Ei! marturisirea asta a ta banuiesc ca o gasesti foarte importanta... pentru tine, cel putin. Pentru mine, care am auzit o gramada de astfel de marturisiri "nevinovate" nu e decat o alta... istorisire a unei rataciri. Si aproape toate sunt... identice.

Fiecare Don Quijote a purces de unul singur - si, bineinteles, toti marturisesc ca au cazut in rugaciune si s-au rugat fierbinte lui Dumnezeu sa le descopere adevarul - sa studieze Scripturile. Si toti s-au imprastiat care incotro: unul la sectarii sambetisti, altul la sectarii baptisti, celalalt la secta penticostala, s.a.m.d.
Apropo, daca toti au "cazut" in rugaciune sincera pentru descoperirea adevarului nu trebuia ca Dumnezeu sa-i aduca in acelasi loc? Dar nu, Dumnezeu, chipurile, i-a distribuit pe fiecare in functie de ce anume oare: de aptitudini, de inaintare in viata duhovniceasca, de statutul social? Habar n-am pe ce criterii i-a impartit Dumnezeu pe toti acesti oameni "sinceri".. Eu unul nu cred ca Dumnezeu este cel care v-a ascultat rugaciunile si v-a impartit pe care incotro.

Si uite cum incet, incet marturia ta se intoarce impotriva ta acuzandu-te.

Fire ambitioasa fiind, ai ramas profund marcat ca ceilalti colegi de-ai tai iti raspundeau aproape "obraznic" inapoi aruncandu-ti citate din Biblie. Si uite asa ti-ai un ambit' sa fi mai tare ca ei in Biblie.
Si te-ai pus cu burta pe carte. Si fac prinsoare ca ai citit-o de la Geneza la Apocalipsa de vreo... 50 de ori.

Si cam tot degeaba, ca 1 Petru 3 tot n-ai reusit sa-l dibuiesti, desi, in particular vorbind este un text usurel de inteles.

Marturisesc si eu ca spiritul acesta protestant si protestatar de Don Quijote sau Superman sau Omul-Paianjen, care salveaza lumea si in afara de el nu este salvare, exista intr-un mod latent - deocamdata, din fericire - si in Biserica Ortodoxa. Si acest spirit se hraneste tot din audio-vizual.

Si asta cred eu ca este pericolul cel mai mare pentru noi, membrii Bisericii: sa nu devenim si noi niste pui de Don Quijote, care sa aiba fel de fel de inchipuiri si sa ajungem sa ne luptam fantasmagoric cu ele.
Ca atunci despinderea de Trupul Bisericii devine doar o chestiune de timp.

Una din marile probleme pe care eu am observat-o pe forum este ca unii eterodocsi se aliaza atunci cand nu le convine ceva si incep sa ia peste picior, sa faca bascalie cum s-ar zice. Din acest motiv i-am atras atentia si ultima data ucenicului, care tot la un comentariu al lui MihaiG a rezonat. Daca ceva nu se intelege nu inseamna ca e gresit, e posibil ca cel care citeste sa nu inteleaga, cum e si cazul acesta.
Acum o sa-ti explic. In primul rand invatatura ortodoxa e in mare proportie diferita de cea neoprotestanta (penticostala in cazul de fata), deci oricum e diferita intelegerea.
Eu am mai scris despre acest lucru, explicatia e data in convertirea sutasului Corneliu. Ce-i spune ingerul, ca a fost ales la loteria mantuirii? Nu, pentru ca astfel am avea predestinarea calvinistilor. Scrie in Faptele Apostolilor, cap.10 ca facea milostenii si se ruga lui Dumnezeu. Iar ingerul asta ii zice, ca rugaciunile si milosteniile s-au suit la Dumnezeu. Asadar faptele facute dinainte duc la luminarea spre a ajunge la adevar. Acelasi lucru il spune sf. Serafim de Sarov, in pasajul binecunoscut nu numai de ortodocsi (si unii catolici il cinstesc pe acest sfant ortodox). http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
El spune: "Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: “Cel ce nu aduna cu Mine risipeste” (Luca 11:23).
Apoi da si el exemplul cu sutasul Corneliu si spune dupa aceea: "Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos." "Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1)."
Aici e si raspunsul pe care l-am dat despre convertire, adica faptele bune facute de un om (in care intra si smerenia) il ajuta sa vina la credinta dreapta, bunul Dumnezeu il ajuta si il lumineaza. Fer. Augustin la acest lucru se referea cand vorbea de cei alesi, dar a interpretat gresit prin predestinare.
La mai multi sfinti gasim aceste lucruri, de exemplu sf. Mina are o viziune in care ii spune Domnul sa rabde chinurile si ca insusi ighemonul va veni la credinta din cauza faptelor sale bune, ca sa nu se piarda.
In cazul copiilor care se nasc in tarile ortodoxe (sau a oamenilor) ei mostenesc faptele bune ale parintilor si inaintasilor care si-au pastrat dreapta credinta. Domnul spune ca va rasplati fatele bune pana la a mia generatie. La fel poporul iudeu a mostenit faptele bune si promisiunea facuta lui Avraam. Si tot la fel toti oamenii mostenesc urmarea pacatului facut de Adam.
Aceasta e si explicatia pentru ispitele care sunt ingaduite de Domnul de la ingerii cazuti, pentru ca se spune ca altfel nimeni nu s-ar putea mantui.
In final o mica observatie, sfat. De obicei Domnul ne ajuta sa ne mantuim si prin necazuri, boli, care noua nu ne plac. dar ingerii cazuti cauta la inceput sa ne faca pe plac, sa ne dea ce dorim, sa ne dea dreptate. La fel si pacatele, la inceput sunt placute, ca sa le repetam. Asadar te poti gandi ca e posibil ca nu cel ce iti spune ce vrei sa auzi sa iti vrea binele, ci cel ce iti spune ceva ce nu iti place.

