Cand va veni vremea, ce vei alege ?
 

Se pare ca vremurile satanei sunt apropiate, stiu, unii vor spune ca nu, altii, nu vor spune nimic, altii, vor zambi ironic, dar, sa presupunem ca asa este...Sa presupunem ca, de azi in doi ani, veti fi nevoiti sa alegeti...sa alegeti intre Dumnezeu si satan, unii dintre voi "avand" in spate, soti ori/si copii, altii parinti, altii prieteni dragi, toti slabiti si flamanzi, pribegi si/ori speriati...ei bine, va intreb : ce veti face, cum veti alege, si mai ales, ce veti alege ?

Nimeni nu iti poate raspunde.
Nimeni nu stie ce va face, desi toti ne dorim sa facem ce trebuie.

Cine va fi dobandit harul Duhului Sfant, va face ce trebuie, cine nu... acela nu va avea putere.

Cand lui Petru i s'a zis ca se va lepada de Hristos, nu a crezut.
Oare cata indarjire o fi avut Petru, cum ca nu o va face ?! Si cu toate acestea, a facut'o... s'a lepadat.

Observ ca faci studii de piata...le dai si la codat? Ca sa nu le zic experiemente psihologice.

Ar tb sa gandesti mai pozitiv...deja traim acele vremuri, si nu de acum!

Recitind, a nu stiu cata oara postul tau, am si zambit, dar nu ironic.

Un 'lup batran' e mai pe picioare !

Vor cadea si din cei alesi....

Dar, in primul rand, de ce de azi in doi ani? Sa mai amintesti din nou de infamul an 2012? :P

Normal ca Il vom alege pe Hristos, ce fel de intrebare este aceasta? Desigur, vom avea rude, prieteni, familii, dar daca pentru noi reprezinta o piatra de poticneala nu trebuie sa stam sa incercam sa-i aducem pe calea cea buna daca vedem ca nu merge in nici un chip si fel.

Nu ca gata o venit monsieur antihrist si zici "pa mama, pa tata, pa iubita sotie, pa iubiti copii, tata se duce sa fuga in munti". Trebuie sa staruim si sa ii convingem, si daca nu reusim ... asta e, continuam cu lupta noastra vecinica.

Caci Domnul a zis: "Cel ce iubeste pe tatal sau sau pe mama sa mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine". S-ar putea sa para egoist acest lucru, dar decat sa piara doua suflete, mai bine doar unul.

Oricum, pentru oamenii de rand care nu sunt prea aproape de Dumnezeu, este necesar sa le fim exemplu, sa vada cum putem noi muri pentru Hristos, caci "Mormintele noastre vor fi cel mai inalt discurs", cum spunea Corneliu Codreanu Zelea.

Deci... vom purcede pe calea muceniciei... cu marea mila a lui Dumnezeu, caci fara El nu putem face nimic!

Te intreb: cand gandesti pozitiv, atunci cand recunosti/accepti o stare de fapt, care mai e si evidenta(adicatelea sare'n ochi), sau, atunci cand, "gandind pozitiv", o negi, imbatandu-te cu apa neinceputa ?

Nu, nu am dorit sa aduc aminte(ori in discutie) de infamul an 2012.

Cand va veni vremea... va trebui sa urmam curajul Sfintilor si sa ramanem cu Adevarul- Hristos! Si de va fi nevoie, MUCENICIE!

Citesc fascinata vietile sfintilor, de multe ori m-a incercat chiar indoiala vazand descrierea unor suplicii si chinuri incredibile si modul in care Tatal Ceresc i-a pritejat pe alesii Lui. Eu, cu siguranta , n-as putea niciodata cu fortele mele sa indur asa ceva. Poate nici nu este cazul.Incercarile vor fi de alta natura.Din ceea ce Biblia si parintii induhovniciti ne-au lasat scris ca se va intampla nu ne asteapta lapte si miere ci jertfa.De fapt in fiecare zi este o jertfa de dat.Eu cred ca " ajunge zilei necazul ei".Si cred ca e bine sa ascultam glasul Domnului care zice : "Nu va ingrijorati"
Sfânta Evanghelie după Luca:
22. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.
23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
25. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?
26. Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte?
27. Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
28. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor!
29. Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.
30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea;

M-a uimit intotdeauna atitudinea Apostolilor cand Domnul le vorbea despre suferintele si moartea Lui, iar acestia nu realizau ci se gandeau cum sa ocupe un loc privilegiat in viitoarea 'imparatie'.M-a impresionat ceea ce Domnul le spune: "va spun aceste lucruri ca atunci cand se vor intampla sa credeti ca EU sunt"( EU SUNT CEL CE SUNT). Nici noi nu realizam acum ce va fi si ce ni se cere.Si totusi avem atatea promisiuni si toate parghiile si ajutor de sus. Dac vom cadea e doar vina noastra.

