....
 

Buna ziua....nici nu stiu cum sa incep.Va rog sa nu ma luati in ras,dar,de ceva vreme(cam de pe la inceputul anului)am o stare foarte proasta.In primul rand nu ma simt bine in pielea mea,parca nu sunt buna de nimic.De cate ori am incercat sa ajut,mi-a iesit exact invers fata de intentia mea.In timpul scolii aveam stari foarte proaste pentru ca stateam toata ziua in banca si eram suparata din cauza asta.Incercasem sa-mi rup banca,sa fac gaura in parchet in scopul de a atrage atentia asupra mea si speram sa ma intrebe cineva de ce am facut asta,dar nimeni nu m-a bagat in seama,parca nu as fi facut nimic.Acum ca mai e putin ma gandesc cu groaza ca trebuie sa o iau de la capat.Ma gandeam de multe ori ca sunt eu urata,proasta,enervanta si din cauza asta nu am prieteni.Cred ca nici daca as plati pe cineva nu ar sta langa mine.Odata am vrut sa plec si de acasa numai ca sa ma intrebe cineva de ce am facut asa si ca sa vine vreun coleg sa vorbeasca cu mine(pus de diriga bineinteles ca altfel....pot sa mor ca nu ma baga nimeni in seama)dar proasta am fost eu ca nu am facut nimic...deja m-am saturat ca toate persoanele pe care le cunosc si cu care vorbesc sa fie numai dupa internet.Din toata lista de mess doar 2-3 din 100 ii cunosc in real,restul sunt de pe net luati.Din cauza asta cred ca e ceva cu mine,sunt eu insuportabila in vreun fel dar nu pot sa-mi dau seama cu ce.Acum cat a fost si mai e vacanta stau aiurea...fac eu treaba in casa dar mai simt si nevoia de altceva adica de prieteni,de oameni cu care sa vorbesc.Afara ies numai cu mama si de cate ori ii zic ca nu mai vreau asa si ca m-am saturat ea imi zice ca ce o sa mai regret eu si ca asa e cel mai bine.De asta cred ca sa ai prieteni este un pacat cu toata sa simt nevoia de asa ceva.Am citit undeva pe internet si mi-a venit ideea sa impart hartiute cu id-ul meu si asa sa mai ma bage lumea in lista dar mai apoi m-am gandit ca nu e bine asa si nu am facut asa,dar totusi....cativa mi-au zis sa ma duc vreau si eu prieteni,vreau si eu sa ma simt folositoare cu ceva.Cum pot sa obtin lucrurile astea?Am incercat pe net sa ofer sfaturi dar lumea nu m-a bagat in seama sau mai rau am deranjat pe siteurile alea,deci nu sunt binevenita oriunde si sunt eu insuportabila.Cativa mi-au spus sa ma duc la Biserica dar mi-e teama pentru ca acolo sunt considerata inferioara si oricum un om care e la inceput de drum nu e bine privit de ortodocsi pentru ca in Ortodoxie se intra cand deja esti pregatit adica dupa 30 de ani,altfel te critica toti.
Pe parinti ii enervez toata ziua ca stau degeaba si tot eu cad prost ca de ce nu-mi gasesc ceva de facut,dar ei nu ma lasa,deci degeaba mi-asi gasi eu.Tot ei zic ca de ce sunt nervoasa.Degeaba stau in fata calculatorului cand eu simt nevoia de oameni reali,de prieteni,sa ma simt utila cu ceva nu doar cu un clik.E chiar asa de grav?Este ceva normal sau deja a devenit obsesie?M-am gandit sa plec de acasa dar cred ca asta e pacat,cum altfel sa obtin ceea ce vreau?Daca i-am zis mamei ca plec a inceput sa tipe la mine ca imi place sa ajung pe strazi,dar nu e vorba de asta,eu vreau sa plec de acasa ca sa atrag atentia,ca sa o fac pe mama obligata sa-mi gaseasca oameni cu care sa vorbesc sau sa faca ceva sa ma simt bagata in seama,folositoare si sincer alta metoda chiar nu gasesc.Uneori ma gandesc ca e mai bine fara mine ca sunt un parazit oriunde m-asi duce,nu sunt capabila de nimic decat sa enervez.E mai bine fara mine oriunde chiar si in Biserica.
Ma scuzati de exprimari dar m-am gandit ca poate aveti alte idei cum as putea sa ma schimb sau sa atrag atentia asupra mea in mod pozitiv.

Pe parinti trebuie sa-i asculti, pentru ca iti vor binele. Mergi la Biserica- nimeni nu te va desconsidera. Inscrie-te voluntar intr-o organizatie caritabila- vei fi utila si vei gasi si prieteni.
Ai mai mult respect pentru tine si mai multa incredere. Nu lua decizii pripite, care ar putea sa-ti afecteze in rau viitorul. Citeste- lectura este un prieten bun. Alti copii nu au timp sa se plictiseasca.

