"Cine implineste poruncile Mele acela este cel care Ma iubeste.
Va dau porunca noua,sa va iubiti uniii pe altii asa cum si Eu v-am iubit pe voi."

Nromal ca ce sustineti e firesc si rational,normal ca si eu gandesc la fel,ca trebuie sa il iubim pe Dumnezeu din toata inima.
Dar daca un tata are 2 fii,si unul din fii nu il iubeste pe tatal sau,iar celalalt da, dar tatal vede ca acel fiu razvratit ,macar are dragoste pentru fratele sau ,oare nu se va indura si de fiul cel razvratit ,macar pentru ca a aratat dragoste de frate ?
Daca eu ca om ,ma indur de acel care ignora pe Creatorul universului, oare nu se va indura si Dumnezeu de el ,daca vede urme de simtire la el ?
Iar daca dimpotriva,eu ca frate al sau il condamn ,ca e ratacit acum,oare Tatal ce va face?

Judecatile oamenilor nu sunt si judecatile lui Dumnezeu.
Se indura si nu il pierde si poate ca ii da viata mai lunga decat fratelui iubitor de Dumnezeu, insa nu pentru iubirea de frate ci pentru a-i da ragaz sa se pocaisca si sa se indrepte. Asta oentru ca este desavarsit de iubitor. Odata trecut pragul mortii, acel om va fi judecat la fel ca toata lumea. Acolo isi va exercita puterea Sa de Atotputernic, Corect, Drept si desigur si Iubitor.

Odata exista un om care nu vroia sa creada in viata de dincolo de moarte. Si era acel om bun, corect si iubitor cu semenii sai, dar nu vroia sa creada in existenta unei lumi dincolo de moarte.
Si s-a imbolnavit de plamani, insa a fost ceva atat de galopant incat in 2 saptamani de la internare s-a gasit in fata mortii. A murit si a trait experienta de dincolo de moarte, fiind dus in fata judecatii insa mai inainte de a fi ajuns in fata lui Dumnezeu, un cor de ingeri a repetat parca aducand Cuvantul din departare pana la acel suflet al omului asa: "nu esti pregatit, nu esti pregatit" si imediat s-a intors inapoi in camera de spital revenindu-si.
Dumnezeu i-a dat sansa sa vada ca exista si viata de dincolo de moarte si i-a dat sansa sa se pocaiasca. Ceea ce a si facut.

Noi trebuie sa fim asemenea lui Dumnezeu nu Dumnezeu asemenea noua. Deci Dumnezeu nu se indura pentru ca noi ne induram ci noi ne induram pentru ca Dumnezeu indura si asa ne-a invatat sa incercam sa fim asemenea Lui.
Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru este.

Conchid ca e potrivit sa sustinem ca nu e nici o diferenta intre dragostea omului si dragostea omului din Biserica, intre dragostea ateului sau a paganului si dragostea omului crestin.
Ca dragostea lui Pavel, cel mort si in care viaza Hristos, este aceeasi cu dragostea lui Pilat din Pont sau, poate, a lui Hitler (care a iubit si el ceva, "din tot sufletul", nu-i asa?).
Ca dragostea trupului este aceeasi cu dragostea duhului. Si inca, a duhului indumnezeit.
Ca sfintii care s-au nevoit toata viata pentru a ajunge partasi la Dragostea Domnului ar fi putut foarte bine sa stea acasa si sa iubeasca linistiti, "divin".
Ca dragostea este impenetrabila la harul lui Dumnezeu. Nu sufera nici o modificare sub actiunea Energiei necreate, sub mangaierea Luminii.
Ca nu se reinnoieste si nu isi schimba nimic prin Botez si prin toate Tainele si prin pazirea smerita, jertfelnica a Poruncilor.
Ca si cu Dumnezeu in impreuna-lucrare si fara Domnul, tot aia e. Totul e sa iubim.
Pe scurt, ca in viata omului Dumnezeu e o variabila neglijabila. Ne putem descurca foarte bine si fara El, iubim si fara El.
Si ca Jertfa Mantuitorului si Invierea Lui nu au impact asupra dragostei unui om sau altul. Care dragoste, fiind a omului, ma scuzati, a Omului, a acestui dumnezeu numit Om, se descurca si singura si nu are nevoie nici de Mangaietorul nici de Hristos nici de Tatal.

Asta doriti sa credem, de fapt?
(Urmand sa aflam si ca, de fapt, nici nu murim. Banuiesc bine?...)

Totusi, incercind sa extrag ceva pozitiv in pledoaria dvs., cred ca e folositor sa tanjim dupa omul originar, cel dinainte de primul pacat. (Ne ajuta sa prindem curaj la pocainta si sa nadajduim tare in Domnul.)
Dar sa negam ca intre timp a avut loc o micuta si delicata muscatura din mar (delicata trebuie sa fi fost muscatura copilei cu numele Eva), cu toate consecintele acestui gest asupra firii omenesti...
Sa mai negam si ca Tatal a dat pe Unicul Sau Fiu ca Jertfa, dupa nenumarate Legaminte pe care omul le-a tot incalcat, pentru a reinfrumuseta firea mutilata, prin pacat, a omului si a da posibilitatea refacerii chipului originar, desfigurat intre timp, sa negam si Invierea si puterea mantuitoare a lui Hristos Care, prin Duhul, "pretutindenea este", plinind..........................

