Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a proclamat în mod oficial, în prima zi a anului, 01 ianuarie 2017, după slujba de Te Deum, anul 2017 drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a citit actul oficial de proclamare, pe care îl prezentăm în cele ce urmează:



Proclamarea anului 2017 în Patriarhia Română ca „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”

(Catedrala Patriarhală, duminică, 1 ianuarie 2017)



În şedinţele sale de lucru din 28-29 octombrie 2015, 25 februarie 2016 şi 16 decembrie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât:

declară anul 2017 ca „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti” şi „Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” în Patriarhia Română;
aprobă programul-cadru naţional bisericesc, care va fi adus la cunoştinţa eparhiilor, în vederea realizării proiectului liturgic, cultural şi mediatic intitulat „2017: Anul omagial al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” în Patriarhia Română;
aprobă ca figuri emblematice ale anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, Sfântul Ioan Damaschin şi Sfântul Teodor Studitul;
aprobă ca, în toate instituţiile bisericeşti centrale şi eparhiale, precum şi în seminariile teologice şi facultăţile de teologie ortodoxă, să se ia măsurile necesare pentru a ilustra programul-cadru naţional bisericesc intitulat „2017: „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, prin acţiuni şi manifestări locale (media, publicistice, conferinţe, întruniri, simpozioane şi seminarii pastorale, teologice, catehetice, duhovniceşti), prin contribuţia ierarhilor, a profesorilor de teologie, a preoţilor, monahilor şi monahiilor, precum şi a altor specialişti;
aprobă ca, la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2017, să se trateze tema „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti”, iar la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2017 să se trateze tema „Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, cu posibilitatea aprofundării acestora şi la conferinţele preoţeşti administrative lunare pe care le va stabili fiecare eparhie, precum şi în cadrul cercurilor pastorale;
aprobă diploma anului omagial 2017, care să fie oferită celor merituoşi în realizarea, apărarea şi promovarea sfintelor icoane;
aprobă imprimarea medaliei comemorative „Justinian Patriarhul” şi a diplomei „Justinian Patriarhul”, care să fie oferite celor care au contribuit la organizarea şi promovarea anului 2017 în Patriarhia Română ca an comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului;
Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române va prezenta evenimentele referitoare la Anul omagial şi comemorativ – 2017 în Patriarhia Română.


Preşedintele Sfântului Sinod

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani (2016-2017), la Catedrala patriarhală:

Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani este mulţumire sau recunoştinţă pentru binefacerile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră în anul care s-a încheiat şi rugăciune pentru ca Dumnezeu să biencuvinteze cununa anului ce a sosit[1]. Totodată, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos care se rosteşte în cadrul acestei slujbe arată importanţa sfinţirii timpului vieţii noastre, prin chemarea numelui mântuitor al Domnului Iisus Hristos, Creatorul lumii şi Împăratul veacurilor (cf. Fapte 1, 7; şi Evrei 1, 2).

Timpul este modul de existenţă al creaturii, iar veşnicia este modul de existenţă a lui Dumnezeu. Însă, Biserica Ortodoxă n-a definit timpul şi eternitatea ca diametral opuse. Astfel, timpul şi eternitatea, nefiind în relaţie de opoziţie, deşi distincte, pot comunica, iar aceasta constituie premisa pentru posibilitatea coborârii lui Dumnezeu în timp şi a participării oamenilor la viaţa veşnică. Timpul este concretizarea trecerii sau a înaintării persoanelor umane spre plenitudinea vieţii spirituale a Persoanelor divine ale Preasfintei Treimi. Faptul că înaintarea omului de la chip la asemănarea cu Dumnezeu prin dobândirea sfinţeniei trebuie să se realizeze sub spectrul timpului, arată că timpul are un conţinut pozitiv. În acest sens, Părinte Dumitru Stăniloae sublinia că timpul este pentru noi intervalul în care Dumnezeu aşteaptă răspunsul omului la oferta iubirii Sale [2].

Valoarea timpului se descoperă plenar în Persoana Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om pentru a mântui omenirea de păcat şi de moarte, adică pentru a da omului posibilitatea dobândirii vieţii veşnice.