Luminita, eu te sfatuiesc sa incerci invers. Nu sa faci ceva iesit din comun ca sa atragi atentia, ci ceva care se uita de pe o zi pe alta. Sa te rogi. Putin si des. Adica cu luare aminte la ce rostesti. Sunt sigur ca nu doar tu vei avea parte de bucurii, ci si ceilalti pentru care tu te-ai rugat. Sa nu uiti acest lucru: cu cat vorbesti mai des cu Dumnezeu, cu atat vei avea parte de mai multe bucurii.

Multi vor spune ca e poezie sfatul meu, dar nu este asa, caci una e sa iesi in lume doar cu propriile puteri si altceva sa iesi in lume unit cu Dumnezeu.

Evident, sa nu-ti lipseasca rugaciunea, care poate fi facuta sub indrumarea preotului, el stiind mai bine ce rugaciuni ti-ar fi de folos.

Si pe langa rugaciune, cum spunea Costel, mergi la Biserica si spovedeste aceste ganduri! Trebuie sa lupti impotriva lor ca sa nu te doboare! Sigur ai parti bune! Participa si la Sfintele slujbe caci facand asta ajutorul lui Dumnezeu nu va intarzia sa apara!

Relațiile umane sunt în cea mai mare parte bazate pe interes. Ca să atragi atenția trebuie să ai ceva interesant, de care ceilalți au nevoie.


Prietenii adevărați sunt cei care nu așteaptă ceva de la tine. Așa ceva ar trebui să cauți, nu superficialitatea unor avantaje sociale. Iar cel mai bun prieten e Hristos. Dacă ai crede în El nu te-ai simți niciodată singură sau plictisită.

Luminita, eu am 22 de ani. Despre mine se spune ca sunt o fire vesela si optimista. Nu am nici bani multi, nu sunt nici cine stie ce frumusete, nu am multi prieteni, nu sunt nici in centrul atentiei si de abia daca imi suna telefonul o data-de doua ori pe zi sau daca primesc vreo 2 mailuri pe zi. Dar sunt vesela. Si iubesc oamenii. Incerc sa imi fac treaba cum se cuvine si incerc sa ii ajut si pe altii, daca au nevoie de mine. Nu am fost mereu asa.

Cand eram mai mica, poate chiar de varsta ta, desi nu stiu cati ani ai tu, oricum, prin gimnaziu cam pana la sfarsitul liceului, eram mai mereu bosumflata si nemultumita. Eram inchisa in mine, ma credeam buricul pamantului, ma asteptam ca toti sa ma iubeasca si sufeream cumplit de mult daca nu primeam afectiunea pe care o doream, daca nu primeam premiul sau rasplatile la care ravneam. Cumplit! Eram foarte sensibila, ma ingrijorau foarte tare criticile celorlati, incercam sa fiu perfecta si tanjeam foarte tare dupa afectiune, cuvinte calde din partea oricui... Credeam ca mi se cuvine acest drept si rasplateam din belsug dovezile de afectiune pe care le primeam cu dovezi si mai mari de afectiune. Iubeam numai oamenii care ma iubeau. Teribil de egoista. De aia eram si singura. Se spune ca egoistii ii fac pe altii sa sufere, dar suferinta pe care le-o provoaca altora e mult mai mica decat cea pe care o indura ei insisi. Numai egoistii stiu cat de mult sufera un egoist.

Dupa aceea insa... totul s-a schimbat. Acum nu mai astept ca omul de langa mine, oricine ar fi el, sa fie prietenul meu, sa imi ofere afectiune, nu! Acum ma intreb: ce pot face eu pentru acel om? Ce ii pot darui eu si ce are el nevoie in clipa de fata? Pot face ceva pentru el, fac cu inima deschisa si nu astept nimic de la el, nici macar recunostinta. Nu il pot ajuta, sunt cu inima impacata ca mai mult decat atat nu pot face. Si ma bucur cand pot sa ajut pe cineva. Ma bucur acum mai mult decat ma bucuram cand primeam dovezile mult ravnite de afectiune, care imi gadilau orgoliul. Ma simt implinita. Inainte nu m-as fi simtit implinita nici daca as fi avut 10000 de prieteni si daca m-ar fi bagat in seama toata lumea de pe strada. Pentru ca atunci eram singura, cu nelinistile si cu frustrarile mele. Acum nu sunt singura, am inima plina, desi nu mi-am adaugat prea multi prieteni in lista de mess de atunci.

