Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 17.10.2008 09:03:21

[SIZE=3][COLOR=green]De unde ideea ca a fi ateu egal neaparat cu a fi si rau?[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Cand un om iti face un bine pentru ca asa simte, la un moment dat, il intrebi daca e sau nu e credincios? Si, daca-ti spune ca e ateu, cu tot binele facut, il categorisesti a fi rau? [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Unde-i logica? Nu mi se pare normal. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]A ajuta pe cineva inseamna a-l iubi. Si iubirea inseamna credinta chiar daca, adesea, nu-i marturisita...[/COLOR][/SIZE] :mad:

ANITZA 17.10.2008 12:09:07

Povestea spune ca acest ateu era un om rau ,asta nu exclude faptul ca printre atei sunt si oameni de treaba.
Dar un om care lupta impotriva Creatorului sau si il defaima nu stiu cat de bun ar putea fi.

silverstar 20.10.2008 15:52:04

[COLOR=green]Celor care au pierdut devreme un suflet drag :25:

Ca veterinar, am fost chemat sa consult un caine in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.
L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasie a batranului catel la ei acasa.
In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.
In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.
Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire:
- Eu stiu de ce.
Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.
El a spus:
- Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata mai buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?
Copilul de sase ani a continuat:
- Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca la fel de mult…[/COLOR]

silverstar 21.10.2008 17:07:14

[COLOR=#008000]Nu te da batut![/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]Cand totul merge prost, asa cum cateodata pare,
Cand te tarasti pe drumul ce nu-i decat urcare,
Cand fondurile-s mici si datoriile-ti par spini,
Si sa zambesti ai vrea, si-n loc tu doar suspini,
Cand grijile te-apasa si-n colb tu ai cazut,
Te odihnesti, daca vrei, dar NU TE DA BATUT!
Viata-i bizara, cu hopuri si schimbari pe data,
Asa cum, mai vrem, mai nu, aflam noi cateodata.
Esecuri multe-apar atunci cand esti credul
Si zici ca ai invins si ai rabdat destul.
Nu renunta cand tot ce-ai vrut iti pare-o amintire,
Caci reusita vine cu-o alta opintire.
Succesul e-o infrangere pe dos,
Ca tenta argintie a unui nor de indoieli, ploios.
Si nu stii niciodata cat de departe e,
E-acum, aici, si-ti pare ca nu e.
Asa ca lupta atunci cand din picioare esti cazut,
De merge totul rau, tu NU TE DA BATUT!
Anonim[/COLOR]

florinrusu 21.10.2008 21:04:54

Un prieten adevarat
 
Imi amintesc cu nostalgie o intamplare din copilaria mea: Locuiam intr-un sat si aveam un caine mare care apara casa si gradina. Cand nu era legat nimeni putea intra in curtea noastra afara de cei pe care ii cunostea. Daca vre-unul din noi il strigam si ne auzea venea imediat indiferent unde ar fi fost si se gudura dand din coada. Il chema Lupu.
Intr-o seara insa Lupu nu a mai venit acasa. Nu l-am mai auzit latrand ca de obicei si nici dimineata nu a mai venit. La un moment dat tata a inceput sa-l strige si Lupu si-a facut aparitia dar mai incet ca de obicei. Sa asezat la picioarele tatei si din ochi ii curgeau lacrimi. Nu mai vazusem pana atunci un animal plangand. Fusese otravit si din ochi ii curgeau lacrimi de durere. S-a asezat cu botul pe labe si a murit. Venise cu ultimele puteri la strigatul stapanului!!

silverstar 21.10.2008 23:41:35

[COLOR=green]Povestea lucrurilor importante... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri. [/COLOR]
[COLOR=green]Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era. [/COLOR]
[COLOR=green]Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.[/COLOR]
[COLOR=green]Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era. [/COLOR]

[COLOR=green]Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”[/COLOR]
[COLOR=green]Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.[/COLOR]
[COLOR=green]“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina. Dar ar mai ramane loc si de o cafea cu prietenii.”[/COLOR] :37:

silverstar 22.10.2008 06:51:59

[COLOR=green]Bunastare, succes sau iubire[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]O femeie iese din casă și vede 3 moșnegi cu barbă albă stând în fața casei. Nu-i cunoștea, dar văzându-i supărați îi invită în casă să mănânce ceva.

“Soțul tău este acasă?” – întreabă ei.
“Nu, este ieșit.”
“Atunci nu putem intra.” – răspunseră ei.

Seara când soțul se întoarce acasă ea îi povestește despre cei trei moșnegi… “Du-te și spune-le că am venit și poftește-i înăuntru”

Femeia se duce și îi invită.

“Nu putem intra toți în casă”, răspunseră ei.
“Cum așa?” întreabă ea.

Unul dintre moșnegi îi explică: “Eu sunt BUNĂSTARE, el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te și întreabă-l pe soțul tău care dintre noi să vina în casă.”

Femeia intră în casă și îi spune soțului, care se bucură. “Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!”

Soția nu a fost de acord. “De ce să nu-l invităm pe SUCCES?”

Nora îi ascultă dintr-un colț al casei. “N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!” – a sugerat nora.

“Hai să ne ghidăm după sfatul norei”, îi zice soțul soției.
“Du-te afară și invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.”

Femeia iese afară și întreabă: “Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.”

IUBIRE pornește înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui și ceilalți doi. Surprinsă femeia întreabă : “L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniți și voi cu el?”

Cei trei moșnegi replicară: “Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalți ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem și noi. Unde este IUBIRE este și BUNĂSTARE și SUCCES!!”

DORINȚA NOASTRĂ PENTRU TINE… :64:

[/COLOR][COLOR=green]* Unde este durere, îți dorim pace și fericire.
* Unde sunt îndoieli personale, îți dorim reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăți.
* Unde este oboseală sau blazare, îți dorim înțelegere, răbdare și puteri reînnoite.
* Unde este frică, îți dorim iubire și curaj.[/COLOR]

