am si eu o nelamurire
 

Intr-o zi stateam in masina si il asteptam pe sotul meu cand prin fata mea a trecut o femeie care avea cate un cos de nuiele in fiecare mana,se vedea ca este foarte saraca si in picioare avea niste cizmulite de cauciuc,avea un mers foarte leganat si greoi se clatina de pe un picior pe altul.Stateam si ma uitam din masina la ea si m-a apucat plansul,pentru ca as fi vrut sa ii dau incaltarile mele,mai exact sa fac ceva pentru ea.Am uitat sa spun ca vorbea in timp ce mergea pe drum saraca.Nu puteam sa-i dau nimic nu aveam ce sa-i dau efectiv,doar sa ma rog pentru ea.Vreau sa va intreb ce mai putem noi sa facem pentru apropiatii nostri care sunt mai amarati decat noi?Ma gandeam uitandu-ma la ea ce cruce grea are.Chiar asa ce putem noi face.Sigur era de alta religie,si de alta nationalitate.Tare as vrea sa primesc un raspuns care sa ma ajute pentru ca nu e prima data.Sotul meu se cearta cu mine ca nu-i putem ajuta si ca plang degeaba pentru ei.Plang a neputinta,da e adevarat,pentru ca daca i-as putea ajuta n-as mai plange.

mi se pare aiurea de tot postarea asta. esti cumva din team-ul lui king, sniper & co?

Compasiunea nu este ceva rau si nu ar trebui sa te izolezi de suferinta altora.
Daca vrei sa simti ca ajuti, poti sa intri ca voluntara intr-o organizatie care ajuta nevoiasii, sau sa faci lobby pentru construirea caselor pentru batrani etc.

Nu mi se paredeloc aiurea. Nu-mi spune ca te-ai preface ca ploua daca ti-ai vedea aproapele nevoinndu-se. normal ca ai incerca sa il ajuti.Nu-i asa? Si mie imi pare rau si ma doare faptul ca nu ii pot ajuta. Tot ce pot sa fac este sa ma rog pntru ei. Dumnezeu sa ne ajute!

draga Tia, esti cam noua pe forum de aceea nu ai inteles ce am vrut sa spun. ideea este ca au fost (poate mai sunt!) unii aici pe forum care posteaza in bataie de joc.

Poate sunt si unii care posteaza asa...numai de dragul de a spune ceva dar totusi, ideia este interesanta.
Ce faci atunci cand cineva iti starneste compasiunea si totusi nu poti sa-l ajuti?
Zilele trecute m-a sunat insistent o persoana cu care acum foarte multi am fost intr-o calatorie in strainatate,imploandu-ma sa o ajut si spunandu-mi ca,a-m vazut intr-o emisiune de spiritualitate la TV si crede ca numai eu o pot ajuta!!!!!! I-am spus ca ma voi ruga pentru ea si mi-a raspuns ca nu mai crede nici in Dumnezeu,ca este bolnava si ca va muri deoarece are o boala incurabila.M-am induiosat dar m-am si speriat cand am auzit ca nu are credinta.I-am promis ca o vizitez dar nu stiu de ce imi este teama.

intamplari adevarate
 

Pot sa va povestesc multe intamplari de acest gen care le-am vazut si nu am putut face altceva decat sa ma rog,n-am putut da alt ajutor.nu e nici o gluma as prefera sa fie,dar nu e.Dumnezeu ni-i scoate in cale dar eu nu inteleg cum pot eu sa ajut.Am intrat ieri pe forum prima data si am cerut un sfat,ma gandeam ca au mai intalnit si altii si vor sa-mi spuna ce au facut ei...

