Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 30.11.2008 08:31:06

Ugly, Poveste
 
[COLOR=green]Să iubești total și si cu adevarat

Toată lumea din blocul meu știa cine este Ugly (Urâtul). Ugly era motanul rezident. Îi plăceau trei lucruri pe lume: să se bată, să mănânce din gunoi și, să spunem așa, să iubească.

Toate acestea la un loc, combinate cu o viață petrecută afară, și-au spus cuvântul asupra lui Ugly. În primul rând, avea un singur ochi, iar acolo unde ar fi trebuit să fie celălalt, avea o gaură larg deschisă. Pe aceeași parte a capului îi lipsea și urechea, piciorul stâng din spate arăta că fusese rupt la un moment dat și se vindecase căpătând o formă nenaturală, făcându-l să pară de parcă ar fi vrut întotdeauna să facă un ocol.

Coada și-o pierduse de mult, rămânând în locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trăgeam mereu. Ugly ar fi fost un motan tărcat de culoare gri închis, dacă n-ar fi avut acele răni de pe cap, gât, chiar și umeri, care aveau coji groase și galbene.

e fiecare dată când oamenii îl vedeau pe Ugly, aveau o singură reacție: „Ce motan urât!”

Toți copiii erau avertizați să nu-l atingă, adulții aruncau cu pietre în el, îl udau cu furtunul și-l fugăreau atunci când încerca să le intre în case, sau îi strângeau lăbuțele în ușă, dacă nu voia să plece.

Ugly reacționa întotdeauna la fel. Dacă puneai furtunul pe el, rămânea pur si simplu pe loc, udându-se leoarcă, până când te dădeai bătut și renunțai. Dacă aruncai cu obiecte după el, își încolăcea corpul lung și subțire în jurul picioarelor tale, în semn de iertare. Ori de câte ori vedea copii, alerga spre ei, mieunând frenetic și lovindu-se cu capul de mâinile lor, implorând să i se dea iubire. Dacă îl luai în brațe, începea să te sugă de camașă, de urechi – de orice găsea.

Într-o zi, Ugly și-a împărțit iubirea cu câinii vecinilor mei. Aceștia nu au răspuns frumos, iar Ugly a fost grav rănit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi țipetele și am încercat să-i sar în ajutor. Până am ajuns în locul în care stătea întins, mi-am dat seama că viața tristă a lui Ugly se apropia de sfârșit. Ugly stătea întins într-un cerc ud, cu picioarele și partea din spate contorsionate într-o formă atipică și având o mușcătură pe partea de blăniță albă de pe burtă.

Luându-l în brațe și încercând să-l duc acasă, am putut auzi că respira greu și-l simțeam cum se zbate. Cred că-i provoc mare durere, m-am gândit eu. Apoi am simțit o senzație cunoscută de tras și supt de urechea mea – Ugly, în dureri atât de mari, suferind și aflându-se în mod cert pe moarte, încerca să mă sugă de ureche. L-am tras mai aproape de mine și și-a împins capul în palma mea, apoi și-a întors singurul lui ochi galben spre mine și am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar și în cea mai mare suferință, acea pisică urată și cu cicatrice nu cerea decât puțină afecțiune – poate puțină compasiune.

În acea clipă am crezut că Ugly era cea mai frumoasă și mai iubitoare creatură pe care am vazut-o vreodată. N-a încercat niciodată să mă muște ori să mă zgârie, sau să mă atace în vreun fel. Pur și simplu, s-a uitat la mine, având încredere că îi voi alina durerea.

Ugly a murit în brațele mele înainte să pot intra în casă, dar după... am stat și l-am ținut mult timp în brațe, gândindu-mă cum un motan speriat, deformat și fără casă mi-a putut schimba părerea despre ce înseamnă să ai o adevărată puritate de spirit, să iubești total și cu adevărat.

Ed. ForYou[/COLOR]

silverstar 30.11.2008 09:25:09

[COLOR=#008000]:57: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati

Un om caruia totdeuna ii placea sa judece pe altii se intalni cu un necunoscut, care avea nasul foarte rosu. El il judeca pe data si-l considera ca pe un mare betiv, zicandu-si: [/COLOR]
[COLOR=green]- Omul acesta trebuie sa fie mare betiv, de vreme ce are nasul rosu ca un ardei. [/COLOR]

[COLOR=green]Si atunci, se porni sa faca judecata aspra acelui necunoscut. Cand avea prilejul spunea la toata lumea cat de betiv era omul acela cu nasul atat de rosu. Dupa un anumit timp, venind vorba despre omul acela, unul dintre oameni zise:[/COLOR]
[COLOR=green]- Saracul, ce pacat ca a murit, era un om tare bun![/COLOR]

[COLOR=green]Dar cel care-l judeca aspru, zise cu rautate:[/COLOR]
[COLOR=green]- Cum era sa nu moara, daca era asa de betiv?[/COLOR]
[COLOR=green]Dar celalalt il opri si cu multa mila zise:[/COLOR]
[COLOR=green]- Il cunosc bine, era un om credincios si foarte iubit de toti pentru blandetea lui, nu s-a imbatat in viata lui, dar avea nasul rosu din pricina unei boli grele de care suferea.[/COLOR]

[COLOR=green]Aceasta intamplare l-a determinat pe omul care judeca aspru pe altii, sa renunte la acest pacat, care roade sufletul multora. [/COLOR]

[COLOR=green]Deci: [/COLOR]

[COLOR=green]“Nu judecati, ca sa nu fiti judecati, caci cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi judecati.” Matei VII, 1-2[/COLOR]

silverstar 01.12.2008 23:50:25

[COLOR=#008000]Cine iubeste cu adevarat... :29: [/COLOR]

[COLOR=#008000]Marile pasiuni ale vietii sunt trei: mila pentru omenire, cucerirea dragostei [/COLOR]
[COLOR=#008000]si cautarea stiintei. Credeti, parinte Dominique, ca multe persoane dau [/COLOR]
[COLOR=#008000]un astfel de exemplu? [/COLOR]

[COLOR=#008000]Multi se simt superiori si il dispretuiesc pe aproapele lor. Poate este o [/COLOR]
[COLOR=#008000]modalitate de a-si ascunde constiinta murdara. Putini inteleg ca suntem [/COLOR]
[COLOR=#008000]toti egali in fata lui Dumnezeu, in oceanul vietii. Trebuie sa stii sa dai [/COLOR]
[COLOR=#008000]fara sa ceri nimic in schimb. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Pentru a avea prieteni este necesar mai intai sa fii prieten, [/COLOR]
[COLOR=#008000]sa preferi sinceritatea elogiului, lealitatea zambetelor, sa-ti exprimi [/COLOR]
[COLOR=#008000]amabilitatea si prin intermediul vocii, nu numai prin cuvinte, [/COLOR]
[COLOR=#008000]sa nu judeci niciodata, sa transmiti forta si intelegere. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Cine iubeste cu adevarat este mereu constient ca nimic si nimeni [/COLOR]
[COLOR=#008000]nu ii apartine cu adevarat. Nici o fiinta umana nu poate poseda [/COLOR]
[COLOR=#008000]o alata persoana – fiecare este singur in fata eternitatii. Suntem, [/COLOR]
[COLOR=#008000]la randul nostru iubiti, numai atunci cand in interiorul nostru ne simtim [/COLOR]
[COLOR=#008000]liberi si daca daruim libertate adevarata si celorlalti. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Romano BATTAGLIA – O inima curata[/COLOR]

cristiboss56 02.12.2008 00:14:36

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 103023)
[COLOR=#008000]Cine iubeste cu adevarat... :29: [/COLOR]