Spuneti dvs, cum numiti astfel de lucruri?
Ce alternativa ne propuneti, de fapt?

Imi vin in minte Fericirile promise de Domnul. Cum de mangaie El (prin Duhul Sfant) pe cei ce plang? Plang doar cei credinciosi? Doar la ei se referea?

Mai mult. 'Cine iubeste pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, acela mincinos se va chema.'
Gandind mai...matematiceste, putem spune ca daca il iubeste pe aproapele, il poate iubi in mod inconstient pe Dumnezeu, ca alege Binele, ca alege implicit pe Domnul? Exclud ideea ca exista iubire fara Dumnezeu, ca exista bine fara Dumnezeu, dar mie greu sa exclud ipoteza de mai sus.

Multe locasuri sunt promise de Domnul si cu siguranta cele rezervate Sfintilor sunt cele de mai aproape de El, insa parerea mea este ca nici cel ce va alege Binele nu va fi aruncat.

Subscriu intrutotul. Si astept si eu raspunsuri la intrebarile lansate de dvs.

Mangaie pe cei ce plang, nu se refera la plansul in mod fizic, ca si animalele plang.
Asadar, despre "plansul cel fericiti, cum il numeste Sfantul Grigorie de Nyssa, vorbeste Mantuitorul Hristos, despre intristarea pentru neputintele si pacatele noastre, care ne indeparteaza de Dumnezeu. Nu orice lacrimare ne apropie de Dumnezeu, nu orice plangere ne descatuseaza din stransoarea pacatului, nu orice intristare se cuvine a fi mangaiata de Dumnezeu, desi nici o lacrima nu cade fara ca Dumnezeu sa stie si nici un suspin nu trece de la fata Lui.

Plange si hotul de ciuda ca nu a reusit sa fure mai mult, si doritorul de rau ca nu a reusit vreo isprava intocmai ticluita de el, etc.

'Cine iubeste pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, acela mincinos se va chema.'
Aceasta este foarte adevarat.
oamenii deopotriva crestini sau nu, iubesc omeneste, limitat, schimbator, o iubire care usor se transforma in ura. Ina numai cine crede in Dumnezeu are sansa sa schimbe iubirea sa omeneasca in iubire dumnezeiasca. Ceilalti, care nu vor sa creada in Dumnezeu raman cu acea iubire limitata, omeneasca si schimbatoare.

Un exemplu de iubire dumnezeiasca:
Harisma dragostei
Dintre toate harismele Cuviosului Paisie Aghioritul, cea care impresiona cel mai mult era dragostea lui – o dragoste arzatoare, dulce, atotputernica, dumnezeiasca, fara margini, fara sovaire si cu o desavarsita jertfire de sine. Aceasta dragoste izvora din launtrul sau si imbratisa, fara deosebire, cu aceeasi caldura pe cei buni si pe cei rai, pe prieteni si pe vrajmasi, pe cei cunoscuti lui si pe straini, pe ortodocsi si pe cei de alta credinta, pe oameni, animale, plante, dar mai presus de toate pe Dumnezeu. Aceasta nu era o dragoste omeneasca.
Numai Sfantul Duh poate naste o astfel de dragoste in inima omeneasca. Dragostea omeneasca este atat de mica si plina de interes, atat de trecatoare si nestatornica, atat de egoista si de asupritoare, si se schimba atat de usor in antipatie si ura, incat este o rusine si o nedreptate sa o comparam cu dragostea Parintelui Paisie Aghioritul.

Acum intoarce-te la tine insuti si la omul tau si vezi daca dragostea voastra este asa: la fel si cu aceeasi intensitate pentru absolut toata lumea.
Tu consideri ca un om care iubeste alt om este minunat si bun insa un om este minunat si bun atunci cand iubeste pe toti oamenii fara deosebire ca in exemplul de mai sus.

Nu ne ramane decat rugaciunea. Sa ne rugam cu ardoare ca Dumnezeu sa ne invete sa iubim si sa ne rugam cu ardoare sa daruiasca si credinta celor ce nu cred.
Asta trebuie sa faci draga doamna, sa te rogi cu lacrimi fierbinti lui Dumnezeu ca acest om care vad ca iti este drag sa inceapa sa creada. Si aceasta se va face cu voia lui Dumnezeu si datorita rugaciunilor dvs.
Spor in rugaciune si nadejde la Domnul!
__________________

100% intru totul de acord. Numai ca, aici este vorba de desavarsire in iubire-in a iubii pe toti oamneii, indiferent despre cine ar fi vorba, la fel.
Asa e, un om necredincios, ba mai mult un om credincios care nu a ajuns cat de cat la curatire, la despatimire nu poate cunoaste o astfel de iubire.

Sigur. Insa toti cu nadejde in Domnul tanjim la asta.
Rugati-va staruitor si cu rabdare pentru cel drag al dvs ca sa creada, si adaugati rugaciunii dvs si rugaciunile pentru toti oamenii care nu cred. Intreiti rugaciunile dvs si pentru ei si va da rod intreit.

Amin! In cazul in care, intradevar aceasta portita nu exista, desi...am mari rezerve, nu stiu cum de noi, cei cu credinta mai suntem aici pe forum, in loc sa plangem inaintea Domnului pentru fratii nostrii :(