Care, dom'le ? O lista, ceva ? Nu, texte: asta ati invatat de la comunisti, asta debitati neobosit. Pana cand, Catilina ?

De Giordano Bruno ati auzit ? Patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan-Paul II, și-a exprimat "profunda durere", regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno!

De Nicolaus Copernic , ale carui scrieri au fost condamnate de Biserica Catolica, ati auzit ?

De Galileo Galilei ati auzit ?

Dar dincolo de aceste mari nume, inchizitia se face vinovata si pentru condamnarea la moartea si executarea unor oameni simpli, pentru invinuiri absurde- in aceea epoca, era suficient ca un vecin care te ura sa duca un denunt secret la inchizitie, in care sa te acuze in mod evident absurd de vrajitorie, ca sa fii condamnat la moarte!

Apoi inchizitia a fost utilizata si ca o arma politica de diversi regi sau imparati din epoca medievala, pentru a scapa de adversarii politicii!

temele sunt pt a fixa si exersa noile continuturi si notiuni. Si in homeschooling trebuie aplicate aceste metode de fixare.
poti face asta si daca merge copilul tau la scoala; cine iti interzice sa nu-i oferi si altceva fata de ceea ce e indrumat sa cerceteze la scoala?
poti sa o faci, iti interzice invatatorul sau profesorul sa trimiti copilul la scoala vocationala sau la diferite cluburi?
chiar? motiv mai pueril nu puteai gasi. Hai sa dormim toti pana la amiaz, ca ne pica totul din cer.
cine te obliga? ha ha ha ha....ha; mai gandeste-te.
se tot schimba pt a ca se adapteaza in continut noilor generatii...
ooo, si cum o sa te confrunti!

Avantaje mai puerile n-am citit nicaieri. Expui ca si cum invatamantul iti interzice sa te mai ocupi in vreun fel de copilul tau.
Din nefericire, gandesti ca majoritatea parintilor: daca va trimiteti copiii la scoala nu mai aveti datoria morala de a va ingriji de educatia lor. "'de aia te trimit la scoala, sa te educe aia". Nu asta e scoala si educatia!

Nu cred ca scoala acasa ar reprezenta o alternativa viabila!

Intradevar, problemele din sistemul de invatamant romanesc de astazi sunt foarte mari (si cred ca in anii 90 eveam un sistem de invatamant mai bun, iar legea educatiei din 1995 a fost destul de buna si trebuia pastrata), insa un copil este bine sa creasca tot impreuna cu altii copii, sa invete tot in sistemul public de stat de educatie!

Ca si organizare, as vedea astfel un invatamant de stat

-In primul rand, pentru ca un copil sa se poata bucura de copilarie, renuntat la inovatiile aparute in ultimii ani, cu absurditati de genul clasa 0, sau cu fortarea invatarii unor discipline, la varste mult prea mici!

-Gradinita nu trebuie sa fie obligatorie (cum ne era obligatorie nici inainte de 1990), iar la gradinitii copii sa invete in primul rand sa socializeze intre ei, sa invete deprinde practice de baza, sa se joace, etc!
Dar renuntat la absurditatile de genul ca la gradinita deja sa-l obligi sa invete sa scrie sau sa citeasca, ori chiar sa inceapa sa invete o liba straina.


-Apoi scoala generala de 8 clase sa fie obligatorie. In clasele 1-4 sa invete lucruri de baza (a scrie, a citi, operatiuni matematice elementare, cunostiinte generale despre istorie, geografie, biologie).

In clasele 5-8 sa invete lucruri care tin de cultura generala, si pe care orice om, indiferent de meseria care o va practica in viata, trebuie sa le cunoasca.

-Apoi dupa terminarea celor 8 clase obligatorii, fiecare elev sa aleaga o anumita specializare, in functie de aptitudinile si inclinatiile sale

-Daca are aplecare sau pasiuni spre o anumita meserie practica, sa fie indrumat sa faca o scoala profesionala ori liceu industrial. Din pacate astazi invatamantul profesional in Romania este la pamant, fiind o criza acuta de meseriasi (instalatori, electricieni, sudori, fierar-betonisti, etc).

Invatamantul profesional trebuia complet reorganizat, astfel incat in scolile profesionale sa se puna accent pe instruirea practica a elevilor in meseria respectiva (dar pentru asta trebuia dotate acele scoli profesionale cu utilaje de specialitate si schimbata complet programa scolara. De exemplul, daca un elev , dupa terminarea celor 8 clase obligatorii, vreia sa se califice in meseria de electrician-constructor, apoi el trebuia ca cel putin 6 ore/zi sa stea pe santier, sa invete practic meseria, si nu in sala de clasa).

Nu stiu cum este in Franta de exemplul si cum sunt instruiti elevii care vor sa invete o meserie, si cat accent se pune acolo pe instruirea practica a acestora.

O alta masura pentru dezvoltarea invatamantului profesional care s-ar putea adopta, ar fi si organizarea unor scoli profesionale in comun de ministerul educatiei si de unele companii nationale (Hidroelectrica, Transelectrica, Romgaz, Transgaz, Nuclearelectrica, CN Posta Romana, CN Radiorelee, CFR-SA-Infrastructura, SNTFC-CFR-Calatori, SNTFC-CFR-Marfa, Tarom, Administratia porturilor si canalelor navigabile, Romatsa, etc), in care numarul de elevi scolarizati sa fie strict in functie de necesarul de personal operativ al acestor companii nationale, astfel incat, dupa terminarea acelei scoli profesionale, elevului respectiv sa i se poata asigura si locul de munca in cadrul uneia din aceste companii nationale, asa cum se asigura inainte de 1990.


-Daca elevul respectiv are un anumit talent literar, muzical, sportiv, etc, atunci sa fie indrumat, dupa terminarea celor 8 clase obligatorii, sa dea la un liceu vocational (muzical, sportiv, etc)


-Daca elevul respectiv are inclinatie spre studiu, atunci sa fie indrumat sa faca un liceu teoretic si apoi o facultate.

Si foarte important- in sistemul public de invatamant de stat din Romania, sa li se explice elevilor si sa li se insufle valorile familiei traditionale (formate dintr-un barbat si o femeie), a moralitatii si bunelor moravuri, a respectului fata de ceilalti oameni, a importantei familiei ca celula de baza a societatii, etc!

Da, însă nu la niveluri duse pînă la exagerare. Ești la curent cu dificultatea temelor pe care le primesc elevii, chiar de la clasele primare, în special la mate? Poți tu să memorezi textele de la biologie, geografie și istorie din manualele de liceu? Comentariile interminabile de la română?

După ce vei vedea cum nici tu, nici copiii tăi nu veți mai avea timp nici de odihna necesară, să te văd atunci cum vei mai dori și altceva în plus față de ceea ce e obligat elevul să facă pentru la școală.