[COLOR=#008000]Marile pasiuni ale vietii sunt trei: mila pentru omenire, cucerirea dragostei [/COLOR]
[COLOR=#008000]si cautarea stiintei. Credeti, parinte Dominique, ca multe persoane dau [/COLOR]
[COLOR=#008000]un astfel de exemplu? [/COLOR]

[COLOR=#008000]Multi se simt superiori si il dispretuiesc pe aproapele lor. Poate este o [/COLOR]
[COLOR=#008000]modalitate de a-si ascunde constiinta murdara. Putini inteleg ca suntem [/COLOR]
[COLOR=#008000]toti egali in fata lui Dumnezeu, in oceanul vietii. Trebuie sa stii sa dai [/COLOR]
[COLOR=#008000]fara sa ceri nimic in schimb. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Pentru a avea prieteni este necesar mai intai sa fii prieten, [/COLOR]
[COLOR=#008000]sa preferi sinceritatea elogiului, lealitatea zambetelor, sa-ti exprimi [/COLOR]
[COLOR=#008000]amabilitatea si prin intermediul vocii, nu numai prin cuvinte, [/COLOR]
[COLOR=#008000]sa nu judeci niciodata, sa transmiti forta si intelegere. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Cine iubeste cu adevarat este mereu constient ca nimic si nimeni [/COLOR]
[COLOR=#008000]nu ii apartine cu adevarat. Nici o fiinta umana nu poate poseda [/COLOR]
[COLOR=#008000]o alata persoana – fiecare este singur in fata eternitatii. Suntem, [/COLOR]
[COLOR=#008000]la randul nostru iubiti, numai atunci cand in interiorul nostru ne simtim [/COLOR]
[COLOR=#008000]liberi si daca daruim libertate adevarata si celorlalti. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Romano BATTAGLIA – O inima curata[/COLOR]

Foarte frumoasa povestioara ! Dar as-i adauga printre marile pasiuni si dragostea de Dumnezeu și trairea in si cu Dumnezeu, ce multi se straduie, dar putini o au. Ce ne facem Silvia, atunci cand judecam pe altul ca a judecat la randu-i ? Ce ne facem Silvia cu tinerea de minte a raului facut de altii, de acea ranchiuna pacatoasa si neiertatoare. Ce ne facem Silvia cu mandria, iubirea de sine ce ne orbeste si ne face a ne crede, detinatorii adevarului absolut . Iata cate obstacole reale sunt pana a deslusi si a invata ce inseamna prietenia adevarata. In fond ea, prietenia, nu se invata, nu are o formula magica, ea se traieste, ea este ori nu este. Oricum, adevaratul sens al prieteniei a fost uitat. Suntem prea reci si artificiali, ne-am dezumanizat si continuam acest proces cu inversunare.

cristiboss56 02.12.2008 00:24:07

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 103027)
Foarte frumoasa povestioara ! Dar as-i adauga printre marile pasiuni si dragostea de Dumnezeu și trairea in si cu Dumnezeu, ce multi se straduie, dar putini o au. Ce ne facem Silvia, atunci cand judecam pe altul ca a judecat la randu-i ? Ce ne facem Silvia cu tinerea de minte a raului facut de altii, de acea ranchiuna pacatoasa si neiertatoare. Ce ne facem Silvia cu mandria, iubirea de sine ce ne orbeste si ne face a ne crede, detinatorii adevarului absolut . Iata cate obstacole reale sunt pana a deslusi si a invata ce inseamna prietenia adevarata. In fond ea, prietenia, nu se invata, nu are o formula magica, ea se traieste, ea este ori nu este. Oricum, adevaratul sens al prieteniei a fost uitat. Suntem prea reci si artificiali, ne-am dezumanizat si continuam acest proces cu inversunare.

Si adaug ca sa fiu inteles odata pentru totdeauna, ca acolo unde nu exista iubire, nici prietenie nu va fi. Iar jumatatile de masura in iubire, sunt însulte aduse iubirii adevarate, meschinarii si lipsa de simtire. In rest vorbe goale, ambalaj fara continut.

Anca-Miha 02.12.2008 03:33:11

Da, Cristian, dar ce ne facem frate draga, ca noi, care ar trebui sa stim mai bine nu suntem cu nici o iota mai breji? Trebuie sa invatam sa fim pilda prin fapta nu numai formal prin vorba ca la carte, dar lipsita de dragoste. Iar fapta se simte in vorba scrisa cu dragoste, pentru cel care are urechi sa auda.

cristiboss56 02.12.2008 05:09:23

Citat:

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 103038)
Da, Cristian, dar ce ne facem frate draga, ca noi, care ar trebui sa stim mai bine nu suntem cu nici o iota mai breji? Trebuie sa invatam sa fim pilda prin fapta nu numai formal prin vorba ca la carte, dar lipsita de dragoste. Iar fapta se simte in vorba scrisa cu dragoste, pentru cel care are urechi sa auda.

Pai draga Anca raspunde draga Anca la intrebarea si la framantarea ce te macina . Eu cel putin nu am de cine ma ascunde, sau sa-mi fie frica de cineva anume. Cel mai bine sa raspundem neputintelor noastre si sa ni le recunoastem. Sa recunoastem cat suntem de "puternici" si "adevarati". Sa recunoastem cat suntem de "iubitori" si "iertatori". Marele meu "defect" draga Anca, este acela ca mi-am dat sufletul pe tava ori si cui, pentru ca azi , asa ceva , este considerat un defect de catre cei cinici si cei neiertatori in sinea lor. Parca am avut noi o discutie pe privat in sensul asta. Asa am crezut, ca un copil, ca toti, aproape toti iti pot fi prieten, dovada ca nu am avut nimic de ascuns in pagina mea personala, pe cand tu , m-ai indemnat la prudenta si discretie in fata a nu stiu ce pericole ce pot veni de la oameni. Nu , Anca ! Refuz sa cred ca cineva e atat de rau cum banui tu ! Cred in oameni, iubesc oamenii, ma cert daca e cazul cu ei, dar ii iubesc la fel ca inainte. Ranchiuna, rautatea imi sunt straine si asta este cel mai important si cred cu disperare in prietenie, in iubirea adevarata, cu toate palmele si insultele ce le-am primit rasplata.

