|
Povesti de Craciun - reale si inchipuite
Deschid acest topic cu gandul de a impartasi cele mai frumoase povesti de Craciun - reale sau inchipuite, cunoscute sau mai putin cunoscute. Nu mai este atat de mult pana la Craciun, acum intram in post.
Imi doresc ca acest topic sa fie prilej de desfatare si de bucurie. :79: O sa incep eu cu o poveste mai putin cunoscuta, pe care am citit-o in cartea "Povestile reginei Maria", aparuta la Curtea Veche. Ma gandeam sa o rezum din memorie, dar vad ca este postata deja pe internet. Iata deci o poveste regala de Craciun: "Poveste de Crăciun O să vă istorisesc astăzi o poveste foarte stranie, o poveste de Crăciun! E vorba de un puț părăsit, adânc și tainic, care se afla în mijlocul unei păduri mari și întunecoase. Nimeni nu știa de ce puțul era acolo, nici cine îl făcuse, nici cât de vechi era. Țăranii din împrejurimi se temeau grozav, căci din el se auzeau ieșind vaiete, gemete și câteodată niște ciocănituri ca și când cineva ar fi bătut în ghizduri. Credința tuturora era că un suflet stă robit în adâncimea-i din care nu putea scăpa.... Continuarea aici: http://atelier.liternet.ro/articol/1...-Romaniei.html |
Lumina lumii este Hritos Domnul
Multumim pentru povestioara, Harul Domnului nostru IIsus Hristos sa fie cu tine si cu toti cei ce citesc aceste randuri.
Povestiti si spuneti la toti cati veti avea ocazia, cat de bun si milostiv e Domnul, ca si sufletele lor sa creada si noi sa ne folosim, ca putin este timpul. Doamne ajuta. iertare daca am deranjat. |
Citat:
|
Acum, profitand ca nu a inceput inca postul, va propun o poveste de Craciun mai ... culinara si foarte hazlie! S-ar putea ca unora sa le cada insa mai greu la stomac...
Pravoslavnicul si slaninele B. Delavrancea Era odată un biet creștin sărac și c-o droaie de copii mărunți. Toată avuția lui era gura femeii și a copiilor, care țipau de fitece. Guri flămînde, și pace bună ! Bietul creștin, ce făcu, ce drese, s-alese de sfântul crăciun c-un porc gras. Crăciun fără porc, Paște fără ouă roșii și nuntă fără lăutari nu intră în capul românului. La Ignat vru să taie porcul. Dar cu cine ? Muierea lui era cu mîinile legate. Un’ s-o lase copiii ? Copiii, ca copii mărunți, se adunaseră împrejurul ei, și cel mai mic sugea mereu ce mai avea de stors din țîțele ei slabe. Se suci românul, se învîrti, dar n-avu cu cine tâia porcul. Nevoia îl făcu să se gândească la vecin, un vecin ciudat de tot. Bătrân, singur cuc, uscat, ducând o viață de pravoslavnic, de pusnic, de sfînt în toată legea, bombănînd toată ziulica Viața Sfinților părinți. Continuarea aici: http://ro.wikisource.org/wiki/Pravos...sl%C4%83ninele |
Citat:
|
Citat:
Oricine poate posta povestioare adevarate sau nascocite, culte sau populare, cu specificul Craciunului. Dar e bine sa lasam si piese de rezistenta la finalul postului. |
Multumim, glykys!
Mie mi-a placut mult povestea Reginei Maria. Am inteles ca a aparut pe piata volumul ei de povestiri de Craciun, dar costa cam mult. Ea a mai scris, dar nu stiu pe unde au ajuns lucrarile ei (nuvele, povestiri, nu stiu exact ce sunt). Ar fi frumos sa fie adunate intr-un volum sau doua... |
Citat:
Isi merita banii, are ilustratii cu familia regala, hartie de buna calitate, coperti groase... Observ ca prin anticariate erau candva niste carti mai vechi cu povesti de-ale ei - http://www.okazii.ro/recomandate/577...r.com/okaziiro Altfel, sunt Insemnarile zilnice si Povestea vietii mele, traduse in romaneste. |
Poveste de Craciun !
