Cu predarea religiei in scoala mi s-a parut destul de corect cum se facea in anii 90'': de exemplul la mine in clasa (vorbesc pana in clasa a opta) cei care eram de religie ortodoxa (majoritate) ne preda religia un preot ortodox, iar pentru cei cativa care erau catolici, le preda religia un preot catolic.
Oricum, aici in Husi nu au existat nicioadata neintelegeri sau dispute intre oameni din cauza religiei, si cu atat mai putin intre colegii de scoala!

Si apropo de predarea religiei in scoala, o situatie haioasa : cum la biologie ni se spunea teoria evolutionista a lui Darwin, iar la religie cea creationista, o colega mai indrazneata l-a intrebat pe profesorul de religie- ""Dom'profesor, dar noua la biologie ni s-a spus ca omul se trage din maimuta!"" A ramas surprins profesorul de religie, s-a suparat un pic, dar i-a trecut destul de repede- era prea simpatica colega!
Oricum, la aceea varsta nu prea ne bateam capu'cu probleme asa complexe!

Acum este adevarat ca fata de situatia din anii 90'', invatamantul de stat din Romania- ma refer in special la scolile din marile orase- situatia s-a degradat destul de mult, insa totusi un copil care a crescut intr-o familie bine organizata, cu "cei 7 ani de acasa"", daca parintii au stiut sa-l indrume, este mai bine sa invete la o scoala publica, de stat. Chiar daca va fi confruntat cu multe tentatii, totusi va putea sti sa le evite.
Si oricum , daca face scoala acasa, va fi izolat, va aveea probleme de relationare sau fiind inchis intr-un fel de "clopot de sticla", in momentul cand in viata se va izbi inevitabil de acele tentatii, nu va sti cum sa le evite.

Doar in acei ani de scoala generala se formeaza primele prietenii intre copii si adolescenti, apar primele sentimente, apar primele aptitudini si pasiuni, etc! Ori toate acestea nu se pot dezvolta decat intr-o colectivitate!

^exact. Foarte bine punctat.

Daca copilul are cei 7 ani de acasa, iar pe langa educatia din scoala se ocupa si parintii de cresterea si educarea continua a copilului, nu prea vad de ce copilul respectiv ar avea de pierdut sau de suferit.

OK, copii cresc si sunt educati acasa si invata foarte bine ceea ce stiu parintii sau alti meditatori particulari sa le predea. Sau poate lectii pe net?
Cat ii tin cunostintelel pe parinti sa ii invete si pe copii? Ar trebui sa ii invete de toate, ca sa aiba copilul posibilitatea sa alega ce vrea sa faca mai departe, nu pe principiul tatal- violonist- copilul trebuie sa fie si el muzician...poate ar fi un bun matematician, cerecetator sau strungar...
Cat HS? Pana la liceu? pentru protectia adolescentilor (de care se stie ca sunt intr-o perioada a vietii in care sunt usor influentabili, maleabili) se poate, in unele domenii, face si faculatate la fara frecventa. Ca doar nu s-or duce tocmai acum sa intalneasca cine stie ce pramatii sa ii strice.... Apoi- lucru de acasa- cum se practica in multe domenii.
Viata sub un clopot de sticla. Viata in afara comunitatii. Cui foloseste? Ce vor fi acesti copii? Niste adulti egoisti, cu constiinta ca sunt superiori si neatinsi de "plagile" societatii, fara viata in comunitate si in cel mai bun suspiciosi fata de ceilalti oameni.

Home schooling e una, cautat scoli bune- e alta chestiune. Nimeni nu zice ca un copil trebuie musai sa faca o scoala incare nu se invata mare lucru si are colegi .....mai nastrusnici, dar sunt si scoli in care sunt copii educati, cuminti etc.

