Postul meu ?
 

Postul este comandament al Bisericii pentru cei care pot posti. Aşa e omul: pe jumătate asemenea animalului, pe jumătate asemenea îngerului. Dar noi am vrea să ne asemănăm mai mult îngerului. De aceea suntem chemaţi să facem anumite mortificări, spre oţelirea voinţei şi spre înclinarea balanţei către cele ale duhului. Urmându-l pe Moise, pe alţi drepţi ai lumii vechi, pe sfinţi şi, mai ales, pe Însuşi Domnul nostru, suntem chemaţi fiecare să recapitulăm că suntem plămădiţi din tina pământului, dar că avem în noi suflarea lui Dumnezeu către care tindem şi fără de care nu putem trăi.
Dar "a ţine post" nu înseamnă numai a dărui Domnului înfrânarea noastră în cele ale burţii, ci mai poate înseamna să renunţăm, de dragul Lui, şi la altceva care ne place. Ceva care ne place aşa de multă că, la un moment dat, poate deveni idol al nostru. A ţine post, aşadar, înseamnă a dărâma Baalii şi Astarteele cărora ne-am robit, trecând în robia cea dulce a adevăratului nostru Părinte şi Stăpân. Fiindcă a fi liber, aceasta înseamnă: să nu depinzi de nimeni, decât de Dumnezeu. Puţine lucruri ajută aşa de mult ca postul eliberării noastre. De aceea, cel care este rob fumatului, ar face bine să iasă din robia lui, nefumând. Cel care este rob cazinourilor, ar face bine să iasă din robia lui nepariind. Vinul este de post, dar nu şi pentru cel care îşi face din rodul viei închisoare sufletului. Dacă cineva are bucuria vorbitului la telefon şi face asta mai mult decât prudenţa o cere, acela este bine să postească limitându-şi vizitele cu telefonul.

Iată, în cazul meu, văd, îngrozit, că am acumulat peste 2400 de postări. Oare aşa de mult am avut de spus ? Eu cred că am ajuns la robie. Sunt rob forumului. Dacă aş fi spus 2400 de rugăciuni în acest timp ! Dacă aş fi ajutat, fără bani, 2400 de bolnavi ! Dacă aş fi citit 2400 de capitole din Biblie şi din scrierile sfinţilor ! Dar nu ! În loc să fac asemenea lucruri, eu am postat 2400 de mesaje. Oare când Domnul mă va chema şi mă va cerceta spunându-mi: "arată-mi, fiule, ce ai făcut cu viaţa ta !" eu am să-i spun: "Doamne, am scris pe forumul ortodox" ?

Iată de ce, iubiţilor, postul meu, pe lângă cel care mi-l cere Biserica mea, nu poate fi decât cel al tăcerii. Dacă atâţia călugări reuşesc să nu deschidă gura perioade lungi ale vieţii lor, voi putea şi eu să nu intru pe forum 40 de zile, sperând ca Domnului nostru să-i placă asta. Că e ca şi când violonistul ar renunţa la vioara lui, ori mai degrabă calul, la ovăzul lui. Despărţindu-ne, aşadar, pentru vremea Sfântului şi Marelui Post, vă rog să mă iertaţi şi să mă pomeniţi în rugăciunile voastre, rugându-L pe Domnul nostru să primească postul meu spre îndreptarea sufletului şi viaţa de veci.

Da, este o idee foarte buna. Anul trecut nu am mai postat pe forum in Postul Mare. Da, am mai citit din cand in cand, dar m-am abtinut de la a scrie ceva, chiar si cand aveam impresia trebuie, trebuie, trebuie neaparat sa-mi dau cu parerea. Forumul a continuat si inflorit si fara contributia mea, iar eu am capatat un pic mai multa liniste sufleteasca. Probabil ca am sa fac la fel si postul acesta.

Adevarul este ca ajutor spiritual pot primi fie de la un preot, fie de prin vreo carte buna. De ajutat, nu cred ca ajut mult pe nimeni...deci...:D

Iată că, apropiindu-se lăsarea serii, se apropie postul şi peste...postările mele. De acum, eu intru într-o perioadă în care bine ar fi fost să fi intrat mai demult, că nu sunt vrednic decât să port sac de cânepă în chip de haină şi claie de cenuşă drept căciulă. Văzut-a-ţi, iubiţilor, sac de cenuşă să scrie mesaje pe forum? Ei bine, nici acum nu veţi vedea. Şi ce folos mi-ar fi să scad din plăcerile vintrelor, dacă mă voi înfrupta în continuare cu desertul supraabundent al preadeselor mele vizitări ale forumului?

