Discernamantul duhovnicesc
 

Ca sa nu fac off topic si sa aglomerez subiectul despre ratacirile pr. Arsenie Boca, scriu aici un contra-exemplu, chiar doua.
Adrianna, nu stiu cine erau respectivii si ce s-a mai ales de ei... e trist intr-adevar ca un asemenea caz a existat si mai este si indreptatit de catre unii, cu inclinatii spre fanatism.

Deci, exemplele pe care vroiam sa le dau sunt legate de Sfantul Ambrozie de la Optina, din cartea "Sfaturi pentru familia crestina". Ca o paranteza, Staretul Ambrozie de la Optina s-a nascut la 21 Noiembrie 1812 si a trecut la cele vesnice la 10 Octombrie 1891. A fost inmormantat, cu procesiune mare, in data de 15 Octombrie - zi care coincidea cu sarbatoarea icoanei Maicii Domnului "Sporitoarea Granelor" , icoana pe care el insusi o comandase si care o reprezinta pe Maica Domnului pe mori, binecuvantand snopii pe campul secerat.


Un tanar de langa Pustiul Tihon (situat la o departare de cincizeci de verste de Optina) a hotarat sa se casatoreasca, pentru ca mamei sale care era batrana ii slabisera puterile si in casa nu mai erau alte femei. La sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului s-a dus la parintele, iar acesta i-a spus: "Vino la sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului". Ajuns acasa, mama lui se supara: "Doar te incurca staretul, n-ai timp". La sarbatoarea Acoperamantului, parintele ii spune: "Asteapta pana la Boboteaza, vom vedea atunci ce se va intampla", iar acasa mama il cearta pe tanar si mai mult. La Boboteaza, tanarul il anunta pe staret ca nu mai poate suporta ocara mamei. Parintele ii raspunde insa: "Mi-e frica ca nu o sa ma asculti, iar sfatul meu este acesta: nicidecum sa nu te casatoresti, asteapta". Tanarul a plecat si s-a casatorit. Peste vreo doua luni de la casatorie, tanarul a murit si sotia a ramas fara mijloace de intretinere.

Din aceeasi carte, alt exemplu de inainte-vedere si discernamant duhovnicesc, care nu judeca si nu da sfaturi dupa aparente:

Au venit la parintele doua surori. Cea mai mica e logodita, indragostita, fericita, din tinerete cu un caracter vesel; cea mai mare e linistita, ingandurata, rugatoare la Dumnezeu. Una ii cere binecuvantare pentru alegerea sa, iar cealalta tunderea in monahism. Parintele ii da miresei matanii, iar celei mai mari ii spune: "Ce fel de manastire! Te vei casatori, si nu acasa, iata ce-ti spun!" si a numit o gubernie, in care ele nu mai fusesera niciodata.
Ambele se intorc la Petersburg. Mireasa afla ca persoana iubita a inselat-o. Aceasta a provocat in ea o mare transformare, pentru ca era foarte atasata de el. A cunoscut desertaciunea a tot ceea ce o preocupase mai inainte, cugetul i s-a indreptat catre Dumnezeu si in scurt timp s-a adaugat monahiilor. Intre timp, cea mai mare a primit o scrisoare dintr-o gubernie indepartata, de la o matusa uitata, o femeie credincioasa, care locuia in vecinatatea unei anume manastiri. Ea a chemat-o spre a cunoaste mai bine viata monahiilor. Insa lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. La aceasta matusa, ea a facut cunostinta cu un barbat trecut de prima tinerete, care avea un caracter foarte potrivit cu felul ei, si s-au casatorit.

Mirela marturisesc: eu n-am inteles nici ce vrei sa spui cu aceste exemple si nici ce vor sa spuna ele in sine (morala lor).
Sau poate ca trebuie sa ma duc la firul initial.

Ce vad eu in aceste exemple este (ceea ce oarecum stiam):
Ca exista persoane cu anumite puteri, dar care nu stiu sa le foloseasca.
Adica de ex. in primul caz ce ar fi trebuit sa inteleaga acel tanar?
Mama-sa era batrana, tot mai neputincioasa, iar el era tot timpul amanat cu nunta.
Era intre ciocan si nicovala, intre mama si staret.
De cine trebuia sa asculte? In fond de mama (asa spune si Iisus).
Iar staretul, nu stiu daca stia chiar ce avea sa se intample, dar nu i-a spus concret: nu te casatori niciodata, ca nu va fi bine, sau altceva din care tanarul sa priceapa. Numai "vino azi si vino maine".

