Raspunsuri duhovnicesti +
 

Arhim. Cleopa Ilie- Calatorind pe ţreptele rugaciunii - Cu orice rugaciune putem dobandi adevarata rugaciune a inimii. Si cu citirea Psaltirii, daca o facem cu mare credinta si luare aminte, si cu metanile, si cu acatistele, si chiar cu cantarea duhovniceasca, si cu postul si cu privegherile de toata noaptea. Sfintii Parinti insa au ales rugaciunea lui Iisus pentru a dobandi rugaciunea inimii, ca cea mai potrivita: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Mai mare decat rugaciunea inimii este extazul, rapirea mintii, numita de Parintî "vederea duhovniceasca", cand se curateste vazduhul inimii. La aceasta treapta au ajuns Moisie si Ilie, cand s-au invrednicit sa vorbeasca cu Dumnezeu si sa vada Slava Lui. Si mai ales Sfantul Apostol Pavel, care a fost "rapit pana in al treilea cer , in trup sau afara de trup, Dumnezeu stie". Caci nici el nu stia. In ultima treapta a rugaciunii, puterile sufletesti raman la om, dar la poarta Duhului Sfant unde voieste, ca omul nu le mai poate conduce. Mintea omului in acel moment se topeste de focul dumnezeirii, ca ceara in foc si nu mai are lucrarea ei. Cei cu intelegere omeneasca nu pot pricepe intelepciunea Duhului Sfant. Nici descoperirile din vremea rugaciunii nu le poate talcui cel ce le-a vazut, ci altul mai inalt decat el. Cum a fost prorocul Daniel. El nu-si putea explica descoperirile cele dumnezeiesti, ci i le explica arhanghelul Gavril .

Arhim. Dosoftei Scheul - La Pavecernita, cerem de la Dumnezeu odihna in timpul noptii - Trebuie sa facem distinctie intre randuiala Pavecernitei Mici si cea a Pavecernitei Mari. Prima dintre ele se oficiaza la manastiri in fiecare zi dupa Vecernie, iar cea mare se oficieaza in Postul Mare, in zilele de luni pana vineri, sau in locul Vecerniei, in zilele cand aceasta slujba de seara s-a oficiat unita cu Sfanta Liturghie. La Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde slujbele se oficiaza dupa oranduiala monastica, Pavecernita Mica nu se oficiaza in fiecare zi, asa cum ar trebui, pentru ca dupa Vecernie, de obicei, se oficiaza Acatistul Cuvioasei Parascheva si se citesc diferite rugaciuni. Slujba Pavecernitei are profunde semnificatii duhovnicesti. Ca si celelalte Laude bisericesti, ea raspunde nevoii crestinului de a se ruga. Face parte din slujbele de seara, care au menirea de a-I multumi lui Dumnezeu, si prin ea cerem de la El odihna in timpul noptii. De aceea, intreaga slujba contine rugaciuni, imne, texte biblice care se refera la trecerea fara ispite a noptii si la odihna trupului. In general slujbele randuite de Biserica Ortodoxa au menirea de a-L lauda pe Dumnezeu dupa cuvantul psalmistului : "De sapte ori pe zi Te voi lauda Doamne ." Pavecernita ne aduce aminte de seara in care a fost prins Mantuitorul si dus la judecata, cand se ruga pentru El si ucenicii Sai sa nu cada in ispita. In cadrul slujbei Pavecernitei, se pune un canon, de obicei al Maicii Domnului, sau al unui sfant, mai ales in zilele in care sunt multi sfinti intr-o zi. In Grecia ,am vazut ca se obisnuieste sa se puna Acatistul Bunei Vestiri si Canoanele Maicii Domnului, pentru a intregi acest moment de rugaciune al serii.

Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen, zicand: Ce este fatarnicul? Si a zis lui batranul: Fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns.

Parintele Dumitru Paduraru - Capitolul al 13-lea din Evanghelia Sfantului Matei cuprinde sapte parabole rostite de Domnul nostru Iisus Hristos, despre ce este imparatia lui Dumnezeu. Astfel imparatia lui Dumnezeu se aseamana : cu semanatorul, cu omul care seamana samanta buna in tarina sa, cu grauntele de mustar, cu aluatul framantat, cu o comoara ascunsa, cu un negustor de margaritare, cu un navod aruncat in mare. Doua dintre ele au fost explicate de Iisus : cea cu semanatorul si cea de astazî , cu semintele bune si neghina. Domnul nostru Iisus Hristos arata ca lumea este asemenea unui ogor pe care cresc plante bune, dorite de Dumnezeu, dar si neghine, plante care nu aduc roade. Si cele bune si cele rele cresc impreuna, numai ca destinul lor difera. Samanta buna va aduce rod insutit si va straluci in imparatia cerurilor, iar samanta rea, aparuta in urma lucrarii "celui rau"va fi adunata si aruncata in focul vesnic. Semintele bune sunt numite "fii imparatiei", iar semintele cele rele sunt "fiii celui rau". Fragmentul evanghelic se incheie cu porunca mesaj : " Cel ce are urechi de auzit sa auda".