silverstar 24.10.2008 18:33:02

[COLOR=green]Prietenia - comoara cea mai de preț

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară și așa, voi avea parte și de ceva aventură!” exclamă el.
Și iată, că porni la drum. Și merse, ce merse și ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Ești suficient de puternic și curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru și îl însoți pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă și întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuși să o străbată până la capăt.
Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă și poți să ne alarmezi de pericole. Nu dorești să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru și îi însoțește pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt și stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor și să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuțită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăși de drum.
Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoțești în căutarea unei comori și să ne ții de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru și astfel, porniră toți la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajiște iar toți se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le țină de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deșert unde se întâlni cu Cămila. “Ești numită oaia deșertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deșert și să ne însoțești în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis și făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru și astfel că el, Oaia și Leul se urcă pe ea, iar împreună și fericiți străbat întreg deșertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Țestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori și ne gândeam dacă ne poți ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ și astfel că porniră toți la drum.
Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Țestoasă îi îndreptă cu dibăcie către țărm, unde îi aștepta Bufnița.
Acesta le vorbi cu înțelepciunea ei străveche, spunându-le așa: “Felicitări, ați găsit comoara.”
“Unde este?” exclamă toți surprinși.
“Împreună ați străbătut pădurea, ați urcat muntele, ați înfruntat valea, ați întâmpinat cu curaj deșertul și ați traversat oceanul. Niciodată nu ați fi reușit unul fără celălalt.”
Toți s-au uitat unul la celălalt și au realizat că Bufnița avea dreptate! Toți au găsit PRIETENIA!…Și, într-adevăr, au găsit cea mai de preț comoară!
[/COLOR]
[COLOR=green]Morala
Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărți” - prietenii împart aproape totul, experiențele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile și tristețiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alții - și de “sprijin și grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alții; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Și atunci, construirea și menținerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieții noastre.
Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îți este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se folosește o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îți spun cine ești”. Când ne uităm la înțelesul amândurora se aseamănă foarte mult și spun un mare adevăr. Ca ființe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca și noi: cu o bază comună și cu obiceiuri comune. Și atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înșine/însene.[/COLOR]

silverstar 27.10.2008 07:12:53

[COLOR=#008000]Batea la poarta Cerului o raza...

Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit - de palida lumina.
Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.
Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.
Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.
Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;
Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!
Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!
Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.
Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!
Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.
Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?
De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!
Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!
Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?
Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete- napoi!
Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti!

Vasile Voiculescu[/COLOR]

MarinaAlca 27.10.2008 10:12:06

Parintele Arsenie Boca, spunea ca Domnul Iisus Hristos vine in viata noastra din vreme in vreme, ca persoana, ca sa nu se uite adevarul absolut al existentei Sale.
Si el L-a intalnit de cateva ori, iar asta l-a si schimbat ca om. A fost trimis in Basarabia la Chisinau, ca sa invete metaloplastia, sa faca icoane acoperite cu metal.
Atunci a avut loc si cedarea Basarabiei catre Rusia (1940).Rusii au lasat o singura zi in care cine voia putea sa plece.
Parintele Arsenie Boca a ajuns la ultimul tren.Oamenii se impingeau disperati sa ajunga in tren, renuntau si la bagaje numai sa nu ramana la rusi.
Si el avea un mic bagaj si o franzela care sa-i tina de foame pana ajunge la manastire.Se uita cu mila la oameni, cand a vazut aproape de el pe cineva imbracat saracacios si care se uita si el cu atata mila la acei oameni cum nu mai vazuse in viata lui asa ceva.
Atata durere exprimau ochii lui incat primul gest al parintelui Arsenie a fost sa se aplece sa ia franzela si sa i-o dea lui. Dar, in acele fractiuni de secunda cat s-a aplecat sa ia franzela, acel om a disparut pur si simplu.
Cand a intins mana acela nu mai era! Atunci a avut un fior, un inteles adanc: ERA HRISTOS! Era chipul de care vorbea Isaia, chipul durerilor, mielul care ia pacatele noastre.....
A spus parintele Arsenie ca atunci a inteles multe lucruri, ceea ce intr-o viata intreaga, chiar duhovniceasca, n-ar fi putut intelege. Cand il vezi pe Hristos viu si adevarat, atunci si credinta devine vie, de nezdruncinat. Nu te clatini la orice vorba a unora, nu te smintesti la orice fapta, ci ramai cu Hristos si in Hristos"

MarinaAlca 27.10.2008 10:13:57

F.M.Dostoyevsky(1821-1881) ne spune povestea unui inger care nu avea pace in cer din cauza chinurilor prin care treceau locuitorii iadului.
De fiecare data cobora la ei si-i ruga sa-si aduca aminte cel putin de o fapta buna, pentru ca apoi el sa pledeze pentru ei inaintea lui Dumnezeu si sa obtina iertarea pacatelor.Dar acestia nu facusera nici o fapta buna.
Intr-un tarziu, o doamna si-a amintit:"Eu am dat unui cersetor o coaja de ceapa.Aceasta nu e fapta buna?" "Bineinteles ca este!" a spus ingerul.A fugit la arhivele cerului si a gasit acolo coaja de ceapa.
A adus-o femeii in iad, spunandu-i:"Tine-te bine de ea. Eu mai voi tine de celalalt capat si vom zbura in sus. Asa vei ajunge in cer". Asa au facut.
Coaja de ceapa a tinut bine si nu s-a rupt de greutatea femeii.Cand au vazut ceilalti din iad lucrul acesta,s-au tinut si ei de fusta femeii, de mainile si picioarele ei.Altii se tineau de picioarele celor ce se tineau de femeie.O multime de oameni atarnau de poala ei, iar coaja de ceapa rezista si nu se rupea deloc.Toti zburau spre cer.
Dar, cand femeia s-a uitat in jos si a vazut atat de multi oameni care zburau impreuna cu ea, a inceput sa se teama ca se va rupe coaja de ceapa si ea va cadea.Asa ca i-a impins pe ceilalti cu coatele spunandu-le:"Voi ramaneti acolo in iad, pacatosilor, ca voi n-ati facut nici un bine".
In acea clipa coaja de ceapa s-a rupt si ea a recazut in iad.
Ea pacatoasa a judecat pe altii.Acesta a fost sfarsitul tuturor sperantelor ei.

silverstar 27.10.2008 11:21:28

[COLOR=green]Mi-as dori ca aceasta poveste sa fie inteleasa de cat mai multi crestini. Este extraordinara si plina de intelesuri. [/COLOR]
[COLOR=green]Multumesc![/COLOR] :41:

cristiboss56 27.10.2008 12:53:50

In cartea "Viata repauzatilor" se scrie despre cele cinci munci din gheena si cele noua munci din iad. Cele cinci munci din gheena sunt: prima, unde merg ateii, necredinciosii; a doua unde merg sinucigasii; a treia , unde merg ereticii, sectarii ; a patra, unde merg hulitorii, care hulesc numele Lui Dumnezeu ; a cincea, unde merg cei care nu iarta pe cei ce le-au gresit desi au viata curata si sfanta- caci precum decat toate faptele bune este mai mare dragostea, asa decat toate pacatele cel mai mare este a uri pe fratele tau. Caci cel ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni, dupa cum zice apostolul: "Cel ce uraste pe fratele sau, pe Insusi Dumnezeu uraste", precum si vrajitorii si fermecatorii.

silverstar 27.10.2008 13:06:57

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 97956)
In cartea "Viata repauzatilor" se scrie despre cele cinci munci din gheena si cele noua munci din iad. Cele cinci munci din gheena sunt: prima, unde merg ateii, necredinciosii; a doua unde merg sinucigasii; a treia , unde merg ereticii, sectarii ; a patra, unde merg hulitorii, care hulesc numele Lui Dumnezeu ; a cincea, unde merg cei care nu iarta pe cei ce le-au gresit desi au viata curata si sfanta- caci precum decat toate faptele bune este mai mare dragostea, asa decat toate pacatele cel mai mare este a uri pe fratele tau. Caci cel ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni, dupa cum zice apostolul: "Cel ce uraste pe fratele sau, pe Insusi Dumnezeu uraste", precum si vrajitorii si fermecatorii.