Să presupunem că vei găsi o fereastră pentru a-i cultiva talentul. Permanent, constant, periodic - altfel nu se poate. Plus lecțiile și ce mai e de făcut. Ce se va alege de copilul respectiv după cîțiva ani? Va rezista el cu brio la tot acest program dus la limită? O să vezi, te vei convinge singur.

Papi, sînt familii cu mai mulți copii, dintre care și bebeluși. Să zicem că ai unul la școală, altul la grădiniță și un bebe de 6 luni. Scoal-o pa mama la 6:30 - maxim 7 ca să-i pregătească pentru plecare în timp util, presupunînd că tu o să-i duci. Tu n-o să reușești singur, îți garantez! Dar bebelușul are nevoie de odihnă, de alăptare la cerere, lui nu-i pasă că ceilalți au program. Ce să mai zici de familii cu 4 sau 5 copii?... Eventual care locuiesc în două camere sau în condiții modeste. În sfîrșit, există tot felul de situații pe care tu nu ți le imaginezi sau nu te gîndești că se poate și altfel decît în cazul tău.

Să mă gîndesc la ce? Spune-mi cine-i va lua de la ore la amiază dacă părinții lucrează. Moș Crăciun?

Dacă s-ar adapta la modul corect, lent, avînd o stabilitate în timp - da! Dar se pare că nu ai auzit de maualele alternative și de marea varză din eduacție care se perpetuează de vreo două decenii încoace.

Sistemul nu-i lasă timp copilului să aibă o copilărie. Îi cere să aibă neapărat o memorie excelentă, încă de la clasa I. Nu-ți lasă timp pentru altceva decît toceală și multe exerciții și probleme din culegeri.

Așa ți se pare ție că gîndesc eu? De unde concluzia asta?

De fapt primul și cel mai mare avantaj al unui copil școlit acasă este că nu e rupt de mama și de familie de la o vîrstă fragedă. Dacă ar merge la școală de la 10-11 ani mai înțeleg, dar să-l smulgi de la 3 ani ca să-l instituționalizezi pentru că mama trebuie să meargă la serviciu - asta e strigător la cer!

Sigur că socializarea este obligatorie, dar participarea într-o colectivitate de genul claselor de la școală ar putea să înceapă un pic mai tîrziu, cînd omulețul e puțin mai copt, mai pregătit pentru competiție și pentru întîlnirea cu răul din societate, fie că vine din partea colegilor, fie din partea cadrelor didactice.

La modul cel mai sincer, dacă aș putea aș face clasele primare acasă și i-aș înscrie într-a V-a în învățămîntul de stat. În timpul ăsta aș vedea dacă ni se potrivește metoda și, dacă nu, încercăm să-i înscriem înainte de gimnaziu.

Problema e că nu știu de pe acum nici cît de inteligenți sînt copiii, nu știu dacă vor putea trece de acele examene de echivalare, nu știu nici în ce constă ele, la ce obiecte se dau, nu am întîlnit concret oameni care eventual au venit din străinătate în România pentru a-i adapta pe ai lor la sistemul nostru public.

Deci deocamdată alternativa ȘA cade, însă mai e timp de meditat pe tema asta.

Lasa-i, domle, pe ultimii doi. Copernic a fost preot catolic. A fost inmormantat cu onor, in altarul bisericii pe care a slujit-o.

Galilei a fost prieten cu papa. A murit in patul lui, intr-un palat.

Vorbim de: sau despre ce vorbim ? Asta afirmati in mod gratuit, nu ? Prin urmare lista pe care ati furnizat-o de "mari oameni de stiinta asasinati de inchizitie" este urmatoarea:
1. Print "Giordano Bruno"
2. Goto 1
3. Run.

Acuma, presupunand ca Giordano Bruno a murit asasinat si ca autoarea asasinatului este Inchizitia, ramane sa ne spuneti prin ce anume Giordano Bruno a fost "mare om de stiinta". Succes in demonstratie !

Intr-adevar. Problema ridicata insa de copii si parinti este cantitatea - prea mult timp consumat cu temele. Poate ca programa e prea incarcata, sunt prea multe obiective de atins. Si daca invatamantul se vrea formativ iar nu mai ales informativ, atunci cred ca merita regandita problema temelor. Apropos, la Constanta tocmai se deruleaza experiment pedagogic - copiii nu mai au teme. De vazut rezultatele!...:)
Iarasi se pune problema timpului, a efortului, a resurselor limitate.
Uneori, noi ne intrebam cum rezista copiii care lucreaza, practic, din zori in noapte: teme, scoala, club, cerc etc. De joaca in aer liber nu prea mai e timp. Si apoi mai vine si tentatia computerului, televizorului etc. Curios ca daca nu se tin "la zi" cu noutatile din sfera desene animate/jocuri, apare fenomenul marginalizarii in grupurile de elevi.
Da. Aici intervine si presiunea de pe piata de munca, finalitatea tot mai competitionala etc.
In definitiv, pentru ce pregatim copiii? Ce fel de adult voim sa "producem"? Imaginati-va o lume in care baietii se ocupa cu ogorul si cu alte cateva activitati casnice, in limita vechilor practici de la noi. Cum ar trebui sa fie scoala, in acest caz? Din pacate tendinta nu e spre cultivarea tarinei si spre activitatile traditionale, ci spre supratehnologie si comert.

O problema ar fi ca apare adeseori un conflict intre influenta parentala si activitatile scolare. Alte valori, tendinte, practici. Alta filosofie de viata. In acest caz greul cade pe copil, el fiind silit sa impace cumva cele doua medii educogene - familia si scoala. Adesori nu reuseste s-o faca si e silit sa se chinuiasca, sperind ca va veni ziua cand va scapa si de scoala si de familie. Abandonul, fuga sunt o amenintare concreta. La care se adauga, mai des, diverse forme de imbolnavire.
Problema care ramane mereu de discutat este idealul educational. Dar nu stiu ca in istorie sa fi fost prea des un acord in acest sens. Probabil, in mod fatal, suntem siliti sa ne razboim pentru promovarea unui ideal sau al altuia si sa purtam o suferinta cronica datorata galcevei generalizate.

Sa nu confundam doua lucruri: invatamantul la distanta si scoala acasa. Invatamantul la distanta este forma acreditata. Fiica mea nu are de dat niciun examen de echivalare, fiindca face invatamant de stat, acreditat, doar ca il face la distanta. Va intra direct in bac. Exista si invatamant particular acreditat si la distanta. Nici la aceia nu e nevoie de echivalari, si ei intra direct in bac.