Parintele Gheorghe Mihaila - Despre invidie : Din invidie se nasc : ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea, uciderea , precum si slabirea puterilor sufletesti si trupesti ale celui plin de invidie. Invidia sufoca dragostea curata fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Invidiosul , asemenea tuberculosului, este mancat pe dinauntru si este secatuit de patima . Invidiosul uraste pe cel ce intrece cu situatia , cu bogatia, cu cinstea. Invidiosul isi doreste mereu bunurile aproapelui sau, uraste pe cei frumosi si buni. Invidiosul se hraneste cu nenorocirea aproapelui sau . "Invidia este cea mai nedreapta dintre toate patimile, dar si cea mai dreapta ; pe de o parte, izgoneste tot binele, iar pe de alta, chinuie pe cel care o are "(Sf.Grigorie Teologul)

poi, da' cum invatza el? poi asha ca pe furish sa para ca el nu a abandonat shi sa nu se vada ca demulta vreme nu mai vrea acel lucru, ci sa-i explice aproapelui, printr-o ushuratate, ca iata ca el e de multa vreme incununat cu acel lucru foarte folositor aproapelui dar pe care el nu-l ia in seama, caci crede sarmanul fie ca il are ori fie ca este ushor de obtzinut... asta am zis ca un sens ascuns shi neobservat ce se desprinde din intzelesul literal al frazei, daca to veni vorba sa invatz pe cineva gramatica :4: (ca doar eu o folosesc...)

Despre cumpatare : Avva Agathon avea doi ucenici, care se nevoiau fiecare in chilia lui. Intr-o zi , l-a intrebat pe unul : "Ce faci in chilia ta ? El a raspuns : "Postesc pana seara si apoi mananc doi pesmeti". Ii zice lui : "Buna randuiala si fara prea multa osteneala". Il intreba si pe celalalt :"Dar tu ce faci ?" Acela raspunde : Postesc cate doua zile si dupa aceea mananc doi pesmeti . Batranul ii zice : "Te chinui prea mult ducand doua razboaie dintr -o data . Caci daca unul mananca in fiecare zi fara sa se sature, se chinuie. Altul vrea sa posteasca cate doua zile si sa se sature. Tu insa postesti dublu si nu te saturi " ( Pateric, editia Polirom )

Parintele Arsenie Papacioc - Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale. Cei ce Il cauta pe Domnul, Il gasesc pe masura implinirii lor. "Lui Dumnezeu Ii trebuie numai inima , si Ii este de ajuns ", daca ea va sta deschisa cu evlavie in fata Lui. Rugaciunea neancetata tocmai in aceasta consta, sa ne aflam intodeauna cu evlavie in fata lui Dumnezeu. Iar peste aceasta stare, pravila, rugaciunea citita nu face decat sa puna lemne pe foc. Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. Roaga-te , deci , cu simtire ! De unde as intelege ca Dumnezeu nu este atat un Dumnezeu al mintii, ci al inimii , spun Sfintii Parinti. Puterea rugaciunii, nu sta in cutare sau cutare cuvinte, ci in felul cum se savarseste. Aceasta grija, preocupare de finete sufleteasca continua, aduce o retragere in tine, neprovocatoare si smerita in toate.

Parintele Gheorghe Mihaila - Biserica a considerat dintodeauna sodomia drept un pacat "strigator la cer ", iar Parintii Bisericii au formulat canoane prin care sanctionau cu excluderea de la impartasanie a acelora care aveau aceasta orientare impotriva firii. In Sfanta Scriptura s-a combatut acest pacat atat in Vechiul Testament , cat si in Noul Testament, find considerat la fel de grav ca idolatria. Adresandu-se romanilor, Sf. Apostol Pavel scria : "Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii, asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor". In continuare apostolul arata ca Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, iar ceî care practica acest lucru si cei care incuvinteaza pacatul sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei aceasta, ci le si incuvinteaza celor care le fac. " Iata ca , potrivit Sf.Scripturi, nu doar cei care fac acest pacat sunt vrednici de moarte, ci si cei care ii permit. Spre deosebire de celelalte pacate, desfraul si homosexualitatea intineaza nu doar sufletul, ci si trupul. Sf.Apostol Pavel recomand corintenilor : "Fugiti de desfranare ! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insasi desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este Templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu, si ca voi nu sunteti ai vostri ? ". Cu toate acestea, Biserica nu-i poate abandona pe acesti oameni, dintre care majoritatea sunt, cel putin prin botez, daca nu prin convingere, fiii ei. Sf.Parinti ne recomanda sa uram pacatul, dar sa iubim pe pacatosi.

Parintele Dumitru Paduraru - Sfantul Pavel isi roaga destinatarii sa mijloceasca catre Dumnezeu ca el sa fie ferit de oamenii nesocotiti si vicleni. Toti am vrea sa fim feriti si paziti de astfel de persoane, dar cateodata noi insine ne gasim a fi vicleni sau nesocotiti, adica plini de falsitate si lipsiti de discernamant. Nu dorim sa fim paziti de oamenii care se comporta ca si noi ! Este dramatic pentru un om sa stie ca cineva se roaga lui Dumnezeu ca sa fie ferit de el. Este dureros sa sti ca oamenii te ocolesc ! Mai mult decat atat , apostolul isi indeamna destinatarii sa ne fereasca de fratii care nu umbla dupa randuiala. Pacatul, viclenia si lipsa de randuiala ne departeaza de semeni, ne instraineaza de cel de langa nog. Nu totdeauna ne dam seama de rana ce o producem in jurul nostru atunci cand ne comportam cu viclenie, pentru ca pacatul aduce nesimtire. Dar pacatul nu ne departeaza doar de Dumnezeu si de semeni, ci si de noi insine. Suntem persoane in relatie cu Domnul si cu aproapele, iar pacatul ne indeparteaza si ne izoleaza, ramanand simpli indivizi. De aceea Apostolul Pavel ii pomenea in permanenta pe cei convertiti de el, iar monahul , ce traieste departe de zgomotul lumii, este impreuna cu toata lumea in rugaciune.

