Mi-e frica ca ma duc in iad
 

Salutare... am deschis acest topic cu speranta ca voi primi niste sfaturi... eu de cand ma stiu am incercat sa fiu un om bun, sa ii ajut pe altii ori cu o vorba buna ori cu o fapta buna, am incercat sa ii iubesc.. dar nu stiu ce se intampla ca patesc numai rau, parca totul e impotriva mea, nici in casa nu mi-e bine, nici in societate nu-mi gasesc locul. Am inceput sa am din ce in ce mai des crize de furie si de multe ori ma intreb de ce pe unii Dumnezeu i-a facut blanzi si intelegatori iar altii n-au putere sa faca fata incercarilor.. pentru mine e clar ca viata e o incercare, un test pe care il treci, ori il pici... mi-e tare frica ca eu nu fac parte din alesii lui Dumnezeu si de aceea primesc tot felul de piedici... acum putin timp am visat ca fugea lucifer dupa mine si ma punea sa zic ca el e tatal meu si eu ii ziceam ca nu, Iisus Hristos e tatal meu si tot ma alerga, parca nu mai puteam sa scap de el.. asta nu a fost singurul vis ciudat, am avut zeci de vise cu demoni care fugeau dupa mine dar din cate tin minte nu m-au prins niciodata, uneori le faceam cruce si dispareau. Eu incerc sa am credinta puternica si sa lupt cu ispitele dar tot timpul esuez si cad prada nervilor... nu stiu cum sa fiu mai cumpatata si sa nu mai imi ies asa din fire.. sunt sigura ca Dumnezeu ma iubeste asa cu bune si cu rele dar mi-e frica ca nu am sa ajung niciodata la inaltimea asteptarilor Sale.. macar sa fiu ca talharul de pe cruce :( Pacate am destule insa cel mai mare pacat al meu e mania.. cum sa ma indrept? invatati-ma :(

După toate ce le-ai scris , 50% eşti vindecat ! Citeşte cam tot ce se poate de pe aici şi nu în ultimul rând citeşte din Sfinţii Părinţi. Mai toţi au capitole întregi despre mândrie şi nu numai. Nu căuta răspunsuri miraculoase , reţete unice . Un duhovnic bun, face cât 1000 de răspunsuri date aici. Doamne ajută !+

Multumesc pentru cuvintele incurajatoare! Dumnezeu sa te binecuvanteze! Am sa mai citesc, dar din pacate nu reusesc sa pun in practica ceea ce imi propun.. duc o lupta continua cu mine insumi, m-am saturat sa dau gres si sa il supar pe Dumnezeu. Offf, cine ne mai da si noua din blandete?

Pai cel mai usor e sa iti gasesti un duhovnic.
Eu nu stiu sa iti recomand dar poate te ajuta careva de pe aci de pe forum.

Noi toti suparam pe Dumnezeu, treaba este cum si in ce fel? Cu voia? Fara voie?

Si mie, personal, imi este teama uneori ca nu fac destul, ca gresesc mult si incerc sa ma indrept, insa cum zici sint multe incercari,iar dup cite stiu eu, cu multa rugaciune, cu un sfat bun de la duhovnic, cu spovedanie, totul se indreapta.

Curaj, citeste din carti duhovnicesti, dr mai ales vietile sfintilor parinti, ele find pentru noi un exemplu de urmat in viata de tote zilele, ce au facut dansii la incercari si acolo vei afla multe raspunsui la intrebarile tale.

Uite ici citeva link-uri:
carti:
http://schituldarvari.ro/index.php?page=md_prodromita
http://www.scribd.com/doc/3064730/pr...i-RASCUMPARARE

aici sint vietile sfintilor pe luni:
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/vsian.html

alte informatii:
http://www.ortodoxmedia.com/inregist...postim_sanatos


Sper sa-ti ajute.
Totusi ai nevoie de multa rugaciune si post pentru combate incercarile.:53:

Multumesc din suflet pentru linkuri si pentru sfaturi! La ultima parte m-ai facut sa imi dau seama unde am gresit... cred ca de asta sunt asa de vulnerabila la rele, ca nu prea ma rog si nu tin post! Sunt tare lenesa si delasatoare, de asta face diavolul ce vrea din mine!
App, ati observat ca cu cat incercam sa ne indreptam mai mult, cu atat primim mai multe ispite? Diavolul nu ne lasa sa avansam, trebuie sa fim tari caci cu cat crestem in credinta cu atat ispitele sunt mai puternice!
Doamne ajuta! :53:

Trebuie post si rugaciune, incercarile tale poate nici mcar nu sint incercari, daca tu nu te rogi si nu postesti.

Ceea ce ti se intimpla este cu totul altceva, ceea ce ai descris tu inprimul tau mesaj postat aici, este diferit de ultimul...

Incerca sa schimbi ceva - de ex cum am mai spus deja: posetste si roaga-te. Asta va schimba mult situatia.

Draga doarunom,legatura cu Dumnezeu este ceva ce tine exclusiv de latura spirituala a omului,iar eu din ce observ,lupta ta cu asa zisele ispite se poarta mai mult la nivel rational.
A incerca sa iubesti...sugereaza un efort in acest sens ori dragostea fata de tot ce semnifica creatia lui Dumnezeu trebuie sa fie ceva dezinvolt,natural,nimic fortat.
Sufletul nu cunoaste ranchiuna,furie,trufie,astea pornind din ego,care se pare ca iti da mult de furca.
Tu spui ca ai credinta puternica,dar iubire ai?Fata de tine in primul rand ca si creatie divina ("Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"-ceea ce inseamna ca inainte de orice pe noi insine trebuie sa stim sa ne iubim) si apoi catre orice semnifica lucrararea lui Dumnezeu?

[COLOR=green]Nu-ti fă probleme. Deja esdti in iad dar nu realizezi![/COLOR] :63:

Sfantul Siluan Athonitul a auzit de la Hristos cuvintele: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."

Sa ne vedem vrednici de iad, datorita neiubirii noastre, insa sa nu incetam a nadajdui in dragostea si mila lui Dumnezeu fata de noi. Asa ca, cui ii este frica de iad, sa nu fuga de el, ci sa se vada vrednic de iad, spre a nu avea partasie cu el.

Sfantul Ioan Carpathiul (daca nu ma insel) spunea: "Saracia imbratiseaza pe cel care se teme de ea." Tot asa, este si cu iadul: iadul imbratiseaza pe cel care ajunge sa se gandeasca numai la el, pierzand din vedere dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Vrem sa-I aratam lui Dumnezeu ca iubim lumina? Sa ne nevoim spre aceasta, sa inmultim rugaciunea si sa postim cat putem. In acelasi timp, sa iubim pe oameni si sa fim slujitorii lor.

Si iadul va ramane doar cu mainile intinse spre noi.