Scoala acasa este o forma improvizata si neacreditata de scoala, in care parintii functioneaza pe post de profesori. De aici, necesitatea echivalarilor. Este si aceasta o forma larg practicata de catolicii traditionalisti, in care mai multe familii coopereaza si constituie mici clase. De exemplu, eu as putea preda biologia si chimia fiului meu, Ioan. Un confrate din parohie, care e inginer, ar putea preda matematica si fizica fiului lui, Hugo. Si atunci, ne asociem. Eu predau biologia si chimia fiilor nostri Ioan si Hugo, iar el le preda mate si fizica, in timp ce eu am partida de bridge. Ne asociem cu o a treia familie, unde mama e arhitecta si le poate preda desenul si istoria artei. De regula, intra cam intre 4 si 6 elevi in aceste mici clase de homeschooling. Oficial, ele nu tin de parohie, fiindca ar fi prea complicat din punct de vedere birocratic sa se ceara acreditare pentru fiecare asemenea microgrup si inspectoratul ar incepe sa puna tot felul de conditii: cerinte gandite pentru scoli, nu pentru case de oameni. In practica preotul sprijina astfel de lucruri: el face vorba, el imi spune "vedeti, doamna X e arhitecta, a mai facut asta cu fiul ei care e student acum, vorbiti dv sau sa vorbesc eu ?". De multe ori, pune la dispozitie sala de cateheza, care tot sta degeaba o gramada de timp.

Mai exista si forme mixte. Copilul merge la scoala, iar parintii fac un fel se seminarii la sala de cateheza despre ce au facut la scoala, ce au priceput si ce n-au priceput, etc. Presupun un efort mai mic din partea parintilor, fiindca se fac una sau doua ore pe zi, ca si complemente ale scolii, iar copilul poate veni la toate sau numai la unele.

Asa e. Motiv pentru care unii profesori prefera sa renunte la manuale. Insa e cu dus si intors, intrucat unul dintre obiectivele educatiei scolare este sa dezvolte deprinderea complexa de a lucra, independent, cu un manual. Pe de alta parte sunt si multe lucrari care insotesc manualele - afaceri ale editurilor, trebe sa le suportam...


Asa e. Ca urmare, in timp suntem siliti sa alegem. Majoritatea aleg scoala iar pasiunile din mica scolaritate trec pe locul doi. Asa s-au pierdut la noi multe capacitati, multe talente. In schimb am obtinut un lot mai serios de amatori. Poate ca e bine si asa, totusi.



Ai descris exact situatia noastra...:) Si totusi ne descurcam. Cei mari se mai ajuta unul pe altul, o mai ajuta si pe mama, iar baiatul ma ajuta pe mine in unele treburi. Foarte folositor ca au capatat micile deprinderi ale bucatariei - nu mai e nevoie, de pilda, sa le spalam noi vasele ori sa ducem gunoiul etc.

O solutie e sa angajezi o babuta...:) La noi se practica. Anul trecut, fapt amuzant: pe usa blocului, un mic anunt solicita pensionara care sa insoteasca eleva la scoala si acasa. Numai ca eleva era ... la liceu. Iar pensionara gasita a fost o doamna cu inaltimea de ...1m. O fosta artista de la Circul de Stat. Sa vezi cuplu!....:) Deci daca nu merge cu Mos Craciun, merge si cu alte personaje din basme...



Mda... Din pacate.


Un adevar ingrozitor. Probabil ca nici o faptura nu e mai oropsita azi decat copilul de scoala.
Ipoteza mea e ca multi isi vor lua "revansa" dupa incheierea studiilor. Vom avea adolescenti si mai "intarziati" decat sunt acum. Iar sotiile vor zice si mai apasat ca au acasa "n copii + 1".... Ele fiind silite sa poarte tot greul.
Anticipez ca adolescenta se va incheia dupa 50 de ani... Sau niciodata. Urmarea unor frustrari imense acumulate in copilaria furata.

Solutia pe care o vad eu ar fi o regandire a invatamantului din perspectiva familiei. Pparintii si copiii ar trebui sa aiba un cuvant mult mai ferm de spus. In definitiv, beneficiarii scolii sunt elevii, nu altcineva... Dar ceea ce vedem azi in scoli arata ca asta e mai degraba un vis albastru propulsat intr-un viitor incert...

Buna treaba!

Unul din rarele cazuri cînd ai fost de acord cu mine. Aproape că nu-mi vine să cred. :)

Dintr-a cincea elevul poate să meargă și singur la școală. Și să revină acasă. E un mare avantaj. Ar fi ideal să pot face clasele primare acasă cu ei. De fapt nu eu, ci mama lor, se înțelege...

Și voi sînteți trei? Bravo! Și noi în curînd, de aceea am descris situația așa.

Am uitat să punctez desele perioade în care copiii se îmbolnăvesc, de cele mai multe ori molipsindu-se unul de la altul. Atunci mami trebuie să-și ia concediu și să stea cu ei acasă obligatoriu, asta dacă jobul îi permite de fiecare dată.

E extrem de tentantă varianta ȘA, dar cea cu predare în limba română. Altfel nici nu mă gîndesc la ea.

Citesc ce scrieti aici si mai citesc si prin alte parti pe internet si incerc sa inteleg scoala din ziua de azi. Vad ca parerile sunt diferite.

Mai intai am o intrebare (se refera si la scoala din tara si la cea din Franta):
Programul asta de dupa amiaza, in care inteleg ca se fac lectiile de fapt, este obligatoriu?
Si in tara am inteles ca exista acum "after-school" cu masa de pranz si lectii.
Intr-adevar sunt ore cam multe pentru un copil, dar problema este ca nu au copiii cu cine sta dupa scoala, daca parintii lucreaza pana la ore tarzii (17:00, 18:00).
Pe de o parte e bine, ca sunt supravegheati si chiar si ajutati la lectii.
Dar cred ca este obositor pentru ei.

Totusi daca parintii au cu cine lasa copilul acasa, cred ca nu este obligatoriu sa stea la scoala.

Mie mi se pare greu asa un orar. Sunt parinti care isi duc/trimit copiii devreme la scoala, ca ei se duc la serviciu.
Aici, in vest mai este o problema - sunt putine scoli, nu ca in tara, la fiecare strada o scoala, si atunci copiii fac naveta ca sa ajunga pe la scoli si pleaca devreme de acasa.
Se discuta problema ca incep prea devreme scoala si adorm la ore.
Ei pleaca de acasa cel putin la 7:00, ca sa ajunga cu mijloacele de transport la scoala.

Pe de alta parte tot citesc ca multi copii se duc la nu stiu cate activitati extrascolare: sport, muzica, alte lucruri si ma intreb atunci cand au acest timp si cum mai au putere fizica.
Ce fel de scoala se face totusi? Nu sunt lectii?
Nu este de lucrat in plus?
Si de la ce ore se duc, daca stau si la after-school?
Sincer nu inteleg.