Parintele Dumitru Paduraru :
<Tu cine crezi ca este Hristos ? > - Domnul nostru Iisus Hristos si-a intrebat ucenicii cine cred oamenii ca este El si fiecare a raspuns intr-un mod personal si subiectiv : ca este Ilie, Ioan Botezatorul sau unul dintre prooroci. Nu conta foarte mult ce credeau oamenii despre Dansul, ci mai important era ce cred ucenicii, pentru ca ei se aflau mereu langa El, ii ascultau cuvintele si au fost martorii minunilor. In numele tuturor, ca cel ce era mai in varsta, raspunde Simon-Petru : "Tu esti Hristosul", adica Unsul lui Dumnezeu. Pe Acesta il asteptau ei si poporul iudeu de foarte mult timp. Dar tu,dupa ce ai ascultat ani de-a randul, cu mai multa sau mai putina atentie, cuvintele Lui si ai vazut minunile savarsite, ai aflat despre faptele Lui, despre Invierea Sa, cine zici si simti ca este Hristos ? Intreaba-te in fiecare moment al vietii, dar mai ales in aceste zile .

Din Patericul athonit
 

Un părinte spunea:
– Ar trebui să fim mai degrabă fericiţi decât trişti, când oamenii se poartă urât cu noi, pe nedrept. Nu trebuie să încercăm să fim crezuţi de oameni, chiar dacă noi avem dreptate. De vreme ce Dumnezeu e drept şi noi ne silim numai pentru viaţa care va veni, nu are nici un sens să încercăm ca să avem înţelegerea celorlalţi, sau să fim trataţi bine, sau să fim recunoscuţi pentru valoarea noastră şi să nu fim trataţi nedrept, şi aşa mai departe. Dacă noi vom urma acea cale în viaţă, ne vom da seama că drumul pe care mergem acum nu duce la Rai.


– Ori de câte ori apar ispite şi necazuri, apare şi cununa victoriei, spunea părintele Grigorie ieromonahului Ioachim Spetsieris. Şi apoi adăuga:
– Dacă s-ar găsi o mănăstire numai cu îngeri şi tu ai fi frate în acea mănăstire, tot n-ai fi mântuit, căci nimeni nu te-ar necăji şi ai duce o viaţă uşoară. Pentru această situaţie se potriveşte următorul verset: &laquo;Ţi-ai primit cele bune în viaţa ta&raquo;23 (Acestea sunt cuvintele cu care Avraam se adresează omului bogat ajuns în iad, care se găsesc la Luca (16, 20–25).).
Odată, ieromonahul Ioachim Spetsieres i-a spus părintelui Grigorie:
– Părinte, pierd bătălia în lupta cu ispitele trupeşti. Nu mă pot odihni nici ziua, nici noaptea!
– Nu deznădăjdui. Acesta este semn că izbăvirea este aproape. Nu te teme, Hristosul nostru nu ne lasă să fim ispitiţi mai mult decât putem noi îndura.
Şi curând după ce l-a binecuvântat, a fost eliberat de ispită.

Parintele Gheorghe Mihaila < Temelia virtutilor : smerenia > - Credinta este considerata o smerenie a mintii ; ascultarea, o smerenie a voii ; pocainta, o smerenie a poftelor si a patimilor. De aceea , Domnul Hristos si Sfintii Apostoli indeamna cu multa insistenta, atat prin invataturile, cat si prin exemplul vietii lor, la dobandirea virtutii smereniei : "Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre," ne spune mantuitorul. Astfel , smerenia este una dintre cele mai alese virtuti crestine, find numita si temelia virtutilor. Smerenia crestina trebuie sa fie : 1 ) curata, adica sa izvorasca din inima, altfel ea este fatarnicie si mandrie tainuita ; 2 ) sa fie unita cu adevarata cinstire si dragoste de sine si cu incredere in Dumnezeu, altfel ea este slabiciune ; 3 ) sa se arate prin fapte si sa fie statornica in toate imprejurarile, altfel ea nu are nici o valoare morala.
Pentru dobandirea smereniei, Parintii Bisericii recomanda : 1 ) rugaciunea pentru dobandirea ajutorului lui Dumnezeu; 2 ) luarea aminte la invatatura Mantuitorului, la pilda vietii Sale si a sfintilor ; 3 ) cunoasterea adevarata de sine, pentru ca cine se cunoaste bine pe sine , isi cunoaste insusirile sale bune, dar si slabiciunile si pornirile sale patimase si isi doreste sa le stapaneasca, poate evita faptele rele si starui in cele bune. Roadele cele mai de seama ale smereniei sunt : 1 ) ascultarea de Dumnezeu si recunostinta fata de El ; 2 ) cainta pentru pacate si dorul dupa conlucrarea cu harul sfintintilor ; 3 ) pacea sufletului ; 4 ) infranarea dorintei de a avea parte de laude si mariri deserte ; 5 ) cinstirea, dragoste, dreptatea si ingaduinta fata de aproapele. Pacatele impotriva smereniei se cuprind in mandrie, adica in patima de a se inalta pe sine peste masura, din care rasar multe alte rele. "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har", avertizeaza Sf. Ap. Petru. Caci in timp ce mandria este moartea virtutilor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor. Pacat impotriva smereniei este si injosirea crestinului, prin folosirea darurilor primite de la Dumnezeu pentru lucruri nefolositoare.

Frica , o suferinta vindecata de Hristos < Sfantul Apostol Pavel vorbeste de " frica mortii" ca fiind cea care ne tine ca intr-un soi de robie. Cel care ne izbaveste de aceasta frica este Hristos- Domnul, biruitorul mortii. Tot El este si Cel care ne poate vindeca de orice fel de frica. PS Casian, Episcop al Dunarii de Jos, remarca un soi de boala care este specifica societatii noastre : " Este precum bine stim, mai cu seama in timpul nostru, o psihoza generala a fricii de necunoscut. Este si o frica, as putea spune, cotropitoare, a intregii noastre fiinte, care se concretizeaza prin frica si de noi insine si, cu atat mai mult, de semenii nostri. Singura explicatie a acestei suferinte cronice este prea mare apropiere de pacat, a carei urmare este moartea sufleteasca, mai intai lenta, ca mai apoi sa apara refuzul luptei impotriva sa, apoi suferinta trupeasca prin slabirea rezistentei omenesti in fata incercarilor. Staruinta noastra in prietenia doar cu noi insine si cu cele omenesti conduce inevitabil, pe oricare dintre noi, la indentificarea cu pamantescul din noi. Sfantul Nicolae Vilimirovici arata ca ' omul si-a facut dumnezeu din natura, se roaga la natura, jertfeste naturii. Dar zeificarea naturii nu l-a scutit nici pe el, nici pe ea, de moarte si de stricaciune ' " > .

