Hristos a Inviat!
M-as bucura mult sa ne spuneti cum va petreceti ziua de nastere sau... cum considerati ca ar trebui petrecuta aceasta zi? Eu, una, pana acum mi-am "sarbatorit" ziua de nastere doar "lumeste" si nu m-am gandit si la semnificatia duhovniceasca a acestei zile... :( Pentru voi, ce reprezinta ziua aniversara?
Multumesc!
Doamne-ajuta!

Conf Sfintilor Parinti ziua de nastere nu inseamna mai nimic, deci dpdv crestin o putem ignora... nu ne ajuta cu nimic ci poate dimpotriva ne hraneste mindria si trufia cum am vazut in cazul unor copii care , aplaudati de invitati, dansau pe masa la restaurant inconjurati de chelneri care se scalimbaiau si-i cintau La multi Ani!

ziua mea de nastere este astazi si sincer iti spun,ca nu mai reprezinta ce reprezenta in trecut.parca nici nu simt ca e ziua mea.In schimb,cand e ziua Mantuitorului,sunt cuprinsa de emotie,ca sa nu mai zic de Inviere.Eu nu am facut nimic special,am fost doar la restaurant,ca sa nu zic ca stau in casa.Am vrut sa ma duc intr-o excursie spirituala dar am renuntat.Inainte ma pregateam cu 5 luni inainte si eram foarte entuziasmata ca e ziua mea,ieseam in oras,imi pregateam tinuta cu o luna inainte,etc.Acum vreau decat hrana spirituala si liniste.Si nu sunt baba sa stiti,am 23 de ani.

Sa cresti mare Alexandra!...in ochii Lui:)

14 septembrie. aceasta a ziua mea de nastere. cineva spunea mai sus ca e o ocazie sa ne scoatem la iveala mandria... e adevarat. chiar daca niciodata nu mi-am facut ziua si, pur si simplu, am vrut sa fiu doar cu cei apropiati, nu am petrecut chiar crestineste, asa cum cere aceasta zi.
nu stiu cum sa descriu starea de fapt in acele momente insa, trebuie sa recunosc, ca ma simt putin special atunci. stiu ca e inselare de la diavol dar nu pot sa trec pur si simplu peste ziua mea ca peste o zi normala. nu pot sa nu ma intreb mereu daca ceea ce mi se intampla in viata e legat de Ziua Crucii. sa nu multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de mine.

eu sunt nascuta in aceeasi zi cu tatal meu, iar pentru mine inseamna mai mult sa fim impreuna si sa suflam amandoi in lumanari :D

ADEVARAT A INVIAT,(cozia)ziua de nastere este foarte importanta deoarece Dumnezeu ne-a inzestrat cu viata,merita sa o celebram crestineste,dupa cum spune si un mare arhimandrit de origine rusa(imi scapa numele,,,)in cartea;raspunsuri la intrebarile oamenilor de azi,,nu stiu daca ti-am fost de folos,dar e bine sa facem ce spune Sfinta Biserica

Eh sa vedeti dupa 50 de ani incolo nici nu mai vreti sa stiti ca e ziua de nastere darmite sa mai stie si altii.Cel putin eu o ingnor o consider o zi ca toate zilele numai cei din casa isi aduc aminte ca e ziua mea as dori sa uite si ii implor sa numai cheltuie banii de geaba.

La multi ani Alexandra , sanatate sufleteasca si trupeasca, minte inteleapta si spor duhovnicesc. Ca sa raspundem si la intrebarea topicului, adresat de o_copila, putem remarca , o tendinta lumeasca in a sarbatori galagios o zi de nastere, pompos, cu fast sau mai stiu eu cum. Mult mai rodnic ar fi daca cei ce tin la persoana sarbatorita i-ar face cadouri utile si folositoare si in mod special carti. Cartea, saracuta, pe zi ce trece este uitata, izolata, neglijata. O zi de nastere nu trebuie in nici un caz transformata intr un prilej al patimilor. Ma refer aici la imbuibare nefireasca, alcool peste masura, tutun si clevetire in desert. Ziua de nastere este prilej de bucurie, amintindu-ne de clipa darului vietii, cel mai de pret dar pe care l-am primit. Bucuria insa nu trebuie transformata in bucuria draceasca, necontrolata, nefireasca, unde preocuparea centrala este cea trupeasca. Mult mai util poate este ca de ziua de nastere sa planuim o excursie, o plimbare in natura, o reuniune cu familia, cu cei mai buni prieteni pe baza unei tematici, unui subiect care ar putea intersea pe toata lumea si care sa fie folositor in egala masura trupului, mintii si sufletului.

Pentru mine, ziua de nastere este un prilej de a imi vedea vechii prieteni, putini dar buni, aceiasi de cativa ani buni incoace. Prefer sa ii chem la mine, sa ii servesc cu un suc si prajituri nu mare lucru, si sa vorbim. Din pacate, mai nou se obisnuieste sa iesim la restaurant, sau terasa, unde parca nu mai e aceeasi liniste, in care sa vorbim. Desi, e placut si asa, sa ne revedem. Altfel, fiecare are serviciu, griji, sot, ne vedem rar, ne strangem greu cu totii.
Cat priveste partea duhovniceasca, ii mai pun sa se roage pentru mine.
Cand am implinit 30 ani, ma gandeam ca o sa ma imbat (ametesc) de suparare, ca pana la varsta asta am facut atat de putine lucruri la care visam! Dar, avandu-i alaturi, nici nu mi-a mai trecut prin minte sa fiu suparata, nici sa ma imbat, mi-am amintit pe urma de gandul asta si am ras.