. . . si pe atat de mica . . . !
Multa sanatate si mai ales nadejde si rabdare !:53:

Multumesc! O saptamana cu impliniri va doresc tuturor! Doamne ajuta!

Cam ce se intampla cand cineva se supara dintr-o prostie(in general barfa si galceava spusa de altii impotriva-ti) iar tu nevinovat fiind iti ceri chiar iertare dar nici macar nu esti iertat ??
Cand nu esti iertat,pricina amarelii nu dispare ,sufletul nu-ti este usor si senin,chiar de n-ai gresit. Tot astepti ca si celalalt suflet sa faca marinimie cu tine.Sau doar iertarea se cere doar pt a ne adormi constiinta ? Iertarea si uitarea nu se iau in consideratie ?
Intreb ca sa aflu si alte opinii.

Hristos a inviat!

Cine nu te iarta, e problema lui, atata timp cat tu ti-ai cerut iertare. Mai ales daca te-ai si spovedit. Daca sufletul lui e in intuneric, nu poti decat sa te rogi pt el. Cine nu iarta, nici lui nu i se vor ierta. Si eu am avut aceeasi problema, si mi s-a spus ca Dumnezeu nu se va supara pe mine, pt ca am suparat pe cineva care oricum nu face voia Lui, ba din contra, face impotriva Lui. Roaga-te pt iertarea acelei persoane. Stiu ca e greu si ca uneori, poate, mania iti intuneca gandurile, mai ales in aceste momente cand vrei sa fii in pace cu toata lumea, si tocmai acum cineva ti-o tulbura. E lucrarea celui rau, de-asta se intampla, mai ales acum, si mai ales celor care vor sa Il primeasca pe Dumnezeu in inimile lor. Daca L-ai primit pe Hristos in inima ta, ai fost la Inviere, te-ai spovedit, te-ai impartasit, asta iti va da, cel putin pt o vreme, putere, credinta, bucurie si pace in suflet. Cand simti ca vor slabi, du-te din nou la sfanta liturghie, eventual mai spovedeste-te daca poti (ziceai ca ai in oras biserica greceasca, dar ei nu vorbesc tot engleza, sa va puteti intelege?). Mult succes iti doresc, sanatate si sarbatori fericite in continuare. Doamne ajuta!

Daca nu esti vinovat si iti ceri iertare, mi se pare un act de mare noblete si bunatate. In clipa in care iti ceri iertare dobandesti liniste si pace in suflet, chiar daca cel caruia i-ai cerut iertare nu te iarta. Iti mai ramane doar sa il pomenesti in rugaciune, sa te rogi ca Dumnezeu sa ii imbuneze sufletul.

Intamplarea respectiva a avut loc cam acum 2 ani...
Aproape ca am uitat unele detalii,sau mintea mi-a jucat o festa si a cosmetizat pe langa acest incident...

Citind cele scrise de voi(Ekaterina si Fallen)si reconsti\tuind evenimente am dedus ca de fapt eu sunt cea care nu pot s-o iert deoarece nu-si cere iertare ca a gresit si m-a jignit in niste discutii.
Ca o scurta paranteza,in momentul respectiv eram intr-o pasa proasta,imi pierdusem jobul-nu din cauza mea,ci din motive economice- iar ea nu a gasit nimic mai potrivit sa-mi spuna decat ca sunt proasta,idioata si nedescurcareata-datorita faptului ca am o ruda bogata si celebra si nu-i cer ajutorul in momente de criza.
In primul rand,nu era necesar sa ma jigneasca intr-un moment sensibil si nici sa nu se revolte atat ca nu am serviciu,caci nu I-am cerut bani sau alte ajutoare;iar in al doilea rand,eu nu sunt genul care sa apeleze la cunostiinte sus-puse in momentele de criza,daca in restul timpului nu ne omoram cu relatia.Nu imi pare cinstit.

Cred ca eu I-am cerut iertare nu dintr-o noblete care ma da afara din casa neaparat,ci poate cu speranta disimulata ca si ea isi va cere iertare pt nesabuinta cu care a vorbit.