silverstar 03.12.2008 07:22:54

[COLOR=green]Asemenea ecoului :57:[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Doi oameni stateau de vorba. Unul, care era cicalitor si rau de gura, ii zise celuilalt:[/COLOR]
[COLOR=green]- Nu stiu ce are lumea cu mine, ca tot imi vorbeste cu rautate?![/COLOR]
[COLOR=green]- Pai dumneata esti de vina, ii raspunse vecinul.[/COLOR]
[COLOR=green]- Cum asa?![/COLOR]
[COLOR=green]- Foarte bine, fii bun si vino cu mine.[/COLOR]
[COLOR=green]Si-l duse la marginea satului intr-o vale frumoasa, care era strajuita pe margini de dealuri asezate in trepte din ce in ce mai inalte, si ii zise:[/COLOR]
[COLOR=green]- Ia striga acum cat poti de tare: te urasc…[/COLOR]
[COLOR=green]- Te urasc… te urasc… ii raspunse ecoul.[/COLOR]
[COLOR=green]- Acum striga tot atat de tare: te iubesc…[/COLOR]
[COLOR=green]- Te iubesc… te iubesc… ii raspunse din nou ecoul.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Ai vazut, spuse din nou vecinul, tot astfel se intampla si cu lumea de care te vaiti ca te vorbeste rau. Ea iti vorbeste, sau mai bine zis iti raspunde, dupa cum vorbesti, intocmai ca si ecoul de adineauri.[/COLOR]
[COLOR=green]Cel rau de gura pleca ochii in pamant, nu mai zise nimic si se gandi serios la acest mare adevar.[/COLOR]

Thheo 03.12.2008 13:33:03

Cutia cu piersici
 
"Un profesor a dat fiecaruia dintre studentii sai, ca tema de pregatit ptr saptamana urmatoare, sa ia o cutie de carton si, ptr fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie o piersic ,pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut ca sarcina sa poarte permanent cutia cu ei :in casa, in masina, la lectii;ba chiar sa si-o puna la capul patului!Studentii au fost amuzati la inceput de o asemenea sarcina si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, unele ramase in memorie inca din copilarie.Apoi , incetul cu incetul , pe masura ce zilele treceau, studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care li se parea lor ca au un comportament de neiertat.Fiecare a inceput insa sa obs ca-i devenea cutia din ce in ce mai grea.....Piersicile asezate in ea incepusera deja sa se descompuna intr-o masa lipicioasa cu miros nu tocmai placut, iar stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte...
Fiecare era dator sa o poarte permanent , sa aiba grija de ea , sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la restaurant , la intalnire,la masa ,labaie....mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe cutie.In plus, cartonul cutiei se stricase si aceasta ajunsese intr-o stare jalnica, doar cu mare greutate putand sa mai faca fata sarcinii sale.....
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care le-a dat-o profesorul cand sau revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei atatea zile la rand nu fusese decat expresia greutatii sufletesti pe care o purtam cu noi atunci cand strangem in inimile si mintile noastre ura, invidia sau dispretul fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care-l facem acelei persoane. In realitate, insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia TA cate piersici sunt?....Si ce ai de gand sa faci cu ele?...Adiana Sanda"

silverstar 03.12.2008 22:23:07

[SIZE=3][COLOR=#339999]Povestea spune despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: "E foarte bine!" [/COLOR][/SIZE][COLOR=#339999]Intr-o zi regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare.[/COLOR]
[COLOR=#339999]Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" [/COLOR]
[COLOR=#339999]La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.[/COLOR]
[COLOR=#339999]Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare". Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era intreg. [/COLOR]
[COLOR=#339999]In concluzie l-au eliberat pe rege.[/COLOR]
[COLOR=#339999]La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si cuprins de remuscari, ordona sa fie eliberat prietenul lui.[/COLOR]
[COLOR=#339999]"Ai avut drepate" i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte [/COLOR]
[COLOR=#339999]bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca[/COLOR]
[COLOR=#339999]patania cu canibalii. "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare[/COLOR]
[COLOR=#339999]atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru." [/COLOR]
[COLOR=#339999]"Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!"[/COLOR]
[COLOR=#339999]"Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?"[/COLOR]
[COLOR=#339999]"Daca n-as fi fost in inchisoare, as fi fost cu tine." [/COLOR]

[COLOR=#339999][SIZE=4]Morala: [/SIZE][SIZE=4]Indiferent in ce situate te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea [COLOR=navy].[/COLOR][/SIZE] [/COLOR]

silverstar 04.12.2008 08:48:05

[COLOR=green]Pumnul de noroi

Intr-o zi un om pacatos care se intorsese la credinta stramoseasca si ducea o viata cu adevarat crestineasca, vorbea cu un necredincios, care-i zise:

- Cum as putea sa cred eu ca Dumnezeu a luat un pumn de noroi si a facut din el un om?

Credinciosul ii zise:

- Daca nu crezi, uita-te la mine; eu n-am fost decat un pumn de noroi prin viata pacatoasa pe care am dus-o, iar dupa ce Dumnezeu a coborat Harul Sau cel Sfant asupra mea, am ajuns si eu om adevarat.

Necredinciosul cazu pe ganduri si dupa scurt timp lua calea Bisericii si deveni si el un om adevarat.[/COLOR]

silverstar 05.12.2008 07:17:03

[COLOR=green]:57: Ce este curajul?

Dar ce este in realitate curajul? Cum poate fi el recunoscut?
M-am intrebat mereu in ce masura curajosii sunt oameni ca toti ceilalti,
care sfideaza frica, sau pur si simplu sunt inconstienti.

Curajul… este o provocare la adresa vietii si a mortii. Ne permite
sa suportam cu resemnare durerile. Este cucerit reluand in fiecare zi urcusul.

Cui ii este frica, si are teama de viitor, trebuie sa lupte astfel incat previziunile funeste
sa nu se adevereasca. Mintea umana este in stare sa invinga atitudinile gresite
ale vietii si ne poate aduce pe calea adevarului.

Cand ne insoteste prea multa prudenta oriunde, curajul ramane ascuns in spatele lasitatii.
Este corect sa se duca la bun sfarsit ceea ce trebuie facut,
dar trebuie lasat un spatiu si viselor.

Curajul consta in tenacitatea cu care suportam suferinta si ceea ce ne infricoseaza.
Adesea suntem prizonierii unor frici absurde pentru fapte care nu se vor intampla niciodata…

Curajul este ca dragostea – are nevoie de speranta care il hraneste.

Nu te-ai gandit niciodata la curajul onestitatii, la taria de cuget
pe care trebuie sa o avem pentru a sti sa rezistam la tentatia
de a face rau, la curajul de a spune adevarul ramanand noi insine?

Soarele si luna au curajul sa rasara in fiecare zi, in ciuda norilor si furtunilor.
Natura are curajul sa se reinnoiasca mereu, infruntand instabilitatea anotimpurilor,
frigul, caldura, ploile.

Plantele pe care le vezi au puterea sa creasca, un bob de grau, puterea de a rasari,
o floare, de a se deschide la vederea Creatorului. Si totusi, de cele mai multe ori
sunt plante mici si flori care nu-ti sar in ochi, dar, cu toate acestea,
infloresc catre cer fara nici o teama.

Au curajul de a trai, de a muri, de a iesi din starea de apasare,
de fiecare data cand terenurile pietroase le impiedica cresterea.

Si omul ar trebui sa aiba aceeasi tarie de cuget.

Frica si rusinea conditioneaza adesea multe persoane care se inchid
in ele insele si sufera in liniste fara a cere ajutor…

Curajul sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate,
in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate.
Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine,
iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.

Cel caruia nu ii este frica de nici un eveniment nu este mai puternic
decat acela caruia ii este teama de tot.

