sfat dragoste
 

De curand m-am indragostit de o fata care merge la acelasi duhovnic ca al meu. Eu sunt foarte timid si nu am resuit sa-mi fac curaj sa vorbesc cu ea si nici nu cred ca imi voi face. Sfatul duhovnicului a fost sa incerc totusi, ca el nu are cum sa ma ajute si sa am rabdare.

Cum as putea sa o cuceresc? Nu ma pricep deloc si sunt sensibil asa ca in caz de respingere nici nu stiu daca as mai putea trece pe la aceeasi biserica. Am citit acatiste (Efrem cel Nou, Nicolae, Xenia, etc. *cu binecuvantare), am fost la Sf. Maslu, am tinut post, ma impartasesc si nu fac pacate mari, dar nici macar nu se uita la mine.

Cum prima varianta nu cred ca o sa mearga as vrea macar sa-mi spuneti o rugaciune ceva ca sa nu ma mai gandesc la ea. Nu pot fii atent la slujba pentru ca imi fuge gandul la ea, chiar si daca spun rugaciunea inimii. De obicei chiar plang de durerea ca nu o am, stiu ca nu o mert, dar vreau macar sa o uit.

"Scoate-mi Doamne alta-n drum. Amin"

Pai din cate se vede, nu prea esti de insurat, deci de ce sa-ti umble mintea la fete?

Știe Floricel de ce.

Cum adica?

Multumesc pentru primul mesaj, am sa il folosesc, dar cine este Floricel? :)

Mi se pare ca aceste doua parti ale mesajului sunt in dezacord. Trebuie limpezite lucrurile: vreti sa o cuceriti, sau vreti sa o uitati ?

Parerea mea este ca ar fi bine sa incercati prin a o cuceri. Uitarea ramane ca plan B.

Cel mai simplu este ca, intr-un moment potrivit, asa cum ar fi, de exemplu, iesirea de la slujba, sa o abordati si sa-i transmiteti ca ati avea ceva sa-i spuneti. Dar nu acum si nu aici. In acest fel ii veti starni, cel putin, curiozitatea. Este de asteptat sa va ofere o ocazie de intrevedere. Daca vedeti ca discutia patineaza, ca nu va ofera un prilej favorabil in care sa fiti numai cu ea, atunci spuneti-i ca ati ati avea ceva sa-i spuneti macar la telefon. Obtinerea numarului de telefon al fetei este o etapa cheie.

La intrevederea respectiva (sau, la rigoare, la telefon) spuneti-i ca simtiti pentru ea ceva special si ca ati vrea sa stati mai mult in preajma ei. Nu va lansati, in niciun caz, in declaratii prea fierbinti, care pot suna neserios pentru o prima intrevedere. Ceea ce va intereseaza este ca legatura sa progreseze de la o intalnire la alta. Veniti cu propuneri concrete, de exemplu invitatii la teatru. Inca si mai potrivit ar fi la o expozitie, fiindca veti putea sa va vorbiti mai mult. Sau, de ce nu, la o rugaciune facuta impreuna. In cazul in care accepta, profitati de prilej ca sa o conduceti cat mai aproape de casa, cel putin o bucata de drum.

Nu uitati ca cel mai lung mars incepe cu primul pas. Asadar, curaj! Aveti in vedere un singur lucru la acest prim pas: deocamdata, in niciun caz nu se pune problema sa o cuceriti. Obiectivul de etapa este, de fapt, sa intrati in vorba cu ea.
Astept vesti!

Ideea este ca o persoana care gandeste asa nu e suficient de matura pentru o relatie serioasa cu o persoana de sex opus.

Pe de alta parte, unele lucuri se mai invata si din mers, dar pentru asta trebuie sa-ti scoti niste prostii din cap gen "nu o merit" sau "e prea buna pentru mine" sa te hotarasti daca vrei sa o cunosti sau sa o uiti.

Dreptate ai insa: ca e nevoie de un miracol ca ea sa se bage in seama cu tine in loc sa fie taman invers cum e normal.

Scurt pe doi: daca nu esti in stare sa abordezi o fata, atunci da, nu o meriti, si nu pentru ca esti cine stie ce pacatos, pur si simplu nu esti destul de copt pentru asa ceva.