Aşternând, aşadar, tăcere peste neroziile scriiturilor mele, sper din toată inima ca pe voi pe toţi, sănătoşi la suflet şi la trup, trăgând folos din Sfântul şi Marele Post, să vă reîntâlnesc cu pace şi bine la ceasul Penticostarului.

un sfat
 

Ma intreb cum as putea sa fac sa nu mai intru pe forum pana cand nu imi gasesc de munca. Am fost acuzata ca datorita acestor preocupari nu ma concentrez sufiecient pe gasirea unui loc de munca, devenind astfel o povara pentru cei apropiati. Dificultatea consta si in aceea ca sunt in curs de reorientare profesionala, dupa un esec profesional, si inca nu pot sa imi dau seama ce as vrea sa fac sau ce pot sa fac, nu e nimic care sa ma atraga. De asemeni nu reusesc inca sa trec peste esec si sa ma prezint in fata eventualului angajator drept o persoana puternica, hotarata, ambitioasa, etc. De asemeni cred ca gresesc asteptand sa ma ajute "Dumnezeu" sa trec peste asta, atata timp cat eu nu stiu ce sa fac efectiv, concret, ce masuri sa iau (chiar am visat intr-o duminica noapte ca cineva ma mustra ca am indraznit sa vin in casa Domnului in conditiile in care eu nu lucrez nimic). Poate ar trebui sa caut solutii in alta parte.
Nu stiu daca nu cumva ar fi indicat sa cer stergerea contului.
As vrea sa fac ceva macar sa nu se mai vada in calculator ca am accesat forumul...
In concluzie "postul meu" ar trebui sa fie unul in care sa imi concetrez toate eforturile (...) pe gasirea unui loc de munca.

Subscriu şi eu.

Iata pe cineva care pune punctul pe "I". Sunt incredintat ca in situatia ta sunt foarte multi, nu neaparat care frecventeaza acest forum, ci doar un astfel de mod de... socializare, sub diverse pretexte si motivatii. Putini sunt cei care constientizeaza ca de fapt acesta este glasul sirenei care ne cheama mereu, chiar daca noi incercam sa cautam altceva, o idee, o nisha in lumea celor care au reusit. Ce trist... Nu reusim nimic: nici sa aflam ce dorim, nici sa ne rugam cum trebuie, cat despre relatiile cu cei din jur ce sa mai vorbim? Ne invartim asadar intr-un cerc vicios, in ciuda faptului ca noi ne consideram oleaca vrednici macar pentru faptul ca dam celorlalti "sfaturi bune"...

Fara Dumnezeu, nimic nu putem face, dar intratul pe forum sau pe alte retele de socializare, nu e voia Lui. Sau cel putin NU ASA. Dumnezeu este singurul care ne poate ajuta, mai ales prin Preasfanta Fecioara sau Sfintii mijlocitori. Este Postul Mare. Ce poate fi mai folositor decat sa te rogi cu lacrimi pentru ceea ce vrei (daca intr-adevar vrei). Fara post si rugaciune, e greu de crezut ca vei gasi ceva pe masura gandurilor tale. Fa asta si raspunsul nu va intarzia, dar ia seama dupa aceea sa nu-ti fie tie mai rau, daca uiti sau eviti sa faci ceea ce trebuie. Vorbesc din experienta.

Cunosc useri care au procedat asa (sau au renuntat sa mai intre, dar e mai greu fiindca tentatia este uriasa) si "le-a reusit". Nu e obligatoriu. Tot Dumnezeu e cel ce vede si oranduieste. Totusi puterea, chiar daca vine de la Dumnezeu, TU esti forta motrice. Vointa pe care o dai se va intoarce insutit. Deocamdata se pare ca NU AI INCREDERE. In tine si deci in Dumnezeu. Nu-ti cere nimeni sa minti, ci sa crezi ca ceea ce iti doresti, Dumnezeu desavarseste, nu fiindca meriti sau ca esti capabila, ci fiindca isi face mila de tine.

Daca ar fi sa poti sterge, poate ar trebui sa stergi alte posturi si nu asta. Acesta este un strigat disperat dupa ajutor si iata, il vei avea (multi ne vom ruga pentru tine, doar ca nu-ti stim numele de botez). Nu trebuie sa-ti fie rusine si repet: nu esti singura in situatia asta. Mi se pare ca si fratele Ioan Cezar e intr-o situatie oarecum similara si inca multi, doar ca le este rusine sa spuna, poate si din mandrie... Mergand uneori pe la Sfinte Masluri sau pe la manastiri, am auzit de multe ori facandu-se rugaciuni pentru aflarea unui loc de munca. Dar inainte de toate, rugaciunile preotilor sau a oricarui alt rugator, nu aduce nimic nou daca noi insine suntem cu mintea imprastiata si nu stim ce vrem. Dumnezeu ne da, dar macar de traista sa ne ingrijim si noi... De vei face voia Lui, vei fi cu adevarat... binecuvantata. Doamne ajuta.

fa voluntariat in spitale....ti se va schimba optica asupra vietii....

Ce sa spun "fallen"? In loc de multe cuvinte de la mine, uite un gand din Sf.Scriptura:

"Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra." (Ps.37:5)

------------------------

totusi, de la mine o mica sugestie: incepe prin a-ti schimba username-ul. ;-)

trebuie să mai și muncim
 

Da, și mie îmi trebuie un job nou... dar nu acum, ci peste vreo două luni. :63: Rugați-vă și pentru mine!

Subscriu. Orice lucru in exces, de care devenim dependenti ne transforma in robi. Si eu ma gandesc de multe ori ca sunt anumite lucruri de care trebuie sa ma eliberez pentru ca am devenit dependenta, printre care si acest forum. Timpul pe care il folosesc scriind aici poate fi folosit mult mai cu folos in rugaciune, citit sau fapte bune.

Ati luat o decizie buna, dar sa stiti ca nu a fost totusi o pierdere de vreme asa de mare daca postarile d-voastra au folosit cuiva si sunt sigura ca a fost asa!

Doamne ajuta!

