E adevarat ca platim pentru pacatele stramosilor pana la al patrulea neam?
 

Hristos in mijlocul nostru!

Am citit in mai multe parti ca noi, ca urmasi, platim pentru pacatele parintilor, bunicilor pana la al patrulea neam? Daca au decedat neimpartasiti, noi le luam pacatele asupra noastra?

Multumesc!

Este si va fi!

Potrivit teologiei ortodoxe mostenim de la stramosi natura cazuta, inclinatia spre anumite pacate, nu insa pacatele lor. Noi marturisim ca prin Botez dobandim iertarea de pacatul stramosesc. La fel, putem spune ca dobandim totodata si iertarea de pacatele strabunicilor, bunicilor sau parintilor nostri.

Legat de subiect, recomand cu caldura acest articol de pe site: http://www.crestinortodox.ro/editori...or-118907.html

Este si va fi, totdeauna acum si pururea si in veci vecilor. Amin!

Eu am inteles putin diferit treaba cu pana "mostenirea" pana la X neam. Cred ca atunci cand vine vorba de pacate treaba nu e la fel cu bunurile materiale. Am inteles ca atunci cand se spune ca "mostenim pacate" nu e vorba de pacatul in sine, ci de inclinatia spre pacat (slabiciunile) care se transmite mai departe mai ales prin educatie, dar si genetic intr-o masura mai mica. Asadar un tata caruia ii place bautura va spune si copiilor ca este bune, sau daca nu va spune le va arata prin comportament - transmitere prin educatie. Evident ca daca parintii sunt maniosi, caracterul lor se poate transmite prin gene copiilor - transmitere genetica. Cred ca fiecare dintre noi are puterea sa se rupa de cele transmise din tata in fiu prin apropierea de Dumnezeu.
Legat de spovedanie si impartasanie, nu cred ca pacatele personale se vor transmite. Asta inseamna ca cineva poate fi condamnat la iad pentru pacatele altuia, ceea ce este fals.
Toate cele bune va doresc.

Vorba unui preot: astea-s "bla-bla-uri". Şi eu trăiam cu convingerea asta pînă nu demult.

Eu am înţeles altfel, adică până la al patrulea neam, a patra generaţie de urmaşi de ai tăi, se răzbună sigur Domnul pe tine şi pe urmaşii tăi, pentru păcatele tale nemărturisite şi nepocăite, adică se împlineşte ceea ce este scris. Deci dacă au trecut unii de generaţia a patra, înseamnă că ai scăpat de coşmar, şi ei nu mai suferă din pricina păcatelor tale ci din pricina păcatelor lor. Căci este scris că ''a Mea este răzbunarea şi nu a omului''. Dar se milostiveşte Domnul până la al miilea neam către cei ce-L iubesc şi-i păzesc poruncile Sale.

Iar în ceea ce se moşteneşte şi se molipseşte, totul se moşteneşte şi se molipseşte, tot năravul şi toată firea de la tot omul, şi nu aşa doar de la părinţi... sau degeaba credeţi că a zis Domnul că dacă vrei să intri în împărăţie trebuie să te naşti din nou de sus din apă şi Cuvânt?

Nu e vorba de un act justitiar, pur si simplu parintii, bunicii, strabunicii transmit ceva copiilor lor si nu doar pe linia educatiei si a exemplului personal ci un fel de mostenire genetica dar care nu tine atat de biologic cat de latura adanca a sufletului.

Un om care realizeaza ce ii lipseste dpdv spiritual si incepe sa indrepte ce are de indreptate, indiferent ca sunt greseli "mostenite" sau deplin incuviintate, nu va plati pentru pacatele nimanui in afara de cele de care este direct si personal responsabil.

Dumnezeu este razbunator? daca da, cum se razbuna El?

Si pe mine ma interesaza aspectul acesta. Eu stiam ca pana la al saptelea neam. ;) Se spune ca Dumnezeu pedepseste si iar pedepseste. Ai gresit cu ceva?, fi atent la caramida! Cam asa expune problema Biserica. Am auzit de atatea ori la predici si am citit si ascultat atatea ca sa ajung la aceasta conclulzie...Mi-a luat ceva timp.. Problema este ca nu am inteles. De ce parca regula asta cu pedepsirea din neam in neam se aplica parca numai unora? Hmm...

Dumnezeul in care cred eu nu este razbunator. Dumnezeul in care cred este desavarsit, asa dupa cum ne-a invatat chiar Fiul Sau, Iisus Hristos. Daca eu gresesc si au dreptate cei care spun ca Dumnezeu e razbunator atunci sigur voi ajunge in talpa iadului pentru "blasfemia" de a-L crede pe Dumnezeu desavarsit, iar daca am dreptate, tot acolo voi ajunge, dar nu din razbunare, ci pentru simplul motiv ca n-am facut cele cerute de Mantuitorul noastru pentru a fi mantuit, adica n-am dat de mancare celui flamand, n-am dat un pahar cu apa celui insetat, n-am imbracat pe cel gol, n-am ..., n-am..., intr-un cuvant, n-am slujit aproapelui si nu l-am iubit ca pe mine insumi. Dar in niciun caz nu voi fi trimis in iad din razbunare, ci pentru ca nu m-am lepadat de mine si nu mi-am deschis inima ca sa-L primesc pe Hristos in ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pacatul isi lasa urma asupra firii umane, o slabeste, o imbolnaveste. Iar noi mostenim natura inaintasilor nostri. Platim pentru pacatele stramosilor in sensul ca putem dobandi anumite inclinatii spre savarsirea rautatilor acelora.
Dar prin harul Duhului Sfant, avem posibilitatea de a ne innoi firea, de a deveni fapturi noi.