Sub cetina verde de brad, aroma de Craciun, sub fulgii care-n pace cad, si rugaciuni ne spun, un mic copil cu ochii mari, statea si astepta, privind in zare undeva, privirea ii sclipea, un biet copil cu soare-n ochi cu buze rosii tremurande, ce astepta cuminte foc, minuni de nu stiu unde ! Dar zarea alba larga e, si frigul se-nteteste, in jurul lui doar vantul sec in soapte povesteste. Iar fulgii mici si jucausi ii canta un colind, sunt ingeri firavi ce danseaza in hora se tot prind, dar copilasul este trist, caci nimeni nu-i cu el, doar un catel prin nea fugind, il bucura nitel. Pe micul chip prea abatut, cu bucle ca de aur, ce-n ochi, mici indoieli ascund, si-n suflet un tezaur , un gand umbreste a lui chip, copil nascut din vise, avand in suflet aripi largi spre zbor mereu deschise, dar singur e, cine sa-i spuna, ca astazi e Craciun, ca-n iarna asta chiar de-i singur un Mos este pe drum ? Si-atunci trimite Doamne ingeri, in ochi inlacrimati, si fa iubirea sa incalzeasca pe cei infrigurati, nici un copil sa nu stea singur in seara de Craciun, asculta-mi rugamintea Doamne si fa minuni acum ! Si da-i raspuns la intrebari, unui micut copil, sa simta cum un Mos Craciun pe geam intra tiptil, si bucuria sa-i sclipeasca in ochii inocenti, macar un vis sa -nlocuiasca acei parinti absenti ! Mi-a placut putin poezia asta,insa prea pune accentul pe Mos... |
Citat:
Imi amintesc ca Delavrancea si Bratescu-Voinesti au niste povesti despre Craciunul unor copii sarmani... Iar prin decembrie am de gand sa postez si o poveste care nu are nimic fictiv in ea, desi se numeste "Aproape interviu cu Mos Craciun" de par. Necula de la Sibiu, din volumul "Ogorul cu ingeri". Acum as vrea insa sa incep sa postez o alta poveste din acel volum, o poveste adevarata despre un Craciun din perioada dominatiei rusesti, care i-a fost relatata autorului. Se numeste "Amanarea - puterea Euharistiei" "Era iarna lui o mie noua sute… La Riga ningea cu fulgi mari, cât palma copilului din vecini. Și albi, atât de albi, încât zăpada din anul acela era cea mai albă dintre toate zăpezile. Mai albă chiar decât hârtia pe care Hans încerca să însăileze scrisoarea lui de dragoste către Eliseea, fata rusoaică ce-și afla casa doar la câteva grădini mai spre pădure. Noaptea cuprinse ușor satul Volna când izbucni prăpădul. De sus, de jos (de sub pământ), dinspre perdeaua de arțari puternici, aduși demult, tocmai de departe, clocotul războiului năucise liniștea așezării. Hans uită biletul neterminat, alergând să afle ce vaiet izbucnise de pretutindeni… Trupele ruse intraseră peste satul acela și-apoi peste toată țara, ca un tăvălug din cele grele. Nici o șansă pentru mica gardă republicană ce se-ncopciase să apere bucata de pământ primitor care le era patrie. În Volna arseseră aproape tot. Rămăsese întreagă, ca prin minune, numai biserica ortodoxă, căci cea lutherană, în care nu odată-și aflase ostoire sufletească, arsese până în temelii. Ridicați de undeva, din sudul Imperiului, soldații gălbejiți, cu ochii hirsuți, păreau să nu aibă nici un Dumnezeu. Loviseră pe toată lumea și sărăciseră satul în numai câteva clipe, ca o haită flămândă. E drept că ofițerii încercaseră să-i liniștească, dar părea că ei - i-a spus Eliseea - nici nu înțelegeau prea bine limba rusă. Dar faptul că Ivan Ilici, tatăl Eliseei, ajunsese primar era singurul lucru bun. În rest, estonienii - aveau și câțiva lituanieni -, fură de-a dreptul înrobiți la a deszăpezi drumurile largi care urcau spre capitală. Oricât ar părea de incredibil, de câteva zile, odată cu ninsoarea curgeau sute, mii de soldați încât Hans gândi că populația țării era de-acum depășită de soldați, iar plugurile, singurele lor pluguri, se topeau în numărul mare de puști și mitraliere. Clopotele, date jos din turle - fără deosebire - și topite erau de-acum bronz în tunurile ce își înălțau căscătura gurii spre cerul ce nu-și mai oprea zăpada… Refuzase, desigur, să facă parte dintre voluntarii Imperiului..." Continuarea aici - http://www.agnos.ro/blog/2008/07/03/amanarea/ |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 04:45:43. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.