Spre lauda Maicii Domnului +
 

Tot ce Domnului a toate i-a fost drag, a pus în tine / Tot noianul de miresme, şi surâsuri de virgine ; / Căci erai aleasă MAMĂ , să dai viaţă lui Hristos , / Să respingi amara roadă, şi-orice patimă de jos, / Erai doar întruchiparea , arca sfântă a iubirii / Tu erai mlădiţă verde, solul păcii , mântuirii. / Ne-ai adus cu zămislirea -ţi prima noastră primăvară. / Şi fiorii fericirii i-am simţit întâia oară. / BUCURĂ-TE MAICĂ , PURUREA FECIOARĂ ! .

Spune-mi Doamna Cerului

Spune-mi Maică bună,
Cerului cunună,
Cu daruri mărgele
Şi pe frunte stele,
Al minunii har,
Viaţă şi altar;

Câtă bucurie,
Ţi-a dat Tatăl Ţie
Când din sfântă fată
Mamă lumii toată
Ţi-a cerut să fii
Eva s-o învii?

Câte lăcrimioare
Clipele amare
Ochii Tăi au plâns
Inima Ţi-au strâns
Puiul să Ţi-l creşti
Cu minuni cereşti?

Cât a curs durere
Fără mângâiere
Când tăia în os
Sufletu-ţi duios
Sabia vicleană
Inima de mamă?

Câtă fericire
Întru Adormire
Pururi Ţi s-a dat
Leagăn legănat
Braţele să ţii
Milă să ne fii?

Naşterea Mariei
 

Însă naşterea Mariei / Cu întregul ei mister / N-au văzut-o-n toată slava / Decât îngerii din cer ; / Pentru lumea trecătoare / A rămas un fapt divers, / Fără noimă şi culoare pe pământ şi-n univers . / Doar femei din Nazaretul Galileii şi din Cana / Pe la porţi spuneau mirate : a născut şi stearpa Ana ! / Şi departe, stând de veghe nişte Magi, prin ceaţa deasă, / Văd lucind pe cer o rază, ce rămâne ne-nţeleasă. / Poate nici bătrânul tată Ioachim şi nici femeia / Nu şi-au dat seama de taina petrecută-n vremea aceea, / Doar smeritele lor inimi au simţit că bucuria / A intrat la ei în casă şi i-au zis de-atunci M a r i a !

Ea este : "Scaunul lui Dumnezeu", "Poarta Cerului şi Bucuria lui Dumnezeu ".
 

Toate laudele, toate acatistele, toate slujbele de pe tot pământul, nu pot s-o slăvească pe Maica Domnului după cum se cuvine. În scurte cuvinte, ea este : "Scaunul lui Dumnezeu", "Poarta Cerului şi Bucuria lui Dumnezeu". Lumea , se spunea undeva, de mult a dat uitării nume de împăraţi şi de căpetenii de oşti, s-au destrămat imperii, oamenii au plecat pe calea fără întoarcere, generaţie după generaţie, dar numele "Celei pline de Dar", care s-a făcut scarâ vie pe care Dumnezeu S-a pogorât între oameni, nu a fost uitat. Pruncul Divin şi Sfânta Sa Maică de două milenii sunt pe buzele tuturor oamenilor. Ca o stea călăuzitoare în noaptea de păcate ale lumii, Preacurata Fecioară Maria, luminează sufletele celor ce cred în Dumnezeu Fiului iubit. Să lăudăm pe Maica Domnului ziua şi noaptea cu multă bucurie şi cu adâncă smerenie în faţa Icoanei ei cea sfântă, ţinând în braţele sale pe Cel Atotoateţiitor . Ea poate face mult pentru noi înaintea Fiului ei, pentru că ea este scumpa noastră Mamă obştească !
<< Bucură-te ,ceea ce cu înţelepciunea ta ne împiedici din calea cea rea a păcatelor şi a patimilor >> .

frumoase cantari , mi-au alinat sufletul dupa discutii si dezbateri neincetate cu heterodocsi;

Minei pe Septembrie - Naşterea Maicii Domnului o confirmare a miracolului istoriei
 

" Ţarina cea maî înainte neroditoare pământ roditor naşte şi din pântece sterp rod sfânt a răsărit. Cu lapte de hrăneşte, minune înfricoşătoare, hrănitoarea vieţii noastre , ceea ce în pântece a primit pâinea cea cerească cu hrană din sâni este crescută ".

Nascatoare de Dumnezeu, bucura-te; vestind, prin Dumnezeiasca intrupare a lui Hristos, bucuria ce avea sa se nasca din tine la toata lumea, care pierea in necazuri.

Maicuta Domnului m-a ajutat atat de mult...!

"binecuvantare Tie, cea mai sfanta-ntre femei,
Tie-mi plec cu bucurie, ochii si genunchii mei.

TU, ai fost aleasa, cerului mireasa,
Duhului altar si iubiri Har"

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

(Rugăciune, Mihai Eminescu=

Bucură-te, prin care răsare bucuria,
Bucură-te, prin care piere blestemul,
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,
Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei,
Bucură-te, înălţime întru care cu anevoie se suie gândurile omeneşti,
Bucură-te, adâncime care nu te poţi lesne vedea nici cu ochi îngereşti,
Bucură-te, că eşti scaun Împăratului,
Bucură-te, că porţi pe el Cel toate le poartă,
Bucură-te, steaua care arăţi Soarele,
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări,
Bucură-te, prin care se înnoieşte făptura,
Bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

(Acatistul Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, icos 1)