Sursa: Romano BATTAGLIA – O inima curata
[/COLOR]

cristiboss56 05.12.2008 07:45:30

[quote=silverstar;103392][COLOR=green]:57: Ce este curajul?

Dar ce este in realitate curajul? Cum poate fi el recunoscut?
M-am intrebat mereu in ce masura curajosii sunt oameni ca toti ceilalti,
care sfideaza frica, sau pur si simplu sunt inconstienti.

Curajul… este o provocare la adresa vietii si a mortii. Ne permite
sa suportam cu resemnare durerile. Este cucerit reluand in fiecare zi urcusul.

Cui ii este frica, si are teama de viitor, trebuie sa lupte astfel incat previziunile funeste
sa nu se adevereasca. Mintea umana este in stare sa invinga atitudinile gresite
ale vietii si ne poate aduce pe calea adevarului.

Cand ne insoteste prea multa prudenta oriunde, curajul ramane ascuns in spatele lasitatii.
Este corect sa se duca la bun sfarsit ceea ce trebuie facut,
dar trebuie lasat un spatiu si viselor.

Curajul consta in tenacitatea cu care suportam suferinta si ceea ce ne infricoseaza.
Adesea suntem prizonierii unor frici absurde pentru fapte care nu se vor intampla niciodata…

Curajul este ca dragostea – are nevoie de speranta care il hraneste.

Nu te-ai gandit niciodata la curajul onestitatii, la taria de cuget
pe care trebuie sa o avem pentru a sti sa rezistam la tentatia
de a face rau, la curajul de a spune adevarul ramanand noi insine?

Soarele si luna au curajul sa rasara in fiecare zi, in ciuda norilor si furtunilor.
Natura are curajul sa se reinnoiasca mereu, infruntand instabilitatea anotimpurilor,
frigul, caldura, ploile.

Plantele pe care le vezi au puterea sa creasca, un bob de grau, puterea de a rasari,
o floare, de a se deschide la vederea Creatorului. Si totusi, de cele mai multe ori
sunt plante mici si flori care nu-ti sar in ochi, dar, cu toate acestea,
infloresc catre cer fara nici o teama.

Au curajul de a trai, de a muri, de a iesi din starea de apasare,
de fiecare data cand terenurile pietroase le impiedica cresterea.

Si omul ar trebui sa aiba aceeasi tarie de cuget.

Frica si rusinea conditioneaza adesea multe persoane care se inchid
in ele insele si sufera in liniste fara a cere ajutor…

Curajul sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate,
in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate.
Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine,
iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.

Cel caruia nu ii este frica de nici un eveniment nu este mai puternic
decat acela caruia ii este teama de tot.

Trebuie si o doza mica de "nebunie" !

silverstar 05.12.2008 08:45:41

[quote=cristiboss56;103396]
Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 103392)
[color=green]:57:
Trebuie si o doza mica de "nebunie" !

[SIZE=3][COLOR=green]Te-ai întrebat vreodată de ce tinerii comit cele mai mari nebunii care adesea sunt puse pe seama curajului? Eu aș spune că nu este curaj ci inconștiență, lipsa de experiență, risc neasumat, teribilism...[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Cu timpul, da numai cu timpul învățăm prudența, devenim înțelepți, devenim circumspecți dar pierdem curajul inconștienței...[/COLOR][/SIZE] :57:

cristiboss56 05.12.2008 10:25:52

[quote=silverstar;103401]
Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 103396)

[SIZE=3][COLOR=green]Te-ai întrebat vreodată de ce tinerii comit cele mai mari nebunii care adesea sunt puse pe seama curajului? Eu aș spune că nu este curaj ci inconștiență, lipsa de experiență, risc neasumat, teribilism...[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Cu timpul, da numai cu timpul învățăm prudența, devenim înțelepți, devenim circumspecți dar pierdem curajul inconștienței...[/COLOR][/SIZE] :57:

Adevar 100% ! ! !

silverstar 06.12.2008 07:43:03

[COLOR=green]Când se termină noaptea și când începe ziua?

Un rabin, așezat în mijlocul studențilot săi, le-a pus o întrebare grea:
- Când se termină noaptea și când începe ziua?
Un student exclamă:
- Când poți să faci de la distanță diferența între capre și oi. Atunci se termină noaptea.
Un altul spune:
- Când poți să faci diferența dintre un smochin și un măslin. Atunci se ivesc zorile.
Rabinul tăcea.
Văzându-l că nu spune niciun cuvânt, studenții îl întrebară:
- Dar tu, rabine, ce crezi?
Preotul mai tăcu puțin, apoi le spuse:
- Când întâlnești o femeie albă sau neagră și exclami "Soră!", când întâlnești un bărbat sărac sau bogat și strigi "Frate!", atunci se termină noaptea și începe ziua...
Ne-am născut cu toții după chipul și asemănarea Lui. Asemănători sau diferiți, trebuie să trăim cu toții ca frați și surori.[/COLOR]

silverstar 08.12.2008 07:53:23

[COLOR=green]Acelați lucru... în alte cuvinte

Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare și o plăcuță de lemn pe care scria cu cretă albă: "Vă rog, ajutați-mă, sunt orb!". Un ziarist trecu prin zonă și văzu foarte puțini bani în pălăria orbului. Fără să ceară încuviințarea, luă plăcuța de lemn, o întoarse, pe dos, scrisese altceva, o puse din nou la picioarele orbului și plecă.

Spre seară, jurnalistul respectiv se întoarse pe același drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerșea. Acum, pălăria lui era plină de bani. Și monede, și bacnote. Cu simțurile dezvoltate din pricina lipsei de vedere, orbul recunoscu pașii ziaristului. Îl întrebă dacă el cel care i-a rescris mesajul de pe plăcuță și, dacă da, ce anume scrisese. Ziaristul răspunse:

- Nu am scris nimic din ce ar putea fi în neconcordanță cu anunțul dumitale, doar că am exprimat totul în alte cuvinte. Și plecă liniștit mai departe.
Orbul a aflat foarte târziu ce scrisese ziaristul pe plăcuța de lemn. Mesajul era următorul: "Și astăzi e primăvară în Paris, și eu tot nu o pot vedea..."

MORALA

De multe ori, când lucrurile nu ne mai reușesc așa cum am dori, e o idee bună să schimbăm strategia. :57:
[/COLOR]

silverstar 09.12.2008 07:06:19

[COLOR=green]Alegerea :57:

Un om care se simțea veșnic împovărat de greutățile vieții se plânse unui maestru spiritual vestit.
"Nu mai pot! Viața mi-e un chin!"
Maestrul luă o mână de cenușă și o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată, bună de băut, pe care-l avea pe masă, spunând:
"Acestea sunt suferințele tale".
Toată apa se tulbură și se murdări.
Maestrul aruncă apa, luă o altă mână de cenușă la fel cu cea dinainte, i-o arătă omului nostru, se apropie de fereastră și o aruncă în mare.
Cenușa se împrăștie într-o clipă, iar marea rămase la fel ca înainte.
"Vezi?, îl lămuri înțeleptul...În fiecare zi trebuie să alegi între a fi un pahar de apă sau marea".

Prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete șovăitoare, prea multe minți nepricepute și brațe închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconștientă, ci adevăratul curaj, care în fața fiecărei probleme spune liniștit : "Există cu siguranță o soluție pe undeva, iar eu o voi găsi".
[/COLOR]

silverstar 10.12.2008 08:28:22

[COLOR=green]Apusul: Istorioară pentru suflet :57:

Odată, demult, un misionar străbătea Munții Stâncoși împreună cu un tânăr indian care-i era și călăuză.
În fiecare seară, la același moment al apusului, tânărul indian se îndepărta, se întorcea spre soare și începea sa se miște pe ritmul unei melodii suave și pline de nostalgie pe care o cânta încet.
Tânărul care dansa și cânta cu fața spre soarele ce se stingea, era o priveliște care-l umplea pe misionar de o curiozitate plină de admirație. Într-o zi, îl întrebă pe ghidul său: "Ce înseamnă tot acest ritual pe care-l împlinești în fiecare seară"?
"O, e ceva foarte simplu, răspunse tânărul. Eu și soția mea am compus acest cântec împreună. Când suntem unul de celălalt, fiecare, oriunde s-ar afla, se întoarce spre soare puțin înainte să apună și începe să cânte și să danseze. Astfel, chiar dacă suntem departe cântăm și dansăm împreună".
Când apune soarele, tu cu cine dansezi?
O mistică din secolul al IX-lea a scris această rugăciune:
"Doamne!
Stelele strălucesc, ochii îndrăgostiților se-nchid.
Fiecare iubită e singură cu iubitul ei, iar eu sunt singură aici, cu tine!"[/COLOR]

ovi3421 10.12.2008 15:20:33

Povestiri
 
Am citit multe din povestioarele de aici imi plac toate mai scrieti am sa incerc sa adaug si eu pe viitor citeva.

Ovi

silverstar 11.12.2008 08:23:26

[COLOR=teal][SIZE=3]Un Gand bun!... :57:[/SIZE] [/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]Indreptandu-se spre casa, un om a vazut cum unei doamne i-a scapat din poseta 100 euro la marginea drumului. [/COLOR]

[COLOR=teal]Uitandu-se el de jur-imprejur, s-a hotarat s-o ia, fiindca i-ar fi prins tare bine si, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o data inainte, inapoi, in dreapta si in stanga si s-a apleacat sa ia bacnota.[/COLOR]

[COLOR=teal]Dar, deodata, s-a oprit, amintindu-si ca, intr-o singura directie, nu s-a uitat: in sus. Privind cerul, se indrepta spre doamna si i-o inapoie acesteia.[/COLOR]

[COLOR=teal]Apoi uitandu-se in sus spuse:[/COLOR]

[COLOR=teal]- Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun. E drept ca as avea nevoie de bani, dar mai mult am nevoie de un cuget curat si linistit. Daca as fi luat-o nu m-ar fi vazut nici un om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu.[/COLOR]

silverstar 12.12.2008 08:31:52

[COLOR=green][SIZE=3]Cel mai bun vin[/SIZE]

Un bărbat și o femeie se căsătoriră la o vârstă înaintată și spre marea lor bucurie și surprindere avură un copil. Îl crescură cu toată iubirea și grija lor și, deși erau foarte săraci îl trimiseră la școala unui înțelept pentru ca și sufletul să-i fie cultivat. Întors acasă, băiatul avea o singură dorință: aceea de a se revanșa față de părinții săi.

"Ce lucru aș putea face care să vă facă într-adevăr plăcere?"
"Lucrul cel mai drag nouă ești tu, fiule", răspunseră bătrânii. "Dar dacă totuși ții să ne faci un dar, adu-ne puțin vin. Ne place foarte mult și sunt ani de zile de când n-am mai băut un strop măcar..."

Băiatul nu avea o lețcaie. Într-o zi, pe când mergea prin pădure să taie lemne, își muie mâinile în apa care curgea dintr-o cascadă enormă și bău: i se păru că apa avea gustul celui mai bun și mai limpede vin pe care-l gustă vreodată. Umplu un ulcior pe care-l avea cu el și se întoarse în grabă acasă.

"Iată darul meu", le spuse părinților. "Un ulcior de vin doar pentru voi".
Părinții gustară apa și, deși nu simțeau decât gustul apei, îi zâmbiră și-i mulțumiră din inimă.
"Săptămâna viitoare vă voi aduce un altul", le spuse băiatul. Și așa făcu multe săptămâni la rând. Bătrânii intrară în joc: băură apa cu mult entuziasm și erau bucuroși să vadă fericirea înflorind pe chipul fiului lor.

Astfel, se întâmplă ceva nemaipomenit: bolile și ridurile le dispărură. Ca și cum acea apă ar fi avut ceva miraculos...[/COLOR]

silverstar 13.12.2008 07:28:57

[COLOR=green][SIZE=3]Cei doi tăietori de lemne:[/SIZE] Istorioară pentru suflet :57:

Doi oameni munceau în aceeași pădure taind lemne. Copacii erau mari, puternici și vânjoși. Cei doi tăietori de lemne își foloseau securile cu aceași măiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanță de neînchipuit, lovitură după lovitură, fără să se oprească decât câteva clipe pentru a-și mai trage răsuflarea.
Cel de-al doilea făcea o mică pauză la fiecare oră.
La apus, primul tăietor de lemne era la jumătatea trunchiului. Era lac de sudoare și n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus. Al doilea, să vezi și să nu crezi, terminase! Începuseră în același timp și cei doi copaci erau la fel!
Primul tăietor de lemne nu-i venea să-și creadă ochilor!. "Nu mai înțeleg nimic! Cum ai reușit să termini când te opreai la fiecare oră?"
Celălalt zâmbi: "Tu ai văzut că mă opream după fiecare oră, dar n-ai văzut că profitam de pauză și pentru a-mi ascuți securea."

Spiritul tău e asemenea securii. Nu-l lăsa să se ruginească. Ascute-l puțin în fiecare zi:

1. Oprește-te zece minute și ascultă puțină muzică.
2. Plimbă-te de câte ori poți.
3. Îmbrățișează în fiecare zi persoanele dragi ție și spune-le: "Te iubesc!"
4. Sărbătorește zile de naștere, aniversări, onomastici și tot ce-ți vine în minte.
5. Fii drăguț cu toți. Și cu cei din casa ta.
6. Zâmbește.
7. Roagă-te.
8. Ajută pe cineva care are nevoie de tine.
9. Alintă-te.
10. Uita-te în cer și privește spre înalt.
[/COLOR]

silverstar 14.12.2008 09:22:37

[COLOR=green][SIZE=3]Povestea copilului hoinar [/SIZE][/COLOR]

[COLOR=green]A fost odată... [/COLOR]
[COLOR=green]Acolo-n timpul care ne-a răpit [/COLOR]
[COLOR=green]Trăia de mult un prunc hoinar... [/COLOR]
[COLOR=green]Iubea Soarele [/COLOR]
[COLOR=green]Și diminețile neîncepute, [/COLOR]
[COLOR=green]Și Luna, [/COLOR]
[COLOR=green]Și nopțile încărcate de stele visătoare, [/COLOR]
[COLOR=green]Și albastrul, [/COLOR]
[COLOR=green]Și aripa săgetătoare, [/COLOR]
[COLOR=green]Și foșnetul verde, [/COLOR]
[COLOR=green]Și mireasma vântului [/COLOR]
[COLOR=green]Rătăcind printre petale, [/COLOR]
[COLOR=green]Și răcoarea izvorului [/COLOR]
[COLOR=green]Înviorând pădurea, [/COLOR]
[COLOR=green]Și șoaptele depărtărilor, [/COLOR]
[COLOR=green]Și clocotul furtunilor, [/COLOR]
[COLOR=green]Și plesnetul ploii, [/COLOR]
[COLOR=green]Și lacrima, [/COLOR]
[COLOR=green]Și cântul, [/COLOR]
[COLOR=green]Și neastâmpărul veșnic al viselor! [/COLOR]
[COLOR=green]A fost odată un copil hoinar, [/COLOR]
[COLOR=green]Acolo-n timpul care ne-a răpit... [/COLOR]
[COLOR=green]Și timpul îi dăruia clipele [/COLOR]
[COLOR=green]Dimineților încărcate de soare, [/COLOR]
[COLOR=green]Adierilor jucăușe ale vântului, [/COLOR]
[COLOR=green]Albastrului necruprins al viselor, [/COLOR]
[COLOR=green]Și florilor, [/COLOR]
[COLOR=green]Și ploii, [/COLOR]
[COLOR=green]Și lacrimei, [/COLOR]
[COLOR=green]Și dorului, [/COLOR]
[COLOR=green]Și nopților străbătute de fiorul stelelor, [/COLOR]
[COLOR=green]Și lui - copilului de atunci - [/COLOR]
[COLOR=green]I se dăruia deplin... [/COLOR]
[COLOR=green]Îi simțea fiorul [/COLOR]
[COLOR=green]În adâncimea privirilor, [/COLOR]
[COLOR=green]În îngândurarea frunții, [/COLOR]
[COLOR=green]În chemarea iubirii, [/COLOR]
[COLOR=green]În zâmbetul sufletului, [/COLOR]
[COLOR=green]Și-n pasul mai greu [/COLOR]
[COLOR=green]Ce-și târșâia povara... [/COLOR]
[COLOR=green]Îl îmbia cu tic-tacul amăgitor, [/COLOR]
[COLOR=green]Cu bucuriile [/COLOR]
[COLOR=green]Și tristețile, [/COLOR]
[COLOR=green]Cu dăruirile [/COLOR]
[COLOR=green]Și împlinirile, [/COLOR]
[COLOR=green]Cu visele, [/COLOR]
[COLOR=green]Cu mângâierile [/COLOR]
[COLOR=green]Și rănile tălpilor [/COLOR]
[COLOR=green]Pe drumul fără întoarcere [/COLOR]
[COLOR=green]Al vremii care vine... [/COLOR]
[COLOR=green]Și însuși moartea - [/COLOR]
[COLOR=green]Popasul veșniciei - [/COLOR]
[COLOR=green]I-o dăruia surâzător [/COLOR]
[COLOR=green]Dincolo de viața care îl străbate! [/COLOR]
[COLOR=green]Iar el trăia cu frenezie, [/COLOR]
[COLOR=green]Nebănuind [/COLOR]
[COLOR=green]Cât de neîncăpătoare este viața [/COLOR]
[COLOR=green]Pentru tot ce-ar vrea să aibă! [/COLOR]
[COLOR=green]Într-un târziu a simțit [/COLOR]
[COLOR=green]Înfricoșătoarea măreție a Eternității... [/COLOR]
[COLOR=green]Prea târziu pentru a înțelege [/COLOR]
[COLOR=green]Surâsul dureros al înserării! [/COLOR]
[COLOR=green]Abia a mai putut [/COLOR]
[COLOR=green]Să-și cheme amintirile, [/COLOR]
[COLOR=green]Să-și sărute florile, [/COLOR]
[COLOR=green]Să-și mângâie depărtările [/COLOR]
[COLOR=green]Și să-și potolească lacrimile, [/COLOR]
[COLOR=green]Pentru că a trebuit [/COLOR]
[COLOR=green]Să se dăruiască definitiv [/COLOR]
[COLOR=green]Primăverilor neînceputelor anotimpuri![/COLOR]


adrian010155 14.12.2008 20:24:46

Exceptional!!! Felicitari Silverstar! Din cate inteleg, aceasta poezie este creatia ta. O realizare impresionanta prin avalansa de vibratii emotionale pe care le declanseaza in ritmul ametitor al cuvintelor - semntiment.:41:

cristiboss56 14.12.2008 21:49:44

Grija de cele launtrice - > Avva Agathon a fost intrebat :"Ce este mai presus : truda trupeasca sau grija de cele launtrice ?" Batranul a raspuns : "Omul este ca un pom, iar truda trupeasca sunt frunzele, in vreme ce grija celor launtrice sunt fructele. Fiindca sta scris : <<Pomul care nu face fructe bune e taiat si aruncat in foc >>, este limpede ca noi trebuie sa ravnim pentru fructe, adica pentru pazirea mintii. Dar sa nu neglijem nici acoperisul si podoaba frunzelor, adica truda trupeasca". ( Pateric , editia Polirom, 2005 )

cristiboss56 14.12.2008 22:24:25

Smerenia invinge trufia - > Avv Daniel a zis :" In Babilon, fata unui mare dregator avea un demon. Tatal ei ere prieten cu un calugar, care i-a zis : <<Nimeni nu-ti poate vindeca fiica, in afara de anahoretih pe care-i cunosc, dar daca-i vei ruga, nu vor primi sa faca asa ceva, din smerenie. Sa punem la cale urmatorul lucru : cand vor veni ei la targ, prefaceti-va ca vreti sa cumparati de la el si, cand va fi sa ia banii, sa le cerem sa spuna o rugaciune. Cred ca asa fata va fi vindecata. >>. Asadar , s-au dus la targ si au gasit pe ucenicul unui batran stand jos si vanzand marfa. L-au facut sa vina cu dansii, ca sa care marfa si sa ia banii. Cand bietul calugar a intrat in casa, indracita a navalit si i-a dat o palma. El insa a intors obrazul celalalt, dupa porunca Domnului. Chinuit demonul a strigat : << Ce sila ! Porunca lui Iisus m-a gonit ! >>. Si indata s-a vindecat femeia. Cand au venit batranii, li s-au povestit cele intamplate, iar ei au slavit pe Dumnezeu si au zis : << De obicei trufia diavolului cade prin smerenia poruncii lui Hristos>>. ( Pateric - editita Polirom- 2005)

cristiboss56 15.12.2008 22:58:48

<<Teama de Dumnezeu >> Un frate l-a intrebat pe avva Euprepios : " Cum vin in suflet teama de Dumnezeu ? "Batranul a raspuns : "Daca omul este smerit , nu agoniseste si nu judeca pe altul, atunci se naste in sufletul lui teama de Dumnezeu " ( Pateric )