O sa ma intrebi cum am reusit sa fac acest salt de mentalitate... Nu a fost usor si nu a venit de la sine, ci s-a realizat treptat. Am facut-o iubind. Prima data cand m-am indragostit, mi-am dat seama ce comori nestiute zac in sufletul meu si am realizat ca e de o mie de ori mai frumos sa iubesti decat sa fii iubit. Cam in acelasi timp, m-am deschis mai mult si am aflat ce frumos e sa fii tu prietenul cuiva. Mai frumos decat sa ai un prieten. In lucrurile acestea trebuie sa existe o reciprocitate. Adica, pentru a fi iubita, trebuie sa iubesti tu intai. Si sa iubesti nu pentru a fi iubita, ci pentru ca asa simti tu ca e bine si folositor. Deschizandu-ma, invatand sa daruiesc si altora din acele comori pe care le-am gasit in sufletul meu, am dobandit niste prieteni buni, care mi-au marturisit apoi: stii, cand te-am intalnit prima data, nu mi-ai facut o impresie buna, credeam ca esti o ingamfata si ca ii dipretuiesti pe toti. Si de la acestia am inteles ce rol are un duhovnic in viata omului.

Eu am fost credincioasa de mica, primele amintiri le am din biserica, de cand ma lua bunica la fiecare liturghie, iar eu nu pricepeam nimic, dar ma uitam in sus, acolo, in turla, unde este Hristos Pantokrator. Stateam asa si ma tot uitam in sus si ma miram ca lumea din biserica nu spune si rugaciunile pe care le stiam eu de acasa, adica "Ingerasul" si inceputul din "Doamne, Doamne ceresc Tata". Am avut mereu credinta, faceam tot ce faceau ai mei: ma duceam la biserica, ma spovedeam, ma impartaseam, posteam, ma rugam,si nu le faceam din obligatie, ci din placere, si tot singura eram. Pentru ca, de cele mai multe ori, le faceam mecanic si superficial, nu le traiam. Eram o superficiala si ma credeam culmea profunzimii.

Tarziu insa, dupa ce mi-am facut duhovnic, adica pe la vreo 20 de ani, cand cineva mi-a ascultat toate problemele cu atentie si seriozitate si m-a inteles, am simtit din ce in ce mai putin nevoia de a fi egoista... Treptat, incetul cu incetul,am inteles ca a fi ortodox practicant nu inseamna doar a face toate lucrurile pe care le faceam eu, ci a le face din tot sufletul si, mai ales, inseamna sa iubesti. Ma lupt si acum cu egoismul meu, am momente in care acesta revine... Unora le este atat de simplu sa fie buni, sa daruiasca tot ce au, mie imi vine uneori greu sa daruiesc si un zambet sau o vorba buna. Caci de atata au nevoie cei mai multi, dupa cum bine stii. Dar fara harul lui Dumnezeu nu am putut fi nimic din ceea ce sunt astazi. Fara harul lui Dumnezeu pe care l-am primit fie la Sfintele Taine si slujbe, fie prin ochii unui om, fie prin niste cuvinte pline de viata din carti, fie prin luminarea mintii si inteleagerea unor lucruri esentiale, nimic nu s-a putut face. Si inainte primeam de multe ori revarsari de har si de atatea ori recadeam. Si stii de ce? Pentru ca in sufletul meu, pe primul loc eram eu si numai eu, eu cu nevoile, cu dorintele si neputintele mele si apoi veneau Dumnezeu, ceilalti, asa de-a valma... Dumnezeu cere totul de la noi, nu merge asa, hai cu o rugaciune, hai cu o saptamana de post, hai cu o slujba... Adica merge, ca il primesti pe Dumnezeu in inima ta si, oricum, de undeva tot trebuie sa incepi, iar pe mine m-a ajutat enorm ca am crescut intr-o familie in care se facea tot ce am spus, dar ceea ce vreau sa spun efectul nu este durabil, din cauza superficialitatii si a autosuficientei noastre.

Greu am invatat si inca mai am mult de exersat ca un om nu trebuie judecat sau criticat, ci acceptat si iubit asa cum este el, caci nu poate fi schimbat, si ca doar de tine depinde sa te deschizi, sa fii mereu mai bun, mai iubitor, ca trebuie sa fii recunoscator pentru toate. Cu unii dintre acei prieteni despre care iti vorbeam nu prea mai tin legatura, fie din cauza distantei,fie din cauza unei rupturi datorate unor greseli reciproce, pe acela de care m-am indragostit arareori daca il mai vad, desi il iubesc la fel. dar sunt vesela si impacata, pentru ca stiu ca fiecare are rolul lui in viata noastra, iar al lor a fost covarsitor, poate nu a fost sa fim nedespartiti, dar cu siguranta m-au invatat sa daruiesc prietenie si iubire, pe care, la randul meu, sa o impart si altora care au nevoie.


Am scris foarte mult, dar am scris cu nadejdea ca tu sau altcineva de aici se va folosi de aceste cuvinte. Sfatul meu concret pentru tine ar fi:

1. Sa iesi din banca, sa ii multumesti lui Dumnezeu ca esti sanatoasa, ca ai o familie, sa te duci ACUM la mama ta, sa o imbratisezi si sa o pupi, sa ii spui ca o iubesti mult si ca apreciezi tot ceea ce face pentru tine.
2. Sa inveti sa te iubesti si sa te accepti pe tine asa cum esti tu, cu defectele si calitatile tale. Pentru asta trebuie sa inveti sa te cunosti, sa recunosti: da, domnule, sunt asa si pe dincolo. Dar ia sa vad eu, din ce cauza sunt asa? oare nu pot face ceva in acest sens? Abia atunci cand te vei iubi si accepta tu, te vor iubi si accepta si ceilalti.
3. Sa casti bine ochii in jurul tau, sa ii primesti pe fiecare in inima ta, asa cum este el, cu neputintele lui, chiar si cu netrebuintele lui de a te baga pe tine in seama. Si nu mai te tot framanta ca nu face nimeni nimic pentru tine, ci intreaba-te ce poti face tu pentru altii!