[COLOR=green]Fii serios! Nu exista iad si nu exista rai. Totul se intampla aici, pe pamant. Ne-am nascut fara pacat si tot faca pacat ne intoarcem de unde am venit. Aici platim! Restul e poveste pentru naivi![/COLOR] :68:

cristiboss56 27.10.2008 13:16:30

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 97960)
[COLOR=green]Fii serios! Nu exista iad si nu exista rai. Totul se intampla aici, pe pamant. Ne-am nascut fara pacat si tot faca pacat ne intoarcem de unde am venit. Aici platim! Restul e poveste pentru naivi![/COLOR] :68:

Iertare, draga Sivelstar, dar prefer sa raman naiv, de asta data. Lumina, pace si bucurie !

silverstar 29.10.2008 07:25:06

[COLOR=green] Starea orasului[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]"Ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] deasa, vai, ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] deasa…
nu mai cunoastem drumul catre casa…
suntem usori si [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] e ca fumul,
vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] deasa, vai, ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] mare,
unde-i cararea, doamna invatatoare?
sub talpa n-avem nici un drum, plutim…
vai, unde-i casa? cum sa nimerim?
si suntem goi si ne cuprinde teama.
unde e tata? unde este mama?
Nu ne vedem nici intre noi deloc
si jocul nu ne place, nu e joc.
ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] deasa, vai, ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] mare.
oh, azvarliti-ne voi o carare.
Nu mai cunoastem drumul catre casa
si [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] este deasa…deasa…"[/COLOR]

AN

silverstar 29.10.2008 08:26:35

[COLOR=green]IUBIRE FARA CONDITII
[/COLOR]
[COLOR=green]Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon.
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
Baiatul lor avea doar o mana si un picior.
[/COLOR]
[COLOR=green]Parintii din poveste seamana cu noi. Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga in seama. Suntem ipocriti. Da, eu sunt unul din ei.[/COLOR]

karinas 30.10.2008 07:10:32

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 98245)
[COLOR=green] Starea orasului[/COLOR]

[COLOR=green]"Ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] deasa, vai, ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] deasa…
nu mai cunoastem drumul catre casa…
suntem usori si [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] e ca fumul,
vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] deasa, vai, ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] mare,
unde-i cararea, doamna invatatoare?
sub talpa n-avem nici un drum, plutim…
vai, unde-i casa? cum sa nimerim?
si suntem goi si ne cuprinde teama.
unde e tata? unde este mama?
Nu ne vedem nici intre noi deloc
si jocul nu ne place, nu e joc.
ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] deasa, vai, ce [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] mare.
oh, azvarliti-ne voi o carare.
Nu mai cunoastem drumul catre casa
si [COLOR=#e61a1a]ceata[/COLOR] este deasa…deasa…"[/COLOR]

AN

Silvestar, aceaste versuri nu sunt AN, ci sunt scrise de Eugen Jebeleanu, in Surasul Hirosimei - Corul copiilor ucisi

silverstar 30.10.2008 08:03:47

Citat:

În prealabil postat de karinas (Post 98383)
Silvestar, aceaste versuri nu sunt AN, ci sunt scrise de Eugen Jebeleanu, in Surasul Hirosimei - Corul copiilor ucisi

[COLOR=green]Mulțumesc, karinas! Pentru că nu eram sigură, am preferat să scriu AN. [/COLOR]
[COLOR=green]Să ai o zi minunată![/COLOR] :11:

C.tin 30.10.2008 22:45:37

Cum inseala diavolul pe om (de Parintele Cleopa)
 
Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 97960)
[COLOR=green]Fii serios! Nu exista iad si nu exista rai. Totul se intampla aici, pe pamant. Ne-am nascut fara pacat si tot faca pacat ne intoarcem de unde am venit. Aici platim! Restul e poveste pentru naivi![/COLOR] :68:

"...-Altul, bá, sa iasa la raport, sa spuie cum inseala.
Iese unul carunt, cu doua perechi de coarne, uracios si acela, cu urechile ca la magar, picioarele strambe, cu un codarlau…..Iese inaintea lui si da raportul:
-Sa traiesti intuncimea ta!
-Cum te cheama, musule?
-Scárábutzá ma cheama.
[COLOR="Magenta"]-Mái, scárábutza, cum inseli tu pe oameni?
-Iata cum, intunecimea ta. Eu ii spun omului asa: Mái omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este inger, nu este iad, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici in lumea asta![/COLOR] Daca ai ce manca si ce bea si ai bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Deci atata-i tot, cat ii pe lumea asta.
-Si te-or ascultat multi?
-Foate multi.
-Mái tampitule, prostule, mai prost decat cel dintai. Si tu ai inselat pe cei mai prosti decat tine. Stiu eu ca ai inselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-I inseli. Pentu ca Sfanta Scriptura ii spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este inger, este rai, ca este munca vesnica, este slava vesnica, este pedeapsa pt pacat, este rasplata in ceruri pt fapta buna. Ce sa-I spui tu? Cand toate scripturile spun, si apostolii si proorocii, poti tu sa-l inseli pe om sis a-I spui nebunii de ale tale ca nu-I Dumnezeu, ca nu-I drac?
Scriptura e plina de acest fel de invatzaturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine. Ba si mai mult. Dumnezeu cand l-a sadit pe om a pus in sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Cat de pagan ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta in sufletul lui si aceasta este constiintza. Constiintza il mustra cand face rau si-l bucura cand face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-I de natura divina, nevazuta.
Constiinta este glasul lui Dumnezeu in om si, indata ce a gresit, il mustra: “De ce ai facut asa?” Poate san u-l muster nimeni. Poate sa nu-l vada nimeni cand face pacatul. Oricand greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam intai, numita si legea firii sau a constiintei, il mustra imediat. Uneori asa de tare il mustra, daca este pacatul mare, incat il da aproape in deznadejde. Se implineste atunci cuvantul care spune in psalmi: Intru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca panza de paianjen sufletul sau(Psalm38,14-15). Adica se subtie nadejdea lui ca panza unui paianjen si de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.
Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare il mustra pe om uneori, ca se face lui acesta mustrare chinuirea chinurilor. Din cauza constiintei nici nu poate manca bine, nici nu poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se mai poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul in lemn. “De ce ai facut si de ce ai maniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?”
Deci, degeaba ii spui tu ca nu-I Dumnezeu, caci constiinta ii spune si, dupa constiinta, ii spune si Scriptura. Tu zici ca-l inveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i inger, ca nu-i Rai, dar constiinta ii spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca Dumnezeu exista, ca este inger, munca vesnica, slava vesnica.
Deci si tu – i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat inseala multa lume – esti prost sin u aduci mare aport pentru imparatia iadului; nu aduci mare folos!
N-ai lucrat, scarabutza, bine! Ia-l, bá cel cu spinarea lata. Da-i, da-i! Da-l in gheena ca-i prost, n-o castigat multi pt imparatia mea. Altul!..."