Important este sa nu avem inima impietrita si sa trecem nepasatori pe langa semenii nostri, care au nevoie de ajutor. Chiar daca nu poti ajuta o anumita persoana, poti ajuta o alta. Persoane, care au nevoie de ajutor se gasesc pe tot pamantul.
Uite, sa-ti dau un exemplu: eu traiesc intr-o tara scandinava; se stie ca nivelul de trai e ridicat in aceste tari. Intr-o noapte sotul meu si-a visat tatal decedat si s-a hotarat sa dea de pomana. A luat ceva de mancare si a gasit in drumul sau un adapost pentru cei "fara acoperis". Cine este homeless, nu beneficiaza de ajutor social, din lipsa unei adrese stabile. Mi-a povestit apoi, ca erau si domni bine si curat imbracati, care au primit cu multumiri pachetele de mancare. Iata deci, ca si intr-o tara cu nivel de trai ridicat si cu un sistem bine pus la punct, se mai gasesc oameni, care au nevoie de ajutor. Cu atat mai mult in Romania. I gasesti peste tot. Trebuie doar sa ii privesti in ochi, ca sa vezi daca sunt chiar nevoiasi, sau doar se fac, caci mai sunt si din acestia.

Teama e de la diavol; deci alung-o. Multa sanatate acelei persoane, care te asteapta ca sa o ajuti sa se impace cu Dumnezeu.

Iti multumesc Anca,de cateva zile ma tot framant daca sa o vizitez sau nu.Ma-i ajutat sa ma hotarasc.Ma voi duce negresit!

bineinteles ca nu, dar daca stai sa-i plangi de mila oricarui om care iti iese in cale... inseamna ca ori te prefaci, ori ai ceva probleme cu capul.

intrebari
 

am si eu niste nelamuriri:

1. ce era asa grav ca avea cizmulite de cauciuc in picioare? pe vreme ploioasa astea sunt mai bune decat orice alte incaltari, fie ele cat de scumpe sau "bune".
2. daca erai in masina cum de ai auzit-o ca vorbea?
3. ce are a face ca era de alta religie sau nationalitate? btw, cum de ti-ai dat seama?
4. ai cumva sentimentul ca trebuie sa salvezi Planeta?

Mirela ,daca ai compasiune pt.aproapele inseamna ca indeplinesti porunca lui Dumnezeu ,iubeste-ti aproapele.
Din pacate lumea a ajuns unde a ajuns din cauza ca nu mai exista iubire de aproapele ,compasiune.
Sa ne bucuram ca nu avem inima impietrita .
Despre compasiune scrie cuviosul Paisie in una din cartile lui,"de vorba cu parintele Paisie".

Eu nu inteleg de ce atata framantare si mister in acest subiect stiut de toti oamenii.Ce e de facut?In felul nostru,toti suntem constienti de cele cate putem face pentru a ajuta aproapele,intr-o masura sau alta,nu cred ca ne este de-ajuns sa zacem in cugete disperate de compasiune...si-atat!
Dar nici nu putem sa schimbam noi suferinta societatii,ea face parte categoriile ce o intregesc,este determinata de foarte multi factori interni si externi,este prea complicat sa ne gandim noi cum ar fi ideal,insa putem face ceva...ceva mai mult decat sa ne limitam la mila si lacrimi desarte.Acel ceva,cat de mic ar fi el,se aduna si poate readuce zambetul pe chipurile incercate de atata nedreptate sociala si esec individual.

Cine stie?? poate ca intreg ansamblul, privirea, imbracamintea, i-au inspirat mila.. si mie mi se intampla adeseori sa fiu impresionata de unele persoane care mie imi par necajite.. ca vorbea, nu e musai sa o fi si auzit-o.. pur si simplu cred ca era suficient sa ii vada figura.. gura cum se deschide, buzele miscandu-se ....zic si eu:confused:...
Pace sa avem cu toti:6:

Asa este, ory. Abia fapta duce la desavarsire gandul nostru frumos.

ory, de acord cu ceea ce spui...insa eu am pus intrebarile respective pentru ca postarea care a deschis topicul asta mi s-a parut aflare in treaba, un fel de "hai sa haidem".

erata
 

scuze, era ptr Marina-Alca, nu ory.

ar fi fost bine daca se puteau edita postarile.