cristiboss56 15.12.2008 23:09:45

< < Urcusul duhovnicesc > > Trei calugari s-au dus la avva Stefan , preotul, si au inceput sa-i vorbeasca , timp indelungat, despre folosul sufletului. Batranul insa tacea. Calugarii atunci i-au spus : _Nu ne raspunzi nimic, parinte ? Am venit la tine ca sa ne alegem cu un folos sufletesc. Atunci batranul le-a raspuns : _ Iertati-ma ,dar nu stiu ce ati vorbit pana acum. Eu, ziua si noaptea contemplu numai la Domnul nostru Iisus Hristos, rastagnit pe Cruce. Declarandu-se mangaiati sufleteste din aceste cuvinte, au plecat. ( dupa Ioan Evcrata, Limonariu )

cristiboss56 15.12.2008 23:24:02

<<Poti sa minti fara sa ai pacat ? >> Avva Agathon l-a intrebat, odata , pe avva Alonios : "Cum sa-mi stapanesc limba, ca sa nu mai spuna minciuni ? ". Avva Alonius i-a raspuns : " Daca nu vei spune minciuni, multe pacate ai sa faci ". "Cum adica ? ", intreba celalalt. Batranul ii zice : " Doi oameni au omorat in fata ta, si unul dintre dansii a fugit in chilia ta. Dregatorul il cauta si te intreaba : " In fata ta s-au intamplat acestea ? " .Daca nu minti ,il trimiti pe om la moarte. Maî bine-l lasi in fata lui Dumnezeu , cu mainile dezlegate, caci El le stie pe toate. "

silverstar 16.12.2008 07:18:45

[COLOR=#008000][SIZE=5]Constructori si gradinari[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=#008000]…fiecare om, de-a lungul vietii, poate sa aiba doua atitudini: sa construiasca sau sa planteze.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Constructorii pot petrece ani intregi lucrand la proiectele lor, insa intr-o zi vor termina ceea ce fac. Atunci se opresc si se simt limitati de propriii pereti. Viata isi pierde sensul atunci cand constructia s-a realizat.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Dar mai sunt si cei care planteaza. Uneori ei au de suferit din cauza furtunilor, a anotimpurilor, si rareori au odihna. Spre deosebire de o cladire, gradina creste necontenit si insusi faptul ca are nevoie de grija gradinarului face ca, pentru el, viata sa fie o mare aventura.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Gradinarii se vor recunoaste intre ei, fiindca stiu ca in povestea fiecarei plante sta cresterea intregii planete Terra.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Paolo COELHO – Brida[/COLOR]

strajeru 16.12.2008 15:18:25

Cele 4 piersici
 
Cele patru piersici
O dată, un țăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineața la el și i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-și vadă de treburi și să-și împartă ziua cum cred ei de cuvi­ință. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toți patru în tindă și l-a întrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta?
[SIZE=5]- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o și-ți mulțumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, 1-am plantat în spatele casei, am udat locul și nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos și roditor.[/SIZE]
- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta?
- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă și fragedă...
- Și apoi?
- Păi, am aruncat sâmburele și m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că "lacomul mai mult pierde și leneșul mai mult aleargă". Dar ție ți-a plăcut piersica, a fost bună? - 1-a întrebat țăranul și pe cel de-al treilea fiu al său.
- Nu știu.
- Cum nu știi, da’ ce-ai făcut cu ea?
- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg și am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viață; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinți.
În sfârșit, țăranul 1-a întrebat și pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toți.
- Dar ție ți-a plăcut piersica?
- Nici eu nu știu, tătucă.
- Cum, și tu ai vândut-o?
- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, și i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea și mi-a mulțumit din suflet.

13

Cu lacrimi în ochi, tatăl și-a luat copilașul pe genunchi și I-a spus:
- Nu știu ce te vei face tu în viață, dar știu că, indiferent ce drum vei urma vei fi un bun creștin și asta e tot ce contează.
„Lăsați copiii să vină la Mine!”
[SIZE=5](Sfânta Scriptură)[/SIZE]

strajeru 16.12.2008 15:20:08

Cerul,pamantul si lumea
 
Cerul pământul și lumea

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viața sa curată, a fost întrebat de un vecin:
- Cum faci tu de ești totdeauna atât de mulțumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.
- Foarte simplu - a răspuns celălalt, în fiecare dimineață, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Așa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă și de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte și de Judecata de Apoi. în cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezește în fiecare dimineață la viață. Așa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputințe, de cei ce au o viață mai grea decât a mea și pe care i-aș putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce pot face.
[SIZE=5]Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna liniște și mulțumire, atât în sufletul celui care primește cu recunoștință, cât și în sufletul celui care dăruiește cu drag.[/SIZE]
"Cine este bun mai bun să se facă și cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. " ( părintele Paisie Olaru )

strajeru 16.12.2008 15:21:51

Al patrulea mag
 
Al patrulea mag

Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi doreau să se închine Mântuitorului, la nașterea Sa. Cel de-al patrulea și-a vândut tot ce avea și, cu banii obținuți, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin și o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl așteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-1 îngriji pe bolnav până ce se va însănătoși complet. Toate acestea 1-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci și-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-1 ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldații lui Irod omoară toți copiii nou-născuți și că Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în fața sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-1 omorî. Femeia își apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruțător rubinul și i-a spus:
- Lasă copilul să trăiască și îți voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va afla de târgul nostru.
Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit. Tânăra femeie i-a mulțumit străinului cu lacrimi de bucurie și recunoștință. >
Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat și el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus, însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduiește Evanghelia. Bucuros că, în sfârșit, știe unde îl poate găsi, s-a grăbit spre ludea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpățânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorința să-L vadă în viață pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta timp. însă, prin fața lui au trecut doi soldați romani ce duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:
- Dacă îi dați drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteți vinde și împărți banii. Veți câștiga mult mai mult lăsând fata liberă.
Lacomi, soldații au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de feri­cire, nu știa cum să-i mulțumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Îi era rușine să se închine împăratului împăraților fără nici un dar. Însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el și i-a spus:
- În sfârșit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ți-am adus eu? - a întrebat mirat magul.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorați. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine și, îți spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește pe oameni.
Cine nu caută nevoile celorlalți spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulțu­mire și bucurie, nu va afla adevărata viață. Cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât ești mai aproape de Dumnezeu.