A venit vremea să deschidem Cartea Penticostarului, că, iată, viu este Domnul ! Bucuraţi-vă, fraţilor şi surorilor în Cristos: vie este şi speranţa noastră, că Domnul a înviat !

Limba este un mic mădular, dar pricinuieşte multe şi mari nenorociri, ea este îngrădită cu două garduri, adică cu dinţii şi buzele, dar foarte lesne le rupe şi scapă.

extras din cartea-jurnal a Monicăi Fermo ** actriță, viitoarea monahie Ecaterina
 

TALITA KUMI - Înviind pe Drumul Damascului

25 noiembrie

"Încerc să mă împart între sărbătorile religioase ale postului și îndatoririle meseriei. Astăzi, de pildă, biserica o sărbătorește pe Sfânta Ecaterina, ocrotitoarea intelectualilor. A fost fata împăratului Egiptului, despre care spun cronicile că era foarte frumoasă dar și foarte deșteaptă, atât de deșteaptă încât la vârsta de 20 de ani cunoștea cele mai importante cărți din biblioteca Alexandriei. Oricum, tocmai am văzut un serial la TV despre minunile lumii prezentat de Sagan, în care se spunea că într-o viață de 70-80 de ani, dacă ai citi zilnic 12 ore nu ai fi reușit să termini de citit toată biblioteca Alexandriei. Se pare însă că Sfânta Ecaterina fusese dotată cu o mare capacitate, cu o mare memorie, încât a răspuns întrebărilor încuietoare puse de sfatul înțeleptilor vremii pentru că ea citise jumătate din cărțile bibliotecii tatălui ei. Asta, da, cultură!

După Liturghia de la Institutul Teologic unde este hram, m-am dus la TV pentru că avem filmări până seara la ora șase. Deocamdată merg în paralel, cu toate că activitatea mea artistică nu se prea potrivește cu Biserica. Părintele Argatu m-a sfătuit să o conving pe mama să-mi dea cei 15.000 lei pe care vroia să mi-i dea pentru o garsonieră în care să locuiesc singură, iar eu cu banii să mă duc la o mănăstire de sine (Țigănești sau Pasărea) și să-mi cumpăr o căsuță mică. Nici nu s-a pus problema, pentru că atunci când a auzit de mănăstire a reacționat foarte urât. Asa că, deocamdată, am renunțat la ideea de mănăstire, deși sufletul meu tânjește din ce în ce mai mult după atmosfera de rugăciune continuă, de sfințenie, de comuniune cu sfinții și, prin Duhul Sfânt, cu Hristos. Și totuși în seara aceasta am spectacol cu Vlaicu-Vodă."

Avand in vedere procedeul administratiei forumului, procedeu prin care musafirii sunt dati afara fara avertisment, fara sa stie pentru ce nici eu insisi, nici ceilalti musafiri, practica ce o fi conforma cu regulamentul, dar o gasesc neconforma cu regulile convietuirii civilizate si filantropiei,
anunt intrarea mea intr-o perioada de tacere de un an. Sa dea Domnul ca, peste un an, sa fim cu totii mai atenti cu aproapele nostru, mai putin iuti in mania contra lui, dar mai iuti la a pune in aplicare in viata de zi cu zi ceea ce Cristos Domnul nostru ne-a invatat.

Sa ne vedem, cu bine, pe 28 mai 2014!

Putea fi si o metoda de protest mai "blanda" la inceput, gen 1 luna in loc de 1 an.

Las-o aşa cum a picat.
@Doctore: vrei să zici un an şi-o zi, nu?

Să-ți fie de folos, Mihnea, acest post de la a scrie pe forum. Și poate dă Domnul să ne auzim cu bine peste un an ! :26::103:

Pe forumul ăsta adică.

[quote=Mihnea Dragomir;520380]Avand in vedere procedeul administratiei forumului, procedeu prin care musafirii sunt dati afara fara avertisment, fara sa stie pentru ce nici eu insisi, nici ceilalti musafiri, practica ce o fi conforma cu regulamentul, dar o gasesc neconforma cu regulile convietuirii civilizate si filantropiei,
anunt intrarea mea intr-o perioada de tacere de un an. Sa dea Domnul ca, peste un an, sa fim cu totii mai atenti cu aproapele nostru, mai putin iuti in mania contra lui, dar mai iuti la a pune in aplicare in viata de zi cu zi ceea ce Cristos Domnul nostru ne-a invatat.

Sa ne vedem, cu bine, pe 28 mai 2014![/quote

Nu stiu de ce va surprinde procedul administratiei ia uitati cum vorbiti ca musafir la noi in casa.

Oho ! Chiar pe topicul care circula in paralel cu acesta, dl MihaiG este foarte ocupat ca sa demonstreze minciunile debitate de Daniel Ortodox. Eu insumi am intelnit, frecvent, un sir de minicuni ortodoxe care m-au scarbit atat de mult, incat am rasuflat usurat cand am parasit aceasta religie mincinoasa. Sa pescuiesc, la repezela, cateva dintre minciunile ortodoxe: "Catolicii care scriu "Isus" cu un singur I isi bat joc de numele Domnului, intrucat "Isus" inseamna "magar". Sau: "catoliii nu au epicleza". Etc, etc. Cand colo, merg la surse si vad ca "isus" cu un singur "i" nu inseamna magar, merg la slujbe catolice si vad ca epicleza e bine mersi, etc.[/quote]


Va mai amintiti?