La nastere fiica mea a fost diagnosticata cu defecte cardiace congenitale si datorita acestora a dezvoltat alte boli de inima.Spitalizarea a fost de lunga durata,nu zile,saptamani sau luni,a fost mult,tare mult timp.Avea doua luni cand in spital fiind ,doctorita de garda ma cheama si-mi spune ca ar fi bine sa o externeze,ca nu rezista peste noapte..ca formalitatile in caz de...nu mai stiu ce a zis.M-am trezit in strada cu copilul in brate,rugandu-ma,plangand.In acea noapte am trezit o familie din vecini si pe preotul nostru si am botezat-o.Dupa botez copilul s-a simtit mult mai bine dar problemele cardiace au ramas.Nu avea voie sa alerge,sa planga,sa se supere...voia la copii,daca o lasam alerga,daca n-o lasam plangea.La recomandarea medicilor am inceput gradinita acasa,doar ca nu eram pregatiti sa fim educatori,ritmul nostru nu era si al ei.Nu stiu,poate din prea multa implicare(a noastra) a ajuns ca la 4 ani sa scrie si sa citeasca,sa socoteasca,tabla inmultirii.Anii au trecut si cand am primit avizul medical am inscris-o la scoala.Nu s-a integrat in comunitate,nu avea disciplina de grup,de program,respect pentru colegi si tot ce inseamna comunitate.Mult prea batranicioasa in gandire si vocabular.Desi cuminte a fost un copil problema,nu statea in banca,umbla prin clasa ,ii deranja pe colegi si pe invatatoare,isi imbrancea colegii,nu stia sa se joace.Am fost rugati sa o mutam la alta scoala,si-am mutat-o.Apoi am crescut si ne-am format impreuna cu ea,ne-am educat o data cu ea,am invatat sa fim parinti si nu copii,si-am reusit .Nu a fost un copil model,a fost si mai este asa cum sunt copii cu bune si rele.Alegerile i-au apartinut dar le-am discutat impreuna,omeneste,parinteste fie ca a fost vorba de facultate,masterat sau...sot.Si acum vin si spun:
-copilului scolarizat acasa ii lipseste competitia de orce fel,
-comunicarea cu cei de varsta lui,intr-un fel vorbeste si se manifesta cu fratii si altfel cu colegii,prietenii,
-spatial dincolo de gardul casei,
-prieteniile,fiorul,intelegerea si multe asemenea.
Ca parinte educator nu poti fi niciodata sufficient de pregatit pentru toate materiile si indifferent cat de autoritar esti copilul te percepe ca pe un parinte si nu ca pe un educator.
Ii crestem,educam si invatam petru ei sau pentru noi??Si daca lumea asta este asa cum este,acum,maine poate mai rau...ce vor face acesti copii cand vor ajunge in lume,cine raspunde pentru traumele lor??Scoala publica cu tot ce cuprinde are bubele ei,dar cea de acasa ,cine se ocupa si-i trateaza bolile ei?

aanrra, imi pare foarte rau pentru boala fiicei dumitale, si ii doresc atat ei, cat si voua, parintii ei multa sanatate si putere de viata.
In cazul dumitale, aanrra, se poate zice ca e ok sa faci HS, pentru a mentine starea de sanatate a copilulul "sub control", dar uite ca si asa, v-ati trimis copilul la scoala publica, tocmai pentru ca v-ati dat seama ca nu e tocmai in regula ca copilul sa nu interactioneze cu ceilalti copii de varsta ei (asa am inteles).

Va stimez mult pentru ceea ce ati facut, mai ales pentru ca v-ati asumat un risc enorm, dar pentru asta, nu ati vrut sa va izolati copilul de mediul social, de mediul "de dupa gardul casei".

Multa sanatate va doresc!

La fel si din partea mea!

Poti sa dai mai multe detalii despre cadrul legal? Ar fi bine sa fie totul legal, cum e in alte tari.
*****
Gradinita nu e obligatorie in Romania. Nu a fost niciodata. Parintii mei au fost la scoala, dar la gradinita nu si sunt oameni normali. E drept, mama are 3 surori, tata 4 frati si o gramada de veri. Nu au crescut singuri, ci alaturi de frati si veri si cand s-au dus la scoala nu aua vut nici o problema.

Din cate am citit in acest topic, am vazut ca scolarizarea acasa este foarte blamata si se considera ideala scolarizarea in forma actuala. Consider ca si intr-un caz si in altul exista avantaje si dezavantaje. Depinde pe ce anume pune accent un parinte, ce urmareste in educatia copilului. Mi se pare corect sa aiba alternative, sa nu fie obligat sa mearga pe un model considerat gresit cel mai bun.

Ekaterina,sunt de acord cu tine,dar am rezerve privind capacitatile pedagogice ale parintilor care cred ca-si pot scolariza copii acasa.Vocali suntem toti si cu bune intentii doar ca astea nu ajuta in educatie.Si apoi noi romanii suntem invatati cu"las' ca merge si asa"ori aici este vorba de viitorul copiilor nostrii.