Pe vremea mea aveam o gramada de lectii. Si aveam de pregatit diverse examene cu ani inainte si lucrat culegeri intregi plus invatat la romana, la fizica, dupa caz.
Aveam scoala in unele clase dimineata, in altele dupa amiaza.
In ciclul primar invatam dimineata si aveam cheia de gat.
Acasa ma odihneam putin (chiar dormeam dupa amiaza daca eram obosita) si apoi faceam lectii. Nu aveam timp de alte activitati. Ba da, o vreme am facut o limba straina pe care nu am facut-o la scoala.
Cand invatam dupa amiaza parca aveam mai mult timp cumva. Mai citeam si seara ceva la materii mai usoare.
Se facea scoala serioasa. Era insa si obositor si stresant.
Astazi se plang parintii ca au copii lectii de facut. Pai dar cum sa invete altfel?

Am citit undeva menu-ul de la masa de pranz de la scolile din Franta si am ramas masca. Ce bunatati primesc acolo!

La scoala obisnuita vad urmatoarele dezavantaje:
- program prea lung, daca stau si dupa amiaza la scoala. Prea putine ore de somn. Fiecare copil are bioritmul lui si capacitatea lui fizica.
- profesori si profesori
- colegi si colegi (bullying, mobbing)
- nu este timp sa te ocupi de tot copiii ca sa ajunga la acelasi nivel sa inteleaga, sa tina pasul cu ceilalti
- cerinte materiale multe
- concurenta permanenta (examene, concursuri etc.)

Avantaje:
- socializare
- fac excursii, viziteaza diverse locuri interesante, vin invitati interesanti, fac serbari diverse. Adica asa era pe vreme mea. Nu stiu acum.
- se poate verifica mereu nivelul de pregatire
- pregatire pentru viata (munca in echipa, fair-play, organizare timp, etc.)

Cineva spunea pe aici ca un avantaj al scolii acasa este ca au copiii cu cine sta acasa. Pai dar atunci trebuie tot timpul sa stea macar un parinte acasa ca sa faca scoala cu ei. Nu numai dupa amiaza.

Eu nu as avea incredere in scoala pe care ar putea s-o faca parintii, sau cum spune Mihnea, prieteni, rude.
Un profesor este special pregatit si pentru materia respectiva si din punct de vedere didactiv.
Si este mereu la curent cu cerintele scolii si pentru examene de toate felurile.

Si sa fii mereu un out-sider, un singuratic?
Si ce bani trebuie sa aibe parintii! Sau sa lucreze de acasa, ca sa poata sa faca si scoala.

Si nu inteleg totusi cum sunt verificati copii si admisi la nivelul superior, sau la examene de admitere. Si de ce numai la anumite scoli.
Ah, si ce mai faceam noi la scoala - laboratoare. Experiente practice la fizica, la chimie. Acasa nu le poti face.

Ceea ce descrie Mihnea despre scoala din Franta mi se pare destul de ciudat, din punctul de vedere al materiilor. Si aici mai vad ciudatenii.
Nu fac materiile clasice: fizica, chimie. Hai ca astea mai merg combinate, desi nu inteleg cum, ca sunt totusi foarte diferite.
La fel istorie si geografie.
Sau biologie combinata cu geografie sau nu stiu ce. Iar nu inteleg.
Ce invata de fapt copiii astia?

In fine...E diferenta mare.E pacat ca se face asa praf invatamantul, peste tot.
Si eu am constatat ca mai stiu atatea lucruri invatate la scoala si sunt atat de bucuroasa si mandra.

Ei dar ce mai conteaza acum scoala! Exista internetul, tablete si PC si de acolo afli ce vrei.

Temele sunt aplicatii practice referitoare la lectia predata in ziua respectiva. Daca lectia a fost bine explicata si preluata de elev, nu va fi nimic de nerezolvat. Din pacate, multi elevi au deficit de atentie...de aici dificultatea de rezolvare a anumitor probleme.
Exista scoli si scoli...dar cerinta generala din zilele noastre este ca elevul sa gandeasca singur, sa nu reproduca mecanic textul din manual; comentariile sa le realizeze cu propriul vocabular pe baza unei anumite structuri. Nu este nevoie de papagali ci de tineri care sa gandeasca, sa lege singuri fraze. Nu le cere nimeni sa fie papagali ci sa se informeze, sa fie creativi si sa gandeasca (singuri).

E importanta organizarea...


Am atatea exemple de tineri sportivi de performanta si premianti la scoala. Cei cu program riguros si organizat nu cedeaza. Cei lalaiti...le e lene si sa urce in autobuz.



Si bebelusul asta de 6 luni doarme pe balcon sau cum face in timpul noptii de nu deranjeaza cu plansul somnul fratilor mai mari care a 2a zi dimineata trebuie sa fie apti de scoala? El, bebelusul are voie sa deranjeze noaptea dar restul dimineata nu?



Cum cine? Persoana de care ziceai ca va face homeschooling cu ei; pt homeschooling are timp? sau ce? in caz de homeschooling tineti copiii inchisi in casa pana se intorc parintii de la servici si se transforma in profesori?



Chiar asa...oricum, nimic nu e bine, daca ai alternative e haos, daca n-ai alternative te limiteaza. Cauta sa te sfatuiesti cu niste cadre didactice mai optimiste si mai bine organizate la clasa; poate o sa ti se schimbe si tie linia orizontului.



Chiar asa! Ca nu sunt metode moderne instructiv-educative bazate pe jocuri; se invata prin joc pana si la romana si mate. Totul depinde de invatator. Plimba-te pe la mai multe scoli. Vezi ca cei tineri sunt mai inovativi. Deasemenea, avem in Romania alternative...educatia montessori, scoala de tip step-by-step si waldorf.
S-ar putea sa generezi pesimismul acesta si atitudinea rezervata si copiilor tai, si din start i-ai pornit cu stangul spre dragul de scoala si de carte.


Dupa modul in care ai prezentat ceea ce tu numesti avantaje.

Stiati ca in componenta Consiliului de administratie a fiecarei scoli exista ca membrii un elev si un parinte?

Parintii sunt consultati si solicitati mereu in activitatile educative. A fi un parinte ce participa activ in educatia scolara a copilului nu inseamna doar a verifica notele si a ajunge la sedintele cu parintii...asta nu inteleg multi.

Încă de la grădiniţă, mulţi părinţi vor cursuri de engleză, germană şi franceză, cursuri de karate, cursuri de oratorie, cursuri de muzică, cursuri de dicţie, cursuri de...orice, numai cursuri să fie! Părinţii însă care-şi doresc grădiniţe cu mai multe ore de joacă pentru copiii lor, cu mai multe ieşiri la teatru, la film, la muzeu, cu mai multe ore de desen, de poveşti, de gospodărie şi alte activităţi care să le dezvolte copiilor abilităţi pentru viaţă, şi mai ales care să le sprijine dezvoltarea lor emoţională şi socială, sunt adeseori priviţi ca nişte înapoiaţi - când, de fapt, ei sunt cei care caută cu adevărat ceea ce e mai bine pentru copiii lor.