Si asta se intampla mereu pe la monahi si duhovnici, am impresia. Nu stiu ce stiu ei, dar nu te lamuresc, nu-ti dau sfatul concret: ce, cand, cum.
Chiar daca este mai dur poate, dar este mai in folosul tau sa-ti spuna: uite nu fa asa, sau fa asa, pentru ca exista riscul, sau se va intampla asta si asta;
decat sa-ti spuna doar: vino tu la anul si la alt an.

Acum depinde si de oamenii pe care ii sfatuiesc. Unii sunt mai lasa-ma sa te las si le convine asa, nu-si fac probleme, mai ales daca ei insisi nu sunt hotarati, iar altii mai degraba n-o sa asculte si o sa faca pacatul si mai mare si o sa se manie.

A avea harul vizionarismului, sau cum sa-l numesc, al vederii viitorului si a lucra cu oameni este un lucru f.delicat, extrem de delicat.
Poate sa faca bine, sau poate sa distruga oameni.

Bine, oricum asemenea daruri sint f.rare. Dar trebuie ca si omul sa poata pricepe, sa aibe o anumita rabdare si incredere, si mai ales sa-i permita cei din jur/evenimentele sa poata fi asa.

Omul nu este singur niciodata si a da sfat numai unuia singur nu este suficient si e chair riscant. Trebuie intotdeauna calculat si pe altii care se afla in spatele lui.

In cocnluzie Mirela, te rog sa ne lamuresti ce ai vrut sa spui cu postarea ta si din ce lucrare ai citat.

Sophia draga, multumesc de interventie, dar trebuie sa spun ca de multe ori ma intreb - cam retoric, ce-i drept - in ce fel citesti tu firul de discutie.

Lucrarea citata am precizat-o deja : "Sfaturi pentru familia crestina", Sf. Ambrozie de la Optina.

Am sa scriu foarte pe scurt si ce am vrut sa zic (desi credeam ca e evident!), ptr ca mi-a cazut internetul aici pe coclaurile astea si trebuie sa ma rezum la iPhone, desi nu-s chiar fan touch-typing. Rog in consecinta ca iertati posibilele greseli ortografice...

Deci, topicul a plecat ca un contra-exemplu la acea recomandare de casatorie, data "la plesneala", de catre pr. Arsenie Boca unui tanar teolog, viitor preot, venit sa-i ceara sfatul pentru gasirea unei consoarte.

Exemplificam mai sus cum par. Ambrozie de la Optina a sfatuit tineri in situatii oarecum asemanatoare. Cum s-a folosit el de darul inainte-vederii si nu le-a incuviintat pur si simplu cererile lor. Deci, nu i-a lasat sa se loveasca cu capul de pragul de sus, doar asa ca sa-i in invete minte, si sa traga ponoasele ei si cei din casa lor. Oamenii sunt unici, si viata fiecaruia este unica si pretioasa. Trebuie sa-i tratam pe fiecare cu respect si cu iubire adevarata de aproapele; iar duhovnicii sunt lasati de Dumnezeu sa ne ajute, sa ne dea sfaturi - pe bune, cum ar zice unii. Nu sa ne lase sa dam cu oistea-n gard (asta vizavi de casatoria nenorocita a acelui baiat mentionat la inceput).

Sper ca acum ai prins ideaa. Daca nu, am sa revin..:)

Multumesc Mirela,
Cred ca pentru vaduva, pierderea sotului este partea cea mai dureroasa, nu mijloacele de intretinere, ca daca acela nu se casatorea, femeia ramanea exact in aceeasi situatie, nu si-a pierdut mijloacele de intretinere din cauza casatoriei cu el. Iar vaduva fiind, se poate recasatori. Ceea ce nu imi place in poveste este ideea aceluia de a se casatori de gura mamei in loc de a se casatori din iubire. Nu cred ca iubirea poate veni asa, la comanda. Sau poate ma insel.

Asta este părerea ta, dată chiar la plesneală, despre recomandarea pe care i-o făcuse Arsenie Boca respectivului. Ţi-am mai spus şi îţi repet că ceea ce unora le poate părea "la plesneală" şi fără raţiune, la alţii, care văd şi înţeleg şi raţionaeză mai profund, lucrurile nu stau aşa.

