Fratilor va rog scrieti numele Lui Iisus Hristos corect! Si eu scriu gresit ( din neatentie, graba, indolenta) dar cand e vorba de numele Celui ce ne-a zidit de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, de Preacurata Fecioara sa incercam sa scrim asa cum se cuvine. Am mai observat la sectiunea pentru islam, o forumista atat apara Ortodoxia insa scrie Isus Cristos ori asta o fac doar cei de alta credinta!!! Nu un ortodox! Sau doar un ortodox de duminica! Exemplele pot continua. Sa fim cu mai mult bagare de seama cand scriem/rostim numele Lui Iisus.

[SIZE=3][COLOR=green]Am vazut greseala dupa ce am postat dar vad ca nu exista optiunea edit. [/COLOR][/SIZE][SIZE=3]:confused:[/SIZE]

:) Fii linistit. Nu am venit pe acest forum sa judec pe careva. Nu am nimic cu nimeni, doar am rugat sa fim mai atenti cand scriem/rostim numele Lui Iisus. Bucurii..

Papirusul si legenda pietrei fermecate :)
[COLOR=green]In timp ce se punea foc in colturile bibliotecii (din Alexandria, Egipt la anul 640 d.Hr.), un bibliotecar batran s-a ascuns pe o alee ingusta, uitandu-se cum flacarile se inaltau la cer. Dupa cateva zile, cand cladirea candva mareata ajunsese o ruina fumeganda, bibliotecarul se asternu pe treaba, scormonind printre ramasite cu un bat. Nu ramasese nici un papirus.

Cu inima franta, dadea sa plece, cand lovi cu piciorul un vas aproape carbonizat, din care iesea capatul unui sul subtire si ingalbenit, singurul document ramas din Biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul l-a inhatat pe data si a scuturat cenusa de pe eticheta scorojita din pricina caldurii. Tilul suna asa: “Secretul pietrei fermecate”. A privit in jur si si-a croit drum dintre ruine, ca sa-si cerceteze descoperirea.

Secretul pietrei fermecate iesea la iveala pe masura ce citea. Piatra fermecata era, de fapt, o pietricica, dar avea puteri magice. Orice material care intra in contact cu ea se prefacea pe loc in aur!

Papirusul preciza ca piatra fermecata arata ca alte mii de pietricele care acopereau o anume faleza inalta si izolata, deasupra unei plaje inguste de care Marea Mediterana isi izbea valurile cu zgomot. Dar secretul era urmatorul: adevarata piatra fermecata era calda la atingere, in timp ce restul pietricelelor erau reci.

Bibliotecarul grabi pasul spre acea faleza si incepu cautarea. Stia ca trebuie sa aiba o metoda de eliminare a pietricelelor obisnuite, asa ca a conceput un plan: de fiecare data, cand va culege o pietricica rece, o va arunca in mare si, astfel, cautarea va fi mai usoara pana cand va ajunge la piatra calda, cea fermecata.

Prima zi a petrecut-o, de la rasaritul la apusul soarelui, culegand pietricelele reci si aruncandu-le in marea involburata. A lucrat metodic, asigurandu-se ca nu-i scapa nicio piatra. Zilele s-au facut saptamani, timp in care a impartit faleza in parcele si, in cele din urma, si-a limitat cautarea pana la o parcela mica de pamant pietros.

“Acum nu se mai poate sa mai dureze mult - si-a zis pe cand urca faleza. Mai am de lucru doua zile, poate trei. In curand, piatra fermecata va fi a mea!”

A zambit gandului si a mai cules o pietricica, aruncand-o cu un gest automat in mare, apoi s-a prabusit ca secerat. Aceasta din urma pietricica era calda!

Morala povestirii:

Ca si batranul bibliotecar, suntem toti rodul propriilor noastre obiceiuri. Obiceiul bibliotecarului de a arunca pietricelele fara valoare ajunsese atat de bine inradacinat, incat atunci cand a gasit in cele din urma nepretuita piatra fermecata pe care o cauta, a aruncat-o pe negandite in mare.

Asa stau lucrurile si cu ocaziile. Daca nu suntem atenti, ignoram cu usurinta o ocazie, mai ales daca e ceva familiar si aflat chiar sub nasul nostru!