Si nu in ultimul rand, sa mergi intr-o biserica, la Sf. Liturghie si acolo sa te rogi din tot sufletul sau, fiind atenta la rugaciune, sa iti gasesti un parinte duhovnic care sa te inteleaga. Sa stii ca a functionat mai bine decat un psiholog, pentru ca,in afara de afectiune si intelegere, am primt prin el si iertarea pacatelor si sfaturi duhovnicesti...

Doamne ajuta! Si nu uita principalul: iesi din banca! :1:

Foarte frumoasa povestea vietii tale, Glykys! Cred ca va fi si folositoare!

sfat !
 

sfatul meu e unul simplu si eficient :
- sunt atatea organizatii de voluntariat,de ce nu te inscrii in una ?
acolo ai putea gasi tovarasi de vrsta ta,si ai fi folositoare altora,si poate pana la urma ai gasi si prieteni adevarati !

Aveti dreptate cu mersul la Biserica,inainte mergeam dar acum nu mai vreau sa merg si sa vorbesc cu un preot imi este frica.Nu mai merg pentru ca in ortodoxism femeile nu au valoare,ele sunt inferioare si ce sa fac acolo?Biserica este pentru barbati,ei sunt capul la tot eu ce sa mai caut acolo?Mai am eu vreun sens?Si preotul ce poate sa imi faca....prieteni nu are cum sa-mi dea el poate decat sa ma faca sa ma multumesc cu ideea ca sunt asa cum sunt si in primul rand e barbat,nu vreau sa-mi bage prostii in cap asa cum vor barbatii sa fie femeile ca sa le prosteasca mai usor.
Cred ca e mai bine fara mine....

Radu,am scris emailuri la cateva organizatii dar nu mi-a raspuns niciuna.Poate nici acolo nu sunt de folos.
glykys si eu am fost credincioasa dar stiu cum sunt privita de biserica si mie teama ca asa sunt si de Dumnezeu.Imi este frica,teama,nici eu nu stiu cum imi este sa vorbesc cu un preot.Ma tem mai mult ca nu imi va da niciun sfat bun.Si mie imi place sa ajut dar pe cine?Sunt mai tanara ca tine,am aproape 18 ani si am energie,nu pot sta toata ziua numai langa parinti sau numai in casa....

Luminita,dar de ce nu ai prieteni? Macar printre colegi? Ce te face sa fii distanta fata de ei sau pe ei fata de tine?

Luminita,

1. Exista cineva care te iubeste neconditionat. Exista cineva real, cineva foarte important, foarte frumos si foarte mare, care te iubeste foarte mult: ii spunem Iisus Hristos, sau Dumnezeu. Nu e o poveste, e o persoana reala, de fapt, mult mai real decat mine sau ceilalti forumisti. Tot ce trebuie sa faci este sa vorbesti cu El.

2. Parintii tai te iubesc. Crede-ma, stiu ce spun, sunt parinte.

3. Te afli la inceput de drum. Pe tot parcursul acestui drum, Iisus Hristos, persoana cea mai importanta, va fi alaturi de tine, te va iubi si te va sustine, daca Ii vei ingadui acest lucru, daca te vei increde in El. Iar pe acest drum, vor fi si multi oameni, fata de care vei avea ocazia sa experimentezi dragostea, compasiunea, care te vor ajuta, pe care ii vei ajuta, care te vor iubi, pe care ii vei iubi.
Bucura-te pentru acest lucru. Toate lucrurile bune se afla in fata ta. Viata se afla in fata ta.

Orice drum incepe cu primul pas. Fa acest pas. Vorbeste cu Iisus Hristos. Si cauta un grup de oameni care iti impartasesc valorile. Doresti sa-i ajuti pe cei mai putin fericiti decat tine (si crede-ma, sunt multi) ? Cauta o asociatie de caritate, un grup de voluntariat. Vei gasi oameni advarati, oameni alaturi de care vei putea nu doar sa fi, ci alaturi de care vei putea sa faci ceva.

Raoul...eu sunt foarte timida si cred ca chestia asta sau poate sunt insuportabila,nu stiu.

Erethorn,daca Dumnezeu ma iubea nu ma facea inferioara....in Biserica nu sunt bineveniti cei tineri si ma tem sa merg.Ar fi o idee cu voluntariatul dar deja am scris la cateva asociatii cum ar fi Crucea Rosie,Salvati copii,copii in dificultate si mai e una de pe langa Parcul Carol dar nu mai stiu acum cum se numeste.Mai stii tu altele?ca niciuna nu mi-a raspuns si am fost politicoasa in mesaje.

