasesc 4-5 copii si cam atat ! Nu stiu pe ce lume traiti voi ! In rest nimeni ! Nici un adult ! Si mai sunt babele care pot merge in fiecare zi la biserica si se pot impartasi des in timpul saptamanii. Iata ca nici macar unuia care frecventeaza des biserica, unui practicant, nu ii este posibil sa se impartaseasca. Voi sunteti darnici oarecum dar preotii sunt foarte zgarciti cand e vorba de cele sfinte ! Pe ce lume traiti voi ?! Asta este realitatea nu idealurile voastre !
A, si am uitat, se mai impartasesc probabil cei apropiati, ai casei, care cunosc toate randuielile si traiesc doar pentru Sfanta Biserica (si asta nu o poate face oricine) ! Tot ei iti rad in nas oridecateori au prilejul si sunt plini de aere depaaaarte de smerenie si tot ei vorbesc in timpul slujbei ca nici nu stii la ce sa fi atent mai-intai (la marile lor personalitati sau la cuvintele frumoase pe care le spun zambind) ?

Macar de n-ar fi asa !

Realitatea o putem schimba,daca fiecare dintre noi s-ar duce mai des la spovedanie si ar vorbi cu duhovnicul in acest sens.

Sa stii ca sunt multi preoti care citesc pe forum. Daca vor, o sa ia aminte.

Datoria mamaei este sa se impartaseasca odata cu copilul!
 

Datoria mamei este sa se impartaseasca odata cu copilul!

Care este datoria duhovnicească a mamei înainte de împărtăşirea copilului? De câte ori trebuie împărtăşit copilul până la 7 ani?
Datoria mamei e să se împărtăşească împreună cu copilul! Eu sunt contrariat când vin la împărtăşit mamele cu copii în braţe şi împărtăşesc doar copiii, când are mai multă nevoie de Împărtăşanie mama decât copilul! Dar mamei îi e frică să se apropie… Deci să se împărtăşească împreună şi atunci poate să se împărtăşească cât de mult, de câte ori are nevoie.

Noi la fiecare Sfântă Liturghie suntem chemaţi să ne împărtăşim. Sf. Vasile cel Mare răspunde într-o scrisoare la întrebarea cât de des sau cât de rar să se împărtăşească creştinul: „Noi ne împărtăşim de patru ori pe săptămână: miercurea, vinerea, sâmbăta şi duminica.” Adică de câte ori se făcea Sf. Liturghie, şi spune: „iar când sunt sărbători şi mai des.” Aceasta este rânduiala Sfintei Împărtăşanii, pe care oamenii de azi au pierdut-o. Şi au pierdut-o pentru că nu mai sunt curaţi, să se poată împărtăşi.

Sa fii curat, pune capăt necurăţiei; vrei să mergi cu ea până la moarte şi să mori tot necurat? Pune capăt necurăţiei, fii curat şi împărtăşeşte-te! Sigur că nu te împărtăşeşti cu vrednicie, nu poţi spune că meriţi Sfânta Împărtăşanie. Împărtăşania este un dar, pentru noi, cei păcătoşi. Dar cât ne stă în putere să ne curăţim viaţa, simţirile şi fiind „ca pruncii”, cum ne vrea Mântuitorul, ne vom putea împărtăşi împreună cu pruncii.


Ce folos că împărtăşeşti copilul până la 7 ani şi după aceea o ia copilul razna, înjură Sfintele Taine şi înjură Biserica, de exemplu? E bine că mamele şi taţii duc copiii la împărtăşit, dar mi se pare că cei care ei înşişi nu se împărtăşesc iau asta ca pe ceva magic. Să îi dea copilului ceva aşa, care lucrează magic în viaţa lui. Şi asta este foarte greşit! Noi împărtăşindu-ne nu facem o practică magică, ci îl primim pe Hristos în viaţa noastră şi e Hristos cu crucea Lui!
Ne hrănim cu darul Crucii şi al Învierii Lui şi ne facem noi înşine purtători de cruce. Aşa trebuie să vină mama cu copilul la împărtăşit, şi atunci sigur că este minunat că vin mama şi tata şi copilul şi copiii, toţi împreună, şi se împărtăşesc!