De ani de zile, văd copii de la vârste din ce în ce mai mici, chiar de la 7-8 ani, care în încep meditaţii la română, la matematică, la limbi străine. Dacă mai fac vreun sport, e lucru mare. Una peste alta, orele de şcoală, de meditaţii, de antrenamente şi de teme le umplu agenda zilnică până la refuz, că de-abia le mai rămâne timp să doarmă şi să mănânce. Părinţii se justifică: "Nu mai sunt vremurile de altă dată, nu vedeţi ce li se cere acum?!" Aşa este. Acum "li se cere" ca, la şcoală, când intră, deja să scrie şi să citească. Dar nu sunt, oare, părinţii cei care se laudă cu faptul că pruncii lor de 3 ani ştiu deja toate literele de tipar?! Ori că au învăţat să numere până la 100, când ei nici măcar nu înţeleg ce este "o sută"?! Acum "li se cere" şcolarilor să vină la începutul clasei a II-a cu tabla îmulţirii învăţată de-acasă, din vacanţa de vară.

Dar cine le cere învăţătorilor "să scoată untul" din copii?! Nu părinţii? Câţi părinţi nu le dau copiilor, pe lângă temele de la şcoală, şi teme suplimentare, de frică "ca nu cumva să piardă vremea"? Şi, pe urmă, nu tot părinţii îşi frâng mâinile că pruncii lor ajung să urască şcoala, şi unii nici nu pot ieşi dimineaţa din casă din cauza multiplelor psiho-somatizări: dureri de cap şi de burtă, senzaţia de vomă, ameţeli, senzaţie de sufocare, transpiraţie abundentă?

Acest impersonal "se cere" este, de fapt, "noi adulţii, le cerem". Cu siguranţă, nu toţi părinţii sunt de aceeaşi părere, dar foarte mulţi îşi imaginează că reţeta succesului în viaţă sunt tomurile de culegeri rezolvate şi sutele de ore de meditaţii din cea mai fragedă pruncie. Ne pregătim copiii să fie excelenţi corporatişti, eventual chiar nişte emigranţi de lux (nişte expaţi angajaţi în afara ţării de mari corporaţii). Nu soţi şi soţii, nu mame şi taţi, nu bărbaţi şi femei, pentru care viaţa înseamnă mai mult decât job-ul lor.

Ori decte ori le vorbesc părinţilor despre cât de nocivă este această supraîncărcare academică de la vârste mici, îmi aduc aminte de unii dintre pacineţii mei cei mai nefericiţi , ca, de pildă, fetiţa blondă, blajină, ultraserioasă şi bătrânicioasă încă de la vrssta de 9 ani, un copil cu excelente rezultate la şcoală, dar fără nici un prieten şi incapabilă să iese din banca ei chiar şi în pauze să se joace cu vreun coleg, preferând să mai citească ceva pentru lecţie! Iar pe părinţi îi dispera doar anxietatea ei de concurs (nu ratează nici unul!)

Mi-aş dori ca toţi părinţii care le alcătuiesc copiilor lor agende de lucru încărcate încă de la 5 ani şi care par să creadă că toată copilăria şi adolescenţa sunt doar nişte atrenamente pentru devenirea corporatistă, să aibă şansa de a sta de vorbă cu părinţii copiilor care au clacat mai devreme sau mai târziu în viaţă: foşti elevi eminenţi care au ajuns în situaţia de a fi exmatriculaţi din liceu, copii care s-au închis în turnul lor de fildeş, tăind comunicarea cu oricine, chiar şi cu propii lor părinţi, ori copii care au început să comită delicte mai mult sau mai puţin grave (furturi, vandalizări, prostituţie) ori consumă alcool, droguri, ori joacă jocuri de noroc, ori au ajuns să sufere diferite tulburări psihice.

Extras din revista "Familia Ortodoxă", Psiholog Irina Petrea

Achiziţii academice vs. dezvoltarea socio-emoţională (bazate pe studii şi cercetări)

- avansul academic al copiilor instruiţi direct încă de mici se pierde în foarte scurt timp, aceştia nemaiavând nici un avantaj la gimanziu, sau la liceu (începînd cu clasele a III-a şi a IV-a, tot acest avans cademic se pierde, şi copiii respectivi încep să înregistreze rezultate semnificativ mai slabe decât colegii lor care au fost înscrişi la grădiniţe cu programe traţionale, bazate mai mult pe joacă şi învăţarea prin joacă (inclusiv prin desen, dans, muzică), pe rezolvarea de probleme, dezvoltarea vorbirii şi a abilităţilor sociale)

- dezvoltarea socio-emoţională are de suferit pe termen lung, recuperarea fiind cvasi-imposibilă, iar efectele grave, chiar devastatoare

- predispoziţie pentru acţiuni anti-sociale

- slaba calitate a vieţii la vârsta adultă (aceşti copii riscă să devină persoane dificile, imature, egocentrice, chiar narcisice)

- învăţarea prin joacă, muzică, dans, şi desen este esenţială

- jocul copilului are un rol-cheie în bunăstarea individului

Da, numai ca elevul si parintele sunt consultati, de multe ori, mai degraba in chestiuni administrative. Acum depinde si de receptivitatea dascalilor, de incurajarea la elevi a exprimarii nevoilor si dorintelor, a creativitatii etc. Probabil ca parintii mai implicati ar putea oferi, totusi, ipoteze de lucru interesante.
*
Azi am avut bucuria sa il iau pe Tudor, dupa scoala, la o plimbare lunga prin parc. Dupa ce mi-a povestit ultimele patanii (inca e nazbatiosul clasei...) a fost curios daca stiu ce sunt diftongii si triftongii, vocalele si semivocalele etc. Am facut in joaca unele exercitii apoi ne-au venit, pe rand tot felul de idei, asociatii noi, intrebari, rime etc. A fost tare amuzant si, pe nesimtite, ne-am trezit ca, de fapt, Tudor imi preda lectia. Un joc de rol, asadar, care l-a ajutat de fapt sa repete si sa fixeze, precum si sa isi puna intrebari nebanuite. Cred ca am facut o treaba buna, amandoi! Si a fost foarte placut, amuzant, in atmosfera cu adevarat romantica a lacului I.O.R., toamna pe alei...:) Imi amintesc cum il duceam in carucior pe aceleasi poteci, acum 10 ani... Cand a trecut vremea, Doamne? - ma intreb tot mai des...

Excelente observatii!
Apoi, studiile longitudinale arata ca succesul in viata nu este direct proportional cu performantele academice. probabil e cunoscut studiul acela american in care a fost cercetata evolutia catorva sute (mii?) de elevi de-a lungul vietii, pana spre pensionare. Ierarhia din scoala era complet diferita dupa 15-20 de ani...