Dimpotriva,odata eram intr-o biserica si preotul chiar era trist ca sunt putini tineri. E total gresit ceea ce spui tu,cum ca tinerii nu sunt bineveniti in biserica.

Este foarte frumos sa vezi tineri in Biserica! In afara de aceasta, incearca sa descoperi talantii pe care ti I-a incredintat Hristos! Toti ii avem! Multa incredere! Increderea in sine vine din credinta in Dumnezeu!

ok
 

nu mai trimite e-mailuri, dute tu la sediul lor si vorbeste direct cu ei, da dute la mai multe organizatii,si careva se va indura si de tine, si te va lua !
si nu uita, oamenii nu is totdeuna buni, rar gasesti oameni adevarati !

Glykys, am citit cu interes cu interes povestea vietii tale si m-am regasit in multe dintre pasaje.


Draga Luminita, trebuie sa intelegi ca la varsta asta, majoritatea adolescentilor se considera niste neintelesi si se rezvratesc din te miri ce motive. Chiar si cei/ cele care arata f bine si par a fi in centrul atentiei au crize de personalitate la varsta asta. Nu te mai blama, draga mea, cauta inauntrul tau tot ce e bun si frumos si scoate-l la iveala.

Esti intr-o etapa a vietii in care inveti f mult: inveti sa iubesti si sa te iubesti, inveti ce inseamana valoarea unui om, inveti ce este increderea si credinta, inveti, inveti, inveti.
La varsta asta ai nevoie de un indrumator, de cineva care sa-ti ghideze pasii in momentele cand plutesti in deriva. Niste indurmatori buni sunt parintii tai, caci ei cu siguranta iti vor binele, dar ai nevoie si de un indrumator obiectiv, care daca ar fi un duhovnic ar fi si mai bine.

M-a amuzat rationamentul tau in legatura cu persoanele care merg la biserica. Te sfatuiesc sa mergi la o biserica si sa incerci sa nu te lasi influentata de cei din jur.
Sa stii ca sunt multi tineri care merg la biserica si nu nu sunt considerati inferiori, ci dimpotriva, sunt apreciati (daca sunt decenti, bineinteles).

Ca tot vorbeam de invatat: invata sa te rogi! Incearca in momentele tale de intimitate sa te rogi, sa te rogi cu cuvinte simple, pur si simplu sa stai de vorba cu Dumnezeu, Maica Domnului sau vreun sfant.

Ei, ce am scris sunt doar cateva aspecte, ce-i drept, fundamentale, din "povestea vietii mele", pe baza carora am incercat sa exemplific problema aceasta a egoismului, a neintelegerii si a neiubirii pe sine, pornind de la necazul Luminitei.

Luminita, tu trebuie sa iesi din banca si la propriu si la figurat, sa casti bine ochii in lume si ai sa vezi ca aceasta nu e asa cum ti-o imaginezi tu. Numai ca tu refuzi sa faci asta, sa iesi din banca ta, nici macar pentru a te angaja ca voluntara undeva, iarta-ma ca-ti spun! Si, de frica, preferi sa crezi toate sabloanele care se spun despre barbati si femei, fara a cunoaste de fapt, la fata locului, ce si cum.

Zici, de pilda, ca esti inferioara ca femeie in BO! Am ramas foarte mirata. Eu una nu m-am confruntat cu aceasta situatie, pentru ca in familia mea, femeia le face mai pe toate si este foarte respectata si mandra ca este femeie. Bunica are grija de toti, ea si-a nascut copiii, ea i-a educat in spirit crestinesc, ea si-a dus nepotica la biserica in fiecare duminica, ea si-a sfintit barbatul cel necredincios, ea a dus tot greul in casa. Primele lucruri pentru ca e datoria ei de femeie, ultimele nu pentru ca i-ar fi placut, pentru ca stii si tu, femeia, din fire, cauta protectie si afectiune la un barbat si nu ii prefera pe cei papa-lapte, dar pentru ca asa a trebuit sa faca, asa l-a putut ea sluji pe Dumnezeu mai bine, in conditiile date.

Dar tie poate ca cineva, candva, ti-a lasat aceasta senzatie, cum ca femeile sunt sooctite inferioare in Biserica, doar pentru ca nu au voie in altar si pentru ca sunt la ciclu o data pe luna... Dar uite-te in biserica, ia vezi, cate femei sunt? Alea nu s-or simti defavorizate? De ce crezi ca mai vin? Cate femei sunt in biserica si cati barbati? Cate milioane de femei crestine sunt pe planeta asta? Pe cate ai auzit tu ca vai, sunt inferioare, nu pot sa faca nimic? Uite-te la Maica Domnului, vezi prin cate a trecut, si nu avea nici o vina! Dar ea a zis: "Faca-se voia Ta, Doamne!" Si a primit sa aiba un copil fara barbat,pentru care sa patimeasca, cand in ziua de astazi, cele mai multe dintre femei prefera sa avorteze copilul pe care l-au cu sotul lor legitim.


