Reintroducerea pedeapsei cu moartea
 

Cu totii am vazut crimele odioase care au avut loc la Caracal, unde doua adolescente au fost ucise cu sange rece. Din cauza acestei tragedii, a aparut recent o petitie in spatiul public prin care se cere reintroducerea pedepsei cu moartea pentru criminalii in serie. In mai putin de 24 de ore, petitia a strans deja peste 74.000 de semnaturi.

Credeti ca este morala reintroducerea pedeapsei cu moartea ?

Unii considera ca uciderea criminalului este tot o crima odioasa.
Altii ar spune ca uciderea criminalului este o forma de pretuire a vietii, deoarece a pedepsi crima doar cu inchisoarea inseamna sa desconsideri viata pierduta a victimei cat si a celorlalte persoane care ar fi putut fi ucise de catre criminal.

Voi ce parere aveti?

Cam stupida si ipocrita logica asta de "il omoram ca sa inteleaga lumea ca nu-i frumos sa omori".
Parca viata e sacra si nu avem voie sa o luam, parca Dumnezeu are ac de cojocul fiecaruia. Asa ca orice crestin ar trebui sa fie contra acestei petitii.

Eu zic ca e mai odioasa fiindca executia nu poate da gres, in comparatie cu crima in care exista o sansa, e drept, foarte mica.
In plus, chiar daca s-ar reintroduce pedeapsa capitala, criminalul "popicu' din Caracal" tot n-ar fi executat, deoarece masura n-ar avea efect retroactiv.
Petitia e doar o speculatie cinica de a strange "clik"-uri platite prin reclamele afisate.

Intreb si eu: o pedeapsa severa, ii opreste pe altii sa mai faca afpta respectiva?

Exista 3 componente care impiedica o fapta rae:

1. Educatia acasa
2. Sa vezi fapta respectiva si consecintele ei, sa vezi durerea pe care o faci
3. Sa introduci pedepse care sa transmita un mesaj clar de tipul: daca faci, toata viata o tragi
4. Sa expui si sa transmiti informatia despre pedepse

5. Sa faci educatie legislativa la nivel de natiune, pe diferite teme.

Il doare pe X-ulescu undeva daca legea ii zice cu suspendare, 2 ani sau 5 ani din care face 2 pentru viol. Te intreaba in fata si petnru al 2-lea cat primesc?

Eu cred ca toti cei ce comit o infractiune nu o fac cu gandul ca vor fi prinsi si vor ispasi o pedeapsa, altfel majoritatea n-am mai face-o. Deci nu-i intereseaza foarte mult care e pedeapsa. De exemplu, in SUA am citit ca nu se constata o diminuare a infractiunilor in functie de pedepsele aplicate. Dar pedepsele ar trebui sa fie mari pentru fapte grave pentru ca aceia care comit infractiuni de acst gen sa nu aiba ocazia sa le faca din nou in scurt timp. Pentru ca majoritatea nu se indreapta si au tendinta sa comita aceleasi infractiuni.

Pedeapsa cu moartea nu se mai poate reintroduce, a fost abolita demult in toata Europa (mai exista doar in Belarus, unde e un fel de dictatura a presedintelui) si a fost o conditie a aderarii la UE. Unul din lucrurile pozitive ale abolirii pedepsei cu moartea este ca faptasul are posibilitatea sa se pocaiasca in timp si sa devina credincios.

Stii cum e catalin, daca nimic nu il sperie, atunci face chiar orice pe pamantul asta....
Adica totusi trebuie sa fie ceva care sa ii sperie, altfel fiecare face ce vrea.

Trebuie sa fie vreo grozavie ca niciunul sa nu mai faca in vecii vecilor vreun pacat si nici sa-i treaca prin cap sa faca asa ceva.

Pedepsirea unui vinovat de cel care a primit în mod legitim această misiune nu este imorală, ci este chiar o datorie. Pedeapsa este un aspect al dreptăţii, iar dreptatea este un lucru bun. Nicicând în istoria statelor creştine (şi nu numai) funcţia de judecător nu a fost considerată imorală. Nici funcţia de executor judecătoresc, ba chiar de călău. Justiţia este, alături de apărare şi ordine, cea mai regaliană funcţie a statului. Iar statul este o instituţie perfectă. Sunt două instituţii perfecte: Biserica şi Statul.