Schitul Lacu- Sfantul Munte Athos : "Luati aminte sa nu va mahniti atunci cand intampinati vreo greutate. Suferintele nu sunt intamplatoare in viata noastra, ci sunt ingaduite de Pronia lui Dumnezeu, in scopul sfintirii si mantuirii noastre. Pentru aceasta Dumnezeu a ingaduit ca si Apostolul Pavel sa treaca prin mii de primejdii : < in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani, in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi > ( Cor. 11 , 26 ) . Cunoscand acest adevar nu va ingrijiti sa aflati cine si de ce va neandreptatit. Ganditi-va numai ca fara ingaduinta lui Dumnezeu nimeni nu ar indrazni nici macar sa va atinga. Asadar, mai bine sa fiti recunoscator lui Dumnezeu, deoarece incercarile pe care El le ingaduie dovedesc ca sunteti fiii Lui. Acesta se ingrijeste de voi si in tot chipul va povatuieste catre Imparatia Cerurilor. <Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiu pe care tatal sau nu-l pedepseste ? > ( Evr. 12, 7)
In clipele de deznadejdie sa va ganditi ca nu Dumnezeu v-a parasit ci mai degrab voi L-ati uitat. Iata ce va sfatuiesc sa faceti in clipele voastre de singuratate : sa chemati neancetat numele Domnului nostru Iisus Hristos. Siliti-va pe voi insiva la aceasta lucrare chiar daca sinea voastra se impotriveste."

< < Navaleste asupra mea cate o nesimtire tampa ; ajung ca un automat , nu mai gandesc, nici nu mai simt nimic. > > - "Asemenea stari vin, uneori, ca "pedeapsa" pentru aplecarea cu gandul si consimtamantul spre oarecare gand rau, iar alteori ca "invatatura", ca omul sa se deprinda a nu astepta nimic de la proprile puteri, ci sa astepte totul de la Dumnezeu. Cateva asemenea experiente taie increderea in sine, iar izbavirea de apasare arata de unde vine ajutorul si pe Cine trebuie sa ne bizuim intru totul. Starea aceasta este grea , dar trebuie rabdata cu gandul ca altceva nici nu meritam. Mijloace impotriva ei nu sunt ; trecerea ei sta in voia lui Dumnezeu. Totusi , trebuie sa va tineti si sa strigati catre Domnul : " Fie voia Ta ! Usureaza ! " , fara sa va ingaduiti nicidecum vreo slabiciune, fiindca acest lucru este pustiitor si pierzator. Bine faceti ca va intristati pentru starea asta si va incordati in tot chipul ca sa va izbaviti de ea, insa presupunerea voastra ca asa vor fi chinurile vesnice nu e corecta. Fericirea vesnica si chinurile vesnice sunt cu neputinta de inchipuit si nu pot fi asemuite cu nimic din cele ce se intampla in aceasta viata. Toate sunt, dincolo, nemasurat mai presus decat cele de aici. La Sfintii Parinti, starea dumneavoastra se cheama racire, uscaciune , si toti o socot lucru cu neputinta de ocolit in viata dupa Dumnezeu, caci fara ele ni se urca repede <Duhovnicia> la cap. ( Sf. Teofan Zavoratul - Mantuirea in viata de familie )

<< Cum trebuie inteleasa dragostea de sine a crestinului >> Dragostea de sine este virtutea prin care crestinul , intarit de harul sfintilor , depune toate eforturile pentru a-si dezvolta darurile primite de la Dumnezeu si pentru a-si desavarsi viata, potrivit legilor morale, spre a ajunge la unirea cu Dumnezeu. Deci , daca dragostea fireasca de sine se cuprinde in imboldul pastrarii vietii, virtutea dragostei de sine se arata prin pastrarea , sporirea si buna intrebuintare a darurilor primite de la Dumnezeu. Cum se cuvine sa isi arate crestinul dragostea de sine ? Crestinul isi arata dragostea de sine prin grija fata de luminarea si intarirea puterilor sufletesti si fata de mantuirea sufletului, dupa cuvantul Sfintei Scripturi care spune : "Ce-i va folosi omului daca ar castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde ?", precum si prin grija pentru sanatatea trupului si pentru folosirea lui in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. Care sunt foloasele dragostei de sine ? Virtutea dragostei de sine, fiind nedespartita de dragostea de Dumnezeu si de aproapele, este neaparat necesara pentru mantuire. Fara ea , crestinul nu poate indeplini lucrul pe care i l-a incredintat Dumnezeu in aceasta viata, nu poate fi staruitor in bine si nici nu poate folosi bine virtutile crestinesti. Ea infraneaza poftele rele, duce la ferirea de pacat si la impodobirea sufletului cu alese virtuti crestinesti. Pacatele impotriva dragostei de sine se cuprind in ura de sine, aratata prin savarsirea de fapte rele, precum citit in Sfanta Scriptura : " De vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii . " ( Parintele Gheorghe Mihaila - Radio Trinitas )

