Ce este mantuirea?
 

Eu am senzatia ca multi inteleg gresit ce insemna mantuirea. Si cand se poate mantui omul. Ma refer la teologia ortodoxa, bineinteles.

Astept pareri, in cateva vorbe. Fara linkuri si citate de zeci de pagini, va rog.

Mântuirea este viziunea beatifică. Uneori numită, metaforic, "a sta la masa Împărăţiei" sau "la ospăţul cel veşnic" ori la "nunta cerească" etc.

Cei mântuiţi sunt cei care mor în stare de Har (Graţie sfinţitoare).

Trei lucruri vreau sa spun:

1. Mântuirea nu este ceva ireversibil, oricând putem cadea din mila lui Dumnezeu în vesnicie, prin neascultare.


2. Ca sa ne pastram placuti lui Dumnezeu trebuie sa renuntam permanent la viata noastra.


3. Mântuirea nu depinde doar de decizia lui Dumnezeu de a ne-o acorda ci si de capacitatea noastra de a o recepta. În esenta mântuirea nu este un continut de lucruri create ci vederea lui Dumnezeu Cel necreat, vedere cu efect nimicitor pentru omul în stare naturala, deci trebuie ca înainte de moarte sa suferim o transformare care sa ne faca apti sa suportam vederea lui Dumnezeu. Împaratia Cerurilor este Duhul Sfânt si Duhul Sfânt este împaratia cerurilor iar cine nu are Duhul Sfânt din aceasta viata nu-L va avea nici în vesnicie.

In cateva vorbe, da? ok , deci minim de cuvinte: mantuirea e atunci cand prin pocainta -> spovedanie -> Impartasanie, scapi de pacate. Te cureti de pacate = ajungi in rai.
Ajungi in rai = esti mantuit.
Simplu!
:))

(Cand se poate mantui omul? Oricand! Chiar si pe patul de moarte! Daca se pocaieste atunci... Bine, asta nu inseamna sa lasam pe ultima clipa, pe baza ca Dumnezeu e bun si ne iarta. Ca daca vine sfarsitul si ne prinde nepregatiti? Caci spune: Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua si ceasul intru care Fiul Omului va veni !
Nu stim cand plecam. Ca altul pleaca copil, altul tanar, altul mai batran. La unul se intampla moartea intr-un accident, la altul dintr-un cutremur, sau vine un junghi peste noapte si gata. Numai Cel de Sus stie toate ! De aceea totdeauna trebuie sa fim pregatiti. )

Mantuirea este iesirea din robia raului, oricum s-ar manifesta: sufleteste ca pacat sau trupeste ca boala. E important sa intelegem sensul imediat al cuvantului: salvare, scapare, izbavire, eliberare.

Iisus a tamaduit atatia oameni de neputinte, spunandu-le indata: credinta ta te-a mantuit. De raul fizic, de durere, se intelege. Insa pe mine ma intriga episodul intalnirii cu Zaheu vamesul, un om care nu era bolnav cu trupul, dar care facuse multe nelegiuiri la viata lui, mai ales pentru ca era vames:

Luca 19

8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Deci mantuirea ca izbavire de rau poate fi inca din timpul vietii, adica astazi, acum.

Daca mantuirea ne este data inca din timpul vietii trecatoare, este ea o certitudine pentru vesnicie? Adica stim sigur ca am scapat definitiv de rau? Nu, doar speram, avand credinta. Cum ne spune si Pavel: "De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă." Si Mantuitorul ne avertizeaza: "Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită."

Deci, cei ce se hotarasc sa spuna NU pacatului sunt mantuiti de rau prin nesavarsirea pacatului, insa pot oricand sa cada in pacat. Insa, mai gresesc ei dupa momentul intoarcerii la Dumnezeu? Gresesc in fiecare zi, dar nu mai pacatuiesc. Nu mai savarsesc raul premeditat, ci poate din neatentie. Teofil Paraian a subliniat aceasta diferenta dintre pacat si greseala.

Cel mai incurajator si poate cel mai frumos verset al Scripturii care ne promite asa prin cuvantul cel adevarat [subliniat prin repetitie] Lui Iisus Hristos:

"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă."

In concluzie: mantuirea poate fi chiar acum, pregustarea Imparatiei Lui Dumnezeu se poate face inca din lumea asta, moartea isi pierde sensul clasic al cuvantului devenind o trecere la o mai buna existenta impreuna cu Creatorul Care ne iubeste si cu toti cei care au preferat binele in locul raului.

Mantuirea provine din transformarea omului in scopul realizarii "imaginii lui Dumnezeu", pentru ca omul a fost creat in acest scop, sa fie o reflectie a divinitatii. Ascultarea impulsurilor instinctuale corup sufletul prin apropierea de materie (lacomie, desfrau) si departarea de Dumnezeu, ceea ce duce treptat la demonizare si la imbratisarea iadului.
Nu va bazati pe ceea ce spun, este doar o parere personala si astept corecturi.

Mantuirea ar trebui sa fie nu numai scaparea de pacat ,ci si practicarea virtutii.
Zaheu vamesul scapa de pacat dand inapoi celor care i-a nedreptatit.Dar practica si virtutea milosteniei impartind jumatate din avere saracilor,pe care nu i-a nedreptatit.
In plus mantuirea trebuie sa fie ca un cutremur ,pentru a fi sigura inca din viata aceasta.
Unei om ca Zaheu,unei asa adanci recunoasteri a pacatului,si indreptarii dovedite prin fapte,Domnul nu avea cum sa nu ii intrevada mantuirea inca din viata aceasta.La fel a fost si cu talharul de pe cruce ,caruia i s-a zis "Astazi,vei fi cu Mine in rai",inca din timpul vietii.
Cine se caieste profund de nedreptatile sale si o arata si prin fapte ,acela este deja casnic al lui Dumnezeu.Totul e ca aceasta sa fie cu zdrobirea inimii,caci apoi automat vine si dragostea nemarginita fata de ceilalti.

Nu este cum zice fratele Traditie.
Sfintii Apostoli Petru si Ioan si Iacob Dumnezeu Iisus Hristos le arata si impartaseste "lumina necreata" fiind vii in trup si nu mor de loc ci dimpotriva.
A se vedea minunea de Sfantul Munte al Taborului.

Mai apoi Sfantul Apostol Petru cade in pacat deci chiar daca cuiva i s-a imparatasit si s-a impartasit de harul lui Dumnezeu nu este ferit de cadere.Si daca a cazut asta nu inseamna ca e pierdut ca Sfantul Apostol Petru se pocaieste adica isi recunoaste pacatul si plange pentru el si este repus in apostolat de Dumnezeu Iisus Hristos.

Mantuirea e o taina.

Mantuirea este motivul nasterii omului !

Mantuirea este rostul fiintarii omului pe pamant !

Mantuirea este cel mai mare dar facut omului de Dumnezeu !

Mantuirea este incununarea unei vieti inchinate lui Dumnezeu si intregii fapturi !