Atunci cand criteriul "succesului" este statusul social.

Daca schimbam criteriul avem o cu totul alta definitie a "succesului".

Nu le putem grăbi copiilor creşterea naturală, nici nu putem să insistăm pe dezvoltarea cognitivă în detrimentul celei socio-emoţionale fără riscul unor consecinţe dezastruoase pe termen lung, chiar pentru toată viaţa. Riscurile cele mai importante sunt: recul în performanţa şcolară, posibil chiar fobie şcolară, retard emoţional, tulburări de comportament şi deviaţie comportamentală, instalarea încă din adolescenţă a unor tulburări psihice şi chiar riscul apariţiei unor tulburări de personalitate, integrare socială dificilă, problematică, adaptibilitate scăzută.

Părinţii au nevoie să înţeleagă şi să accepte cu mai mult firesc "normalitatea" copiilor lor şi faptul că pot fi desebit de inteligenţi fără a fi supradotaţi.

Copii noştri pot fi mai deştepţi şi mai fericii decât noi, dar calea este joaca şi explorarea prin joacă în prima decadă de viaţă, care să le permită dezvoltarea armonioasă a minţii copiilor.

Psiholog Irina Petrea

Educatia corecta a copilului depinde de cat de corect este educat parintele.

Desigur. Daca imi amintesc bine, succesul era inteles in mai multe directii: profesional, familial, stare de bine subiectiv etc.
Acuma, sa tinem cont si de faptul ca era facut de americani prin anii 80 sau 90...

Simplu, util şi frumos. :)

Ioan, tu cum ai defini "succesul"?

Curios, draga Ovidiu, insa in afara studiilor inteligentei emotionale (studii care acum sunt o adevarata moda) au venit rezultate din vechea directie - cea a dezvoltarii cognitive/intelectuale.
Sunt destule voci autorizate care afirma, in baza unor cercetari care se tin la linia piagetiana, ca o instructie corecta, abila poate duce la dezvoltari spectaculoase fara a periclita dezvoltarea emotionala. Sunt multi copii foarte robusti intelectual si foarte bine integrati social, creativi, cu buna dezvoltare emotionala.
Se pare ca in final conteaza modul in care educatorul dozeaza "ingredientele" dezvoltarii. In final, tot maiestria pedagogica isi spune cuvantul.

Ca o curiozitate, unul dintre scriitorii antici prezinta pe larg modul in care se facea educatia unui viitor retor. La Roma, ca sa produci un Seneca educatia incepea inca din ...fasa. Doica era aleasa cu mare grija, dupa un profil psiho-comportamental care includea prinrte altele o dictie perfecta, echilibru emotional, voce calda/placuta, frumusete fizica, abilitati pe linia conduitei afective, oarece cultura (in sensul cunoasterii bune a filosofiei, artelor etc.) s.a.m.d. Culmea e ca se pare ca modelul asta educativ functiona din plin si succesul parea garantat. E vorba despre retori, oameni foarte dichisiti in acele vremuri...

Dar noi traim totusi in alte vremuri, cu solicitari dintre cele mai abramburite.
Personal cred ca educatia emotionala (si religioasa!) nu trebuie sub nici o forma neglijata. Daca apar semnele unei discrepante prea mari intre indicii la dezvoltare intelectuala in detrimentul celei emotionale, eu cred ca trebuie intervenit de urgenta. Dar asta o fac numai cei care sunt cu adevarat priceputi sa observe caracteristicile copilului si sa mai si intervina in mod adecvat.

Si as mai adauga un amanunt: internetul. Astazi copiii fac deja educatie tehnologica, TIC.
Aici intervin unii ca Umberto Eco, zicind asa:
http://www.digi24.ro/stiri/actualita...-tragic-419070

Cerința generală e ca elevul să memoreze un text pentru lucrare, teză sau pentru a fi ascultat. La majoritatea obiectelor este așa.

La română ideal ar fi ca să citească poezia sau cartea, să fie atent la explicațiile profului și să fie capabil să comenteze apoi fără a reproduce un comentariu făcut de alții. În realitate, mai nimeni nu citește opera respectivă, puțini sînt talentați să scoată de la ei opinii personale și majoritatea tocesc acel comentariu dictat la clasă de prof. Aia dacă e să fim sinceri și să spunem ce se întîmplă de fapt.

Dacă voi opta pentru ȘA, copiii mei vor studia literatura citind cărțile potrivite vîrstei lor, bucurîndu-se să le citească, nu obligați fiind de părinți. Apoi vom discuta pe marginea operei, vom citi împreună comentariul de la începutul și de la sfîrșitul cărții și vom încerca să învățăm cîteva ceva pentru viață din tot acest proces.

Dacă îi voi da la școala publică, voi încerca pe cît posibil să le ofer timp de lectură, atenție, cere mult timp!... chiar în dezavantajul cerințelor exagerate de la obiecte care presupun toceală: geografie, istorie, biologie, chimie șa. Apropo de biologie, era undeva un loc unde cineva a copiat o lecție din manualul de-a doișpea, de ziceai că se preda la facultatea de medicină. Sper să-l găsesc și să te provoc să-l înveți pe a doua zi, apoi să-l scrii aici pe forum, după care să primești note de la noi.

Hai să vedem ce-o să zici cînd vei avea trei copii de vîrste diferite, după cîțiva ani de instituționalizare zilnică plus ambii părinți la lucru.

Or fi, nu neg. Doar că ăștia sînt foarte puțini, care-s dotați atît fizic cît și intelectual. Dacă pot citi o dată și lua notă mare a doua zi sau dacă rețin din clasă informația pe termen scurt, da, excelent, au timp de antrenament. Însă sigur îi va ajunge oboseala în timp, plus alte dezavantaje de ordin psi - vezi mesajele de mai sus.

Tu citești ce scrii?!

De obicei ambii părinți lucrează. Rareori unul are tot timpul la dispoziție ca să meargă să-l aștepte după grădi și / sau școală.

Dar adeseori unul sau toți copiii se îmbolnăvesc. Să zicem că bebe are febră sau are o boală contagioasă, ce face mama, merge cu ei la poarta școlii eventual iarna sau cînd e rece afară?

Mi se pare mie sau cumva încerci să lauzi un sistem în realitate defect?

Tocmai acestea sînt cele mai potrivite pentru varianta ȘA. Și acestea NU se implementează în învățămîntul public.

Step by step s-a desființat la mine în zonă din ce am auzit. Iar celelalte sînt scumpe sau în zone de oraș care nu permit logistic deplasarea pînă la / de la școală.

Există și o școală ortodoxă lăduată, dar cu plată în Timișoara, dar din păcate e în partea cealaltă a orașului.

E bine să fii rezervat. Nu, nu sînt pesimist, încerc să fiu realist. Să văd avantajele și dezavantajele la fiecare sistem și să aleg ce e mai bine pentru copiii mei. Decizia finală nu a fost luată încă.