Domnul Hristos, ca Dumnezeu şi om, trăieşte deodată eternitatea şi timpul. În Iisus Hristos timpul oferă creştinului posibilitatea participării la viaţa veşnică. Iar acest timp al mântuirii sau al unirii omului cu Dumnezeu ni se oferă în Biserica lui Hristos, ca timp transfigurat, sfinţit şi împlinit, mai ales prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos, care ni se dăruiesc în Sfânta Euharistie „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.

Biserica menţine cumpăna şi comuniunea între timp şi veşnicie, fiind în istorie icoană sau arvună a vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor. În aceste sens, în cultul Bisericii Ortodoxe, fiecare an este „anul mântuirii”, iar fiecare sărbătoare este comuniunea credincioşilor cu „vremea aceea”, adică o trăire aievea a evenimentelor săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos în istorie, precum şi comuniunea credincioşilor cu sfinţii din toate timpurile. Expresiile liturgice indică mereu un prezent spiritual continuu al evenimentelor săvârşite în trecut pentru mântuirea lumii. De aceea, în fiecare an cântăm şi „Hristos Se naşte”, nu doar „Hristos S-a născut”!, iar în rugăciunile de la împărtăşire, noi cerem Domnului Iisus Hristos: „Cinei Tale, celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu părtaş mă primeşte…” .

Totodată, folosirea sfintelor icoane în cultul ortodox, ca de altfel şi a sfintei cruci şi a altor simboluri liturgice sfinte, subliniază şi mai mult prezenţa Persoanei lui Hristos şi sfinţilor Săi din toate timpurile în Biserica Sa, prin lucrarea Duhului Sfânt.

În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești în Patriarhia Română.

Icoana aminteşte Bisericii că Hristos este prezent în mijlocul ei, până la sfârşitul veacurilor, potrivit făgăduinţei Sale: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20). Cu alte cuvinte, deşi înălţat la ceruri, Hristos Cel răstignit şi înviat este tainic prezent acolo unde numele Său este chemat (cf. Matei 18, 20). Iar această simţire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi trezeşte în noi sentimentul de recunoştinţă şi de laudă aduse lui Dumnezeu, pe care le-am exprimat şi la slujba din această noapte, la trecerea dintre ani.

Dacă icoana ne îndeamnă să fim închinători lui Hristos, Sfânta Euharistie ne face purtători de Hristos (cf. Ioan 6, 56-57). Astfel, în Biserică, creștinii devin, prin lucrarea Sfântului Duh în Sfintele Taine şi în toată viaţa lor, icoane vii ale lui Hristos în lume şi în Împărăţia cerurilor, în măsura în care iubirea şi sfinţenia lui Hristos sunt prezente în ei şi se arată în iubirea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. În această privinţă, sfinţii sunt icoanele cele mai vii ale lui Hristos. De aceea, când Biserica cinsteşte pe sfinţi, ea preamăreşte, de fapt, lucrarea şi prezenţa harică a lui Hristos în ei (cf. 2 Tesaloniceni 1, 10-12).

În acest sens, anul 2017 este proclamat în Patriarhia Română şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Alături de personalitatea Patriarhului Justinian vor fi evocate, în anul 2017, chipuri de ierarhi, preoţi şi mireni din toate eparhiile, care au mărturisit şi apărat credinţa ortodoxă în Hristos în timpul regimului comunist (prin înţelepciune şi tact pastoral, prin curaj şi fermitate în transmiterea credinţei, prin mărturisire jertfelnică în timp de prigoană sau detenţie).

continuare
 

Aşadar, timpul sfânt al Bisericii este prin excelenţă timpul întâlnirii oamenilor cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi, întâlnire care însă implică răspunsul nostru la iubirea lui Dumnezeu prin rugăciune şi prin iubire milostivă arătată aproapelui nostru (cf. I*Ioan*4, 20). Cu alte cuvinte, sfinţirea fiecărui om presupune folosirea timpului prezent ca*timp de unire cu Dumnezeu Cel Sfânt, prin rugăciune, viaţă sfântă şi fapte de milostenie, dar mai ales prin împărtăşirea cu Sfânta Euharistie, care este arvuna vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu.