"Să dorim binele fraților noștri și mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a noastră. " (Sfântul Teodor Studitul)

strajeru 16.12.2008 15:23:17

Bogatiile fiecaruia
 
Comorile fiecăruia

[SIZE=5]Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un țăran sărac și a început a se lăuda cu averile lui:[/SIZE]
- Vezi tu livada de pe deal? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt și ele ale mele. Până și pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.
[SIZE=5]- Dar acela? - 1-a întrebat țăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că și cerul este al tău. Acela este al meu - a mai spus țăranul și, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniștit, lăsându-1 pe boier mirat și cu ciudă în suflet.[/SIZE]

"Cel ce s-a născut înțelept poartă bogăția cu el. " ( Sfânta Scriptură )
[SIZE=3] [/SIZE]

strajeru 16.12.2008 15:24:10

O mana de ajutor
 

O mână de ajutor
În timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei căi ferate distruse de bombardament. Câțiva soldați, deși se străduiau, nu puteau clinti un stâlp greu, căzut peste șine. Alături, caporalul striga la ei, ocărându-i pentru neputința lor. Trecând pe acolo, un om 1-a întrebat:
- De ce nu-i ajuți și dumneata?
[SIZE=5]- Eu sunt caporal, eu supraveghez și comand. Ei trebuie să muncească![/SIZE]
Străinul nu a mai spus nimic, dar și-a scos haina și a început să tragă și el cot la cot cu soldații de un capăt al stâlpului. După scurt timp, au reușit să elibereze șinele. încântați de reușită, soldații i-au mulțumit străinului care, luându-și haina să plece, i-a mai spus caporalului:
- Dacă va mai fi nevoie, să mă chemați și altădată!
- Da?! - zise în batjocură caporalul. Dar cine ești dumneata?
- Sunt generalul acestei divizii ...
"Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora. " ( Sfântul Ambrozie )

strajeru 16.12.2008 15:37:11

Sfanta Simplitate
 
Sfânta simplitate

Un preot de la țară, mergând cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din parohia sa spălându-și rufele în râu și, apropiindu-se, a întrebat-o:
- Duminică, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toți cu atenție. Poate am vorbit lucruri prea savante și mă gândesc, duminica asta, să vorbesc mai pe înțelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înțeles din ce-am spus eu la predică?
- Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aș vrea să vă întreb și eu ceva: vedeți pânzele ce le spăl eu acuma? Apa trece prin ele și le curăță. Credeți că au ele habar- de cum le-a curățat apa? Și cu toate astea, devin albe și fru­moase. Nu înțeleg eu, în biserică, tot cuvântul sfinției tale, dar simt în suflet căl­dura Duhului Sfânt, Care mă curățește de păcat, așa cum apa aceasta curăță pânzele mele.
Tare mulțumit a plecat preotul văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte, ci și cu sufletul.

"La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viață, nu printr-un anume fel de a gândi."
(Christos Yannaras)

strajeru 16.12.2008 15:38:21

Dragoste de mamă

O tânără domnișoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi grea, cu multe probleme și acum era obosită și supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au așezat împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristețea din sufletul fetei și a căutat să o liniștească.
- Mai lasă-mă în pace, mamă! Crezi că toate se pot rezolva așa, cu una, cu două?
Nici nu știi despre ce-i vorba.
- Dar îmi poți povesti - i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate te-aș putea ajuta...
- Cu ce să mă ajuți, cu sfaturi? M-am săturat de atâtea întrebări și sfaturi. Lasă-mă în pace! - a mai strigat tânăra fată și a plecat în grabă, trântind ușa.
Spre seară, când s-a mai liniștit, când și-a dat seama de greșeala ei, de supărarea pe care i-o pricinuise, cu siguranță, mamei, s-a întors. Acasă însă, și-a găsit mama așteptând în fotoliul din fața ferestrei, cu capul în piept, parcă ar fi adormit.
Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei. Mama murise și ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră: "Lasă-mă în pace!". Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată: mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubește, câtă nevoie are de prezența ei, de sfaturile ei, de dragostea ei - dragoste de mamă.

[SIZE=5]"După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama." (Fericitul Ieronim)[/SIZE]

strajeru 16.12.2008 15:39:48

Nemurirea sufletului
Într-o școală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. Văzând chipurile nedumerite ale micuților, domnul profesor scoase un ceas mare de masă și îl arătă tuturor:
- Vedeți cum merge acest ceas? Ca și un om care trăiește, tot astfel ceasul ticăie și rotițele lui se învârt.
După aceea, a pus ceasul pe catedră, i-a demontat cu grijă carcasa de metal și a scos mecanismul plin de rotițe mici, ce continuau să se învârtă.
- Vedeți, chiar dacă am scos motorașul din carcasă, el continuă să meargă. Tot așa și sufletul, când părăsește trupul, după moarte, continuă să trăiască. Sufletul este nemuritor și, de aceea, trebuie să ne îngrijim nu doar de trupul nos­tru, ci și de suflet. Așa cum aveți grijă să nu vă murdăriți hainele sau să nu vă răniți lovindu-vă, tot așa trebuie să fiți mereu atenți ca nici sufletul vostru să nu se "murdă­rească" de păcate sau să fie doborât de ispite și neputință. Sufletul trebuie să fie me­reu curat, fără răutate și fără păcat, fiindcă doar așa el poate primi lumina binecuvân­tată a dragostei dumnezeiești. Doar așa sufletele noastre pot iubi și pot fi iubite.
"Sufletul trăiește veșnic și nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, iar la Judecata de Apei, sufletul iarăși se va uni cu trupul. "
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

strajeru 16.12.2008 15:40:51

Tatăl
În timp ce mâncau, un țăran i-a întrebat pe cei trei fii ai săi:
- Știți voi, băieți, de unde vine mălaiul din care este făcută această mămăligă?
- Da, sigur că da! - a răspuns cel mai mic. Din sacul din cămară. Râzând de el, cel mijlociu îi spuse:
- Nu-i adevărat! Mălaiul e măcinat din porumbul cules de pe câmp; porumbul a crescut din pământul udat de apa ploilor. Deci, pământul și ploaia 1-au făcut.
[SIZE=5]- Nu știți nimic! - zise și cel mai mare dintre băieți. Porumbul acesta vine de la Dumnezeu. E adevărat că a crescut din pământ și că ploaia 1-a udat, dar, dacă Dumnezeu nu ar fi dat vreme bună și ploaie la timp, porumbul nu s-ar fi făcut, iar noi n-am fi mâncat acum mămăligă. Iată cine L-a făcut: Dumnezeu![/SIZE]
Oare avea dreptate vreunul dintre copii? Nu, nici unul!
Tatăl lor a arat și a semănat pământul, a cules porumbul, 1-a măcinat la moară și a adus mălaiul acasă. Tatăl lor a muncit un an întreg pentru ca fiii lui să aibă ce mânca. A muncit, dar s-a și rugat. Șase zile pe săptămână a fost pe câmp, dar a șaptea a fost la biserică s§ se roage pentru sănătate și spor în casă. S-a rugat mereu ca Domnul să aibă grijă și de familia lui, iar Dumnezeu, văzând hărnicia omului, i-a ascultat ruga și 1-a blagoslovit cu o recoltă bogată și, pe drept cuvânt, meritată. Păcat că fiii lui nu vedeau efortul pe care părintele lor îl făcea pentru ei ...
Cu banii câștigați atât de greu, părinții ar putea să cumpere lucruri pentru ei, dar nu fac astfel! Ei renunță la tot ce își doresc, pentru ca fiii și fiicele lor să aibă de toate.
Dacă toți copiii ar avea grijă de lucrurile lor, atunci părinții ar fi mulțumiți. Dar, dacă toți copiii ar avea grijă, în primul rând, de bunul cel mai de preț pe care 1-au primit de la părinți, adică de viața lor, pe care s-o trăiască frumos și fără păcat, atunci toți părinții ar fi, cu siguranță, fericiți.

"Cinstește pe tatăl și pe mama ta, ca bine să-ți fie ție și ani mulți să trăiești pe pământ!" (Sfânta Scriptură - Cele zece porunci


Ora este GMT +3. Ora este acum 03:29:54.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.