Florin, punctez in fuga cateva elemente care tin de educatia scolara. Sunt lucruri reale, practicate de cand lumea:
1) Educatia e un proces asistat, dirijat catre anumite obiective. Asistarea copilului se face de catre oameni pregatiti corespunzator. Oricat am fi de iubitori si de priceputi, noi parintii nu prea ne pricepem la tainele pedagogiei. Sunt legi specifice ale invatatrii, ale dezvoltarii; sunt principii ale didacticii; sunt multe chichite care ne scapa. E treaba de profesionist, in final.
2) Parintele-educator poate ridica o problema serioasa copilului: cine ce este? Confuzie privind identitatea: e tata sau e profesor? Sunt elevul sau fiul lui? Am colegi sau am frati/surori? Psihologic asta duce la anumite patternuri de confuzie care fac dificila dezvoltarea identitatii, cu impact mai tarziu, in momente cruciale ale vietii. E de luat in seama acest aspect, consecintele pot fi nebanuite...
3) Invatarea si creativitatea se sprijina pe memorie. Desi nu memoria trebuie sa fie principalul scop al educatiei, totusi fara un antrenament special si sistematic al ei nu vom obtine oameni capabili de performante rezonabile. E pur si simplu necesar sa sprijinim dezvoltarea memoriei la copii, permanent prin procedee si activitati specifice. Desigur, corelat cu alte actiuni care tintesc nu doar memoria.
4) Dezvoltarea se face prin activitati. Nicidecum altfel. Or, scoala tocmai asta ofera: un camp de activitati, desfasurate cu egali (colegi), dirijat de un profesor, intr-o ierarhie sociala. E o simulare generala pentru viata. Nu sunt convins ca activitatile pe care le desfasuram noi acasa cu copiii, doar ele, modeleaza suficient pe copil pentru anii care vor veni.
5) Competitivitatea e o trasatura inevitabila in societate si mai ales in lumea de azi. Face mult rau insa nu o putem ocoli. Scoala dezvolta mai bine pe copil pentru a face fata competitiilor de tot felul, comparativ cu familia. In familie ar fi de dorit sa nu fim in competitie unii cu altii... Exceptind unele momente sau activitati, rar.

Desigur, iti raspundeam zeflemitor fix la urmatoarea ta afirmatie:

Mai, baiete; sistemul asta esti tu in calitate de parinte si platitor de taxe; e copilul tau in calitate de beneficiar, e tatal tau in calitate de furnizor de informatie, sunt eu, e Ioan si alte cateva milioane de indivizi. Daca sistemul acesta e defect e pentru ca tu esti defect si noi restul suntem defecti.
E simplu ca toti sa ne lamentam dar niciunul sa nu punem mana sa facem ceva.
Parerea mea personala, tine-ti copilul acasa si educa-l dupa bunul tau plac astfel nu vei fi un ghimpe in coasta invatatoarei si a unei clase intregi de elevi...

Tu nu poti alege pt altcineva decat pt tine; ceea ce consideri tu azi ca e bine, posibil iti va reprosa copilul mai tarziu ca n-a fost bine.

Imi pare rau ca se discuta aici pe bisericute si paralel.
Vad ca nu-mi raspunde nimeni la niste intrebari puse mai inainte, dar in fine.

Vroiam sa spun inca ceva:

1. Cred ca Florin nu s-a exprimat clar, ca nici eu nu intelesesem ce a spus, abia acum, dupa al doile mesaj cred ca a vrut sa spuna asa:
Copii care se duc la scoala nu au pe cineva care sa-i ia dupa program. Parintii lucreaza amandoi.
Daca ei fac scoala acasa, pica acest aspect. Mama, chiar daca sta acasa, nu mai trebuie sa mearga sa-l ia de la scoala, mai ales ca daca are si un bebelus este mai greu.
Dar problema este ca mama trebuie oricum sa stea acasa. Ori sa faca SA, ori sa aibe grija de bebelus, ori sa ia copilul de la scoala.
Cineva trebuie sa se ocupe de copii.

2. La problemele ridicate de tine Florin eu ma intreb daca totusi cineva care face mai multi copii se gandeste si la aceste aspecte/dificultati.
Cand te duci in pat stii precis ce se intampla, ca poate sa apara un copil si ce presupune asta. Si stii precis cat este de greu cu 2, 3, 4 si mai multi copii. Si daca nu-ti convine, iti veti de treaba ta si faci abstinenta.

Tu spuneai acum cativa ani ca nu vrei copii deloc. Acum vrei multi?
Intreb numai pentru ca nu inteleg exact modul tau de viata.
Vrei si copii multi si sa stati acasa sa-i invatati, sau sa platiti profesori acasa. Mama nu lucreaza. Din ce traiti voi totusi?

3. Invatatul pe de rost nu mi se pare corect. Mai aud si aici ca mai ales la limbi straine ii pune sa invete texte pe de rost. De fapt am lucrat cu o fetita a unor prieteni la engleza si m-am speriat cum fac ei la scoala.
Ei ii placea mai mult cum faceam eu cu ea.
Totul este invatatul logic si apoi aplicat.
La limbi straine de ex. invatat vocabularul si reguli de gramatica si apoi formulat propozitiile. Nu stiu cum sa le inveti pe de rost.

La materiile de real (mate, fizica, chimie etc.) trebuie invatat tot logic si lucrat, exersat mereu. Cu creionul in mana mereu. Si gandit.

La limba romana eu nu am inteles niciodata sistemul de la scoala si l-am urat. Mie imi place sa citesc si sa scriu.
Nu-mi placeau autorii care se faceau pe atunci, decat in parte.
Azi vad ca se fac unii mai interesanti.
Si chestia asta cu comentarii si critici ale altora, sa le inveti, in loc sa scrii tu ideile tale, ce ai inteles si simtit tu, ce ti-a placut si ce nu, sa analizezi din punctul tau de vedere, mi se pare oribil.

Mie nu mi-a placut scoala ca institutie si colectivitate niciodata. Au fost si sunt probleme.
Nu stiu insa daca scoala acasa este o solutie.
Am citit si eu diverse biografii de oameni care au facut scoala acasa, cu profesori privati (deci nu cu proprii parinti) - persoane din familii regale, scriitori (ex. Tolstoi), in general oameni din familii avute. Nici unul nu a fost multumit, sau fericit cu acest sistem.
Si vad ca astazi copiii din familiile regale sunt dati la scoli normale, impreuna cu alti copii. Sa creasca normal, impreuna cu alti copii si nu izolati.

P.S Mie mi se pare cumva ciudat faptul ca omenirea intreaga accepta orarele astea de munca (inclusiv femeile) si sistemul actual, in care copiii sunt lasati singuri si abia seara tarziu mai poti sa-i vezi. Traiasca bonele!