Eu cred ca ai dreptate,si nu inima impietrita asa cum spune cineva pe aici.
Este adevarat nu putem sa ajutam intodeauna sau pe toti si nici nu puten chiar de vrem sa oprim suferinta lumii,sunt situatii si situatii.
Ei bine,mi-am luat inima in dinti si am fost la aceea cunostinta a mea.Nu i-am dus nici macar o floare pentruca mi-a spus sa nu-i duc nimic ca nu primeste .
Am ascultat-o cu rabdare,am incercat sa-i vorbesc despre Dumnezeu,despre Maica Domnului,despre vindecari miraculoase,despre sfantul Maslu.Nu m-a ascultat, spunandu-mi in cele din urma sa ma rog pentru ea ca sa moara.Eu nu am vazut niciodata pe cineva atat de disperat si nu din cauza saraciei ci,dupa parerea mea din cauza lipsei oricarui orizont spiritual! Cum sa o ajut???
Deci iata ca........am si eu o nelamurire si cred ca nu sunt singura.

Cu bolnavii trebuie multa radbare, Dorina draga, ca noi nu suntem IIsus Hristos sa spunem "Scoala-te!" si sa se scoale. Poate in felul acesta ne e pusa si noua credinta la incercare. Un bolnav, care se crede pe moarte, nu mai are putere sa execute ce i se spune; el trebuie putin impins de la spate, pana face primul pas.
Am citit zilele acestea din "Daruind vei dobandi" a lui Nicolae Steinhardt si el spune asa: Dumnezeu nu ne cere sa dam din ce avem, ci din ce nu avem. Deci daca nu ai rabdare, da-i rabdare si vei primi rabdare.
Cine stie ce o fi in inima bietei femei! Nimeni, din cei care se simt iubiti nu-si doresc sa moara. Daca s-ar simti iubita, ar avea pentru ce trai. A uitat ca Dumnezeu o iubeste.
De aceea te rog nu fii dezamagita de atitudinea ei, si nu trece pe langa ea, ci du-te la ea si ajut-o pe cat poti. Da-i din ce nu ai.

Sa i le fi dat! Nu te mai uita in stinga si-n dreapta ce spune unul si altul; cind iti vine sa ajuti un necajit, fa-o! Indiferent de nationalitate sau religie! Samarineanul cel milostiv era si el de alta religie si neam decit victima si Dumnezeu l-a laudat! Nu te mai teme de barbatul tau cind ajuti pentru ca la poarta raiului vei merge fara el dar impreuna cu faptele tale!

Bine spus BMD... am considerat acest raspuns ca fiind dat noua tuturor:6:

Da, frumos zis, Marius... dar totusi cred ca dreapta socoteala e mai buna decat toate! dar e floare rara, dragilor.

Ce vrei sa spui cu drapta socoteala in acest context, Mirela, ca nu inteleg.

despre dreapta socoteala
 

pai uite, eu de exemplu sunt cam mana sparta, in general vorbind. si doar gandul ca sotul meu se supara cand cheltuiesc peste masura ma mai tempereaza :68: ...uneori! :25:

Mirela, sa inteleg ca iti cheltuiest toti banii pe binefaceri?!? Daca e asa, bravo tie!
In cazul acesta fa-o mai pe ascuns, ca sa nu stie stanga ce face dreapta.

anca, eu ti-am dat un exemplu concret, ca ziceai ca nu intelegi.

acum, daca tu vrei sa intelegi tendentios (ca de obicei, as zice) e problema ta...

Dar despre faptul ca "femeia trebuie sa faca voia barbatului"ce spui?Si eu fac de multe ori milostenii fara stirea sotului care aduce bani mai multi in casa.Cand ma spovedesc trebuie sa spun.caci,este totusi furt si este si minciuna! :67:Parintele meu spune ca e bine sa fac totul cu stirea sotului.