E adevarat ce spui, dar e total altceva decat ce spuneam eu. Tu spui de smerenia pe care trebuie sa o avem toti, eu spuneam de ceea ce am scris in mesajul de mai sus.

Dvs. cred ca stiati ceea ce am scris, daca nu am scris in mesajul adresat lui Doriana. De obicei va expuneti doar parerile personale, eu redau de obicei ce spun sfintii sau invatatura, nu doar pareri personale.

Nu există sfânt în viață deoarece chiar și în ultima clipă a vieții sale un virtuos poate cădea; așadar, pe lângă tot respectul acordat unui virtuos, numai după trecerea din această lume se poate cineva ridica la demnitatea venerării.

Tot așa am văzut și eu, dar totuși, cu greu, am învățat să nu cred tot ce văd.
Eu aș inversa ordinea: pragmatici, dar și sufletiști.

16. 13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.(Lc16,13)

???
NT abunda de adresari de la sfinti si catre sfinti. Pavel vorbea cu sfintii, le scria scrisori, alti sfinti participau si ei la scrisorile lui... Si nu era vorba de sfinti morti, ci erau destui sfinti in viata.
Chiar daca exista intotdeauna un risc de cadere, asta nu insemna ca nu mai exista sfinti. Exista sfinti care pot cadea oricand, daca nu au grija, dar la un moment dat sunt sfinti.

Se pare că folosiţi sensuri diferite pentru acelaşi termen, lucru care duce adesea la neînţelegeri. În acest caz, termenul este "sfânt".

Potrivit înţelegerii ortodoxe (şi catolice) sfinţii sunt persoanele mântuite, aşadar aflate în Cer. Prin urmare, sfinţii nu pot fi DECÂT sfinţi "morţi", adică nu se mai află, deocamdată, în trup.

Folosim şi termenul de "sfinţi în viaţă", ceea ce este o exprimare oximoronică. Este ca şi când despre un copil am spune, cu anticipaţie şi în baza bunei purtări de până atunci, că este "un adevărat bărbat".

Scuză-mă, nu m-am informat că ești de altă confesiune!

Am inteles ce vreti sa spuneti si cunosc aceasta interpretare a termenului "sfant".

Cum intelegeti versetele:

"Deci voua tuturor, care sunteti preaiubiti ai lui Dumnezeu in Roma, chemati sa fiti sfinti: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos!" (Rom.1:7)

"Ajutati pe sfinti cand sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti." (Rom.12:13)

"In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui..." (Efes.1:4)

"Curvia sau orice alt fel de necuratie, sau lacomia de avere nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti." (Efes.5:3)

"Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra." (1Pet.1:15)

"Caci este scris: "Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant"." (1Pet.1:16)

In context Ioanna afirmase ca a vazut multi np morali, dar mciciunul nu i-a inspirat sfintenie, deoarece numai Ortodoxia sfinteste. Iar daca Ortodoxia sfinteste, acest lucru ar trebui sa se vada la un ortodox. De aceea o intrebasem:

Studiul asupra sfintilor morti nu ma ajuta prea mult. Nu poti sa mergi sa il vezi, sa verifici cele spuse despre el. Iar despre morti, cu tot respectul, se vorbeste mai intotdeauna mai frumos decat despre vii.

Ioanna imi daduse un raspuns despre ce este sfintenia, si era vorba despre sfintenia din aceasta viata.

Tocmai pentru ca sunt, nu inteleg ce legatura are confesiunea mea cu sfintii lui Pavel din Biblie. De ce el vorbea mereu cu sfintii iar noi astazi nu mai putem? Ce s-a intamplat cu sfintii contemporani?