Sursa: Steve W. PRICE – Aurul gospodariei[/COLOR]

Atat am auzit textul cu "ortodox de duminica" ca deja fac alergie...sa avem grija cand il folosim sa nu ajungem ca si fariseul(nu o lua in nume personal).Cu ocazia asta poate imi explica si mie cineva ce e cu expresia asta...eu cred ca nu a putut-o inventa decat un "ortodox de duminica", fiind ferm convins ca exista oameni care merg numai duminica la Biserica(de exemplu oameni la tara care inafara de duminici si sarbatori nici nu au slujba in biserica) si respecta mult mai strict regulile impuse de Biserica(pe cand la oras inseamna somn pana la amiaza sau pana seara ca ai ajuns beat crita de la bar,club,etc)

se pare ca nu imi apare sfarsitrul mesajului....era:

Toate cele bune.

A merge la Biserica, nu reprezinta o obligatie ,ci mai degraba o necesitate a noastra, pentru a ne gasi acea liniste launtrica, atat de necesara. Poti merge zi de zi , ceas de ceas, la Biserica, asta nu inseamna nici pe departe ca esti un Ortodox convins. Ortodoxia nu patrunde in sufletul pribeag si-n omul interesat tot timpul in a obtine ceva anume, ceva material, imediat, sau in cel ce asteapta minuni, miracole. Ortodoxia nu are o ora sau zi anume, ea este insasi starea noastra , ne identificam cu ea, prin ea. Termenul "Ortodox de Duminica", poate fi valabil pentru cei ce confunda Sf.Liturghie cu un spectacol, sau pentru cei ce vin doar pentru a cleveti sau a studia pe altii. Revin si accentuez, Ortodoxia isi asimileaza pe cei drept credinciosi, precum si ei asimileaza Ortodoxia , ca un dat, ca o necesitate, precum aerul si apa, far de care viata n-ar fi. Suntem un tot unitar , fara de care Ortodoxia nu ar fi rezistat in unitate si intr o continuitate, ce nu o gasim la nici o credinta pe aceasta Planeta.

:) [SIZE=3][COLOR=green]Un zambet la cafea...[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Doamna, dar sunt puse invers...[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Intr-adevar, erau pe picior gresit... Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Insa atunci baietelul a zis:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Cizmulitele astea nu sunt ale mele![/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]In loc sa strige la el, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Acum ea nu mai stia ce sa faca... Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat: [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara![/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Raspunsul:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Le-am bagat in cizmulite, ca sa nu le pierd...[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]cristiboss56, buna dimineata! :) [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Cred ca inainte de toate ar trebui sa stim, sa clarificam ce inseamna a fi credincios. Pentru ca foarte multa lume, cum am vazut si aici, pe acest forum, nu stie ce inseamna a fi credincios si confunda termenii sau actiunile.[/COLOR]
[COLOR=green]Eu cred ca a fi credincios inseamna a iubi: oamenii, animalele, copacii, florile, cerul... Si eu ma simt credincioasa in ziua cand pot face un bine, cand pot aduce un zambet pe buzele cuiva. Nu sunt credincioasa cand merg la biserica pentru ca, de regula, la biserica nu se merge din convingere. Se merge ca sa primesti ceva si cum poti primi daca nu dai nimic? Si la doctor mergem cand avem nevoie. La fel dam, ca sa primim. Mie nu-mi place acest troc. Si vrem, nu vrem cam toti il practicam.[/COLOR]

Ai intuit foarte bine ! Credinta insasi fara iubire, nu face doi bani. Dumnezeu este lumina si iubirea absoluta. Poti sta 24 din 24 de ore in Biserica, de nu poti intelege iubirea, frumosul, armonia , starea de bine si liniste sufleteasca, totul e pierdere de timp. Multi intreaba, unde-i Dumnezeu , dar tocmai au trecut nepasatori pe langa o floare, pe langa o pasare ce-si canta melodia . Trecem nepasatori pe langa suferinta ! Nepasarea, ignoranta si alte asemenea, nu au nimic comun cu adevarata credinta, in schimb , iubirea este elementul fundamental, fara de care credinta n-ar fi existat niciodata. Dumnezeu-iubire-om-iubire-Dumnezeu !