"Sa nu parasesti rugaciunea din grija neputintei nici macar o singura zi pana ce mai rasufli, ci auzi pe cel ce zice : "Cand sunt slab, atunci sunt tare" (2 Cor. XII, 10). Caci facand asa, te vei folosi mai mult si rugaciunea te va ridica indata, cu impreuna-lucrare a harului. Fiindca unde este mangaierea Duhului, neputinta si trandavia nu raman." Teolipt al Filadelfiei

< < Cititi Psaltirea , la necazuri si supararari - de : mitropolit : Antonie Plamadeala > > - : " Psaltirea proorucului si imparatului David este, dintre cartile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citita carte in randul credinciosilor nostri. Psalmii sunt rugaciuni de lauda a lui Dumnezeu si , in acelasi timp, rugaciuni de pocainta. Ei exprima framantarile din sufletul omului, poate mai bine decat oricare alte texte sfinte si, in aceeasi masura, recunosc in fata lui Dumnezeu pacatosenia oamenilor, dar si parerea lor de rau, si dorinta de indreptare. Psaltirea este o carte dramatica. E cartea fiecarui suflet <necajit si dosadit>, cum se spune in limbaj vechi romanesc. Fiecare se regaseste in ea. E de ajuns sa incepi lectura ca sa n-o mai lepezi din mana. Simti c a e cartea ta, cartea credintei tale, a caderilor tale. E cartea impacarii cu Dumnezeu. Psaltirea este o carte miracol. Izbavirea de vrajmasi este una din cererile dese ale Psaltirei. In popor exista o vorba: "Te pun in Psaltire"! Adica voi citi Psaltirea, cu speranta ca Dumnezeu va lamuri lucrurile. Caci ea şe citeste cu umilinta si speranta si, dupa lectura ei, vine lamurirea si se infaptuieste dreptatea lui Dumnezeu. Psaltirea se citeste mult de catre credinciosii ortodocsi. Psalmii sunt mangaietori. Indeamna la pocainta, ne fac mai buni, mai credinciosi, mai atenti fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea pacatelor, se recunoaste slabiciunea firii omenesti si se cere intarire in lupta cu ispitele si cu diavolul. Psalmii se citesc in orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz si de suparari si, intodeauna , credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu dupa citirea lor. Toti psalmii sunt atat de potriviti sufletului omenesc, incat par a fi rugaciunea inimii fiecaruia din cei care citesc.
Citirea Psaltirii este un act de pocainta, fiind prescrisa de duhovnici ca mijloc de curatire si iertare, prin forta pe care o au psalmii, de a intoarce spre fapta buna, spre cainta. Exista manastiri in care Psaltirea se citeste incontinuu in biserica, lectura ei find socotita act de trezvie si pocainta pentru obste. "

< < Ce sa fac pentru a-mi umple singuratatea ? > > "Iata ca sunteti singura , si va plictisiti ! Va plictisiti fiindca aveti multe de facut, iar acum ca ati ramas singura nu stiti cu ce sa va umpleti timpul. De aceste clipe trebuie sa va folositi indreptandu-le numai si numai spre lucrarea lui Dumnezeu : rugaciunea si cugetarea la cel sfinte. Aceste indeletniciri , indata ce vor incepe sa mearga cat de cat cum se cade, nu va vor lasa sa va plictisiti, fiindca din ele izvoreste mangaiere duhovniceasca, pe care n-o poate da nimic din cele pamantesti. De pilda, atunci la citirea ( sa zicem) Evangheliei se nasc in minte intrebari , iar , dupa adancirea cuvenita, sufletul gaseste raspuns multumitor la ele, in asta este multa mangaiere duhovniceasca. Lucrul este cu atat mai placut, cu cat un astfel de succes da aripi spre mai mult, iar atunci ia nastere si deprinderea cu asemenea indeletniciri. Sufletul devine atunci larg, repede zburator si mult ganditor. Constiinta sa va fie curata intodeauna - insa ea trebuie luminata prin Cuvantul lui Dumnezeu, alminteri ne tulbura adesea fara folos, in acest scop trebuie citita Evanghelia si luate de acolo regulile dupa care trebuie sa se calauzeasca constiinta." ( Sf. Teofan Zavoratul )

<<Constiinta pomeneste pacatele noastre si , pomenindu-le , ne smereste>> - Parinte Paisie, ce este constiinta ? - : Constiinta este ingerul lui Dumnezeu care pazeste pe om. Cand ea te mustra, inseamna ca Dumnezeu te cearta si trebuie sa te bucuri ca nu te lasa uitarii. Trebuie sa avem pururea inaintea noastra pacatele noastre, ca sa ne palmuiasca constiinta prin mustrare, sa dobandim lacrimi la rugaciune si sa nu mai gresim. Si lui Pavel i-a dat Dumnezeu un inger rau ca sa-l loveasca peste obraz pentru a nu se inalta cu mintea. Constiinta pomeneste pacatele noastre si , pomenindu-le, ne smereste. Hristos a venit pentru mantuirea pacatosilor. Deci , sa avem nadejde si curaj, sa nu mai gresim , sa facem milostenie, sa ne rugam dupa putere si ne mantuim cu darul lui Dumnezeu. Lasa-te, intotdeauna in voia lui Dumnezeu si vei avea pace in suflet. Iar cand nu sti care este voia lui Dumnezeu, roaga-te staruitor cu post si metanii, macar trei zile si asculta glasul constiintei. Cum te indeamna ea mai mult , aceea este si voia lui Dumnezeu. ( arhim. Ioanichie Balan, Parintele Paisie Duhovnicul )