Să privim cu încredere şi optimism, dar şi cu responsabilitate fiecare clipă a vieţii prezente, preţuind-o ca pe o şansă divină a ridicării noastre din păcate prin pocăinţă şi ca şansă de rodire şi valorificare a darurilor primite de la Dumnezeu, ca timp de înmulţire a talanţilor, prin binele pe care-l săvârşim în timpul vieţii pe pământ.

Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care aţi venit la biserică să vă rugaţi împreună cu noi, la cumpăna trecerii dintre ani, sănătate şi pace, precum şi bucuria sfințirii timpului ca timp al mântuirii, să binecuvânteze familiile şi activitățile dumneavoastră, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire.

Să trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani!

*

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Trecerea în Noul An 2017 a fost întâmpinată cu bucurie și emoție și de românii din Ungaria. În Ziua de Anul Nou a fost săvârșită Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Giula de Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria.

La Sfânta Liturghie, la fel ca și la slujba din Ajun, de la cumpăna dintre ani, săvârșită tot în Catedrală, au participat mulți credincioși, atât din Giula, cât și turiști aflați în trecere prin acest oraș, informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

Sfânta Liturghie de Anul Nou a fost urmată și de o slujbă de Te Deum, săvârșită în semn de mulțumire adusă Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra clerului și poporului dreptmăritor român din Ungaria în anul care a trecut, dar și pentru a-I cere să binecuvinteze cununa Anului Nou 2017. Copiii și credincioșii care s-au pregătit au fost împărtășiți cu Sfintele Taine, la momentul rânduit.

În cuvântul său, ierarhul a vorbit despre semnificația multiplă a acestei Sărbători, care între altele ne arată înțelepciunea, proveniența și paternitatea dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos.

Model în acest sens poate fi și Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, sărbătorit în toate Bisericile Ortodoxe din lume în cea dintâi zi a anului, pe care chemându-l în rugăciunile noastre, vom simți cu adevărat puterea lui Dumnezeu și ajutorul Sfinților Săi în viața noastră și a tuturor celor dragi nouă.

Au fost, de asemenea, felicitați, toți cei care s-au învrednicit a purta numele Sfântului Ierarh Vasile, iar la final a fost adresată tuturor tradiționala urare de An Nou fericit! şi La mulți ani!

Biserica are un An Nou Bisericesc care începe la 1 septembrie. Anul Nou civil începe la 1 ianuarie. Acum, la început de an, ne gândim ce am realizat în anul care a trecut şi ne propunem noi realizări în anul în care am intrat. E bine ca noi mai întâi să facem bilanţul realizărilor duhovniceşti şi mai puţin a celor materiale, pentru că în faţa lui Dumnezeu nu contează cât am adunat în jurul nostru, ci cât de multe bogăţii spirituale am adunat în sufletul nostru. În aceste zile ne gândim dacă am fost în anul 2016 mai evlavioşi, milostivi, buni decât în 2015. Îl rugăm pe Dumnezeu, aşa cum am făcut şi la miezul nopţii, să ne ajute să devenim mai apropiaţi de El şi de semenii noştri în Anul Nou în care am intrat, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire.

La final, Părintele românilor ortodocşi de pretutindeni le-a transmis urări celor care îşi sărbătoresc astăzi ziua onomastică: Tururor celor care poartă numele de Vasile, Vasilica şi derivate le dorim Ani mulţi cu sănătate şi multă pace în suflet, bucurie şi ajutor de la Dumnezeu.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române la Sfânta Liturghie, iar la Slujba Utreniei de Grupul Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale.

După Sfânta Liturghie a fost oficiată o slujbă de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul care a trecut.

În cuvântul rostit după proclamarea Anului omagial 2017 în Patriarhia Română, Patriarhul României le-a vorbit în 1 ianuarie 2017 credincioşilor prezenţi la Catedrala Patriarhală despre importanţa cinstirii sfintelor icoane.

Dacă icoana ne îndeamnă să fim închinători lui Hristos, Sfânta Euharistie ne face purtători de Hristos, a spus Preafericirea Sa.