silverstar 31.10.2008 08:48:42

[COLOR=green]Cum auzim glasul lul Dumnezeu?
[/COLOR]
[COLOR=green]Inainte de a fi inventate frigiderele, oamenii aveau asa numitele "case de gheata" pentru a pastra mancarea pe o perioada mai mare. "Casele de gheata" aveau peretii grosi, nu aveau ferestre, iar usa era foarte bine etansata. In timpul iernii, cand raurile si lacurile erau înghetate, blocuri mari de gheata erau taiate si transportate în aceste case, iar apoi acoperite cu rumegus. Deseori, gheata era pastrata astfel toata vara.
Unul din muncitorii care lucra la o asemenea casa de gheata si-a pierdut un ceas de valoare în interiorul acestei case. A cautat rabdator rascolind tot rumegusul, dar nu l-a gasit. Apoi, în cautarea lui l-au ajutat colegii, insa cautarea s-a dovedit a fi tara succes. Un baietel ce le auzise zarva facuta de insuccesul cautarii insistente, s-a strecurat în acea casa în timpul pauzei de masa, ca apoi sa iasa afara avand ceasul la el.
Uimit, omul l-a întrebat cum a reusit sa gaseasca ceasul. "Am închis usa", raspunse baietelul, "m-am întins pe jos în rumegus si am stat în liniste, ca sa nu mai fie nici un zgomot. Curand, am auzit ceasul ticaind."
[/COLOR]
[COLOR=green]Deseori întrebarea care se pune nu este aceea daca Dumnezeu vorbeste sau nu, ci daca pastram noi suficienta liniste si tacere ca sa-L putem auzi. [/COLOR]

mirelat 02.11.2008 23:59:09

multumiri
 
Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 98514)
[COLOR=green]Cum auzim glasul lul Dumnezeu?
[/COLOR]
[COLOR=green]... Uimit, omul l-a întrebat cum a reusit sa gaseasca ceasul. "Am închis usa", raspunse baietelul, "m-am întins pe jos în rumegus si am stat în liniste, ca sa nu mai fie nici un zgomot. Curand, am auzit ceasul ticaind."
[/COLOR]
[COLOR=green]Deseori întrebarea care se pune nu este aceea daca Dumnezeu vorbeste sau nu, ci daca pastram noi suficienta liniste si tacere ca sa-L putem auzi. [/COLOR]

da, iata un frumos si sugestiv indemn la cautarea linistii interioare, multumim!

silverstar 03.11.2008 13:54:26

[COLOR=#008000]O poveste din pateric

A fost de mult, tare de mult, un imparat foarte zgarcit.
Odata, la o vanatoare, i-a venit chef de cartofi copti in camp. Slugile au facut foc acolo si i-au copt cartofi. A venit la foc si un oarecare ins flamand si imparatul i-a aruncat si lui niste cartofi copti.
Cu timpul, imparatul a imbatranit si i-a venit randul sa moara. Inainte de a muri si-a adus aminte ca nu a facut milostenie toata viata si i-a lasat cu limba de moarte fiului sau sa-i faca 40 de praznice cu mese pentru cei saraci. Fiul de imparat, fiind foarte credincios, a facut cum i s-a spus.
Dupa aceea, a cazut intr-o stare asemanatoare cu somnul si a venit un inger si l-a dus la un palat unde erau 40 de sali luminate si frumos impodobite si in fiecare sala cate o masa lunga plina de tot felul de bucate, dar nu statea nimeni la mese. Ingerul i-a zis ca acele mese erau praznicele facute de el si ca il astepta pe el! Tanarul a zis ca el le-a facut pentru tatal lui. Atunci, ingerul l-a dus pe un maidan si tanarul l-a vazut pe imparat mancand niste cartofi copti, serviti de un tanar frumos!
[/COLOR]

silverstar 05.11.2008 18:12:13

Poveste adevarata...
[COLOR=green]... și tristă

Aceasta este o poveste adevarata. E povestea unui baiat care iubea mult o fata. Asa de mult o iubea ca a vrut sa-i daruiasca fetei iubite un cadou deosebit, romantic: a facut un “buchet” dintro mie de fasii de hartie si i l-a daruit cu multa iubire.

Baiatul lucra intro companie si viitorul lui nu era stralucitor, cu toate acestea cei doi erau foarte fericiti impreuna. Pana intr-o zi cand fata i-a spus ca urmeaza sa plece la Paris si ca nu se va intoarce niciodata. Fata i-a mai spus ca nu vede nici un viitor impreuna cu el, asa ca mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui. Ce sa mai zica baiatul? A simtit ca i se frange inima.

Dupa ce a recapatat incredere in sine, baiatul a muncit din greu zi si noapte storcandu-si creierii cam ce ar putea sa faca mai mult. In final, dupa atata munca si cu ajutorul prietenilor, baiatul si-a infiintat propria companie.

“Daca incerci intr-una, n-ai cum sa cazi”, isi spunea intotdeauna. ”Trebuie sa reusesc in viata!”

Intr-o zi ploioasa, pe cand conducea masina, a vazut pe strada un cuplu in varsta sub aceeasi umbrela, mergand in aceeasi directie cu el. Chiar si sub umbrela, cei doi erau uzi. Nu i-a luat mult timp ca sa-si dea seama ca erau parintii fostei lui iubite. Cu inima batandu-i repede, s-a oprit langa cei doi gandindu-se ca vor observa masina lui luxoasa. Voia sa le spuna ca nu mai era acelasi, ca avea propria lui companie, masina etc. Ca a reusit in viata!

Inainte ca sa-si dea seama, baiatul i-a vazut pe cei doi indreptandu-se spre cimitir… S-a dat jos din masina si i-a urmarit… apoi a vazut chipul fostei iubite zambind asa cum obisnuia sa–i zambeasca, intr-o fotografie de pe piatra unui mormant si alaturi, buchetelul din fasii de hartie.