<< Exista multi oameni rai, care nu vor sa fie rai >> : Am fost odata la parintele Arsenie Boca- Dumnezeu sa-l odihneasca ! -, la Bucuresti , cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot. A fost asta in 1965. Si parintele, vorbind cu el, dar ca sa aud eu, i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. N-am sa-l uit niciodata ! Zice : "Uîte, mai frate. O sa fi preot. Sa fi intelegator de neputinta omeneasca !" Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea, de atunci incoace ; cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca este o realitate. Sunt atatia oameni rai in lumea asta , si ei nu vor sa fie rai. . . Noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra, din situatia noastra. Sa intelegem ca ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor- "Pe cel rau rautatea il ucide", ii scris in Psalmi. Pomenirea de rau, spun parintii cei duhovnicesti, ca e o rautate fara margini, e o rautate ca o rugina care mananca sufletul ; rautatea-i cui infipt in suflet. Pomenirea de rau, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un parinte spune ca " raul sa-l scrii pe apa " . ( Arhim. Teofil Paraian , Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus- Jud. Brasov )

Gala Galaction - ultimele lui cuvinte inainte de a se stinge din asta viata : " Stiu cu toata claritatea gandului , ca e dulce si odihnitor sa-ti dai duhul la pragul Imparatiei lui Iisus Hristos. Sunt nedemn de cetatenia Lui si departe de nadejdea lucratorilor merituosi. Nu stiu prea bine daca, intr-adevar, am reusit sa inmultesc talantul care mi s-a dat. . . dar am iubit podoaba casei Domnului. Tu stii toate ! Tu stii ca te iubesc ! Dar cat de subreda este aceasta cocioaba pamanteasca ! Cat de sovaelnica este aceasta inima cu nesiguranta ei! Cat de febrila este mana asta care poarta condeiul ! Vino Doamne ! Toate socotelile sunt facute ! Ma sti mai bine decat ma stiu eu insumi ! Fa asa ca gandul meu cel din urma, pe lumea aceasta, sa fie un gand de slava pentru Tine ". Incredibil cata demnitate si cata credinta exact in fata mortii. Un adevarat model al carturarului si teologului roman.

< Nasterea Domnului a reprezentat sursa de inspiratie pentru imnografi > -Sf.Grigorie de Nazianz, de la care avem o cuvantare la Nasterea Domnului ce a reprezentat, sursa de inspiratie pentru imnografi. Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa sau Sf. Ioan Gura De Aur sunt doar cativa din principalii imnografi . Sf.Ioan Gura de Aur spune la un moment dat ca : "Nasterea Domnului este izvorul tuturor praznicelor", adica, daca Hristos nu S-ar fi nascut, nu am fi avut nici celelalte praznice legate de viata Sa pamanteasca. Mai tarziu, Sf. Sofronie al Ierusalimului sau Sf. Ioan Damaschin au vorbit adeseori despre acest praznic. Acesta din urma chiar ne-a lasat consemnata o interesanta legenda, culeasa dintr-o scriere persana, despre cei trei magi, care, dupa ce s-au inchinat Pruncului Iisus, povestind ce au vazut, au spus fiecare : "Eu L-am vazut ca pe un copilas", al doilea :"Eu L-am vazut ca pe un tanar de 30 de ani ", iar al treilea : " Eu L-am vazut ca pe un batran cu parul albit".

Mitropolit Antonie Plamadeala ( Cititi Psaltirea , la necazuri si suparari )
 

Psaltirea proorocului si imparatului David este, dintre cartile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citita carte in randul credinciosilor nostri. Psalmii sunt rugaciuni de lauda a lui Dumnezeu si, in acelasi timp, rugaciuni de pocainta. Ei exprima framantarile din sufletul omului, poate mai bine decat oricare alte texte sfinte si, in aceeasi masura, recunosc in fata lui Dumnezeu pacatosenia oamenilor, dar si parerea lor de rau, si dorinta de indreptare. Psaltira este o carte dramatica. E cartea fiecarui suflet "necajit si dosadit ", cum se spune in limbaj vechi romanesc. Fiecare se regaseste in ea. E de ajuns sa incepi lectura, ca sa n-o mai lepezi din mana. Simti ca e cartea ta, cartea credintei tale, a caderilor tale. Simti insa ca e si cartea sperantelor tale. E cartea impacarii cu Dumnezeu. Psaltira este o carte - miracol. Izbavirea de vrajmasi este una dintre cererile dese ale Psaltirii. In popor exista o vorba : " Te pun la Psaltire ! ". Adica voi citi Psaltirea, cu speranta ca Dumnezeţ va lamuri lucrurile. Caci ea se citeste cu umilinta si speranta si, dupa lectura ei, vine lamurirea si se infaptuieste dreptatea lui Dumnezeu.
Psaltirea se citeste mult de catre credinciosii ortodocsi. Psalmii sunt mangaietori. Indeamna la pocainta, ne face mai buni, mai credinciosi, mai atenti fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea pacatelor, se recunoaste slabiciunea firii omenesti si se cere intarirea in lupta cu ispitele si cu diavolul. Psalmii se citesc in orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz si suparari si , intotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu dupa citirea lor.Toti psalmii sunt atat de potriviti sufletului omenesc, incat par a fi rugaciunea inimii fiecaruia din cei care citesc. Citirea Psaltirii este un act de pocainta, fiind prescrisa de duhovnici ca mijloc de curatire si iertare, prin forta pe care o au psalmii, de a intoarce spre fapta buna, spre cainta. Exista manastiri in care Psaltirea se citeste incontinuu in biserica , lectura ei fiind socotita act de trezvie si pocainta pentru obste.

psaltirea este leacul cel mai bun pentru mine mare necaz!!!!!!!!!!!!!!!