Poate la anul să-şi amintească. Până atunci s-a supărat şi aşteaptă să plângă lumea după el.

Şi iată, vine vara, cu soare şi cu ploi, iar forumul îşi relansează tenta ortodoxistă împănată cu atei mascaţi. De ce spun asta?

1. Ortodoxul nu vede un duşman în catolici, protestanţi etc., ci un partener de dialog. Iar dacă dialogul merge prost, şi drept e că merge deseori, aceasta ar trebui să dea de gândit ortodoxului, în primul rând. Dar nu-i dă, că ortodoxistul ştie de la început de unde vine necazul: de la ceilalţi, niciodată de la noi.

2. Unul a plecat că se săturase să fie luat mereu peste picior ca ecumenist şi iubirist (după mintea ortodoxistului de serviciu). Altul pentru că i se taxa fiecare abatere, fie ea şi din iuţeală, în timp ce ortodocşi cu ghilimele deformau vădit, sub scutul unei semnături false, însăşi învăţătura ortodoxă. Altul care încerca să pună dreapta învăţătură în topicuri, sătul de linguşeli şi înţepături aberante, a tras discret pe dreapta.

3. Sunt pagini întregi cu aberaţii şi cu inovaţii stupide care aparţin unor semnatari aşazis ortodocşi. Şi aceşti oameni, care o comit de ani de zile fără ruşine, susţin ba voalat ba direct adulterul, avortul, eutanasierea, drepturile homosexualilor, feminismul, uciderea reflecţiei personale, retezarea imaginaţiei şi a cugetării (aşa au priceput ei textele Părinţilor despre imaginaţie şi gândire), belirea ţării şi a neamului. Adică exact invers decât a făcut Mihnea.

4. În loc să se ceară argumente şi să se arate contraargumentele, critica ortodoxistă bagă pumnu-n gură legîndu-se ba de apartenenţa confesională a interlocutorului, ba de mărturisirea lui, ba de semnătură, ba de nume. O agresivitate primară.

Mihnea Dragomir, care nu s-a sfiit să prezinte şi să laude confesiunea de care aparţine, fiind de multe ori acuzat de prozelitism, a fost un model pentru mine în câteva privinţe:
a) o gândire limpede şi bine organizată, un spirit informat, uneori la detaliu de fineţe;
b) un om liber de compromisurile cu mediocritatea şi prejudecata; un adversar consecvent al băbismelor şi misticismelor;
c) un spirit ludic, lucru rar în lumea tolomacă şi crispată în care trăim;
d) un doctor care şi-a expus cunoştinţele în dar, fără să facă valuri pentru serviciul gratuit;
e) un excelent condeier, capabil să dea lecţii despre scrisul limpede şi curgător, plin de viaţă, sugestiv şi pe alocuri fermecător;
f) un bun creştin, care a ajutat pe unii aflaţi la necaz, fără să pretindă nimic în schimb, nimic necuviincios sau mercantil;
g) în fine, un bun cunoscător al Scripturii şi al Bisericii, mai bun ca majoritatea celor care au scris pe aici.

Sunt multe calităţile evidente ale acestui om. Că uneori pare lăudăros şi încrezut, treacă-meargă. O iau ca opţiune de stil literar, pur şi simplu. Apoi să ne reamintim că în afară de cei curăţiţi întru totul, mai tot omul bogat are oareşce mândrie care-l urmează ca umbra. Şi cred că Mihnea este conştient de asta şi lucrează, în felul lui, să-şi sporească nobleţea. Harul Domnului fie cu el!

Urât îmi e de săracii care se laudă cu sărăcia lor, de parcă-ar fi virtute, iar nu beteşug. Iar Mihnea, pentru câtă sclipire a lăsat pe forum, merita măcar o vorbă de compasiune, de înţelegere omenească măcar. A primit ironie şi reproş. Răzbunări personale de la pravoslavnici.

Nu comentez banarea lui Mihai, a dorit-o cumva, se pare. Semnătura aceea a fost o mare gafă, impardonabilă, cred eu. M-am alăturat lui Dragoş, deunăzi, iar Mihai a schimbat semnătura. Dar găsesc că atitudinea lui Mihnea, catolicul şi semenul nostru, e justificată. Ca om vorbesc, dacă mi se permite această îndrăzneală în aerul ortodoxist şi făuritor de acatiste al acestui forum.

Un articol excepţional, propus de Marcel_Ionut, tâlcuieşte mult mai bine semnificaţia conflictului permanent dintre anumiţi oameni de pe forum.
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...etelor-tinere/

Rugăciunea linişteşte furtuna din noi
 

Fugi la rugăciune şi vei linişti îndată această mişcare fără rânduială dinlăuntrul tău.

Când ţi se întâmplă o ispită sau te întărâtă vreo vorbă spusă împotriva ta, pentru ca să-ţi întorci mânia împotriva unui om, sau să scoţi un ţipăt nearticulat, atunci aminteşte-ţi păcatul pe care acestea îl atrag, fugi la rugăciune şi vei linişti îndată această mişcare fără rânduială dinlăuntrul tău.