Pana la urma cati ani ai? Te gandesti deja la casatorie?

Salut, nu cred ca ar trebui sa astepti rezultate atat de rapide in urma citirii unor acatiste, poti sa te tot rogi luni si ani pentru o prietena sau pentru casatorie si sa nu se intample nimic.
Mai degraba in urma rugaciunii s-ar putea sa ti se arate ca nu este ea cea pentru tine, deci o solutie la problema ta nu e neaparat o rugaciune de uitare, ci ar trebui sa-ti alegi un sfant protector al casatoriei si sa te rogi sa ti se arate daca e sa fie ea si daca nu, sa te rogi pentru liniste sufleteasca.
Pana la urma trebuie sa incepi sa o saluti, daca si duhovnicul iti zice sa incerci macar stii ca nu are prieten, duhovnicii de regula nu se amesteca in a face perechi pentru a nu fi tinuti responsabili daca lucrurile nu merg bine.

Daca ea nu va raspunde cum te astepti macar vei scapa de iluziile pe care ti le faci cu privire la ea si vei merge pe drumul tau.
Nu tine suparare daca te respinge si mergi la aceeasi biserica, nu are ce sa ti se intample.

In rest nu are rost sa te consumi atata si sa plangi, iti irosesti energie mentala intr-un mod inutil, poate si daca te-ar respinge lucrurile nu sunt atat de grave pe cat le face mintea ta si ai avea in sfarsit liniste si pace sa poti urmari slujbele.

Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in sacosa! Curaj amice, vorbeste cu ea. Doar nu ai vrea ca Dumnezeu personal sa ti-o aduca de mana si sa ti-o incredinteze! Unul singur a avut acest privilegiu: Adam. Dar tu nu esti el. Asa ca fa-ti curaj si vorbeste cu ea

Interesante pareri am citit, care au pana la urma o farama de logica si firesc.
Stimate user RaduRO, nu trebuie sa te subapreciezi cu afirmatii cum ca n-ai merita tu atentia vreunei fete sau ceva, asta nu te ajuta, ba mai mult te baga in depresie. Trebuie sa schimbi aceasta mentalitate cu cea opusa.
Nu stiu daca sa zic ca din pacate sau din fericire, cand vine vorba de fete, se constata ca un adevar ca trebuie sa-ti faci curaj si sa intri in actiune. Tu trebuie sa faci primul pas si sa-ti explic si de ce: trebuie sa realizezi sau sa constientizezi ca o fata are orgoliul ei si ca ea considera ca nu e de datoria ei sa abordeze un baiat, niciodata. Ele trebuiesc curtate, abordate, bagate in seama sau eventual invitate undeva.
Sunt si exceptii in care fetele sunt cele care initiaza, ele frumoase fiind, dar le numeri pe degetele de la o mana in toata tara. Iar aceste exceptii se intimpla cand fetei ii place foarte mult de el, si cumva el este un baiat foarte frumos ce arata foarte bine. Nu cred ca este cazul la majoritatea dintre noi, asa ca noi trebuie sa ne transformam in Ninja cand vine vorba de agatat.
Stiu ca este usor sa se dea sfaturi, dar realitatea e ca in afara de acestea, nimeni nu poate sa te ajute cu nimic.
Ai mai zis ca nu ai suporta un refuz, un fapt ce te-ar determina pana si sa nu te mai duci pe la biserica respectiva. Am mai postat in alt topic, si au mai precizat si alti useri: trebuie sa te obisnuiesti cu refuzul ca si cum ar face parte din meniu, pentru ca in mare parte ele sunt cele care aleg, nu noi.
Daca totusi nu ai curaj pana la urma, e bine sa te retragi si sa incerci sa-ti vezi de ale tale, pentru ca printre altele, din proprie experienta iti pot sugera ca aceste stari sunt doar reactii emotionale de moment, pe care le poti depasi daca vei astepta ceva timp.
Ai sa vezi ca dupa o vreme, starea tensionata iti va trece si ca a fost doar un entuziasm al momentului.

Apropo: noi si sfaturile in dragoste: lol :21: