Mentinerea in viata prin aparaturi,deci prin metoda pur tehnologica,nu mi se pare a mai fi vorba de Voia Lui Dumnezeu,aici este vorba de o atitudine si o alegere pur umana,sau profesionala,sa-i spunem asa.
Cat despre cei care traiesc in agonia unor boli incurabile,insa tarate de pe o zi pe alta cu tot felul de mijloace medicale,ramane la latitudinea lor daca vor sa treaca prin aceste procedee,sau sa stea acasa linistiti pana cand Dumnezeu ingaduie sa le i-a sufletul.Intr-un fel,suferinzii se pierd in acest hazard de "prelungire a vietii".intrun mod mecanic,omitand sa se pregateasca pentru trecerea in lumea cea de dincolo,pregatire fata de familie,fata de lucrurile inconjuratoare,si fata de datoria pentru sufletul,sufletul care ramane singurul cert intr-o astfel de situatie.
Noua ne este usor sa ne exprimam opiniile,insa,probabil asa cum viata trebuie sa fie o permanenta speranta,asa si acesti oamenii se agata de i-a prin speranta pana la ultimul moment,de aceia apeleaza la tot felul de atribute menite sa le dea nadejdea supravietuirii,sau macar a prelungirii zilelor.

Da, e usor sa vorbim si sa ne dam cu pererea cand e vorba de altii. Si sa va dau exemplu: bunica mea a murit in urma cu un an. A stat doar 4 zile in spital de cand a facut acel atatc cerebral pana s-a stins. Imi doream din tota inima sa mai ramana cu mine, chiar daca era o dorinta egoista, sa ramana cu mine, indiferent ce ar fi presupus asta. Nu eram deloc pregatita sa raman fara ea... Dar indiferent de voia mea, sa- facut voia lui Dumnezeu. In urma cu 2 saptamani,a murit bunicul sotului, care a intrat in agonie cu ceva timp inainte. El a refuzat sa fie dus la spital si a vrut sa moara acasa. A trebuit sa aduc multe argumente familiei lui sa il duca la tara, sa il lase sa moara impacat, desi ei ar fi vrut, la fel ca mine in urma cu un an, sa-i prelungeasca cu orice pret viata, fie ea si cu o clipa.

Marta draga, clipa despartirii de cei dragi noua este extrem de grea, dar sa avem nadejde ca odata si odata ne vom reantalni cu sufletele lor . Tot ce este in asta lume este trecator. Tot timpul sa avem in minte acest lucru, al nimicimii noastre aici si astfel mandria, invidia, lacomia si alte cele vor pali in fata vesniciei ce ne asteapta, a unui nou inceput far de sfarsit in imparatia lui DUMNEZEU. Sa ne preocupe mult mai mult sufletul nostru, pe care il amaram cu pacatele noastre. Asa ca, draga Marta sa avem nadejde !

Sf. Ierarh Nifon:

"- Parinte, a continuat fratele, fiindca Dumnezeu va lumineaza mintea cea preainteleapta ca sa-mi spuneti cele ce trebuie, va rog spuneti-mi, are durere si sila sufletul cand se desparte de trup sau poate iesi linistit si usor?

- De vreme ce n-am murit, nu stiu bine, ii raspunse Cuviosul, zambind. Dar fii atent, sunt drepti care au moarte amara si pacatosi care au moarte placuta. Dar moartea amara a celui drept ii spala pacatele pe care, ca om, le-a facut in viata, de vreme ce nimeni nu este fara de pacat, fara numai Dumnezeu; pe cand moartea placuta a pacatosului ii aduce o mica si cuvenita rasplata pentru vre-un bine pe care l-a facut. Si astfel, cel drept devine cu totul curat, iar cel pacatos cu totul necurat.

De aceea, s-o stii bine, fiule, chiar daca moartea dreptului pare amara, ea este temporara, pentru ca de aici inainte se bucura si se veseleste de-a pururi; pe cand pacatosul, daca temporar are o moarte placuta, totusi, vesnic va arde si se va chinui in focul cel nestins. Exista desigur si pacatosi care au o moarte amara si sunt trimisi direct in iad, precum sunt si drepti care au o moarte placuta si merg direct in fericire.

Vezi, ca sunt deosebite judecatile lui Dumnezeu. Randuieste fiecaruia moarte potrivita cu viata lui. Totusi, moartea nu este atat de infricosata cum este judecata care are loc in acel ceas; deoarece, cand iese sufletul din trup, il intampina multime de ingeri, dar se aduna si multime de demoni; ingerii ii arata faptele lui cele bune, iar diavolii pe cele rele. Si totusi, asteapta sa vina din cer hotararea osandirii lui si totusi, nadajduieste la mantuire. Sufera, isi ridica mainile la cer, se roaga sa nu fie predat intunecatilor diavoli. Dar si ingerii au atunci lupta mare si se bucura cand aud hotararea mantuirii lui. Dimpotriva, duhurile cele rele asteapta si doresc sa auda hotararea de osanda. Si sufletul este predat unde hotaraste Dreptul Judecator, fie ingerilor, la fericirea cea vesnica, fie diavolilor, la osanda si munca vesnica.

Aceasta este, fiul meu, teama si cutremurul, ca nu cumva sa fie osandit omul la pieire. De altfel, moartea este ceva firesc, care ne asteapta pe toti. Deci, ca sa raspund la intrebarea ta de la inceput, sufletul este cuprins de spaima si de cutremur in asteptarea hotararii lui Dumnezeu, ca nu cumva sa fie osandit."

Eutanasia ar trebui sa fie legala,in cazul bolilor grave unde nu exista sanse de supravietuire.Acum,cei credinciosi daca nu vor,nu vor apela la acest procedeu,dar mi se pare nedrept sa condamni un om la o moarte plina de suferinta,cand el/ea ar vrea sa apeleze la aceasta ultima sansa de a scapa de durere si umilinta.

Chiar eram curios cand ti-am vazut numele , sa vad daca ai postat ceva pana la urma , intru credinta. Exact ce banuiam ! Esti venita pe forum intru sminteala si dizpret. Vrei sa fi "Gica contra" in toate postarile tale. Deci cu mare rugaminte si respect, vorba unora, lasa-ne , cauta ceva pentru tine, orice , dar nu legat de orientarea crestina a acestui forum. SUCCES ! ! !

Nu,sincer,doar imi exprimam parerea(bine,acum,trebuie sa recunosc,nu sunt nici pe departe crestina),dar de ce sa nu fie eutanasia legala?O metoda ptr cei ce nu au curajul sau nu vor sa riste sa se sinucida(hmmm......sinuciderea poate esua,si te trezesti si cu mai multe probleme).Daca o persoana este religioasa,dreptul ei sa nu apeleze la asa ceva,dar poate sunt si oameni care ar vrea,in cazuri grave.

Pentru ca nu trebuie sa stabilim noi, oamenii, cand sa moara cineva sau nu, ci Dumnezeu.
Nici macar cand sa murim noi.

Off-topic: Cred ca ar fi bine pentru tine sa-ti schimbi username-ul (fa-ti alt cont). Nu pentru ca ne-ar deranja pe noi, ci pentru ca iti face rau tie.
Am citit undeva ca o actrita dupa ce a jucat rolul unei calugarite, atat de mult a marcat-o ca s-a hotarat sa ramana calugarita.
Vreau sa spun ca lasa o urma asupra ta personajul in pielea caruia intri. Chiar si prin simpla alegere a unui username. Dumnezeu sa-ti ajute.

Username-ul meu nu provine de la faptul ca as practica vrajitoria(sunt o persoana ffff sceptica),ci de la cartea "harry potter"(dap,stiu nu prea mai am varsta ptr povesti de genul acesta,dar harry potter e o exceptie).

Oamenii deja au metode de a incheia viata,deci oricum,legal sau nu,se practica(si ce e mai grav e ca de multe ori se sinucid oameni dintr-o prostie,sau o problema careia i-ar fi gasit rezolvare).Ideea era ca pentru cei f bolnavi sa existe o sansa legala si sigura(ps:din cate stiu,in tarile unde e legala eutanasia f putini apeleaza la ea oricum)

N-am spus ca ai practica vrajitoria ci ca te influenteaza, chiar si fara sa-ti dai seama. Daca eu m-as fi denumit de exemplu "ucigasul", chiar si fara sa vreau dupa un timp m-as fi obisnuit cu aceasta porecla si apoi chiar ar fi inceput sa mi se para simpatica, si tot asa.
Crede-ma, e spre binele tau.
Nu mai insist. "Cine are urechi de auzit sa auda".

On-topic: Boala este de la Dumnezeu, indiferent cat de grea e. Daca ne da boala ne da si puterea de a o purta. Tot El decide cand sa ne elibereze de ea.