Cine la creat pe dumnezeu?
 

Cred ca cu toti ne-am pus intrebarea asta macar o data in viata.


Cine la creat pe dumnezeu?

"A fi creat" este un verb aplicabil numai creatiei , nu si Creatorului. La fel si timpul si spatiul. Dumnezeu nu a fost creat, EL ESTE. E transcendent, dincolo de spatiu si timp. Nu are inceput si sfarsit.

Pe Dumnezeu nu L-a creat nimeni! El exista de la Sine! Insusi Dumnezeu a zis: Eu sunt Cel ce Sunt!
Daca ar fi creat de cineva ar insemna ca nu mai este Dumnezeu, fiind creat devine creatura si inseamna ca altcineva este mai mare ca Dumnezeu, ceea ce este imposibil si absurd totodata!

Numele lui Dumnezeu nu se prescurteaza si se scrie cu litera mare! Nu te supara, dar din modul in care scriem numele lui Dumnezeu aratam celor din jur locul pe care Il ocupa Dumnezeu in inima noastra!

Nimeni, Dumnezeu exista dintotdeauna, in fara timpului si a spatiului in care traim noi.

In afara de asta, e important sa scriem toit timpul "Dumnezeu" cu D mare.

Dumnezeu este necreat. Asa ca intrebarea "cine l-a creat" se poate pune doar in cazul celor create, nu in cazul Creatorului. Dumnezeu neavand un sfarsit, nu are nici un inceput. E bine sa tinem seama de un lucru: nu plecand de la noi intelegem Creatorul, ci plecand din unirea cu El putem face afirmatii adevarate.

eu nu mi-am pus aceasta intrebare niciodata, e un nonsens.

Si daca vei gasi o Cauza a lui Dumnezeu vei intreba cine a facut Cauza respectiva si asta la nesfarsit- cazand in regresiune al infinit. Atunci trebuie sa acceptam prin credinta o Cauza necauzata. Sfantul Grigorie Teologul
spune ca: "Nu a fost candva cand nu a fost nimic" iar Parintele Staniloae ne spune frumos: "La inceput a fost iubirea" adica Sfanta Treime.

Intr-o lume in care totul are un inceput si oricum vorbim de timp, ne e greu sa ne imaginam pe Cineva care nu Se supune legilor care ne inconjoara. Asa ca aici intervine credinta intr-o Ratiune mai presus de imaginatia noastra despre putem spune doar ca este. Nici expresia "mai inainte de veci" nu stim ce inseamna, nici respectivii "veci". Nu avem noi cuvinte suficiente, care sunt nascocite din realitatea imediata, care sa descrie... ce, cum?...

De asemenea, este dificil sa intelegem ce vom deveni noi ca fiinte, dupa Judecata de Apoi, cand "timp nu va mai fi":

Apocalipsa 10, 6
Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi pământul şi cele ce sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi,

Dumnezeu este fara de inceput si fara sfarsit. Insa din iubire, Hristos ni s-a facut noua oamenilor "alfa si omega, inceput si sfarsit", asadar izvor, dar si tinta.

De aceea, nu ma minunez atat de vesnicia lui Dumnezeu, cat de vesnicia omului, aceasta faptura nascuta sub timp dar chemata in Biserica, la realizarea acelei comuniuni, care il sadeste in insasi vesnicia lui Dumnezeu, adica mai presus de timp.