Pe de altă parte, imorală este pedeapsa injust aplicată. Acesta e un păcat grav şi un păcat strigător la cer. De aici, marea responsabilitate a celor care sunt miniştri în slujba dreptăţii.

Deci, aici avem adevărata obiecţie contra pedepsei cu moartea: posibilitatea erorii juridice. Care, în cazul pedepsei cu moartea, este ireparabilă. Ca sa nu mai vorbim de posibilitatea instrumentării justiţiei. În trecut, oameni au fost condamnaţi la moarte în mod injust: unii din eroare, alţii prin presiune politică sau prin presiunea ocupantului străin, iar acest lucru s-ar putea repeta.

Prin urmare, problema pedepsei cu moartea nu este o problemă morală, ci o problemă prudenţială.


Obiecţie inconsistentă filozofic şi teologic. Filozofic, fiindcă e o chestiune de legitimitate: ea face diferenţa. Teologic, fiindcă ar însemna ca o bună parte din sinaxar să nu fie ocupată de sfinţi, ci de criminali. Absurd.

Părerea mea este că, în Romănia zilelor noastre, reintroducerea pedepsei cu moartea nu este nici prioritară, nici urgentă. Motivele pentru care criminali îşi fac de cap ţin de slaba operabilitate a organelor însărcinate cu justiţia şi ordinea de drept.

Eu as fi foarte curios sa aflu cati dintre vajnicii semnatari ai petitiei au votat cu acele partide care de cativa ani se straduiesc din rasputeri sa demanteleze sistemul judiciar din Romania, cu scopul aproape declarat de a-i scapa pe conducatorii lor de la raspundere pentru fapte penale.

''Cine m-a pus pe Mine judecător peste voi?''

Deci dacă Domnul Hristos nu a fost trimis să judece sau să osândească, să lovească, să bată, să omoare, să pedepsească, ci să caute şi să mântuie oaia pierdută atunci nu se cuvine omului să judece peste faptele altui om, darmite să-l condamne la moarte!

Cine va omorâ pe om este blestemat iar cine va omorâ pe Cain de 7 ori este blestemat iar cine va omorâ pe Lameh de 7 ori câte 7 este blestemat.

De câte ori se cuvine deci să iertăm păcatele fratelui într-o zi? De 7 ori sau de 7 ori câte 7?

''De 70 de ori cât 7 i se iartă celui ce cere iertare'' şi aşa trebuie să ierţi dacă te prezinţi creştin.

Justiţia lumii, a statului face rău omului care a făcut rău susţinând că face bine societăţii.

Domnul Hristos a spus să facem bine celor ce ne fac rău şi aşa vom primi răsplată de la El. Dacă facem bine numai celor ce ne fac bine ce răsplată mai aşteptăm de la Dumnezeu căci şi păgânii fac bine celor ce le fac lor bine şi iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei? Noi ca şi creştini trebuie să-i binecuvântăm pe cei ce ne bleastămă, să-i iubim pe cei ce ne urăsc şi să-i iertăm şi să ne rugăm pentru cei ne fac rău.

Doar ascultând şi făcând ce ni s-a poruncit putem să nădăjduim că vom primi răsplată.

Dar dacă ne smolim feţele şi ne arătăm victime ''vrednice'' înaintea oamenilor ca să ne luăm răsplată de la lume, de la justiţia ei, atunci nu vom mai primi nimic de la Dumnezeu.

Dacă l-ai pârât şi l-ai acuzat pe cel ce ţi-a făcut rău şi te-a păgubit iar apelând la justiţie ea ţi-a făcut dreptate atunci nu mai primeşti nimic în plus de la Dumnezeu aşa că nu te aştepta ca în ceruri să ai răsplată, să ai strânsă comoară. Omul rău ţi-a făcut rău şi apoi tu împreună cu justiţia l-ai judecat şi i-aţi făcut rău. Ce credinţă, ce dreptate superioară ai tu faţă de el? Eşti complicele răutăţii la fel ca el. Eşti un făcător de rele la fel ca el. Darmite dacă ceri moartea unui criminal şi sentinţa se execută? Oare nu eşti părtaş crimei făcute asupra criminalului? Iartă-l şi binecuvintează-l şi vei fi exemplu de urmat pentru el şi pentru toate neamurile lui. Vei fi fericit că ai făcut bine şi când vei ajunge în cer îţi vei primi răsplata cea bună din mâna Domnului.