Atunci l-au observat si parintii fetei. Baiatul s-a apropiat de ei si i-a intrebat ce s-a intamplat? Parintii iubitei i-au raspuns ca fata lor n-a fost plecata in Franta, ci ca era bolnava de cancer. In inima ei, fata stia ca baiatul va reusi intr-o zi, dar nu voia ca boala ei sa fie un obstacol in drumul lui… Prin urmare a ales sa-l paraseasca. Fata le-a spus parintilor ca atunci cand va veni clipa sa plece, isi doreste ca buchetelul sa fie acolo, langa ea, in speranta ca poate, intr-o zi, soarta il va aduce pe iubitul ei la mormant si va lua cateva fasii ca amintire.

Baiatul a izbucnit in plans… E foarte dureros sa stai aproape de cineva, dar fara sa-l mai vezi, sa-l mai atingi, auzi vreodata.

O poveste tragica care pare ca se poate intampla numai in filme.

La final, banii ca banii, dar iubirea este divina. In goana noastra dupa bunastarea materiala trebuie sa ne facem timp si pentru cei dragi. Va veni o vreme cand numai amintirile vor ramane.

Sa ne facem timp chiar acum si sa le aratam celor dragi ca tinem la ei, ca-i iubim.[/COLOR]

silverstar 06.11.2008 17:00:56

[COLOR=green]PETICUL DE PAMANT
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu mult timp în urmă trăia un împărat care, într-una din zile, îi spuse călărețului său:
- Încalecă-ți calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poți, oprește-te iar răsplata îți va fi întreaga suprafață pe care vei reuși să o acoperi.
Sigur pe sine și îndrăzneț, călărețul a pornit la drum și a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ținut-o așa zi și noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia să acopere foarte mult pământ.
A ajuns la un punct când a acoperit o suprafață substanțială de pământ însă, oboseala și foametea l-au străpus lâsându-l fără pic de vlagă. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forțat atât de mult să acopăr o suprafață atât de mare de pământ? Acum sunt pe moarte și am nevoie doar de un petec de pământ unde să mă îngrop!”
[/COLOR]
[COLOR=green]Morala
[/COLOR]
[COLOR=green]Povestioara aceasta este foarte similară cu cea a călătoriei vieții noastre.
Ne forțăm în fiecare zi atât de mult și de tare pentru a face bani și pentru a câștiga putere sau recunoștință. Neglijăm, din păcate, sănătatea noastră, timpul pe care ar trebui să-l acordăm familiei noastre, să ne dedicăm hobby-urilor pe care le avem și, de asemenea, să apreciem și frumusețiile meleagurilor din jurul nostru. Într-o zi, când ne vom uita în urmă ne vom da seama că nu avem nevoie de chiar atâtea lucruri și atunci nu vom mai fi capabili să întoarcem timpul înapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.
Viața nu este legată doar de a face bani și de a câștiga putere. Cu siguranță viața nu înseamnă numai muncă! Munca este necesară doar pentru a ne bucura de frumusețiile și plăcerile vieții. Trebuie să existe o balanță între: muncă și joacă, familie și timpul personal. Trebuie să te decizi cum să ți echilibrezi viața ca să îți fie cât mai bine. Definește-ți prioritățiile, dă-ți seama dacă ești capabil/ă să faci compromisuri iar unele decizii lasă-le să fie luate pe baza instinctelor.
Fericirea este intenția și scopul vieții, este întregul țel al existenței umane. Si atunci, ia-o mai ușor, fă ceea ce-ți dorești să faci și apreciază fiecare zi. Viața este fragilă, viața este scurtă. Trăiește un stil de viață echilibrat și bucură-te la maxim! :64:[/COLOR]

silverstar 08.11.2008 22:15:55

Ucidem cuvintele...
 
[COLOR=#008000]Moto: [/COLOR]
[COLOR=#008000]
“Erau nopti in care nu puteam adormi. Erau lungi asteptari - asteptari a nu se stie ce - pe patul in care imi cautam zadarnic somnul, cu mainile si picioarele obosite si curbate de dragoste. Si uneori cautam, dincolo de voluptatea carnii, un fel de-a doua voluptate, mai ascunsa.”
“Fructele pamantului.”

Andre Gide

Uneori omoram cuvintele ce se vor a fi glasuite. Si sunt crime care nu-ti mai dau pace si te arunca intr-un iad al regretelor. Ajungi astfel mereu sa tanjesti dupa utopice idei cum ca, daca ai putea da timpul inapoi, ai schimba lucrurile. De fapt, suntem fetusii propriilor noastre avortari! Lovim ceea ce iubim, ucidem ceea ce ne-ar face sa traim si ne schingiuim propriile dorinte. Ne ascundem ca niste animale haituite in pestera sufletelor noastre unde ne credem a fi in siguranta. Dar, dimpotriva, tocmai acolo este problema, pentru ca incercand sa mascam adevarul ne lasam sufocati de superficialitate. Si nicaieri nu poti fugi de inima sau de constiinta!!! Ne inchidem sa murim de frica penibila de a nu fi omorati. Dar minciuna omoara si este mai eficienta ca orice alta otrava pe care si-ar putea-o administra un om.
Uitam adesea ca sunt cuvinte care nu mor si pot condamna la tacere - cuvinte care exprima adancul din noi. Iar acest adanc stie prea bine cum sa se razbune…Imi este groaza de asemenea tacere, care-ti sugruma viata, te face rigid, cinic, ipocrit, ironic…iti impietreste inima!
Uneori mi se face un dor nebun dupa codru, dupa acele pesteri pline de pustnici, unde puteam striga adevarul, bucuria, tristetea, singuratatea, fara sa deranjez pe cineva. Aici ne lovim cu toti bolovanii care ne stau la indemana, ignorand durerea si singuratatea care ne insotesc pretutindeni. Acolo izvoarele parca-ti susurau jalea, codriti-ti fosneau dorul si fapturile padurii iti alinau singuratatea. Erau toate astea, dar lipsea un strop - taina persoanei!… Aici totul indeamna la nerostire. “Ce-ti pasa?!” Niciodata, nimic nu m-a durut asa de cumplit ca aceste cuvinte. Nimic. O durere in care nu mai poti articula nici o silaba - tac! A tacea…in tacere…Dar vrei sa strigi, vrei sa urli!!! Of, si o faci doar prin lacrimi, ca sa nu deranjezi bulele de sapun, pe care ceilalti le considera a fi clipe de liniste. Plangi de durere, de furie, de goliciune…plangi, dar stii ca lacrimile astea nu sunt in zadar, pentru ca se pot prelinge si in sus.
Intr-un tarziu, cu buze sangerande, simtim ca suferinta e singura care ne imbratiseaza trupurile-nfiorate de nerostire. Si cat e de frig! Esti complet descoperit, fara masti care sa te acopere. Si hemoragia continua cat in tine inca mai arde ceva, cat inca-ti mai tremura inima de vreo nadejde deznadajduita…
Agonie - singurul cuvant care-mi vine in minte; demoni care ma haituiesc, doar am sa ma lepad si eu de Tine, Doamne…doar am sa spun si eu: nu-mi pasa! Oare pe Tine ce Te-a facut, ca pe cruce, parasit de toti, fara nici o alinare, sa strigi: “Eli, Eli, lama sabahtani”?[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]Poate stie cineva numle autorului[/COLOR]

silverstar 11.11.2008 08:19:09

Jumătățile vieții
 
[COLOR=#008000]Demult, a venit la un călugăr un om tare necăjit și l-a întrebat:
- Ce este rău cu mine? De ce nu îmi găsesc liniștea? De ce nu sunt mulțumit de viața mea?