(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, p. 136)

Am scris aici despre acest lucru: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=152
Din pacate cand pleaca un ortodox nu se plange aproape nimeni, mai ales daca nu avea si conceptii moderniste.
Parteneri de dialog sunt cei ce si discuta civilizat, de exemplu domnul Mihnea, in schimb nu toti eterodocsii se comporta asa. In trecut pe forumul catolic dl. Mihnea a mai spus ca renunta apoi a revenit la scurt timp.

Ioane,prietene,de ce esti trist?Erau odata ca niciodata doi prieteni care pe o vreme secetoasa strabateau desertul.Ei isi tot povesteau unul altuia multe si ca de multe ori in astfel de situatii au ajuns sa se certe.Unul dintre ei furios i-a tras celuilalt o palma in focul disputei.Cel lovit nu a spus nimic ci s-a aplecat si a scris pe nisip:,,Azi prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept".Ajunsi la o oaza si vrand sa faca o baie pentru a se racori,cel lovit a alunecat si era sa se inece.Prietenul sau a sarit dupa el si l-a salvat.Dupa ce si-a revenit cel lovit a luat o piatra si a inceput sa scrijeleasca cu ea pe o stanca din apropiere:,,Azi cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viata".Celalalt l-a intrebat:,,De ce prima data,cand te-am lovit,ai scris pe nisip si acum pe stanca?".Celalalt i-a spus:,,Cand cineva te raneste fapta lui sa o incredintezi nisipului,de unde vantul iertarii o poate sterge.Cand insa cineva iti face un bine sa sapi asta in stanca pentru ca nici macar timpul sa nu stearga asta".

. . . continuare
 

Aminteşte-ţi de nedreptăţile tale!


Când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Pentru liniştirea sufletelor voastre, găsesc de cuviinţa să vă amintesc cuvintele evanghelice ale Domnului însuşi: „Dacă cineva te va lovi peste obrazul stâng, întoarce-l şi pe cel drept”. Adică, atunci când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Şi pentru a primi iertarea greşelilor noastre trebuie să iertăm nedreptăţile şi supărările făcute nouă de către cei din jurul nostru, ţinând minte cuvintele Domnului Care spune: „Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl Meu cel din Ceruri vă va ierta greşelile voastre; iar dacă nu veti ierta oamenilor din inima voastră greşelile lor...”.
Groaznic și înfricoşător este acest cuvânt! Să ne străduim să împlinim ceea ce ne cere Cuvântul lui Dumnezeu, şi să renunţăm la pretenţiile noastre iubitoare de sine, care caută dreptate omenească. Într-un cuvânt să ne îngrijim ca să nu se refere şi la noi mustrarea apostolică: „Căutând să aşeze dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu nu s-au supus”.
Iar adevărul lui Dumnezeu stă în faptul că atunci când suntem „loviţi peste obrazul drept” să ne amintim faptele noastre din cealaltă parte.
Pace vouă!


(Sf. Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia ceștină, p. 158)

Cristi eu am vazut in viata asta,in lumea asta mare,asa a randuit Tatal nostru,nici un fir de iarba nu se misca fara voia Lui,lucruri pe care daca le-as povesti nu m-ar crede nimeni.Nu stiu cat am inteles eu din ele dar de un lucru sunt sigur:cine iubeste mult este un suflet caruia i s-a iertat mult.Are parintele Paraian o predica numita ,,Porunca iubirii".Sa o cautati,merita citita.Mare dovada de iubire fata de un suflet este sa ierti palma si in loc sa-l judeci pe el te cercetezi pe tine,sa-l lasi pe Dumnezeu sa-ti vindece rana si multi carbuni incinsi se aduna asupra capului lui daca nu intelege iertarea ce-i este data de unde vine.Nu mai fiti tristi,asa spune si parintele Paraian in aceea predica,aveti rugaciunea la dispozitie si lupta impotriva raului cu tot a pus si pune Cel de Sus in voi,in mare lui iubire sfanta fata de om,ca sa-si implineasca menirea.Dupa cum spunea cineva ura nu poate fi invinsa decat de o dragoste mai mare decat ea.Tare frumosi sunteti cand va sprijiniti unii pe altii in incercari,cand fiecare are un cuvant bun sau un gand bun.Nu mai fiti tristi si suparati,singuri sau abatuti,impreuna sunteti un singur trup,in care fiecare parte nu poate fi bucuroasa cand una este trista sau sufera.Dumnezeu sa va calauzeasca pasii.

Asa este prietene , asa este , sunt convins de cele scrise de tine , caci le-am simtit si eu pe pielea mea , si niciodata nu am mai tinut supararea in mine , si am schimbat ranchiuna si gandul rau in iubire si mai ales iertare , cautand sa ma pun in locul celui osandit . Sunt multe de spus , dar Parintele Paraian si Galeriu au vorbit cel mai bine despre iubire , iertare si nu numai , dar iertarea este capitala in mantuirea noastra , caci fara ea toate sunt in zadar , pierdere de timp si nimic mai mult !

Dragă Mihnea, dacă mai citești pe aici, poate te răzgândești și renunți la postul ăsta de un an de zile. Eu zic că o să ți se simtă lipsa aici pe forum, nu se poate spune că nu ai avut un aport substanțial în multe privințe, pe multe (sub)forumuri. Și poate că și tu la rândul tău o să ne simți lipsa, măcar unora dintre noi. Doamne ajută!