Parintele Gheorghe Mihaila : "Poruncile divine ne asigura adevarata libertate"
 

Cel mai potrivit mod de a-si arata crestinul respectul si dragostea fata de Dumnezeu este respectarea poruncilor Lui. Cunoastere poruncilor divine nu este suficienta pentru dobandirea mantuirii, ci este nevoie si de aplicarea lor, in practica de zi cu zi. Cuviosul Ioan Sinaitul ii indeamna pe crestini : " Sa ne sarguim a invata cele dumnezeiesti mai degraba, prin sudoare si prin osteneala, si nu prin cuvantul simplu. "
In scrierile Parintilor Bisericii, sunt prezentate trei categorii de credinciosi, din punct de vedere al maturizarii duhovnicesti : robii , naimitii si fiii, sau cei liberi. In categoria robilor , se incadreaza credinciosii care respecta poruncile divine, de frica de a nu fi pedepsiti de Dumnezeu. Dar adevarata frica a crestinului trebuie sa fie lipsa comuniunii cu Dumnezeu. Ioan Gura de Aur invata ca "cel ce are simtire si minte, deja a rabdat gheena cand se desparte de Dumnezeu, fiindca starea dinaintea lui Dumnezeu este mai infricosatoare decat pedeapsa. " Cei care respecta poruncile lui Dumnezeu, pentru a fi rasplatiti, sunt considerati asemenea slujitorilor năimiti, considera Sf. Maxim Marturisitorul.Dar si aceasta categorie nu dovedeste suficienta maturizare duhovniceasca. Năimitii, asemenea robilor, se misca la nivelul legii si nu simt libertatea harului. Virtutea lor nu este dezinteresata si iubirea de Dumnezeu nu le-a cuprins viata .

Crestinismul , religia bucuriei ( un rezumat dupa arhim Teofil Pârâian )
 

As dori sa stiu care sunt cauzele tristetii, ca scadere duhovniceasca sau pacat, si care sunt mijloacele spirituale care o pot birui.
In orice caz, crestinismul este o religie a bucuriei, nu una a tristetii. "Un calugar trist este un calugar cu luminile stinse" - zicea parintele Arsenie ; sau "Intristarea usuca oasele"- se scrie in pildele lui Solomon. Intristarea trebuie inlaturata, adica trebuie sa ai intodeauna constiinta ca nu e bine sa fii trist, ca Dumnezeu nu iubeste tristetea , ci iubeste bucuria. "Acestea vi le-am spus, ca bucuria mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" ( Ioan 16,24 ) ; "Iarasi ma veti vedea si se va bucura inima voastra nimenea n-o va lua de la voi " ( Ioan 16,22) ; "Acum sunteti tristi, dar intristarea voastra se va preface in bucurie" ( Ioan 16,20) - zice Domnul Hristos ; sau dupa Inviere cand S-a intalnit cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus, i-a intrebat: "De ce sunteti tristi ?" ( Luca , 24,17 ). Deci Domnul Hristos nu iubeste tristetea. Si atunci, stiind acestea, cauti din toate puterile, cate le ai , sa nu ramai in intristare si sa ceri de la Dumnezeu dar de bucurie.

Nu locul te mantuie, ci purtarea si vointa. Adam era in rai, ca intr-un port, si s-a inecat (Facere 3, 1-24); Lot era in Sodoma, ca pe mare, si s-a mantuit (Facere 19, 16); Iov statea pe gunoi si s-a indreptatit (Iov 2, 8), iar Saul era in mijlocul bogatiilor si si-a pierdut imparatia - si pe cea de aici si pe cea de dincolo. Nu te poti apara spunand: "Nu pot sa fiu si in lume, inconjurat de treburi si sa ma si mantui".... Ce faci, omule? N-ai fagaduit zicand: "Avem catre Domnul", cand preotul a spus: "Sus sa avem mintea si inimile"? Nu ti-i teama, nu te rusinezi sa fii gasit mincinos in acel ceas infricosator? (Sf. Ioan Gura de Aur, Din ospatul Stapanului)

Să ne gândim la sfârşitul nostru - Arhim. Cleopa Ilie
 

Fraţii mei, gândindu-mă la sfâşitul lumii, să ne gândim la sfârşitul nostru. N-avem treabă când are să fie sfârsitul lumii. Poate are să fie peste 100 de ani, poate peste 100. Când o vrea Dumnezeu. Noi să ne gândim la sfârşitul nostru. Sfârşitul meu e sfârşitul lumii. Dacă eu mor peste un ceas, ce-mi pasă mie, sau ce mă priveşte că lumea va mai trăi. Dacă eu mă duc la groapă mâine, pentru mine lumea s-a terminat şi eu mă duc în lumea cea veşnică. Cu ce mă duc ? Cu ce am pus în traistă ! Când porneşti la drum, ţi-ai pus merinde de acasă, ţi-ai pus ceapă, ţi-ai pus cozonac, ţi-ai pus sticla cu vin, ţi-ai pus încălţări, ţi-ai pus brâu, ţi-ai pus căciulă, ţi-ai pus bundiţa de frig. Toate ţi le-ai pus în traistă. Când stai la popas, ce scoţi din traistă ? Ce ai pus, nu ? Aceea şi găseşti.
Vom găsi un pahar de apă dat în numele Domnului, o vorbă bună, o milostenie făcută. Dacă am ajutat pe fratele nostru, dacă ne-am rugat pentru cei ce ne-au necăjit, ca să le facă Dumnezeu bine, nu rău ; dacă nu am pomenit numele diavolului, dacă ne-am rugat, dacă am postit, dacă am privegheat, dacă am citit dumnezeieştile Scripturi, dacă am ajutat pe cel necăjit, pe cel sărman, dacă am îmbrăcat pe cel gol, dacă am primit pe cel străin. Toate le vom găsi dacă le-am pus în traistă, pe drumul cel veşnic. De aceea Hristos a spus : Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme ! Eu ştiu că am să mor, dar nu ştiu când. Asta-i lucru înfricoşat. Poate acum, poate peste un ceas şi ce am să iau cu mine ? Îngerul păzitor care m-a îndemnat să fac bine, şi faptele mele bune sau rele, acelea merg cu mine şi prin vămi, şi la Hristos, şi la judecată. Deci , fraţii mei , sunteţi un grup de oameni, nu ştiu de unde aţi apărut. Hotărât , ingerul vostru v-a adus aici. Aţi auzit o predică. Am voit să vă spun şi eu ceva, să spuneţi şi la alţii. Fericit şi de trei ori fericit este creştinul acela care în fiecare ceas şi în fiecare zi pune ceva în traistă pentru veacul viitor. Cele ce le pune sunt faptele lui cele bune.

