Pana la urma constat ca in loc sa raspundem la intrebarea de ce alege omul raul, cand :
1.Are si binele si raul la indemana si poate alege mai usor binele?
2. Are putere de discernamant, adica, pana la urma stie cam ce-i rau si ce-i bine?

Deci in loc sa raspundem la aceasta intrebare, cred ca toata lumea s-a antrenat intr-o discutie despre ceea ce este raul si ceea ce este binele, eludand oarecum, sau ocolind raspunsul la intrebare.

Mikael insa a dat un raspuns care implica insasi personalitatea umana si anume ca raul izvoraste dintr-o traire egoista, egocentrica!

Adica in viata de zi cu zi se poate constata in general ca:
1. Omul nu prea cunoaste de fapt ceea ce este bine si ceea ce-i rau, pentru ca nu isi cerceteaza, cugetul, mintea, pentru a vedea dincolo de aparente, adevarata intentie a faptelor savarsite (chiar si cele sa varsite cu "bune intentii"), pentru ca este foarte probabil ca daca ar putea sa intrezareasca macar pentru o clipa finalitatea reala a faptelor sale, daca este o persoana onesta si cu tarie de caracter, foarte probabil ca s-ar infrana sau macar ar incerca in mod sincer acest lucru (si aici incepe lepadarea de sine, de tirania egou-lui, si inceputul vindecarii);
2. Deoarece omul nu este intarit in fapte bune, orice adiere a concupiscentei, a placerii il duce in pacat, adica il face sa savarseasca raul, sa se invoiasaca cu acesta la diverse nivele de pacatuire de la invoirea cu gandul pacatos, pana la fapta!
2

Omul alege raul in locul binelui atunci cand este slab in credinta.
Atunci vede binele ca fiind rau si raul ca fiind bine.
Atunci omul isi inchipuie ca are discernamant dar nu are pentru ca discernamantul sau e denaturat , e asa cum ai privi printr-un ciob de sticla si pe toate cele drepte le vede strambe iar pe cele strambe, drepte.
Omul slab in credinta est invaluit in pacat si este condus de cel necurat fara ca sa vada asta.