Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 17.02.2009 09:34:08

[COLOR=#008000][SIZE=5]Undeva in Nord :57:

[/SIZE]
Pe o insula in apropierea Continentului traia un vraci care-si petrecea zilele cautand elixirul vietii vesnice. Dupa ani de cautari a gasit Formula.
Si atunci, pentru a fi glorificat de oameni a inceput sa faca un elixir pe care-l dadea locuitorilor insulei pentru a le prelungi viata.[/COLOR]

[COLOR=green]Si cei care erau pe moarte nu mai mureau, iar cei care murisera de curand inviau.[/COLOR]

[COLOR=green]De fiecare data cand luna plina urca pe Cer, oamenii trebuiau sa bea din nou elixirul dat de vraci, pentru a-si prelungi viata, astfel ca faima acestuia ajunsese foarte departe.[/COLOR]

[COLOR=green]Si au trecut ani. Pe insula nu mai murea nimeni, astfel ca nici o piatra de mormant nu se mai ridica in cimitir.[/COLOR]

[COLOR=green]Dupa ani de meditatie, vraciul si-a dat seama ca elixirul era numai inceputul unui drum pe care il avea de parcurs. Si atunci a inceput pregatirile pentru a pleca pe Continent in cautarea cuiva mai intelept decat el, caruia sa-i slujeasca si care sa-l ajute sa vada dincolo de puterea elixirului.[/COLOR]

[COLOR=green]Dar pregatirile lui de drum au fost observate de oamenii pe care-i tinea in viata si carora elixirul li se parea de-acum un drept al lor. Si atunci, in ziua cand vraciul a vrut sa plece, l-au prins si i-au taiat picioarele.[/COLOR]

[COLOR=green]Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești! [/COLOR][COLOR=green]Întreg[/COLOR]!...

silverstar 17.02.2009 21:00:19

[SIZE=3][COLOR=green]Bolovanul[/COLOR][/SIZE]


[COLOR=green]A fost odată un împărat, care, vrând să dea o lecție supușilor lui, a pus un bolovan mare în mijlocul drumului, iar după aceea s-a ascuns pentru a vedea cine va da bolovanul la o parte. [/COLOR]
[COLOR=green]Au trecut pe acolo mulți oameni: în trăsuri, în căruțe, pe jos sau călare. Toți, ajungând la bolovan, îl ocoleau. Preferau să treacă prin șanț, decât să dea bolovanul la o parte, mai ales cei bogați și negustorii. Li se părea o înjosire să miște bolovanul. Ziceau că nu-i treaba lor. Ba mai mult, ocărau și pe dregătorii locului și chiar pe împărat, că nu-și fac datoria, că nu curăță drumurile...[/COLOR]
[COLOR=green]După aceea a trecut pe acolo și un țăran cu un coș de verdețuri. Apropiindu-se de bolovan, și-a așezat povara, și a încercat să dea bolovanul la o parte din drum, gândindu-se să nu se răstoarne cumva vreun car din cauza lui. Nu i-a fost ușor, dar a reușit. Întorcându-se la coșul său, țăranul a observat o pungă așezată exact în locul în care fusese bolovanul, iar punga conținea mult aur și o scrisoare de la împărat, în care scria că aurul va aparține celui ce va da bolovanul la o parte. Vestea s-a dus în toată împărăția. De atunci toate drumurile au fost curate. Nu mai găseai niciun bolovan pe cale. [/COLOR][COLOR=green]La fel se întâmplă și în zilele noastre. Câți nu trec indiferenți pe lângă un robinet uitat deschis, sau bec care arde ziua în amiaza-mare, sau un obiect căzut pe trotuar, de care toată lumea se împiedică, dar nimeni nu-l dă la o parte.[/COLOR]

[COLOR=#93202c]http://www.popasduhovnicesc.ro/[/COLOR]

silverstar 18.02.2009 07:54:30

[SIZE=3][COLOR=#008000]Sămânța [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]Traia odata un imparat, in Orientul Indepartat. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In loc sa aleaga dintre copiii sai sau dintre ajutoarele sale, el a decis sa faca ceva diferit. A chemat la el pe toti tinerii din imparatie intr-o anume zi. El a spus:
- A venit timpul sa ma dau la o parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi. [/COLOR]

[COLOR=green]Tinerii au fost socati! Dar imparatul a continuat: [/COLOR]
[COLOR=green]- Va voi da fiecaruia o samanta, astazi. O samanta. Este una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre voi. Acela va fi urmatorul imparat![/COLOR]