Oricum,este foarte interesant chiar si pt mine sa observ ca de fapt eu sunt cea care asteapta niste scuze care nu mai vin.
Daca-i asa,sanatosi sa fim ca nu-I bai !M-am linistit :)

Lumea isi cere iertare astazi f. des (ma refer la "lumea crestina" si nu la cea laica unde nu functioneaza acest protocol), atit de des incit de cele mai multe ori vezi in spatele actiunii nu smerenia si umilinta necesara unui asememenea act ci din contra, automatismul stereotip patat de mindrie sau interes .
Astazi tot crestinul ortodox abunda in a se autodefini "pacatosul" si a-si cere iertare odata cu fiecare expir . Dar daca iei acesti crestini la cel mai simplu scuturat , vezi ca nu mai ramien mare lucru de ei .
Chiar imi aduc aminte de parintele Teofil Piriian care trecind odata prin curtea minastirii a fost intimpinat de o mare de oameni care ii cerea " blagosloviti-ma pe mine pacatosul ... si pe mine tot pacatosul.... si si pe mine si mai pacatosul...." astfel incit parintele le-a raspuns : mai , dar ce este aici , concurs de pacatosenie ? Aveti grija ca pt. pacatul acesta de acum , de a va lauda cu pacatosenia voastra din cauza mindriei care nu va da pace , va va pedepsi Dumnezeu cu adevarat cind nici nu ginditi ! Luati seama la mindria voastra si la cum vorbiti !"
Revenind , daca ii incerci cu cea mai mica incercare pe acesti mindrii ortodoxi care in stinga si dreapta nu spun decit cit de pacatosi sunt ei si care au stereotipia verbala a lui "iata-ma", vom vedea citi mai ramin in picioare .
Parintele Paisie aghioritul spunea ca atunci cind gresesti cuiva trebuie sa ii ceri iertare de 3 ori , daca nu te iarta din prima . Dar daca nici a treia oara nu voieste sa te ierte , atunci tu esti eliberat de pacatul greselii asupra lui , iar el se face vinovat de pacatul neiertarii aproapelui si de mindrie.
Dar citi dintre noi stiu cu adevarat de cite ori este nevoie sa iti ceri iertare ? Mai nimeni , astfel incit , dupa prima cerere de iertare emisa dar neonorata , ortodoxul nostru mindru si intoarce spatele celuilalt si se afunda in nesimtire .
Mie insumi mi s-a intimplat sa fiu nevoit sa cer iertare unui frate in trei rinduri diferite (si nu in trei minute consecutive, caci atunci se cheama ispitire !) si abia sa primesc iertare .
Alteori eu insumi am iertat doar a 3 oara , cu intentia de a-l pune pe ginduri si a-l face sa constientizeze si mai bine gestul/pacatul sau ,avind surpriza sa vad ca exista destui frati care cunosc corect "ritualul" iertatii corecte dar si frati bolnavi de aparenta ortodoxa .
Insa si pt. unuii ca si pt. altii am considerat ca este doar treaba lor ca stiu sau nu ceea ce defapt este dator sa stie !

Foarte interesant si folositor comentariul.
Multumesc frate!

o continuare a lui "iarta-ma , pe mine pacatosul!"
 