Draga mea
 

Din tot sufletul iti spun ca acelasi lucru am simtit si eu si nu numai odata de ff multe ori de cele mai multe ori am dat banuti,sau am cumparat din ce videau.
Dar sa-ti spun ce mi s-a intamplat odata cand la fel am vazut un sarman,si m-a miscat din tot sufletul ca si eu am fost saraca toata viata mea,iar la cel moment nu aveam nimic ce sa-i pot da.Asta m-a mahnit si ma tot gandeam ''Doamne saracul om,nu am nk sa-i dau''.
Dar mi-a venit o idee sau poate a fost un gand luminat de sus.Ca ma pot ruga pt acel om,si pt toti cei sarmani pe care-i mai intalnesc in calea mea.Si asa iti spun,draga mea m-am usurat si am inceput sa ma rog si sa Cred ca Dumnezeu i va da.
Ca poate nu avem de fiecare data posibilitatea sa dam ceva dar sa ne rugam asta putem de fiecare data.Aici nu avem scuza.
Niciodata sa nu-i uitam pe cei saraci!Eu stiu ca am fost,si stiu cat de bucuroasa am fost cand am primit o cirba calda,sau o felie de paine.Ca nu avut nk.
Asa si eu la randul meu vreau sa ajut sa i dau omului acela o bucurie,o fata mai luminata!
Doamne ajuta!

Dumnezeu stie cat ne este de greu sa fim crestini si mai ales sa ne comportam ca niste crestini. El are rabdare cu noi; numai timpul nostru este limitat si nu stim cand ne suna ceasul. Tocmai in vederea acelui moment, cand vom da ochii cu Domnul, trebuie sa facem bine celor care au nevoie de ajutorul nostru.

Lumea aceasta, al carei stapan e diavolul, ne tenteaza in fel si chip, ne face sa ne indatoram peste masura, tocmai pentru a uita aa facem binele, care ni se va intoarce atunci cand avem nevoie mai mult de el: la judecata personala. Si acea clipa vine atunci cand vrea Domnul: pentru unii la batranete, pentru altii la tinerete. Deci tineretea nu e o scuza pentru a nu renunta la ceva in favoarea altuia, cand acesta are nevoie.

Din pacate, asa cum spune si initiatoarea acestui topic, nu putem intotdeauna actiona pe moment si atunci avem la indemana rugaciunea. Dar daca tot ne-a deschis Dumnezeu ochii asupra celor in nevoie, sa nu ne limitam doar la un gand, ci sa facem si fapta.

Cat timp suntem centrul propriei noastre atentii, nu mai e loc pentru altcineva. Dar in clipa in care ne deschidem catre lume si ii vedm si simtim durerile, nevoile, pe care le facem ale noastre, atunci abia se produce miracolul salasluirii lui Iisus Hristos in inima noastra. Atunci El ne va putea spune:
" Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit".

Dar daca nu facem acest lucru, desi putem, atunci suntem mai rai decat sectarii si sa nu ne surprinda cand Domnul ne va spune:
" Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau".

Dar noi vrem cu totii sa fim crestini, si inca ortodocsi, fapt care obliga.

Dorina, stiind ca milostenia te insoteste pana la usa raiului, tu ii permiti sotului tau sa te opreasca de la mantuire?!? Cred ca nu. Nici el nu o doreste. Pentru o fapta buna nu cred ca iti trebuie acordul sotului. Nu numai ca el nu trebuie sa stie, dar si tu trebuie sa uiti ca ai facut-o. Intreaba-ti duhovnicul; cu siguranta se referea la alte fapte decat milostenia, atunci cand ti-a spus sa dai ascultare sotului.