Astfel, în Biserică, creştinii devin prin lucrarea Sfântului Duh în sfintele taine şi în viaţa lor icoane vii ale lui Hristos în lume şi în Împărăţia Cerurilor în măsura în care iubirea şi sfinţenia lui Hristos sunt prezente în ei şi se arată în iubirea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. În această privinţă, sfinţii sunt icoanele cele mai vii ale lui Hristos. De aceea, când Biserica cinsteşte pe sfinţi ea preamăreşte de fapt lucrarea şi prezenţa harică a lui Hristos în ei. În acest sens, anul 2017 este proclamat în Patriarhia Română şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului. Alături de personalitatea Patriarhului Justinian, vor fi evocate în anul 2017 chipuri de ierarhi, preoţi şi mireni din toate eparhiile care au mărturisit şi apărat credinţa ortodoxă în timpul regimului comunist.

Cinstirea sfintelor icoane, mai adaugă Părintele Patriarh, are ca scop mărturisirea dreptei credinţe.

În primul rând, icoana ne arată iubirea lui Dumnezeu pentru oameni şi dorinţa Lui de a ne împărtăşi viaţa veşnică, eliberându-ne de păcate care ne separă de Dumnezeu şi de moarte. În Biserică ni se dăruieşte înfierea în Hristos prin botez şi arvuna învierii în Hristos la sfârşitul veacurilor. Totodată, icoana sfinţilor ne cheamă la sfinţenie. Sfinţii sunt dascăli, pilde de urmat şi rugători pentru noi. Ei cunosc greutăţile vieţii creştine într-o lume care adesea este ostilă lui Dumnezeu. Ei au cunoscut prigoane, au trecut prin suferinţe. Iubirea lui Hristos s-a făcut prezentă în ei şi le-a dat putere să treacă peste toate necazurile şi ispitele. De aceea, sfinţii nu sunt numai modele morale care trebuie imitate din exterior, ci sunt rugători pentru noi şi împreună cu noi. Noi săvârşim Sfânta Liturghie împreună cu îngerii şi cu sfinţii din toate timpurile. De aceea, sfintele icoane ne cheamă la sfinţenie, comuniune, la a iubi Biserica lui Hristos din toate timpurile, la a păstra unitatea liturgică.

În timpul comunismului foarte mulţi clerici şi mireni au suferit ca urmare a mărturisirii credinţei. Aceştia, dar şi bunicile şi părinţii copiilor care le-au insuflat acestora credinţa creştină vor fi amintiţi în anul în curs.

Cinstirea celor care au pătimit pentru Hristos în comunism într-un regim ateu ostil Bisericii este nu numai o datorie morală, ci este şi un izvor de inspiraţie să vedem cum în timpuri grele sute de preoţi au fost chinuiţi şi trimişi în închisori, dar şi-au păstrat credinţa. De asemenea, mulţi credincioşi mireni au suferit pentru că erau creştini şi au mărturisit credinţa. Între apărătorii ortodoxiei se află bunicile şi mamele, părinţii simpli, dar credincioşi. Deşi copiii învăţau la şcoală că nu există Dumnezeu, bunicile şi părinţii copiilor, împreună cu preoţii slujitori ai Bisericii, i-au învăţat pe copii să se roage, să iubească pe Hristos, să sărute sfintele icoane, să se împărtăşească. De aceea, deşi nu s-a predat religia în şcoli, în anul 1989 când a avut loc Revoluţia din decembrie, mulţi copii şi tineri au îngenuncheat şi au rostit rugăciunea «Tatăl nostru» şi s-au însemnat cu semnul Sfintei Cruci. De unde au învăţat ei acestea? Din familia credincioasă, precum şi de la Biserică. De toţi aceşti mărturisitori ai ortodoxiei în timpul comunismului ne vom aminti cu evlavie, respect şi preţuire în anul în care am intrat, a mai explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La final, credincioşii prezenţi au primit din partea conducătorului Bisericii Ortodoxe Române, ca semn de binecuvântare şi preţuire, iconiţe cu chipul Sfântului Evanghelist Luca. Conform tradiţiei, el a pictat prima icoană a Maicii Domnului.