Cat despre barbati, la fel... cati barbati cunosti tu, in afara de cei din familia ta, pe care, oricum, nu cred ca ii consideri asa cum spui, pentru a emite teorii? eu din proprie experienta iti spun ca sunt foarte buni amici si cateodata mai buni sfatuitori decat femeile, si nu ma refer aici doar la duhovnicul meu, pe care oricum il vad ca duhovnic, si nu ca barbat. Probabil ca ai avut o relatie care s-a terminat prost, insa in astfel de cazuri, vina nu e niciodata numai a unuia. Au si femeile defectele lor, au si barbatii pe ale lor, cu mentiunea ca fiecare individ este diferit si defectul pe care nu il are unul / una, il are altul / alta, dar, in general, dupa cum spunea parintele Paraian, pe om daca il cauti de bun, il gasesti bun, daca il cauti de rau, il gasesti rau.

In momentul in care tu insati nu te vei mai percepe ca pe o fiinta inferioara si vei capata respect de sine, atunci si oamenii te vor respecta. Schimbarea trebuie sa vina din tine. Sa nu mai aud ca il invinovatesti pe Dumnezeu ca te-a facut inferioara! El te-a facut dupa chipul si asemanarea Lui, iar lucrul acesta ar fi bine sa il vezi in fiecare om, care, inainte de a fi betiv, curvar, prost, misogin, este si el creatia lui Dumnezeu, asa cum esti tu. Este doar perceptia ta, ca dovada faptul ca majoritatea femeilor câde pe acest forum, mame de familie, de altfel, si cu multa experienta in spate, au o cu totul alta perceptie, formata pe baza celor traite si acumulate afara din banca. Te rog sa ma ierti daca te-am suparat cu aceste cuvinte, dar trebuie sa iti intre in cap ca tu trebuie sa iesi din carapacea ta si sa inveti sa te descoperi pe tine, descoperindu-i pe altii si sa te respecti si sa te iubesti pe tine, iubindu-i si respectandu-i pe altii!

eu am experimentat deja!
 

Sfatul tau este foarte bun, eu asa am incercat sa vb putin cate putin cu Dumnezeu ca nu stiam daca ma asculta sau nu. Este cea mai potrivita rugaciune cea personale spusa din toata inima pentru ca apoi astepti si tu un raspuns de la EL, nu? Un tata raspunde fiului cand il intreaba ceva. Cu cat mai mult Tatal tau Ceresc care a platit pentru tine/mine cu viata Fiului Sau!! Incearca. curaj. Violeta

Draga Luminita,

am vazut ca repeti ca esti insuportabila.....dar de ce spui asta? Ce te face sa te consideri asa? Ce inseamna suportabil sau insuportabil? Prin prisma caror calitati/defecte oamenii sunt considerati suportabili/insuportabili? Si, nu te supara, dar asa cum te vezi tu pe tine, asa te vad si ceilalti, pentru ca le "transmiti" tu aceste semnale.
Eu, cumva te vad ca esti plictisita, consideri ca ai o viata monotona in care nu se intampla nimic spectaculos. Draga mea, viata este o minune de la Dumnezeu. I-ai multumit vreodata lui Dumnezeu ca esti in viata, ca esti sanatoasa, ca ai parinti , ca ai unde locui, ca poti sa mergi singura pe picioarele tale, ca poti s afaci o scoala, ca ai ce manca? Stii cumva ce inseamna sa nu ai astea? iti poti imagina macar? Incearca, si sa vezi cat de binecuvantata esti.
De ce trebuie neaparat sa iti faci prieteni.....virtuali? Consider internetul un mare progres dar si un "blestem" pentru noi. In fata calculatorului viata se rezuma la mess, ID, facebook, jocuri, etc. Cum isi petrec vacanta tinerii in ziua de azi? Pe comp, pe facebook.
Am predat 5 ani la un liceu, la clasele 11-12, si am putut observa, cu tristete, ca in ziua de azi tinerii nu mai au nici un interes pentru carti, pentru cultura, doar pt "comp". Nu sunt nici eu foarte inaintata in varsta, am 29 de ani, dar parca pe vremea mea era altfel.
Stii ce facem eu la varsta ta? Imi cautam de lucru, mergeam la biblioteca publica si citeam si stateam acasa. Nu am avut prieteni, nu am iesit pe la discoteci, nu am avut nici macar telefon mobil. Si crede-ma, nu regret nimic.
Si....mama ta are mare dreptate cand iti spune ca ai sa regreti perioada asta, cu linistea de acum nu te mai intalnesti.
Eu, din pacate, la varsta ta nu am cunoscut biserica, asta regret.
Nu ai dreptate cand spui ca in biserica nu sunt bineveniti tinerii. In zona in care locuiesc exista o biserica unde se fac saptamanal studii biblice pentru tineri. Mi se pare un lucru foarte bun. Cauta si tu o parohie in ditamai Bucurestiul unde sa existe asa ceva.
Si mai ceva......s-ar putea sa Il superi pe Dumnezeu cand spui ca te-a facut inferioara. "femeile nu au valoare si sunt inferioare"......femeia ii este data ca ajutor barbatului, asta nu inseamna ca sunt inferioare. SI cum n-au valoare cand ele perpetueaza viata....? ti se pare lipsit de valoare?