"Ingerii lor in ceruri vad, pururea ,Fata Domnului"
 

Acatistul Ingerului Pazitor

Icosul 12:

Laud milostivirea ta cea vrednica de mirare si pogoramantul tau cel mare, cela ce esti minte repede miscatoare si sluga nematerialnica a Domnului; cele ce nu te ingretosezi de pacatele mele urat mirositoare si nu incetezi sa aduci pentru mine nevrednicul, sfintele tale rugaciuni catre Preasfantul Dumnezeu, Cel ce este in Trei Ipostasuri, ca sa nu pier in veci, ci sa mostenesc Imparatia Cereasca. Binevoieste dar sa primesti, din sufletestile mele vistierii, cantarile de lauda ce le aduc tie:

Bucura-te, cel ce ma indepartezi de pacate prin aducerea-aminte de infricosatoarea judecata a Lui Dumnezeu ce va sa fie;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa-mi pregatesc sufletul ca pe o mireasa intru intampinarea Preafumosului Mire Hristos;
Bucura-te, cel ce de-a pururea doresti sa ma intocmesti ca pe o vrednica camara de nunta;
Bucura-te, cel ce neincetat ma inveti sa-mi aprind candela sufletului meu, ca impreuna cu feciorele cele intelepte si cu sufletele dreptilor sa intru in locasul bucuriei;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa-mi spal imbracamintea mea cea murdara de pacate;
Bucura-te, cel ce ma ajuti sa ma imbrac in vesmantul neprihanirii si al curateniei;
Bucura-te, cel ce mijlocesti la infricosatoarea Judecata a lui Hristos sa ma invrednicesc sa stau de-a dreapta Sa;
Bucura-te, cel ce imlpori bunavointa lui Dumnezeu ca sa ma numere cu ceata alesilor Sai;
Bucura-te, cel ce indemni si pe vietuitorii cerului ce sunt impreuna cu tine, sa se roage Domnului, ca sa ma salasluiasca impreuna cu ei in Imparatia Sa;
Bucura-te, Pazitorul meu cel bun si treaz;
Bucura-te, cel ce esti bun inainte-statator, un cald folositor si rugator pentru mine, pacatosul;
Bucura-te, cel ce dupa Dumnezeu si dupa Preasfanta Fecioara esti puternica mea nadejde;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Alamo line
 

In anii urmatori cred ca vom vedea fiecare cat de puternici suntem in Credinta pt ca incercarile nu numai ca nu vor lipsi dar ne vor testa la maxim.Va fi un fel de ,,Alamo line"pt credinciosi.

Povestea acestei expresii.

Pe 15 martie 1836 colonelul William Travis era baricadat impreuna cu 189 de texani in interiorul sediului unei foste misiuni spaniole numit Alamo.Fortul era inconjurat de fortele generalului mexican Santa Anna care depaseau cu mult micutul grup al aparatorilor texani.
Travis,de profesie avocat,desi era tinar(26 de ani la momentul desfasurarii evenimentelor)stia foarte bine ca in cazul unui asemenea asediu,de obicei,atacatorii au castig de cauza in fata aparatorilor.Asa ca si-a strans conationalii si le-a spus:

,,Va trebui sa murim.Nu ne vom pierde timpul sa alegem un mod patetic de a scapa ci ne vom alege cum vom muri.Avem 3 variante:ne predam si vom fi executati,iesim si atacam la baioneta intr-un ultimo atac sinucigas sau raminem inauntru si ne aparam pina la ultimul luand cu noi cati mai multi atacatori”

Apoi a scos sabia ,a tras o linie in nisip si a spus:,,Cine vrea sa ramina si sa moara alaturi de mine in aceste conditii sa faca un pas peste acesta linie”.Cel mai tinar dintre texani,
Tapley Holland a facut primul pas.Absolut toti texani au facut pasul peste linie.Unul dintre ei,colonelul Jim Bowie,fiind imobilizat la pat a cerut sa fie carat cu tot cu pat peste linie.Printre cei care nu au ezitat era si celebrul Davy Crockett.

Un singur om nu a facut pasul:un mercenar francez,care a fugit in timpul noptii si a trait apoi pina in 1850 pe undeva prin Louisianna..

In dimineata zilei urmatoare fortele mexicane au resuit sa patrunda in fortareata.Texanii s-au aparat pina la unul.Jim Bowie a murit cu pistoalele in mina,fiind spintecat in pat cu baionetele de soldatii mexicani.Tinarul colonel Travis a murit pe ziduri.Nimeni nu a fugit.
__________________________________________________ _____________

My point is:metafora liniei in nisip a ramas in memoria oamenilor datorita mesajului ei:
orice decizie curajoasa va fi platita cu un pret pe masura.Cu toate acestea s-ar putea sa treaca ceva vreme pina cand alti oameni vor intelege asta.S-ar putea te coste viata dar dar oamenii isi vor aduce aminte ca ai facut ce trebuia cand ai pasit peste aceea linie.

Sa speram ca Cel de Sus va fi langa noi daca vom fi si noi nevoiti sa trecem peste o ,,linie”de acest tip,indiferent care va fi ,,atacatorul".In definitiv,precum se spunea intr-o fraza celebra :,, What we do in this life echoes in eternity"