Bătrânul călugăr a luat atunci o sticlă și, după ce a umplut-o pe jumătate cu apă, a pus-o în fața omului și l-a întrebat:
- Cum e această sticlă?
- Este pe jumătate goală!
- Vezi,i-a mai spus călugărul, eu o văd pe jumătate plină.

În viață trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom ști să privim natura, vom vedea frumusețe și bogăție. Dacă vom ști să-l privim pe om în adâncul lui, vom vedea bunătate și dragoste. Privind astfel viața și oamenii, devenim noi înșine mai frumoși, mai bogați și mai buni.[/COLOR]

Tia 11.11.2008 12:05:37

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 99252)
Poveste adevarata...
[COLOR=green]... și tristă[/COLOR]

[COLOR=green]Aceasta este o poveste adevarata. E povestea unui baiat care iubea mult o fata. Asa de mult o iubea ca a vrut sa-i daruiasca fetei iubite un cadou deosebit, romantic: a facut un “buchet” dintro mie de fasii de hartie si i l-a daruit cu multa iubire.[/COLOR]

[COLOR=green]Baiatul lucra intro companie si viitorul lui nu era stralucitor, cu toate acestea cei doi erau foarte fericiti impreuna. Pana intr-o zi cand fata i-a spus ca urmeaza sa plece la Paris si ca nu se va intoarce niciodata. Fata i-a mai spus ca nu vede nici un viitor impreuna cu el, asa ca mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui. Ce sa mai zica baiatul? A simtit ca i se frange inima.[/COLOR]

[COLOR=green]Dupa ce a recapatat incredere in sine, baiatul a muncit din greu zi si noapte storcandu-si creierii cam ce ar putea sa faca mai mult. In final, dupa atata munca si cu ajutorul prietenilor, baiatul si-a infiintat propria companie.[/COLOR]

[COLOR=green]“Daca incerci intr-una, n-ai cum sa cazi”, isi spunea intotdeauna. ”Trebuie sa reusesc in viata!”[/COLOR]

[COLOR=green]Intr-o zi ploioasa, pe cand conducea masina, a vazut pe strada un cuplu in varsta sub aceeasi umbrela, mergand in aceeasi directie cu el. Chiar si sub umbrela, cei doi erau uzi. Nu i-a luat mult timp ca sa-si dea seama ca erau parintii fostei lui iubite. Cu inima batandu-i repede, s-a oprit langa cei doi gandindu-se ca vor observa masina lui luxoasa. Voia sa le spuna ca nu mai era acelasi, ca avea propria lui companie, masina etc. Ca a reusit in viata! [/COLOR]

[COLOR=green]Inainte ca sa-si dea seama, baiatul i-a vazut pe cei doi indreptandu-se spre cimitir… S-a dat jos din masina si i-a urmarit… apoi a vazut chipul fostei iubite zambind asa cum obisnuia sa–i zambeasca, intr-o fotografie de pe piatra unui mormant si alaturi, buchetelul din fasii de hartie. [/COLOR]

[COLOR=green]Atunci l-au observat si parintii fetei. Baiatul s-a apropiat de ei si i-a intrebat ce s-a intamplat? Parintii iubitei i-au raspuns ca fata lor n-a fost plecata in Franta, ci ca era bolnava de cancer. In inima ei, fata stia ca baiatul va reusi intr-o zi, dar nu voia ca boala ei sa fie un obstacol in drumul lui… Prin urmare a ales sa-l paraseasca. Fata le-a spus parintilor ca atunci cand va veni clipa sa plece, isi doreste ca buchetelul sa fie acolo, langa ea, in speranta ca poate, intr-o zi, soarta il va aduce pe iubitul ei la mormant si va lua cateva fasii ca amintire. [/COLOR]

[COLOR=green]Baiatul a izbucnit in plans… E foarte dureros sa stai aproape de cineva, dar fara sa-l mai vezi, sa-l mai atingi, auzi vreodata.[/COLOR]

[COLOR=green]O poveste tragica care pare ca se poate intampla numai in filme. [/COLOR]

[COLOR=green]La final, banii ca banii, dar iubirea este divina. In goana noastra dupa bunastarea materiala trebuie sa ne facem timp si pentru cei dragi. Va veni o vreme cand numai amintirile vor ramane.[/COLOR]

[COLOR=green]Sa ne facem timp chiar acum si sa le aratam celor dragi ca tinem la ei, ca-i iubim.[/COLOR]

Foarte frumos.Si trist. Mi-au dat lacrimile

silverstar 14.11.2008 20:18:46

[COLOR=green]SECRETUL SUCCESULUI

A fost odată un băiat care își dorea să găsească secretul succesului. Într-o zi l-a căutat pe un înțelept care locuia sus în munți. S-a dus în coliba lui și l-a întrebat:
“Înțeleptule, poți să-mi spui care este secretul reușitei în viață?”
Înțeleptul a tăcut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tânărul nostru la un râu din apropiere. Au înaintat prin apă până când capul tânărului a fost în totalitate acoperit de apă. Băiatul se lupta să își țină capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, bătrânul nu încerca să îl ajute. Dimpotrivă, îi ținea capul sub apa. După câteva momente, bătrânul l-a scos din apa și au plecat înapoi spre colibă. Odată ajunși acolo, înțeleptul l-a întrebat ce își dorea cel mai mult în timp ce se afla sub apă.
Tânărul i-a răspuns răstit: “Bineînțeles că imi doream să respir, bătrân nebun!”
Înțeleptul i-a replicat îndată: “Fiule, dacă îți dorești succesul pe atâta cât îți doreai să respiri, atunci ai aflat care este adevăratul secret al succesului.” :41:
[/COLOR]
[COLOR=green]Morala
[/COLOR]
[COLOR=green]Succesul este o chestiune de alegere. Dacă ai suficiente motive, nu este nimic să nu poți face.
Odată ce ai găsit motivul pentru a face ceva, vei găsi cu siguranță și modul de a face. O dorință oarecare nu va face minuni. Dorința arzătoare, transformată în obsesie, generează energia care te face să atingi orice scop îți vei propune.[/COLOR]

silverstar 15.11.2008 11:58:36

[COLOR=green]Ma iubesti cu adevarat?