Draga Luminita, vrei sa ai ce oferi? Atunci aduna!!! Esti la o varsta frageda, esti o fata buna, dar nimeni nu vrea ajutor de la copii si e normal. Slava Domnului ca nu ai fost murdarita de anutaje rele, tine-te departe de "prieteni" plictisiti cu totii, care vorbesc pe mess ore in sir fara sa comunice ceva, fara sa inteleaga ceva.
Candva am simtit si eu ca tine (pe la 13-15 ani), apoi mi-a venit ideea ca eu nu pot fi ca celelalte colege "interesante" care aveau prieten(i) si ca pot fi altfel. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma tund asta pentru ca aveam un par f. frumos, singurul care mai atragea atentia si de care eram mandra. A fost un gest simbolic prin care refuzam eu sa mai atrag atentia (sa vreau, ca de reusit, nu am reusit niciodata). De atunci m-am ocupat de mine, sa-mi gasesc un drum al meu, sa ma inteleg si sa invat sa ma simt bine cu mine. Cainii mei mi-au fost prieteni si ma simteam bine cu ei, aveam cu cine sa ies, ba chiar trebuia. Pe cai ocolite m-am apropiat de Dumnezeu si a inceput totul sa fie mai roz... A fost foarte bine ca a fost asa. Sa fii interesanta si atragatoare cand este prea frageda e adesea o mare capcana, esti prea vulnerabila fata de cei care nu au ceva mai bun de facut decat sa profite. Asteapta sa mai cresti... fireste nu astepta cu mainile in san. Esti la varsta la care poti acumula enorm, nu o rata! Deci:

1. Citeste carti bune, te ajuta sa te formezi ca om si sunt niste parteneri de discutie fascinanti, plus avantajul ca iti dezvolta limbajul si exprimarea;
2. Gaseste-ti un talent si dezvolta-l ( poate desenezi, ai voce frumoasa sau iti place sa gatesti...). Specializeaza-te in ceva, automat devii interesanta.
3. Apuca-te de studiul unui instrument, chiar daca nu ai talent muzical, ti-l vei dezvolta astfel (plus gandirea matematica). Studiul unui instrument cere tenacitate, un exercitiu excelent pentru viitor (si un element ce trebuie mentionat intr-un CV, pentru angajatorii seriosi conteaza). Unde mai pui ca intotdeauna sunt tovarasi langa cel care canta la chitara si ofera acompaniament celor care vor sa se simta bine cantand;
4. Apuca-te de un sport care de asemenea te dezvolta si fizic si mental. Daca nu te tenteaza chiar un sport, impune-ti un program de exercitii fizice, jogging in fiecare zi. Efectul excelent asupra fizicului este depasit de confortul psihic pe care ti-l creaza.
5. Ia-ti un caine si ocupa-te serios de el, numai tu, adica preagatit mancare nu boabe din comert, pieptanat, spalat, dus la doctor, vaccinat, plimbat, dus chiar in concursuri de frumusete sau aptitudini daca este cazul;
6.Invata o limba straina cat mai bine, sau doua, sau trei, e un mare atu in viata, dar si mai tarziu intre prieteni, colegi (poti traduce filme sau versurile cantecelor preferate, poti traduce intr-o excursie in strainatate, plus imensul avantaj de a avea acces la mult mai multa informatie, ca sa nu mai vorbim de CV)

Ai pomenit ceva de o asociatie de langa Parcul Carol. Daca esti din sectorul 4, ai aproape Palatul Copiilor. E un loc minunat, sigur vei gasi lucruri interesante de facut si iti vei gasi si prieteni cu aceleasi preocupari ca si tine.

Acestea sunt sfaturi practice, lumesti. Macar ceva din ele incearca sa pui in practica. Dar mai mult decat atat, mergi la biserica duminica de duminica si gaseste-ti un duhovnic care sa te indrume. O fusta ceva mai jos de genunchi, o bluza fara decolteu provocator si care sa-ti acopere umerii si un batic si esti echipata perfect, putin probabil sa deranjezi pe cineva. Regulile din biserica sunt majoritatea cel de bun simt, invatate de orice copil minim educat (nu vorbesti tare, te porti respectuos, nu stai in pozitii indecente)... ajuta sa te gandesti ca esti in cabinetul direcotrului scolii, Dumnezeu merita si el macar acelasi respect.
Daca vrei sa te simti bine in biserica, ia aminte daca cineva iti da vreun sfat, sau chiar "te cearta", spui "iertati-ma, n-am stiut, multumesc ca m-ati invatat", bagi la cap si totul se va rezolva. Dupa cateva saptamani te vei simti ocrotita si iti va fi firesc sa intri oricand.
Sfaturi pentru a-ti gasi o biserica pentru suflet si un duhovnic bun poti primi cu usurinta pe forumul acesta. Intelg ca esti din Bucuresti, deci oferta e chiar generoasa. Daca ne spui si cartierul, te indrumam undeva unde sa-ti fie mai aproape.