@Mirela - multumesc pentru raspuns.

Aoleu, da, acum am vazut ca ai scris in mesaj de lucrare. Eram cu mintea deja calata pe povestirile in sine, care m-au cam socat. Imi cer scuze.

Revenind la subiect.
Eu raman inca la nelamurirea mea:
Tot respectul pentru cei ce vad ceva in viitor, totusi nu reusesc sa inteleg de ce daca vad si stiu ce se va intampla, nu explica omului motivul pentru care ii indruma intr-un fel sau altul. Sau sa le dea si o solutie.

Sunt situatii de viata, in care pentru oricine este dureros sa ti se spuna: nu te casatori, sau nu-l lua pe ala /n-o lua pe aia, sau lucruri care sa-ti modifice radical viata si chiar sufletul.
Si daca stam numai sa ne ghidam dupa ce se va intampla, ar trebui ca toti sa ne ducem la fiecare decizie sa consultam un astfel de inaintevazator.

Pe vremuri asa se facea, mai ales la nivele mai inalte. Se consultau oracole si alte cele la fiecare decizie.

Bine, povestirea nu este asa clara.
Nu se stie daca tanarul deja avea pe cineva. Poate ca parintele nu putea sa-i spuna ca va muri curand. Si oare s-ar fi putut evita moartea (accident), sau era deja o boala.
Si in fond casatorindu-se n-a facut totusi asa rau, caci nu mai era singura nici mama si nici sotia/vaduva. La moartea lui se aveau una pe alta macar.

De aia spun ca este greu de dat sfaturi, mai ales daca nu ai solutii imediate.
Nu fa aia, in schimb poti face asa.

"Nu te casatori, asteapta!" De ce sa nu te casatoresti? Ce sa astepti? Care cale este mai buna?

In fond noi cautam solutii pentru prezent si nu pentru viitor...

S-a deschis un nou club al Babilonului care evindent va da curs polemicilor. Mirela t. foarte urât din parte ta...puteai să-ţi exprimi ideea pe un topic deja existent şi să nu mai dăm curs unor noi polemici şi discuţii. Dar văd că cine aseamană se adună...până acum clubul e "perfect"...

Ideea am prins-o de aceea stimata Doamna Mirela.T va rog sa probati autenticitatea asertiunii dvs de mai sus cu precizarea inechivoca a sursei (carte, identitatea persoanelor implicate etc).

Astfel ma simt nevoit sa va rog (facand apel la constiinta in primul rand) sa retrageti afirmatiile. Multumesc.

Nu va chem la judecata (nici nu va "parasc", ascuz... stim bine cine este parasul si acuzatorul), ci indemn la pocainta sincera si smerita (de la care nicidecum nu ma exclud, dimpotriva...).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Poate poate poate... asculatrea de Biserica, de Preoti, de Duhovnic trebuie sa fie asa cum indeamna Sfintii Parinti: duhovniceaca si nu orbeasca!
Ce inseamna ascultarea duhovniceasca: pai inseamna comuniunea cu Hristos Iisus, cu preotii Sai si Biserica Sa in primul rand in Sfintele Taine, dupa modelul Sfintilor Parinti.
Ascultarea fara discernamant duhovnicesc poate duce usor la fanatism... fariseism, ipocrizie teologica, teopraxica, teognostica.

De cine (si cum) oare a ascultat Sfantul Maxim Marturisitorul? Sfantul Simeon Noul Teolog? Sfantul Ioan Damaschin...

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Pocainta sincera, smerenia... acceptara hristificarii prin acceptarea mantuirii Domnului Iisus Hristos manifestata in acceptara conlucrarii cu harul Duhului Sfant... dupa putinta (talantul, talantii) fiecaruia este ACUM... si nu maine.

Multi Sfinti ai lui Histos Iisus (precum Pr. Arsenie Boca spre exemplu, si nu voi adauga alte referinte FILOCALICE) marturisesc: "sa NU credeti ca Il veti vedea (duhovniceste evident) pe Dumnezeu pe lumea cealalta daca din viata acesta nu cautati dobadnirea harului Duhului Sfant prin Tainta Sfantului Botez si potentarea acestuia prin celelate Sfinte Taine; si nu suntenti constienti de conlucrarea cu harul Duhului Sfant (ce asigura cognitia intelectuala duhovniceaca specifica a lui Dumnezeu, a harului Sau... a lui Hristos Iisus)"

Doamne ajuta.