[COLOR=green]Printre baieti era si unul numit Lee, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi o uda la timp si urmarea daca da lastari. [/COLOR]

[COLOR=green]Dupa vreo 3 saptamani, unii dintre baieti au inceput sa vorbeasca despre planta lor. Lee continua sa-si verifice ghiveciul cu samanta, dar, nimic nu crestea.
[/COLOR]
[COLOR=green]Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani trecura. Tot nimic. Deja toti baietii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pamant. Se simtea pierdut. [/COLOR]

[COLOR=green]Au trecut 6 luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti ceilalti aveau copacei si plante inalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca mai astepta, oarecum.
[/COLOR]
[COLOR=green]A trecut si anul si toti baietii s-au infatisat inaintea imparatului. Lee n-a vrut sa mearga cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a incurajat s-o faca. La urma urmei era cel putin sincer. Lee a simtit un gol imens in stomac, dar stia in sinea lui ca mama are dreptate. Asa ca a luat ghiveciul si s-a dus la palat.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand a ajuns acolo a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalti tineri. Erau frumoase, de toate formele si marimile. Lee si-a asezat ghiveciul jos iar cei din jurul sau au inceput sa rada. Unii il compatimeau si ii strigau: [/COLOR]
[COLOR=green]- Hei, cel putin ai incercat si tu!
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand a sosit imparatul, si-a aruncat ochii peste multime si i-a salutat pe cei prezenti. Lee a incercat sa se ascunda undeva in spate. [/COLOR]
[COLOR=green]- Ce plante minunate si ce flori atragatoare ati crescut. Astazi unul dintre voi va fi numit imparat![/COLOR]

[COLOR=green]Dintr-o data, ochii suveranului au cazut pe Lee si pe ghiveciul gol. A poruncit imediat garzilor sa il aduca in fata. Lee era ingrozit. Se gandea: [/COLOR]
[COLOR=green]- Imparatul a vazut ca sunt un ratat. Poate ca va pune sa fiu omorat.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand a ajuns in fata, imparatul l-a intrebat cum il cheama.
- Numele meu este Lee, a raspuns el.
Toti tinerii radeau si-si bateau joc de el. Imparatul a cerut tacere. S-a uitat la baiat si a anuntat multimea: [/COLOR]
[COLOR=green]- Iata noul vostru imparat. Numele lui este Lee!
[/COLOR]
[COLOR=green]Baiatul nu-si putea crede urechilor: "Dar samanta nici nu crescuse. Cum putea sa fie el noul imparat?"
[/COLOR]
[COLOR=green]Imparatul a luat din nou cuvantul si a zis: [/COLOR]
[COLOR=green]- Cu un an in urma am dat fiecaruia dintre voi o samanta. V-am spus sa o plantati, sa o udati si sa o aduceti astazi la mine. Dar, eu v-am dat seminte fierte care n-au cum sa creasca. [/COLOR]

[COLOR=green]Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat![/COLOR] http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

mariuszamfirescu 18.02.2009 22:23:34

Desfranata
 
„într-o cetate a trăit odată o femeie neasemuit de frumoasă, dar care era desfrânată, având mulți iubiți. Un principe i-a trimis cuvânt că o va lua de soție dacă îi făgăduiește că se va lepăda de desfrânările ei și îi va fi numai lui soție cinstită și credincioasă pururi. Ea a făgăduit, iar principele a luat-o la curtea lui, luând-o și de soție. Foștii ei iubiți însă căutau prin toate mijloacele să o atragă înapoi în mocirla păcatelor și să-și ridice pretențiile lor scârnave asupra ei. Ei însă nu au avut curajul să îl înfrunte pe prinț, de aceea au mers și au fluierat pe la ferestrele dosnice ale palatului. Femeia a auzit acele fluierături și și-a astupat urechile cu silă și cu mânie. Ca să nu mai audă, ea s-a dus în cămara cea mai dinlăuntru a palatului și s-a închis acolo, încuind ușa după ea. Astfel s-a izbăvit femeia de șuierăturile desfrânaților”.
Apoi Avva Ioan Colov a tâlcuit ucenicilor lui pilda aceasta: „Femeia desfrânată este sufletul omenesc; foștii ei iubiți sunt toate necuratele patimi ale sufletului și trupului; iar Principele este Hristos; cămara cea mai dinlăuntru a palatului este locuința cerurilor; iar cei care fluieră pe la ferestrele din dos sunt puterile diavolești. Dacă sufletul se întoarce statornic de la patimi și scapă la Hristos, atunci patimile și dracii se înspăimântă și fug de la el.