:6:
Ai primit idei, sfaturi bune de la prietenii forumului nostru , eu insa am sa-mi pemit sa te cert . Daca aveai 12 ani , ziceam ca n-ai inca intelepciunea sa apreciezi gravitatea spuselor tale. Plecatul de acasa acum nu este o solutie .
Analizeaza singura ce-ai scris ! vrei sa pleci de acasa sa obtii ceea ce vrei !

Parerea mea : NU STII CE VREI !
Plecatul de acasa nu-ti va rezolva problemele , din potriva , iti va aduce altele mai grele.

Vrei sa atragi atentia printr-un lucru negativ , producand suferinta altora !
Nimic bun nu se cladeste pe suferinta altora .

Parintii , asa cum ni i-a dat Dumnezeu , merita in primul rand respect .

Si , a pleca de acasa cand nu esti inca pe picioarele tale , cand nu ai cum sa te intretii singura , doar asa ca s-o obligi pe mama
sa-ti gaseasca oameni cu care sa vorbesti (asa ceva n-am mai auzit , scuza-ma !! ).....dovedeste lipsa de respect ptr grija si truda lor ca tu sa ai toate cele necesare , ptr toti acesti ani in care au avut grija de tine , te-au ocrotit , te-au educat asa cum au stiut ei mai bine . Sunt sigura ca te iubesc asa cum esti , cu bune si rele . .. si ca doresc sa te fereasca de tot cei rau .
Si-n lume e atata rau , mult prea mult rau ..Va veni si timpul cand vei hotara singura totul in viata ta ..ai sa vezi ca nu este totdeauna usor. Dovedeste -le ca pot avea incredere in tine , ca ceea ce faci , faci bine si cu tragere de inima si vei vedea schimbarea .

Iti doresti prieteni . Chiar n-ai in familie o ruda de varsta apropiata cu care sa iesi in parc , la un film , teatru , expozitii , excursii .. cu care sa vorbesti despre orice ? printre colegii tai chiar nici o fata care sa fie pe aceeasi lungime de unda , cu care sa comunici , sa iesiti , sa o vizitezi ..?
Hai , nu -ti pierde rabdarea mai uita-te in jurul tau ..poate este o persoana la care nici nu te-ai gandit .

ar mai fii un aspect ..poate tanjesti dupa un prieten , iubit , si te intrebi de ce tu nu ..esti remarcata de nici un baiat . Rabdare si aici ...
Toate la timpul lor !


Cred ca suferi de .. plictiseala . Lucruri trecatoare ...Bucura-te de faptul ca esti bine sanatoasa , inteligenta , cu familie si priveste in jur cata suferinta si cata boala la prea multi tineri de varsta ta .
Multumeste-i lui Dumnezeu ptr tot ce ai si roaga-te dar , vezi ce-i ceri ca s-ar putea sa nu stii ce ceri ..


La 18 ani ar trebui sa te preocupe ce profesie vei avea . Deci , timpul care-ti prisoseste poate fi folosit in aceasta directie.


Citeste aici pe forum , daca n-ai citit deja , thread -ul Poetul din gara Sinaia . Si vezi , ai vrea sa fii in locul lui ?

pana una alta , te :6: si-astept sa ne spui , in curand , ca ti-ai gasit linistea.
Doamne ajuta!

Multumesc celor care mi-ai raspuns si celor care mi-au trimis mesaje,cu care am vorbit prin mess.M-am hotarat sa ma duc la Biserica zilele astea si sper sa fie mai bine.De fapt asa am fost asigurata ca daca merg la Biserica ma voi simti mai bine...voi merge ca sa ma lamuresc.
Doamne ajuta!Am citit toate mesajele de aici de pe forum:)

Doamne ajuta! Luminita, sa mergi la biserica nu atat pentru a te simti tu mai bine, ci avand nadejdea ca te vei apropia de Dumnezeu! Si asta nu se face peste noapte! Dar cred ca esti o fata tenace si vei persevera! :103:

Draga Luminita, ma bucur ca ai luat decizia sa mergi la biserica. Orice inceput e greu, dar cu incredere si credinta putem ajunge departe.
Te asteptam sa ne impartastesti cum te-ai simtit la biserica.

p.s. - in viata e bine sa nu avem asteptari prea inalte din prima pt ca s-ar putea sa fim dezamagiti. pornind cu pasi mici, putem realiza multe.