Din clipa in care am sesizat ca printre crestinii ortodocsi practicanti se intimpla o hemoragie de "virtuti", am fost f. curios/interesat sa observ, sa cercetez, ce se ascunde in spatele aparentelor f. frumoase, nereal de frumoase.
Prea mi se parea ca asa, peste noapte, apareau crestini de o evlavie si o profunzime duhovniceasca deosebita, incit nu intelegeam unde au fost ascunsi pina acum , deoarece a crede ca un ortodox adevarat se naste asa, peste noapte, ca si cum l-ai fabrica din lut si deodata i-ai spune " Viaza!", este un lucru extrem de rar astazi , casi dintotdeauna !
Si am observat multe practici si virtuti duhovnicesti aparente la tot fratele pe care il cunosteam, de exemplu: "iarta-ma , la tot pasul"; "eu sunt un mare pacatos de cind ma stiu"; "trebuie sa faci pravila nu gluma" ; "eu postesc , nu ma joc"; "daca nu citesti Psaltirea numai la 12 noaptea, nu faci nimic"; "eu fac multe pelerinaje, cred ca am vreo 200 pina in prezent"; "trebuie sa citesti tot ce apare ca literatura duhovniceasca , altfel nu ti se schimba sufletul", " eu nu ma imbrac decit in fusta lunga si doar in alb si negru " ... si cite si mai cite "manifestari cert smerite" ale fratilor .
Asa cum spuneam , eram oarecum uimit de o asemenea hemoragie duhovniceasca (la oamenii pe care nici fata si nici habitusul, nici pregatirea profesionala si nici aspiratiile/idealurile sincere nu ii tradau ca fiind intocmai) dar mai ales aveam vie in minte povestea gheronului Cleopa cu batrinica analfabeta (saraca ! ea in sinceritatea ei cutremuratoare nu practica decit analfabetismul ei ... dar din inima infrinta si smerita !)care se ruga la icoana Maicii Domnului cu cuvintele ei , din inima , simplu, inima de la inima si pe care staretul o surprinsesera in aceasta rugaciune el raminind "ascuns" in altar dupa terminarea liturghiei (ca sa puna totul in ordine ). Batrinul o dadea exemplu de mintuire sigura , in povestile lui, aratind cum se ruga ea , cum slujea si slujise o viata intreaga lui Dumnezeu , la locul mintuirii ei , care era familia sa, cum era un suflet simplu, deschis cu adevarat spre Dumnezeu si spre poruncile lui , fara ca ea sa poata sti citi cea mai mica catisma de Psaltire sau condac de acatist .
Si pornind de la aceste premize, antiteze, citiva ani am tot observat , pina intr-o buna zi cind am avut si curiozitatea sa incep sa si incerc pe frati pt. a-mi intari sau dizolva convingerile .
Concluziile neplacute au inceput inca din biserica , cu fratii pe care ii cunosteam si pe care in urma cu citiva ani ii cotam ca fiind deosebiti : dupa liturghie prinoasele sau coliva,se imparteau de "vrednicele" mame fratilor ortodocsi "pe ochi frumosi" adica in primul rind si mai ales la cei care trebuiau sa laude gestul, impecabilitatea retetei si talentul deosebit in arta culinara a mamei respective . Daca intindeai mina sa alegi ceva anume de pe masa de prinoase imediat erai corectat : lasati, nu luati de acolo , acelea sunt pt. parintele...
Apoi am sesizat ca smerenia din biserica , incepind cu portul tinutei , cu datul ochilor peste cap in momente cruciale ale slujbei, cu batutul de metanii sau inchinaciuni in timpul liturghiei, plimbatul itinerant pe la icoane dupa ce primeai si ultima binecuvintare si erai uns cu "mirul" binemirositor, cu cintatul din inima distrusa si prapadita , s.a.m.d. nu erau decit gesturi care ramineau acolo in biserica , care ramineau incuiate in sala de teatru , deoarece in tot timpul saptaminii nu mai vedeam femeile si barbatii "evlaviosi" ca purtind un anume port, nici gesturi si atitudini cu inima zdrobita nu mai practicau si nici alte multe lucruri nu le mai faceau .
Am sesizat iarasi , chiar incepind cu cei din casa, ca hemoragia de "iarta-ma" nu are nici o valoare duhovniceasca deoarece exact cu usurinta cu care o rosteste fratele in fiecare clipa , cu aceiasi indiferenta sau nesimtire , pina la apusul soarelui iti greste din nou la fel de mai multe ori .
Atunci am intrebat in mod firesc : daca intr-o zi imi gresesti de 2-3 ori la fel, ori in zile la rind, cu acelasi pacat , pt. ce iti tot ceri iertare intr-una, sau daca iti ceri iertare , de ce mai repeti aceiasi greseala ?
Atit cei din casa dar mai ales cei dinafara mea , mi-au raspuns cu minciuni . Adica , cu sofisme elegante si cu un comportament care arata ca defapt pe om nici nu il intereseaza Dumnezeu, sensul real al vietii duhovnicesti , litera dar mai ales spiritul canoanelor . Ci totul este doar o aparenta diafana de seriozitate, de cinste si dreptate, de dragoste pt. aproapele dar mai ales de iubire dumnezeiasca .
Si daca unii dintre cititori s-au si suparat ca am inceput seria neplacuta a constatarilor cu biserica , pot sa va spun ca am pornit la drum facind observatii la sugestia/binecuvintarea duhovnicului , cu scopul de a vedea realitatea si de a nu proceda si eu la aceleasi pacate . Adica sa nu ma mint chiar si pe mine . Iar locul de inceput (mai inainte de biserica)a fost facultatea de teologie unde fie "MARI" sau "mici" preoti profesori universitari predicau si invatau una de la inaltimea catedrei dar in viata de toate zilele, ei ca si sotiile si copii lor, faceau cu totul altceva !

Asa arata lumea noastra ortodoxa, asa sunt aparentele vietii ortodoxe reale, acestea sunt telurile urmarite de marea majoritate a ortodocsilor... pt. ca in spatele acestora , de multe ori, sta vinul searbad, acrit .
Desigur ca exista si enoriasi deosebiti, duhovnici imbunatatiti , asezaminte monahale/bisericesti in care se lucreaza destoinic cu Duhul impartasit oamenilor , dar acestea sunt atit de putine si mai ales criticate pe temiri ce teme . Dar deopotriva cautate chiar si de "plutasii" Duhului pt. ca acolo, daca voiesti, ai sansa sa revii la VIATA si sa te vindeci de ranile pricinuite , in primul rind, de tine asupra-ti .