Mihnea, contributia ta face cit jumatate de forum. Imi pare rau daca te-am suparat cu atitudinea mea, dar, pentru mine, alegerile spirituale intre "ofertele" compilate de altii sunt cam echivalente cu a alege intre, de exemplu, logarea pe MATE+Compiz sau KDE3 (DragosP si AlinB pot explica mai clar decit mine la ce ma refer). La mine asa e. Nu ai ce imi face, doar Dumnezeu ma poate salva de la betesugul privirii lumii prin lentile exclusiv livresti si logice. In cercul meu sunt poreclit "debian unstable", cred ca te-ai prins, ca si altii de altfel, de ce.
Domnule profesor Ioan Cezar, aveti dreptate in mare parte. Doar ca banarea lui Mihai este exagerata. Paote si datorita profesiei sale, a intrevazut, in multimea de cazuri rezolvate de la bara, niste adevaruri despre natura umana, pe care nu le poate defini si incadra ca dvs., sau formula ca un duhovnic induhovnicit, dar le poate simti si urma. A ales sa imbratiseze un cadru mai larg decit ce numesc eu "eticheta confesionala {sau politica, sau profesionala, etc., dupa caz} autoaplicata borcanului uman". Ironia soartei, sau, cum ar zice Mihnea, "umorul lui Dumnezeu", face ca eu sa trec la atitudinea lui Mihai de anul trecut, ba chiar cu asupra de masura. Il admir ca a avut acest curaj, inaintea mea, desi atunci staruiam sa se intoarca la credinta afisata. Din nou, daca si flip-flopul meu filosofic l-a scirbit pe Mihnea, imi cer, public si smerit, iertare. Nu pot fi altfel. Deocamdata, cel putin.
Nu cred ca am inteles, totusi, fraza cu "saracii care se lauda cu saracia". Ma simteam oarecum vizat. Pentru mine saracia nu e nici betesug, nici virtute. E ceva care mi s-a intimplat, apoi am scapt de ea, apoi iar s-a intimplat, apoi iar sunt pe cale sa scap de ea, cu voia lui Hashem. Si nu, nu vreau sa fiu bogat, in sensul "sa ai mult mai mult decit ai nevoie". Mi s-ar urca la cap. Ma cunosc prea bine. Prefer intotdeauna autodistrugerea decit coruperea.
Apreciez atitudinea deosebita a d-lui Cristian, precum si a tuturor celorlalti.

Ai scris foarte frumos despre Mihnea. I-ai vazut partea pozitiva. Ce bine ar fi daca s-ar scrie (nu numai tu, dar si altii) la fel de frumos si despre altii de pe forum! Sa gasim in fiecare si partile pozitive.

Si ma intreb de ce reusim sa fim buni si blanzi cu omul numai atunci cand anunta ca se retrage de pe forum? De ce in rest este mereu atata critica?

Am citit si articolul din link despre educarea tinerilor. Eu cred ca este valabil pentru toti. Nu stiu de ce numai de tineri trebuie sa avem asa grija.
Si de altii care sunt obositi sufleteste, care au nevoie de mangaiere si incurajare trebuie sa ne ocupam.

Mi-a placut foarte mult acest fragment:

Daca nu vei deprinde simtaminte firesti, omenesti si crestinesti, si nu vei invata sa privesti viata la fel cu micul David - cu simplitate, bunatate, caldura si iertare - atunci toate scrierile duhovnicesti ortodoxe nu-ti vor fi de nici un folos”[2]. (Pr. Damaschin, „Friends, Byzantines, Countrymen”, in The Orthodox Word, nr. 137, 1987, p. 316)

Sursa: Război întru Cuvânt (http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...etelor-tinere/ )

Este exact ceea ce spun si eu. Adeseori vad pe forum chiar si pe cei foarte tineri care vin cu citate grele, teologice, sau alte carti de specialitate, cu lectii bine invatate, dar le lipsesc trairile firesti, normale, omenesti, intocmai ca in citatul de mai sus.

Inainte de orice trebuie sa nu uitam nici un moment sa fim oameni si sa traim sentimentele firesti si omenesti.

In ceea ce-l priveste pe Mihnea, este alegerea lui. A mai avut el astfel de tentative si a revenit.
Nu stiu ce a fost cu banarea acelui user si ce avea scris in semnatura de a deranjat atat.
E bine ca exista si solidaritate pe forum. Vad ca la catolici functioneaza...:39:
Mi-a placut si pilda cu omul lovit si scrisul gandului lui pe nisip, respectiv pe piatra. Bine ar fi sa putem sa facem asa, dar de multe ori se intampla exact invers, pentru ca durerea nedereptatii este mai mare decat recunostinta.
Este tot ceva omenesc, se vede.

Totusi sa nu facem acum din acest fir unul de ridicare in slavi.

P.S. Si eu ma retrag de multe ori pe anumite perioade si scriu mult mai rar decat inainte. E mai bine asa...