MarinaAlca 20.02.2009 00:57:03

Patru vecini ciudati
 
Au fost odata patru vecini foarte ciudați care se numeau: CINEVA, FIECARE, ORICINE, NIMENI.

CINEVA își bârfea vecinul, FIECARE știa că acest lucru este păcat. ORICINE putea să refuze să asculte dar … NIMENI n-o făcea! ORICINE știa că FIECARE vorbea despre CINEVA dar NIMENI nu le întrerupea conversația. Toți aparțineau aceleași biserici. FIECARE vroia să se închine dar nu mergea la biserică deoarece nu vorbea cu ORICINE. CINEVA se arăta credincios la biserică dar de lucrat în biserică, lucra mai mult NIMENI. Când era nevoie de instructor pentru copii, sau de un vorbitor FIECARE a gândit că CINEVA v-a putea face aceste lucruri. Dar știți cine le-a făcut în cele din urmă? NIMENI!
O a cincea persoana s-a mutat în acel cartier. FIECARE a crezut că CINEVA o va vizita. ORICINE ar fi putut face acest efort. Dar … NIMENI nu a mers la el. Știți cine l-a câștigat pentru Domnul?
NIMENI

Pe tine cum te cheamă?

silverstar 20.02.2009 07:47:38

[SIZE=3][COLOR=green]Călătorul[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]Într-o bună zi, un pelerin a trecut pe la un pustnic cu nume mare.[/COLOR]
[COLOR=green]Invitat fiind în chilie, a rămas uimit văzând că părintele nu avea altceva decât o candelă, câteva icoane și câteva cărți, iar ca mobilă doar o masă și un scaun.[/COLOR]
[COLOR=green]- Dar, părinte, unde-ți este mobila? întrebă călătorul nostru.[/COLOR]
[COLOR=green]- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i părintele.[/COLOR]
[COLOR=green]- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.[/COLOR]
[COLOR=green]- Și eu la fel, zise părintele. Toți suntem în trecere pe-aici.[/COLOR]

[COLOR=#93202c]http://www.popasduhovnicesc.ro/[/COLOR]

mirelat 20.02.2009 08:32:43

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 117141)
[COLOR=green]Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat![/COLOR] http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

da, cateodata functioneaza sa nu faci nimic, sa stai doar s-astepti :)

mirelat 20.02.2009 08:36:17

Citat:

În prealabil postat de MarinaAlca (Post 117664)
Au fost odata patru vecini foarte ciudați care se numeau: CINEVA, FIECARE, ORICINE, NIMENI.

Pe tine cum te cheamă?

n-apucasem sa citesc toata povestea, dar sarindu-mi in ochi intrebarea de la final...imediat m-am gandit la nimeni :)

mariuszamfirescu 20.02.2009 22:43:42

Uratul
 
Sa iubesti total si adevarat

Toata lumea din blocul meu stia cine este Uratul. Uratul era motanul rezident. Ii placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa iubeasca.
Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul asupra Uratului. In primul rand, avea un singur ochi, iar acolo unde ar fi trebuit sa fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea, piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase capatand o forma nenaturala, facandu-l sa para de parca ar fi vrut intotdeauna sa faca un ocol.
Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trageam mereu. Uratul ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi avut acele rani de pe cap, gat, chiar si umeri, care aveau coji groase si galbene.

De fiecare data cand oamenii il vedeau pe Uratul, aveau o singura reactie: „Ce motan urat!”
Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele in usa, daca nu voia sa plece.

Uratul reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el, ramanea pur si simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in semn de iertare. Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de mainile lor, implorand sa i se dea iubire. Daca il luai in brate, incepea sa te suga de camasa, de urechi – de orice gasea.

Intr-o zi, Uratul si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei. Acestia nu au raspuns frumos, iar Uratul a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am dat seama ca viata trista a lui Urâtul se apropia de sfarsit. Uratul statea intins intr-un cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o muscatura pe partea de blanita alba de pe burta.

Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere, m-am gandit eu.
Apoi am simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Uratul, in dureri atat de mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa ma suga de ureche. L-am tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina afectiune – poate putina compasiune.

In acea clipa am crezut ca Uratul era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina durerea.

Uratul a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat, deformat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.


MORALA

Uratul m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam.

Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi, dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.

mirelat 22.02.2009 07:04:21

m-ai facut sa plang cu povestea ta despre motanul cel urat... cred ca am mai citit-o si cu alta ocazie, dar iti multumesc oricum.


Ora este GMT +3. Ora este acum 11:15:40.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.