Pr. prof. Vasile Mihoc, în conferinţa „Copiii, dar al lui Dumnezeu
sursa http://apostolatintarafagarasului.bl...rtaseasca.html

Sigur ca poti "negocia" daca duhovnicul tau (sau al oricaruia dintre noi) este mai putin "elastic"...
Ma bucur sa descopar ,in ultima vreme,ca chiar preoti care pina mai dauna-zi erau un pic mai "zgirciti" in a permite ucenicilor lor IMPARTASIREA,pt diverse motive,sint acum ,oarecum mai permisivi.Chiar duminica trecuta,la CUVINTUL de FOLOS,tinut la sfirsitul Sf Liturghii,un preot pe care il stiam a fi oarecum "rigid",in a permite IMPARTASIREA deasa,a povatuit credinciosii sa faca ACEASTA cit mai des si chiar la fiecare SF LITURGHIE...Personal n-am avut prea mari probleme caci m-a binecuvintat Dumnezeu cu duhovnic cu inima larga,insa ma durea sufletul sa vad amici de-ai mei,cunostinte ,care abia daca se impartaseau de Paste si /sau de Craciun.Unii erau extrem de bolnavi,si nu se impartaseau,ca vezi Doamne,n-a venit inca Pastele.Adica faci 3 dialize pe saptamina,sau faci Insulina,sau mai stiu-eu-ce necaz ai ,incerci ,te straduiesti ,sa faci si tu fapte de crestin,dupa putere,mergi la Sf Liturghie,Domnul Hristos te invita la CINA (caci ti-a pregatit BUCATE ALESE)si tu refuzi sa CINEZI? Pai cum se simte GAZDA,daca tu nu maninci,cind tocmai ti-a pregatit cea mai DELICIOSA PRAJITURA?...am scris asa ,nu din lipsa de respect pt Sfinta Impartasanie,ci doar ca un aspect,cam cum gindesc eu.Preotul zice asa :"cu FRICA de Dumnezeu,cu CREDINTA si cu Dragoste,sa va apropiati! Iar eu cred ca dac te impartasesti cu oarecare nevrednicie azi,miine te vei impartasi cu mai putina si poimiine si cu mai putina ,si uite-asa ,pina la urma izbindim,si vine ziua cind o vom face si noi :CU VREDNICIE!

