Ancah, stii de ce zambeam? Ma asteptam sa nu explici. Cheia cartii este opusul a ceea ce ai postat.
Concret, cartea nu "vorbeste de la sine" (cum spui tu), nu este "confesiunea unui convertit pe intelesul tuturor" si nu-i nici o cartulie scrisa de vreun calaugar plictisit, cu aspiratii literar-duhovnicesti (sunt tarabele pline de asa ceva - carti scrise de monahi obscuri, fara binecuvantarea ierarhului). De aceea se cuvenea sa explici despre ce este vorba! ;)

Iar eu, Mirean, zambeam, ca esti pus pe cearta , iar eu nu vreau sa ma cert.
Textele postate au legatura cu topicul. Pacat ca nu intelegí. E vorba de aceste citate, nu de toata cartea. Ele se refera la lumea de azi, la modul in care au alterat oamenii adevarul. Caci daca nu alterau adevarul, nu era nevoie de atatea replici pe acest topic. Parerea strict personala, care are la baza libertatea neconditionata a individului, e foarte apreciata de unii, in vreme ce ceea ce-i place lui Dumnezeu, transmis noua prin biblie, e cotat ca invechit sau relativ.
Atitudine evident copilareasca, dar grava totodata, caci nu mai este exceptie ci a inceput sa devena regula; nu numai in vest, ci si la noi in Romania. In felul acesta omul se raporteaza la propria lui parere, care e o "prapastie" si in care va cadea el insusi.
Innoiesc invitatia de a se citi cartea, intrucat are multe lucruri interesante, nu neaparat legatate de topicul acesta.

Cu alte cuvinte morala a devenit un pacat iar pacatul o virtute ,in spiritul tolerantei si iubirii.
Adica ce spunea Iosif candva sacrific Adevarul de dragul iubirii.

Da, Anita. Totul se datoreaza posibilitatii multiplei alegeri, pe care unii oameni, tot mai multi, considera ca o au.

Cartea este scrisa de un om care pleca din lumea protestatnta spre cea ortodoxa "privind cu dintii stransi, peste umar" (e si normal, nu?). Omul intra in Ortodoxie, si, ca orice proaspat convertit, nu pierde prilejul de a face remarci acide la adresa protestantismului (stiu diferenta, e Biserica Anglicana) din care pleca. Cred ca se refera, subtil si mascat, la una din caracteristicile care diferentiasa ortodoxia de protestantism, aceasta din urma avand o anume caracteristica, respectiv "cate capete, atatea pareri".

Parerea mea este ca omul facea referiri generale, nu particulare.

Ori aici este o mare diferenta, pentru ca la acest topic nu se vorbea, cum gresit ai inteles tu, despre o generalizare a pacatului, nici despre "libertatea neconditionata a individului" (creia tu ii dai un sens negativ) ci, din contra, despre un caz particular, unde unui om bolnav i se permite o "exceptie" de la post.
Pe acest topic nu s-a pus problema raportarii "la propria parere", ci aceea a folosirii ratiunii pentru a emite o parere proprie, competenta, in acord cu invatatura Bisericii. Canoanele, pe care le invoci, fara sa le precizi, nu sunt niste norme impersonale, reci, cu caracter restrictiv sau punitiv, ci o dovada a dragostei, un "fir rosu" catre mantuire. Ele nu au fost lasate pentru a-i fi omului "chin si povara", din contra.
Iar canoanele au si exceptii.
"Libertatea neconditionata a individului" pe care tu o invoci ca fiind ceva negativ chiar asa a fost primita/daruita. Nu exista conditii in libertatea individului, caci altfel ar fi o persoana chinuita, un sclav, ori omul e liber!
Cand canoanele devin o povara iar scopul devine respectarea lor (in loc sa fie un mijloc spre mantuire) atunci problemele sunt mari.
canoanele sunt norme, la modul ideal, in sensul ca (ma refer la acest caz) sunt destinate oamenilor sanatosi. Pentru cei bolnavi exista exceptii. Si, repet, la cei bolnavi ma refeream!