M-am trezit intr-o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnzeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
El m-a intrebat: "Ma iubesti?"
I-am raspuns: "Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!"
Apoi m-a intrebat: "Daca ai fi handicapat fizic m-ai iubi si atunci?"
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului si m-am intrebat oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar totusi Te-as iubi!"
Atunci Domnul mi-a spus: "Daca ai fi orb, ai iubi si atunci oare creatia Mea si M-ai iubi si pe Mine?"
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I-am raspuns: "Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te-as iubi!"
Domnul m-a intrebat: "Dar, daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?"
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul Lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!"
Atunci, Domnul m-a intrebat: "Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?"
Cum L-as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa-I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I-am raspuns: "Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!"
Si Dumnezeu m-a intrebat: "Ma iubesti cu adevarat?"
Cu curaj si cu convingere ferma I-am raspuns: "Da, Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat."
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: "Daca ma iubesti, de ce pacatuiesti?"
Si I-am raspuns: "Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!"
Dar Domnul m-a interebat: "De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?"
N-am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.
Domnul a continuat: "De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?"
Si lacrimile au continuat sa-mi curga pe obraz.
"De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Veste Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujesti in Numele Meu?"
Am incercat sa raspund, dar n-am gasit nici un raspuns.
"Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti. Te-am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti-am vorbit, dar urechile ti-au fost inchise. Ti-am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti-am auzit rugaciunile si Ti-am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?"
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund? M-a coplesit rusinea! N-am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: "Doamne, iarta-ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!"
Si Domnul mi-a raspuns: "Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!"
Am spus: "Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?"
Domnul mi-a raspuns: "Te iubesc pentru ca te-am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu Te voi parasi nicioadata! Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si Eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!"
Niciodata n-am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezu?
Domnul mi-a intins bratele si am vazut urmele cuielor in palmele Sale.
M-am inchinat la picioarele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m-am rugat cu adevarat!

[/COLOR][COLOR=green]Amin![/COLOR]

silverstar 18.11.2008 07:31:22

[COLOR=green]Cainele si pisica :105:

Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea:
"Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!"
In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei:
"Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!"
Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit.
[/COLOR]
[COLOR=green]Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.
Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.[/COLOR]

silverstar 20.11.2008 18:27:26

[COLOR=green]Stapanul Cadoului [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar. [/COLOR]

[COLOR=green]Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.[/COLOR]

[COLOR=green]Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.[/COLOR]

[COLOR=green]Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: [/COLOR]
[COLOR=green]- Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?[/COLOR]

[COLOR=green]- Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul? - întreba Samuraiul.[/COLOR]
[COLOR=green]- Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli.[/COLOR]
[COLOR=green]- La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.[/COLOR]

[COLOR=green]In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.[/COLOR]

silverstar 21.11.2008 07:51:05

[COLOR=green]Cum atingem fericirea?[/COLOR]

[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]De fapt, viata este facuta din mici placeri – un schimb de priviri binevoitoare cu o persoana din familie, un moment lipsit de griji impreuna cu un prieten. Pentru a atinge fericirea, omul nu are nevoie nici de bogatie si nici de onoruri, fiindca strictul necesar este suficient pentru bucuria corpului, pentru acumularea culturii spre bucuria sufletului si pentru indeplinirea bucuriei constiintei. Aceste trei virtuti sunt din ce in ce mai rare si de aceea multe perosane sunt nefericite.[/COLOR]
[COLOR=green]Cu imaginatia putem poposi pe malurile unor lumi nesfarsite, unde este posibil sa regasim puritatea de cand eram copii.[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Romano BATTAGLIA – O inima curata[/COLOR]

silverstar 22.11.2008 07:39:33

Povestea Catelusului Schiop

[COLOR=green]Un baiețel de 10 ani intră și intreabă care-i prețul unui cățeluș. Vânzătorul îi răspunde că prețul este între 30 și 50$. Băiețelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … și apoi întreabă:
- Aș putea vedea cățelușii?
Vânzătorul zâmbește. Fluieră, din magazin iese afară cățeaua și în urma ei 5 cățeluși frumoși. Al șaselea cățeluș… rămase în urmă și nu se apropia!

Băiețelul întreabă:
- De ce cățelușul astă șchioapătă?
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior și va șchiopăta toată viața!
- Acesta-i cațelușul pe care-l doresc, a spus băiețelul cu bucurie în glas.
- Dacă asta e dorința ta, ți-l dau gratis!

Copilul s-a suparat și a răspuns:
- Nu-l vreau gratis, prețul lui e la fel ca și a celorlalți căței, îți voi da tot ce am la mine acum, și în fiecare lună îți voi plăti 50 de cenți, până voi achita prețul lui intreg!

- Ești sigur că vrei acest cățeluș? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalți!

Băiețelul s-a aplecat, și-a ridicat puțin pantalonul și i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susținea piciorul strâmb.
- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest cățeluș are nevoie de cineva care să-l înțeleagă!

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
- Mă rog și sper ca fiecare cățeluș să aibe pe cineva care să-l iubească, așa precum tu îl vei iubi pe acest cățeluș![/COLOR]

silverstar 23.11.2008 08:03:58

Astazi, maine, mereu, treci dincolo!
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Trebuie sa te obisnuiesti sa ii privesti cu seninatate pe semenii tai, pentru ca, desi umili, au intotdeuna ceva sa te invete. Incearca sa ii zambesti vietii, pentru ca aceasta te va iubi mereu, chiar si atunci cand nu vei mai fi.

Trebuie sa privesti cerul, sa asculti vantul lin prin paduri, iar noaptea trebuie sa admiri stelele si luna. Acestea sunt micile lucruri pe care trebuie sa le inveti. Pentru a te simti bine si a fi linistit, trebuie sa regasesti pacea pierduta si speranta care ne asteapta dincolo de poarta.

Stim totul despre noi, despre greselile noastre, despre vinile noastre; ne vedem asa cum suntem in realitate si incercam sa ne ajutam pentru a deveni mai buni…

Trebuie sa incetezi sa te mai ingrijorezi si sa te compatimesti. Lasa vocea care te-a condus pana aici sa-ti calauzeasca pasii! Trebuie sa parcurgi drumul de intoarcere cu pas usor, sa regasesti contactul cu adevarata esenta a fiintei tale, sa te inalti deasupra evenimentelor. Invata sa te detasezi de realitatea care te inconjoara, si incearca sa ai o inima curata!...

Nu trebuie sa fii trist; nu ingadui ca incertitudinile si temerile sa te doboare!

Nu-i lasa pe altii sa-ti judece slabiciunile si sa le foloseasca pentru a te determina sa faci compromisuri!

Nu-ti vinde niciodata inima curata pentru o mana de cuvinte false; nu te renega nicicand pentru placerea de a fi considerat si iubit!

Mergi de-a lungul campiei si al vailor fermecate, si, atunci cand furtuna se va abate pe campurile de grau, cauta sa te adapostesti sub un copac mare!

