Pacatul ravnirii
 

Ahh...stiu ca e pacat dar ganduri negre ma doboara,ah cat imi e de ciuda pe cei care stau la casa lor singuri si ce mila imi e de cei care stau cu socrii si nu pot face nimic in curte ca de...nu sunt ei stapani ci socrii...ah cat imi e de ciuda ca celor perversi le merge bine,ca ei fac pe victimele in fata alor mei socrii si spun minciuni iar ei sunt crezuti iar noi nu...ah cat imi e ce ciuda ca al meu copil nu a avut o copilarie frumoasa cand avea jucarii prin curte masa mare le lua si le dadea celorlalti nepoti iar actualului din curte ii face toate voile,mancare are grija de el iar la mine nici nu se uita,ah cat imi e de ciuda ca sunt tratata ca o proasta sa fac curat in curte iar altii sa faca mizerie si zice ca nu are nimic...ah cat imi e de ciuda ca mi.a.facut numai neintelegeri in familie iar la fisu nu se baga il lasa in pace...ahhhhhhh cat am patimitttttt...cand imi aduc aminte ma oftic de mor...mai ales cand vad cat de perversa a fost si e soacramea....nu o suport!!!!!!!!!!!!

Adicăceaivrutsăzici?

Tot asa nora o sa ai si tu; tu ti-o "formezi" acum.

Mie mi se pare ca prin acest post(topic) tu cauti sprijin, intelegere si incurajare din partea noastra pentru pacatul tau pe care chiar tu il evidentiezi pentru ca Dumnezeu ti-a deschis ochii ca sa vezi ce faci.

Eu vad altceva; eu vad ca Dumnezeu iti incearca umilinta pe care te-a invatat sa ti-o impui tu insuti pentru ca altfel iti va fi provocata de altii, pe de o parte, iar pe de alta parte, tot in situatia asta Dumnezeu iti arata ce fel de om esti tu, adica ceea ce nu vrei sa ierti, tot asa vei face si tu si nu iti va fi iertat.
Dumnezeu nu-ti da niciodata ceea ce nu poti duce, adica nu te incearca cu nimic din ce nu poti rezista, pentru ca El nu vrea sa cazi; tu alegi ce sa faci, sa te ridici mai presus decat esti sau sa cazi.

Florentina, din postarea ta actuala si altele mai vechi reiese ca viata ta nu-i chiar roz..chiar deloc..Sincer imi pare rau de necazurile si frustrarile prin care treci, dar din pacate, noi aici de pe forum nu putem schimba mare lucru..Daca exista cineva care poate face ceva in acest sens ai fi doar tu..
Ai incercat sa te rogi?Ai incercat sa vorbesti cu soacra, cu sotul, sa-i explici calm si cu rabdare situatia?Daca taci si aduni in tine iarasi nu-i bine...ajungi sa-ti faci tie rau, doar din rusine sau din dorinta de a-i menaja pe ceilalti...
Am sa-ti spun un mic secret:nici o viata nu e perfecta si fericita 100%...Orice om,inclusiv cei super bogati si super realizati au frustrarile si necazurile lor...La urma urmei fericirea vine doar din interiorul tau, cum iti vezi viata, cum ti-o faci si cum gestionezi impasurile....Nu are nimic de-a face cu jobul, banii sau relatiile cu ceilalti..
Dar vezi tu, pentru a fi fericit, trebuie in primul rand sa vrei....Si sa lupti pt chestia asta!Daca te complaci in situatia actuala si-ti plangi de mila singura, zau asa, nu prea vad solutie...