"After-school" nu este un program obligatoriu; ramane cine doreste si cine isi permite deoarece este un program contra-cost, costuri suportate de parinti. Elevii fac teme si se joaca pana pe la ora 16-17. Programul are trecere mai mult la cei din ciclul primar.

Scenariu apokaliptik:
Copiii sfintilor Dragomir&Florin-Ionut: "taicuta sau cum vreti voi: io am mama? Sau colega de catedra????"
Varianta soft: doktore, cu cine dorm in seara asta: cu profu de minerale? Sau cu taty?

Chestia asta cu "scoala acasa"este integrata adanc in exhibitionismul extremist ortodox.
Copiii au nevoie de un program,de antrenament intelectual si fizic ,sa fie in stare de a se trezi dimineata la o anumita ora si sa performeze intelectual.
Acasa face ce vrea el iar cand va fi adult va avea de infruntat realitatea care nu este nici pe departe asa cum i-au faurit-o parintii lui ,in balonul ala de sticla de acasa.

Or sa iasa niste neadaptati si asociali,cum sunt si prin america destui -caci si pe aici sunt o gramada de parinti cu aere din astea,de teribilism si razvratire sociala.
Ah si inca ceva...astia de pe aici care si-au scolit copiii acasa ,au facut-o atat de slab incat nici nu au intrat in notiuni abstacte,stiintifice...in schimb au fost invatati sa cante la pian,la vioara,acordeon si fluier din coada de magar dar doamne fereste sa-ti rezolve o simpla ecuatie sau sa calculeze un procent.

De artisti nu a dus niciodata lumea lipsa,sunt destui...adevaratele progrese ale civilizatiei sunt legate de stiinta .
Deci cum spuneam, extremism ortodox din nou.

Moamăăă, ce dea mai specialiști-urechiști și de-o parte și de cealaltă...

S-a notat. Mulțumesc pentru critici, mult succes în continuare!

Da, acum vreau, am scăpat de dracul ăla.

Vreau ce e mai bine pentru ei. Să nu le ratez copilăria, să nu-i transform în niște roboței care memorează informații pentru scurtă durată. Dar poate voi reuși asta chiar în sistemul pubil, dacă voi fi nevoit.

Lucrez eu suplimentar și pentru ea. Slavă Domnului că am șansa asta.

Ea are oricum de lucru 24 / 7, doar crește doi și e însărcincată cu al treilea. E suficient.

Normal că nu e, doar că altfel nu ai cum trece clasele. Ferice de cei dotați, vai de cei care nu pot să rețină ușor.

Și eu. Ca dovadă în liceu am citit o singură carte din bibliografia obligatorie. Cultura literară mi-am format-o în facultate.

Dacă după lectura unei opere copilul va scrie la lucrare ce i-a plăcut și va încerca să o comenteze după cum se pricepe, imaginează-ți ce notă va primi. Că doar n-a recitat comentariu dictat la clasă de cel care cică îi este profesor de literatură.

Este. Doar că părinții trebuie să întrunească o mulțime de calități și să poată trăi dintr-un salariu. Puțini pot face asta.

Exact! Lipsa de discernămînt face parte din normalitate acum.

Nu e asa, Ioane. Nu e "de cand lumea". E de vreo doua secole maxim. Vorbim despre "de cand lumea" ? Atunci, de cand lumea, parintii au fost primii si principalii dascali ai copiilor. In afara familiei se facea numai "invatamantul de specialitate", ucenicia in meserii, arte, stiinte. Si asta numai uneori, anume intr-o minoritate de cazuri in care copiii aveau chemare spre altceva decat spre meseria parintilor. Dar, chiar si in aceste cazuri, nu mergeau la scolile de tip fabrica si cu aspect de sanatoriu-inchisoare de azi. Intrau la jupan, in case normale.
Asta a fost de cand lumea. Scoala precum aia care se face ca te plateste pe dumneata este o gaselnita foarte recenta.

Parerea mea este ca media cadrelor didactice are mai slabe calitati didactice decat media parintilor. Cum sa spun, ca sa nu te superi ? Educatia copiilor nostri e o problema prea importanta ca sa o lasam pe seama profesionistilor educatiei. Da, principiile didacticii ne scapa: sunt impregante de ideologie. Principiile didacticii de acum nu seamana cu principiile didacticii cu 20 de ani in urma. Nici cu principiile didacticii peste 20 de ani. Intre ce scrie un Jules Payot acu nu mai departe de cateva generatii si ce scrie la book-urile de acuma este un hau. Ni s-a luat ca principiile didacticii sa experimenteze pe copiii nostri, intr-o tranzitie care nu se mai sfarseste.

Practic, dumneata cotrapui un model in care profesorii isi aroga rol de parinti si se cred misionati unuia, mult mai natural, in care parintii isi prelungesc rolul de primi educatori.

Asa este. Dar ce are memoria cu prefectura ?

Ecartul dintre ce se invata si viata e mult mai mare in cazul scolii decat in cazul familiei, oare nu observi ?

Exact spiritul de competitie este anihilat in principiile didacticii de astazi. E una din trasaturile fundamentale ale noilor tendinte. Stii ca in Franta, din acest motiv, nu se mai dau premii ? Stii ca nici in Romania, gata oricand sa urmeze cretinatatilor la moda, nu se mai dau nici note in clasele primare ? Stii ca rezultatele concursurilor, alea putine care se mai fac, nu sunt comunicate decat individual, in plic ? De fapt, stii foarte bine, dar pari ca nu observi substratul unor astfel de masuri, oficial introduse ca sa nu-i stresseze pe copii. Ei bine, substratul este anihilarea competitivitatii. Cand eu eram elev, era clar cine e cel mai bun din clasa si cine prostul clasei. Acuma, la astia mici ai mei, e mult mai putin clar.

Nu toata lumea accepta ramasitele de la masa bogatilor.
Exista si slujbe mai putin pompoase in care poti sa lucrezi part-time,dar nu mai esti vedeta biroului,a companiei,nu mai ai cu ce sa te lauzi ca esti de 3 ori femeie.

Ocupatii cu mai mult timp liber pt femei,sunt acelea din invatamant si educatie,industria farmaceutica,cosmetica si medicala
-invatatoare,educatoare,profesoara,farmacista,sora medicala,tehnician medical etc...toate acestea sunt ocupatii care respecta un program si nu au un caracter haotic asa cum au de exemplu birourile de afaceri-unde stii doar cand vii nu si cand pleci.

Femeile sunt ultra-solicitate in societatea moderna. Cariera ,lucru peste puteri,copii de intrinut, gospodarie ,sot, parinti batrani ...
Evident ca nu poti jongla cu toate si atunci trisezi- ba iti iei o bona, ba iti trimiti parintii la azil , cumperi fast-food pt cina etc ...