Nu obosi niciodata sa astepti, pentru ca ziua cea mai frumoasa a vietii tale poate venii maine! Poarta-te precum copacii care asteapta primavara ca sa se umple de frunze si flori!

Ne aflam in pragul unei noi ere – cea veche s-a consumat de-acum. Ceea ce ramane bun apartine lumii ideilor superioare, intuitilor pure care vor fi sperantele pentru o lume noua. Actuala umanitate este ca un teren stravechi care a trait prea multe anotimpuri si se pregateste pentru o noua aratura. Recolta si inflorirea vor depinde de mintea omului.

Treci dincolo! Astazi, maine, mereu, treci dincolo!

Am scris ultimul gand in caietul meu.

Exista o putere care se dezvaluie in acest vast mister al lumii, unde inmuguresc flori pe care nu le-a plantat nimeni, niciodata.

Romano BATTAGLIA – O inima curata[/COLOR]

MarinaAlca 23.11.2008 10:18:09

Ingeri
 
[SIZE=2]"Ei traiesc si lucreaza ptr oameni care au avut mai putin noroc.Ei nu numara orele, iar iubirea lor ptr oameni este mai mare decat dorinta lor de bani si posesiune.Ei ne intind mainile si ne ofera prietenia lor.
Fac curat in camera si pun masa.Se plimba cu cei singuri.Se ocupa de locuri de munca.Se duc in inchisori.Se ingrijesc de o locuinta calda. Zugravesc si repara.Daca nu ar fi ei, multi nu ar fi gasit o masa, un pat, ajutor si prietenie.Multe inimi ar fi murit de frig.Mai exista ingeri-in mijlocul nostru. Nu au aripi, dar inima lor este un port sigur ptr toti cei care au ajuns in suferinta din pricina furtunilor vietii"
[/SIZE]

MarinaAlca 23.11.2008 11:03:35

Cine vrea sa inveseleasca oamenii
 
"Cine vrea sa-i inveseleasca pe oameni trebuie sa aiba bucurie in sine insusi.
Cine vrea sa aduca in lume caldura trebuie sa poarte in sine foc.
Cine vrea sa-i ajute pe oameni trebuie sa fie cuprins de iubire.
Cine vrea sa faca pace pe pamant trebuie sa fi gasit pacea in inima sa"

MarinaAlca 23.11.2008 15:36:11

Binecuvantarea unui om batran
 
Binecuvantati acei care inteleg ca picioarele mele au devenit mai incete iar mainile imi tremura.
Binecuvantati acei care isi dau seama ca urechile mele aud greu si nu inteleg imediat totul.
Binecuvantati acei care stiu ca ochii mei nu mai vad bine.
Binecuvantati acei care nu injura cand imi cade ceva din mana si ma ajuta sa-mi gasesc lucrurile.
binecuvantati acei care se uita la mine zambind si stau sa flecareasca un pic cu mine.
Binecuvantati acei care tin seama de bolile mele si imi alina durerile.
Binecuvantati acei care ma fac sa simt ca sunt iubit si se poarta delicat cu mine.
Binecuvantati acei care raman langa mine cand plec pe drumul vesniciei.
Binecuvantati toti acei care sunt buni cu mine.
Ei ma fac sa ma gandesc la Bunul Dumnezeu.
Si cu siguranta ca nu-i voi uita atunci cand voi fi langa EL.

silverstar 25.11.2008 10:27:58

[COLOR=green]Prezentul care ne scapa printre degete[/COLOR]

[COLOR=green]Intreb de ce asteptam un maine mai bun fara a ne da seama de prezentul care ne scapa printre degete.[/COLOR]
[COLOR=green]In realitate, avem tendinta de a ne trai viata proiectata mereu in viitor, fara a ne interesa de trecutul nostru, si dorim cu ardoare lucruri noi, nazuim sa atingem scopuri ulterioare, pierzandu-ne in prezent.[/COLOR]
[COLOR=green]Nu se poate crea viitorul daca nu ne cunoastem in profunzime trecutul, daca am digerat tot ceea ce am vazut, auzit, suferit, iubit. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, un tanar s-a dus sa il viziteze pe Gandhi, prietenul sau de familie, pentru a-i cere sfaturi despre ce se poate face in Occident. Marele Mahatma i-a raspuns: “Daca tu nu incepi sa studiezi temeinic trecutul, istoria omenirii, nu vei avea instrumentele necesare pentru a reconstrui prezentul si pentru a realiza visurile viitorului.”[/COLOR]
[COLOR=green]Deci viata are o semnificatie numai daca avem capacitatea de a vedea departe?[/COLOR]
[COLOR=green]Trebuie sa vedem mai departe, dar mai intai trebuie sa ne intoarcem, sa parcurgem cararile batute, sa traim prezentul pentru a prinde radacini in viitor. Dar noi am vrea sa il cream fara a avea mijloacele necesare, pentru ca ne renegam cu inversunare trecutul si nu traim intens. Se fac ipoteze perfecte din punct de vedere structural, dar putin credibile in realitatea faptelor. Uitam ca omul de azi este rezultatul actiunilor de ieri. Toti provenim dintr-o experienta trecuta si am primit o mostenire culturala.[/COLOR]

[COLOR=green]Romano BATTAGLIA – O inima curata[/COLOR]

silverstar 27.11.2008 07:37:16

[COLOR=green]Cheia potrivita

La un calugar a venit o femeie sa-i ceara ajutorul, fiindca nu avea intelegere in casa.
- Ce-ai facut in aceasta situatie, a intrebat-o calugarul ?
- Am incercat sa-mi conving barbatul, certandu-l.
- Cand ati avut iar probleme, ce-ai mai facut ?
- Acelasi lucru, i-a raspuns din nou femeia. I-am reprosat si l-am certat. Si de fiecare data am facut la fel.
Atunci, calugarul a scos o gramada de chei si dandu-i una femeii a rugat-o sa deschida usa din fata lor. A incercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectiva, i-a cerut calugarului alta cheie.
- Poate n-ai stiut cum sa deschizi, i-a spus calugarul, mai incearca!
Dar oricat s-a straduit femeia, nu a putut deschide.
- Parinte, dati-mi toata gramada de chei si aflu eu care-i cea potrivita - l-a rugat aceasta. Privind-o cu caldura, duhovnicul i-a raspuns:
- Acum intelegi ce-am vrut sa-ti dovedesc ? Cum nu poti tu deschide acea usa cu o cheie nepotrivita, oricat ai incerca, tot asa nu poti deschide sufletul barbatului tau cu aceeasi vorba de cearta cu care incerci mereu. Cauta cheia potrivita si, daca o vei gasi, sigur vei putea deschide![/COLOR]


Ora este GMT +3. Ora este acum 01:54:57.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.