Inca ceva, ancah, cu tot respectul, nu am de gand sa ma cert (nici cu tine, nici cu altcineva), dar mandria ta te face sa iei ca un afront orice parere diferita de a ta. Poate gresesc, poate nu. Dar daca tu crezi ca gresesc combate-mi ideile in loc sa te iei de mine.
Cu bine!

mirean
comportamnetul tau este jenant.
ataci userii care nu sint de acord cu aberatiile tale.
nu te simti jicnit, pentru ca nu ai de ce.
spui de un om bolnav care ar trebui sa aibe dezlegare in post. un om bolnav care ar trebui sa aibe dezlegare in post ar trebui sa ii fie pusa in pericol sanatatea fizica ori psihica, si atunci inteleg ca dezlegarea este necesara.
starea acestei femei ii pune in pericol sanatatea fizica si psihica?
ori nu consideri tu ca ar fi o jertfa din partea ei daca ar intrerupe tratamentul exact in post, pentru a-si duce la bun sfirsit rugaciunile si aceza atit cit ii sta in pueri si sa reia tratamentul dupa terminarea postului?
vezi Mirean, alegerile tale sint subiective.
femeia aceasta poate intrerupe un tratament pentru 40 de zile si sa il reia, cu aceleasi sanse de reusita.
si ca sa intelegi pina unde merge Dragostea si increderea unui om crestin si aflat in Adevarul si Iubirea Lui Dumnezeu, am sa-ti spun o intimplare cu Parintele Cleopa.
Acesta era foarte bolnav, la un moment dat. Nu se putea misca deloc. Toti preotii si fratii de la manastire l-au sfatuit sa stea in tinda cliei lui si sa asculte slujba de la biserica pentru ca erau difuzoare.
Insa Parintele Cleopa a refuzat si a spus sa FIE DUS CU PATURA PINA IN BISERICA PENTRU A FI PREZENT LA SFINTA LITURGHIE. oricare alt parinte, poate ar fi acceptat sa faca rabat, pentru o zi sau doua si sa nu mearga la Biserca.
El nu a vrut.
RIVNA IN DRAGOSTEA PENTRU DUMNEZEU TREBUIE SA DEPASEASCA FRICILE UMANE SI PIEDICILE care i se pot parea unui om, femeie sau barbat, ca ii apar in cale.
Asa incit, Marean, tot ce ai sustinut tu aici se incadreaza perfect in invataturi straine de ortodoxie.
Doamne ajuta.

Dumnezeu lucreaza diferit. David atat de mult a pacatuit si cu toate astea aflam din Scriptura ca a fost om dupa inima lui Dumnezeu. Daca un copil nascut in post va salva o viata, oare nu a fost bine ca s-a nascut? Daca va trezi mai multe minti si va imbogati mai multe inimi, decat cel nascut in afara postului, nu e bine ca s-a nascut? Poate ca persoana despre care s-a tot discutat, ajunge sa-l descopere mai repede pe Dumnezeu prin acesta cale pentru darul dat. De multe ori, unele postari imi dau impresia ca nu mai suntem din acesta lume. Sa stam linistiti ca se concep atatia prunci in afara postului si din nefericire, nici parintii si nici ei nu raman sporesc in credinta.

Multa dreptate ai COSTEL....si eu ma tot minunez de cate tampenii se concep in acest topic...fata de conceperea unui copil,indiferent de perioada in care se realizeaza acest lucru.

Hristos A Inviat!

Ehei,

Dar conteaza cand e conceput copilul. Daca e intr-o duminica sau in vreo alta zi de sarbatoare sau in unul dintre cele 4 posturi de peste an sau in oricare miercuri sau vineri, este binecunoscut ca acel copil va intalni in calea sa tot felul de piedici si ispite. Aceasta, din cauza pacatului parintilor lui, de a-l fi conceput intr-una din zilele mentionate mai sus. Iar pacatele parintilor se rasfrang nu numai asupra copiilor, ci si asupra nepotilor, stranepotilor si stra-stranepotilor (pana la al patrulea neam de urmasi).
Domnul sa ne ajute sa trecem prin aceste vremuri.
--------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Indiferent de oricare parere conform careia nu conteaza momentul conceptiei, indiferent daca ar cadea in oricare dintre cele trei zile ale sarbatorii Nasterii Domnului (25-27 dec), ale celor trei zile ale Pastelui, in ziua oricarei sarbatori inscrise cu rosu sau cu cruce neagra in Calendarul Ortodox, in Duminicile, Miercurile si Vinerile de peste an sau in oricare zi a perioadei celor 4 Posturi din an !
Aceste pareri conform carora nu conteaza momentul conceptiei sunt blasfemii la adresa Mantuitorului (cum, atunci cand de ex. Mantuitorul a fost Rastignit pe Cruce( in cele trei zile ale Sarbatorii Pastelui ortodox, de exemplu...), tu, ca femeie sau ca barbat, nu mai poti de bine si atunci iti vine cheful, indemnat/a de Lucifer, sa faci dragoste si sa incerci sa concepi ???

Domnul sa ne ajute sa trecem prin aceste vremuri, fratilor.
--------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!