Wow,prezenta catolica pe forum risca sa fie sublima dar sa lipseasca cu desavarsire.Neoprotestantii (Trice l-a rupt pana si pe Bruce Willis la cat de ,,die hard" a fost)sunt deja amintire,musulmani sau evrei poate doar in poze,ateii si-au luat si ei campii,mai sunt eu,florin oltean(o combinatie intre credinte orientale si crestinism cred)si vivi care este neincadrabil in orice categorie,fiind un fel de pasarea paradisului.Inseamna ca,spre implinirea dorintelor colective,forumul are un procentaj de 99,999 la suta ortodox.Adica nu se va mai certa nimeni cu nimeni,oponentii au disparut si sa te certi in lipsa tine de psihiatrie,iar toata lumea se va apleca, finalmente,spre subiecte ortodoxe de interes precum patristica (am si eu o idee fixa).Ii deplang pe dragii de troli,cu nspemii de conturi si personalitati,carora le ramine varianta lui Diogene cu butoiul.Ii mai deplang si pe cei care-si facusera drept unic scop in viata lupta teologico-martirica cu aghiuta din partea,de preferat,vestica a Europei,acum le ramine fie sihastria,fie curatarea ortodocsilor prea moi pt cauza ori o invazie a taramurilor de dincolo de Nadlac.In fata acestei realitati de necontestat nu pot decat,tiptil-tiptil,sa o iau spre munti,pana numa trezesc cu admiratori cu furci,topoare si faclii.Din cand in cand o sa mai trag cu ochiul dupa un trunchi de copac,ciulind urechile la primul semn de pericol.La revedere lume cruda :)) Florine,tu esti in zen iar Vivi deja in Nirvana asa ca veti tine voi steagul sus in continuare.Succes!

Frate, ai un umor delicios. Eu sunt ancorat in sfirsit in credinta mea personala, cea care mi-a fost ca umbra tacuta, chiar cind incercam sincer si din toata inima sa fiu un bun credincios al credintelor oficial-compilate. Chestia "oficiala" cu care seamana ea cel mai mult este reconstructionismul pagin cu influente vikinge. Am aruncat ura peste bord definitiv, inclusiv ura contra "spalacitilor"; iarta-ma ca i-am numit asa (multumesc fratelui MihaiG si formatiei Turisas, scenei de metal nordic in genere, ca mi-au deschis ochii si inima catre splendida spiritualitate occidentala si nordica precrestina, primul rational, ceilalti pe calea sublimei lor muzici). Niciodata nu am avut mai multa pace interiaora c aacum, desi, cum am scris si pe alt topic lui Mihnea simt o tristete, anume acea de a nu putea sa fiu un prieten adevarat pina la capat. Incerc chiar si sa renunt la meciul semiamical cu bunul umorist si ortodoxul exemplar DragosP pe tema luptei de clasa, eu fiind logic intelectualul proletar, care spune "Frontul Rosu" in gind ca pe mantra. :) Insa, sa stii ca va fi ca in filmele americane, in care fie aia buni, fie aia rai, crezuti total macelariti, se refac miraculos si mai e un ultim cadru cu ei, ridicindu-se din cenusa. Mai exista, de partea catolica, d-ra Noesisaa si d-na nutucutu, pina la intoarcerea Papei, pardon a lui Mihnea, din exil cu ajutorul normanzilor. Iar eu, cu exceptia cruciadelor si arderilor ereticilor, fapte/concepte pe care le detest visceral, si pe care le-as condamna si daca as pleca inapoi in timp, nu voi scuipa unde am lins. O BC cu zero orgoliu autoritar si cit mai putine cai lumesti de atingere a obiectivelor spirituale s-ar apropia mult, pina la identificare, de crestinismul perfect. Sincer.
Si stai linistit, frate, nimeni nu va veni dupa tine cu furci si topoare. Esti unul din stilpii ratiunii si credintei deopotriva pe acest forum. Si sper sa nu pleci. Noi rasaritenii si voi occidentalii suntem ca inima si mintea: avem nevoie unii de altii, chiar mai uniti decit sunt fratii gemeni, spre a fi intregul zbuciumatului om european.
P. S. Nu cred ca forumul va intra pe bune in acalmie discursiv-dialogala. Ia sa se intoarca fanaticii geocentristi sau altii din aceeasi specie, si sa vezi distractie; singele virtual va curge girla; vorba din Star Wars "there're heroes on both sides".
P. P. S. Off-topic: Exista Biblia in gaelica?
P. P. P. S. Adevarul e ca ar fi minunat si ideal ca Mihai sa se reintoarca pe forum. Echilibrul sau, dragostea lui de adevar, sunt efectiv ca diamante greu de gasit. Deasemenea, ar fi ideal si minunat sa renunte Mihnea la acest exil. Frate, zi-le normanzilor sa te aduca inapoi la Roma, chiar daca treba sa ii dea foc.
Mihai si Mihnea, daca cititi aceste rinduri, va rog, intoarceti-va. E nevoie de oameni ca voi aici.

E riscant, pentru că omul lăudat poate cădea în ispită. Să nu ispitim pe aproapele, parcă așa se zice.

Deci mai bine să nu scriem frumos despre alții și să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i răsplătească în ascuns.

Contributie la ce? la criticarea Ortodoxiei credinta de unde a plecat?

Doamna Hartford stiti ca imaginea pe care o aveti drept avatar este o imagine pietist-catolica a Maicii Domnului care,dpdv ortodox,nu are nici o treaba cu iconografia ortodoxa? :) Stiti ce mi-se pare nedrept? Daca Mihai a fost banat pentru un citat despre un fost patriarh,considerandu-se ceva jignitor,atunci,intreb si eu,de ce nu au fost suspendati si cei care,direct,l-au facut pe actualul patriarh in toate felurile(mason,ecumenist)fara ca cineva sa fi stabilit asta?Sau cei care,mai ales fata de penticostali,au avut atacuri direct la familiile acestora cand asa ceva este clar in afara regulilor forumului?Si as mai avea destule.Daca tot se aplica o masura atunci judecata sa fie la fel,asta este tot.Cat timp ai un forum deschis este evident ca vor veni si cei cu pareri contrare,la fel cum alti ortodocsi merg pe forumuri catolice,de exemplu.Daca nu vrei pareri diferite atunci faci forum cu circuit inchis doar pt ortodocsi,precizand clar asta si nu te va mai deranja nimeni.Mie mi-se par lucrurile foarte simple.