Drag Florin-Flaviu,stiu ca asa este precum spui.Eu ,m-am mai bagat in seama ,pe aici ,pe site-ul asta si anul trecut si am mai postat opinia mea,poate chiar asa ,un pic plastic,sau dur ,ca si tine,deaorece eram extrem de intrigata cind cunostintele mele ,nu indrazneau sa se apropie ,pt a se Impartasi,decit doar la Paste si/sau la Craciun,desi se straduiau ,oarecum ,in cele ale crestinului,pt motivul ca nu le ingaduie duhovnicul.Aveam chiar o amica ,extrem de bolnava ,care facea 3 dialize pe saptamina,si starea ei era atit de grava uneori ca nu mai aveam nadejde ca mai apuca ea Pastele ca sa se Impartaseasca,si-i ziceam ,ii dadeam carti ,ale unor parinti,oameni intelepti,induhovniciti,care erau pentru Impartasanie deasa si cit mai deasa,si mi-era ciuda ca n-o pot lamuri,si asta doar pt ca duhovnicul ei nu-i permite,si tot amina IMpartasania ,pt o vreme cind ea va deveni "mai vrednica",iar eu ii ziceam: NIMENI dintre oameni(mireni ,calugari si/sau preoti) nu-i vrednic!,insa ea imi argumenta cu niste "lozinci" marca "STASS".- Ce fel de duhovnic ai? ,am intrebat-o intr-o zi.Nu vede ca esti bolnava(imi venea sa-i zic:esti pe moarte,ala nu vede,ca nu mai apuci Pastele?)Cautati alt duhovnic!,i-am zis intr-o zi.Apoi am vazut ca ma evita.Si mi-am vazut de viata mea,si de ...IMPARTASANIE cit mai deasa....si daca acest lucru mi l-am dorit,mi-a daruit Domnul Hristos si duhovnic cu inima larga ,si Slava Domnului...
....asa ca ,daca duci lipsa de intelegere,la capitolul despre care vorbim,contact me!(Si nu numai tu,oricine) Stiu si iti recomand(nu numai tie,oricui doreste) un preot,dar si o Biserica ,care te(va) va astepta cu bratele deschise ,si te(va) asigur ca nimeni nu-si va da coate ca te impartasesti(chiar si la fiecare sf Liturghie),si nimeni nu-ti va ride in fata ca s-a impartasit si tu nu.Apoi nu e lume multa deloc.Daca sint ,in cea mai "buna" zi,circa 30 persoane,iar Biserica este "ABSOLUT" SUPERBA,si mai e si cam in buricul Capitalei,poti ajunge repede din orice cartier.N-ai treaba cu nimeni,daca ai chef socializezi cu careva ,daca nu ,nu.Te poti spovedi chiar si duminica ,inainte de IMPARTASANIE,daca n-ai facut-o de simbata(din lipsa de timp).Parintele nu refuza pe nimeni pt spovedanie.Il anuntam la Altar si isi face timp pt oricine doreste sa se spovedeasca in scopul Impartasirii.Dumnezeu sa-ti ajute si tie,dar si altora care doresc sa se impartaseasca,sa descoperiti preoti cu larghete sufleteasca,spre a va IMPARTASI!
Ti-am scris ca sa stii ca nu toti preotii sint rigizi,sau ,ma rog "zgirciti".Stiu ca 98%,si mai stiu ca ai dreptate si ai motive sa fii cinic,dar gindeste-te ca poti profita de acel 2%,doar pt ca eu am intrat asta seara pe net,caci nu o fac prea des.
Cu drag!

Subscriu. Numai ca va trebui sa listam aceste citate din Sfinta Scriptura si sa le afisam la intrarea in Biserici ca sa le aprofundeze atit credinciosii cit si preotii,caci sarmanii oameni,mirenii nu fac decit ceea ce li se spune,de catre duhovnic ,si arar indrazneste careva sa-l contreze pe preot,dintr-o smerenie interpretata gresit.Si de ce sa nu o spunem,abia vreo 2-3% dintre preoti daca sint de acord cu IMPARTASANIA deasa.
Personal ,am facut,cu ceva vreme in urma, o fapta rea,impotriva convingerilor mele.Evident ca nefacind asta din convingere,mi-a parut rau,si am mers la spovedit,urgent.Duhovnicul meu suparat imi zice: 6 ani te opresc de la IMPARTASANIE! De cea-i facut asta? ...si a disparut in SFINTUL ALTAR,zicindu-mi sa plec. N-am plecat,insa.Am cugetat un pic la atitudinea parintelui,si la fapta mea,dupa care i-am batut in usa si am incercat o clarificare,niste motivatii"intemeiate".L-am mai "inmuiat" apoi am trecut la "negocieri".Desigur ca-mi parea rau pt ceea ce facusem,dar mi s-a parut nedrept sa ma lipsesc de SF IMPARTASANIE atita amar de vreme.Cu toate ca nu prea realizam eu ,la acea vreme,cam ce PUTERE are IMPARTASANIA.Puteam pur si simplu sa plec,insa mi s-a parut sub demnitatea mea -de om-sa fiu expediata fara menajamente,pt un lucru de a carui gravitate,din punct de vedere spiritual, nu eram constienta.Apoi eu tocmai pt ca-l regretam m-am dus la spovedit.Asa ca nadajduiam sa fiu certata ,insa...cu blindete,nu cu OPRIRE DE LA IMPARTASANIE!Si..am obtinut iertarea,si micsorarea perioadei de penitenta,de la 6 ani la ...6 zile.Slava Domnului! _M-ai faci? ,m-a intrebat parintele,peste 6 zile.Nu stiu ,parinte!,nadajduiesc sa nu.