Desi subiectul topicului parea banal la inceput, iata cate situatii greu de rezolvat scoate in evidenta.Fiecare om este unic,fiecare familie are legile ei,fiecare comunitate functioneaza dupa anumite principii,pentru ca de fapt invataturile crestine ne arata cum sa traim cu propia noastra unicitate in diversitatea lumii.
Eu nu pot schimba lumea oricat as vrea iar adevarul nu este acelasi pentru toti.Fiecare avem dreptate in felul nostru dar sunt si situatii cand chiar nu stii cum sa reactionezi si voi da din nou un exemplu.
In una din rugaciunile care se citesc inainte de impartasanie spune"sau vre-un necajit a plecat de la usa ta nemiluit"(cit.aprox.).Intr-o duminica dpa ce am venit de la biserica a sunat la poarta un om.Avea scris pe un carton cu litere de tipar rugamintea sa-l ajutam si urma o lista foarte lunga cu produse de care avea nevoie.Am ignorat ce scria acolo si i-am dat ce aveam in frigider(de-ale gurii).S-a uitat in sacosa si furios mi-a inapoiat ce-i dadusem aratandu-mi lista .I-am dat cativa bani desi eram si eu in nevoie, dar m-am necajit.
Poate voi cei care scrieti pe acest forum sunteti perfecti si stiti cum sa va compotati in orce situatie oricat ar fi ea de absurda.Eu am limite!!!:78:

Dorina, cand cineva iti cere un ajutor specific, da-i, daca poti, ceea ce-ti cere, nu ceea ce vrei tu.
Din pacate am constatat ca si eu mai fac acest lucru si ma gandesc, ca atunci ajutorul dat nu ni se socoteste ca fapta buna ci mai degraba ca dorinta de a controla situatia, sau de a ne impune propria voita: "te ajut, dar in termenii stabiliti de mine!"

In ceea ce priveste ultima ta fraza:
"Poate voi cei care scrieti pe acest forum sunteti perfecti si stiti cum sa va compotati in orce situatie oricat ar fi ea de absurda.Eu am limite!!! ",
Aceste cuvinte aceasta oglindesc mult din propria ta personalitate si lipsuri, din care avem cu totii cu prisosinta. Cred ca ti-am raspuns la aceasta cu cuvintele de mai sus.
Nimeni nu e perfect, ci perfectibil. Limitele se pot depasi, daca vrei. Ar fi pacat sa ne complacem in limitele existente si sa nu vrem sa ne imbunatatim. Daca credinta poate fi infinita, si noi putem fi infinit de buni, luand exemplul Mantuitorului. Comparativ cu EL, cu totii suntem doar la inceput de drum.

Afirmatia lui bmd nu are putere generalizatoare, si se refera strict la cazul de fata: "Nu te teme de barbatul tau cand AJUTI..."

Ce bine imi pare ca am gasit un om cu adevarat bun si care vrea si se lupta sa fie si mai bun.Eu scriu poezii(poezie religioasa).Nu am publicat prea mult deoarece am o pensie modesta.Prin bunavointa unor persoane credincioase am terminat culegerea textelor in discheta pentru tipografie la urmatoarea carte.Ma rog la bunul Dumnezeu(caci nu pot cresi :68: de la oameni) sa ma ajute sa pot termina si aceasta lucrare............... !!??

Este minunat cata credinta este in Romania si cata poezie izvoraste din ea.
Cunosc si eu o poeta, doamna Eugenia Popa din Timisoara, care a scris nenumarate poezii, dar care pareau ca nu vor bucura pe nimeni din lipsa banilor pentru tipar. Spre marea ei si a mea bucurie, s-a oferit Editura Mirton sa-i tipareasca fara bani un numar restrans de carti sub titlul: " Rugaciunile mele". Iar la autor scrie simplu si smerit Eugenia K.P. Cartea cuprinde poezii in limbile: romana, germana, maghiara, sarba si franceza. Iata ca Dumnezeu isi face simtita lucrarea. Numai noi sa ne punem nadejdea in El si ne trimite oamenii, care ne pot ajuta.
Sa te ajute Dumnezeu, ca visul tau sa se implineasca si cartea ta sa vada lumina tiparului, spre bucuria celor care o vor citi.

In ceea ce ma priveste, ma lupt cu pacatele mele; nimic mai mult.

Doamne ajuta!
 

Mai sunt tineri pe acest forum de varsta mea (28 de ani)?
As vrea sa stiu,pt ca eu nu sunt in Romania si as vrea sa comunic cu tineri ortodocsi.

Siana, raspunsul il gasesti pe topicul: "O alta limpezire..." la Generalitati.

liniste si respecta omul...