Hehe. Se pare ca unii nu cunosc nici macar definitii de stil care diferentiaza proprioa credinta de a altora.
Nici eu nu sunt de acord cu Mihnea. Da, sustineam si voi sustine principiul ierarhic, cu conditia sa fie meritocrat. Indferent ca se cheama Papa, pastor, episcop, muftiu, Mare Preot, patriarh, catholicos sau maphryono: "omul care vorbeste cu Dumnezeu", sacerdotul, este aici, in rasa umana, din vremuri pentru care istoria nu are nici macar aluzii.
Da, cruciadele au fost batjocorire a credintei, de chiar cei care conduceau institutia "divino-umana". La fel, arderea ereticilor pe rug, sau legalismul timpit. "Stapinii", de fapt dusmanii unei lumi din ce in ce mai controlate nu au nevoie decit de o singura miscare pe tabla de sah: sa infiltreze un Papa, un Dalai Lama, un Patriarh Ecumenic, etc. Cind am vazut ca, de fapt, "linia" unui Papa hotaraste totul, cind Mihnea isi exprimase convingerea ca noul Papa va fi cel de care este nevoie, am realizat aceasta. Imaginati-va un stat global, in care "Papa" predica maselor supusenia fata de autoritatea globala: oile umane se supun. Nu e nevoie de paranoia cipurilor: orice om are un pret. Chiar si/mai ales cei de pe tronurile deciziilor vizibile. In vremea unui Papa, sa fie tolerate bat de joc gen bufoni la ritualul divin, iar a altuia, nu. Bineinteles, credinciosul se supune amindurora.
Ascultarea este seentiala. Dar, fata de Maestru. Duhovnic. Ierarh. Spuneti-i cum vreti, dar acel om trebuie sa dovedeasca ca merita. Nu ca e tare fiindca postul lui il face asa. E ridicol. Si, mai ales, primejdios: intrega specie poate merge in sclavie.
Masele sunt amorale: latrau de placere cind erau intaritate, relicvolatru si eclesiolatru, la cruciade, si latrau de placere, eclesiocid si relicvoclast, cind preotii erau ucisi si aruncati in Loire, ca de, "revolutionarii" le promiteau "libertate, egalitate si mai ales fratie".
Doar omul induhovnicit, si cel pe care Divinitatea ii aduce linga el sunt ancorati ferm in definitia umanitatii. Masele, nu, despotii, fie ei in sutana, nu.
Insa, dupa cum a zis, omul si medicul Mihnea merita nu doar respect. Merita cea mai profunda admiratie si pretuirea nobletii. Il cunosc personal si sustin cu tarie cele afirmate. Chiar daca credintele facute de altii nu mai inseamna pentru mine nimic, si nu vor mai insemna, pina la sfiristul existentei mele terestre. Oameni in nevoie au fost ajutati de el. Fie si cu un simplu sfat, sau chiar o consultatie. Asa incit contributia lui, chiar face cit jumatate de forum.
Un prieten imi spiunea deseori sa folosesc metoda lui "ce ar fi daca"... E un fel de reductio ad absurdum, dar ajuta la a limpezi perceptia asupra multor lucruri. In cazul de fata, daca eu si el am trai in Evul Mediu, probail ca ar ajunge medicul Papei, iar eu, probabil as incerca sa asasinez orice Papa care a proclamat cruciade sau a ars eretici pe rug. Fei si aceasta diferenta, pune clar in lumina incompatibilitatea mea cu anume fel de a crede, nu doar cu credinta in sine, fie ea crestina sau nu, catolica sau nu.
Inca ceva: cind un om este absent, e de bun-simt sa nu fie porcait. E valabil si pentru Mihnea si pentru Mihai.
Bunicul meu a fost avocat, si asemeni lui Mihai, genul de om si avocat care pune mai presus spiritul dreptatii vii de litera justitiei moarte. Diferenta dintre dreptate si justitie e precum dintre un om nascut si o clona. De asemenea, i-am citit postarile si am vorbit mult cu el. Este interesant, dar, pe acest forum, am invatat cel mai mult de la trei oameni, unii din ei foarte diferiti de mine si de credinta mea (de care n u dau socoteala cum este si care este): AlinB, MihaiG/Erethorn, si Scotianul.
Asta e tot ce am de spus.

Cand intri pe site totul este foarte frumos si interesant,bravo celor care au realizat acest lucru.Insa cand intri pe forum lucrurile se schimba radical,una este ce se posteaza pe site si altul este felul discutiilor de pe forum.Si atunci permiteti-mi sa va intreb: care este realitatea, cum inteleg oamenii credinta,este cea din articole sau din discutii?Care este realitatea? Sau site-ul este pt multi doat holul pt deversatea de pe forum pt ca,sincer,sunt diferente foarte mari,par doua lumi foarte diferite.