Parintele Teofil Paraian despre sine
 

"Eu va vorbesc despre duhovnici, dar iata cum ma prezint eu ca duhovnic: mare, mic si de nimic. Mare, pentru cei ce ma asculta, mic, pentru cei ce nu ma asculta si de nimic, pentru cei ce ma ocolesc".

din intalniri cu sfinti, de veniamin fedcenkov
 

"Daca privesti un camp sau o gradina de la inaltime, totul va parea frumos, cu florile si verdeata sa. Coborand un nivel mai jos, vei vedea o tulpinita golasa. Dar nici aici nu se afla izvorul vietii, ci mai jos, in pamant, unde radacinile strambe, intortocheate, intr-o bezna deplina, cauta hrana pentru acele frumoase frunze si flori. Aici nu mai e nimic placut ochiului, ba, dimpotriva, e si murdar, si inestetic.
La fel si monahismul, spunea parintele Ioan, doar de la inaltime si din afara este frumos; insasi nevointa calugariei este grea si trece adesea prin mizerie, iar cea mai mare parte a vietii monahicesti este o lupta continua pe crucea patimilor pacatoase."

"Parintele le vorbi despre smerenie. Pana si azi tin minte comparatia: spicul cu boabe pline isi pleaca incetisor capul, pe cand cel pustiu se avanta in sus: astfel e si cu omul vanitos."

Sfantul Ioan Sinaitul
 

" Exista boli care ne izbavesc , exista si boli care ne smeresc . Preabunul Dumnezeu , vazand deseori lipsa noastra de ravna pentru nevointa , ingaduie boala ca mijlocul cel mai lesne de sfintenie , smerenie , izbavire de patimi si de ganduri viclene " .

Arhimandrit Ioachim Parvulescu
 

Sfaturi si raspunsuri de mare folos noua :http://teologie.do.am/publ/sfaturi_d...scu/7-1-0-1582

Hristos a inviat!!!!
 

Multumiri pentru aceste "sfaturi duhovnicesti"..foarte utile si folositoare celor care vor sa caute calea spre mantuire.Sincer cunosteam multe din ele,insa am invatat altele pe care ,chiar nu le stiam deloc,spre rusinea mea....

Foarte folositor ! Multumim!
Ar trebui sa-l tiparesc si sa-l port la mine. Din cand in cand s-l recitesc... Ca asa repede uit unele...

Arsenie Papacioc - despre SUFERINTA
 

Ortodocsii si Catolicii - Ce deosebiri exista intre cele doua biserici !
 

In aceste zile am gasit o carte "Marturii Ortodoxe" "Ne vorbeste Parintele Cleopa" si iata ce spune acest mare duhovnic :=Invataturile principale care ne despart dogmatic si canonic de catalici sunt:
1.Intai este"filioque.Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul.Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea.Sfantul Evanghelist Ioan spune:Iar cand va veni Mangaietorul,pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal,Duhul Adevarului,Care de la Tatal

purcede,Acela va marturisi despre Mine(Ioan 15.26).

2.Al doilea este "suprematia papala".Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine,adica loctiitorul lui Hristos pe pamint!Mai mare decit toti patriarhii! Ceea ce n-a facut Biserica Universala.Papa numindu-se urmasul Sfantului Petru.Mandrie draceasca!

3.Infailibilitatea papala.Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta,cand predica el,ceea ce iarasi este o dogma noua respinsa de Biserica Ortodoxa.

4.Al patrulea este "purgatoriul".Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul citeva sute de ani si se curata,apoi se duce in Rai.Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva ; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura.Noi avem Evanghelia Judecatii,pe care o au si ei,dar nu arata trei locuri,ci numai doua-Raiul si iadul.Mantuitorul ,cind va sta pe scaunul slavei Sale si va aduna toate popoarele de la zidirea lumii sa le judece,ii va desparti pe dansii,precum desparte pastorul oile de capre.Si va pune pe drepti de-a dreapta Sa si pe pacatosi de-a stanga Sa....Si vor merge pacatosii in munca vesnica ,iar dreptii in viata vesnica.Deci nu putem zice ca sunt trei locuri,ci numai doua:munca vesnica sau viata vesnica.

5.Azimile.Ei nu slujesc cu paine dospita,ci cu azime ,ca evreii.

6.Catolicii mai au o dogma noua: "imaculata conceptie".Ei zic ca Maica Domnului ar fi nascuta de la Duhul Sfant.Nu-i adevarat.Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti ,Ioachim si Ana,ca rod al rugaciunii.

7.Au "substantialitatea".La sfintirea Darurilor catalocii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh,cum facem noi la Sfanta Epicleza.Ei zic ca Darurile se sfintesc singure,cand se zice: Luati mancati....si celelalte.Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant,peste Daruri.

8.Celibatul preotilor ; preotii lor catolici nu se casatoresc.Sunt celibatari,impotriva Sinoadelor Ecumenice,care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie.

9.Ei au si "indulgentele" papale.Alta ratacire.Papei,daca ii dai parale multe,poti sa faci oricate pacate,te iarta,te dezleaga.Sfintii lor au prea multe fapte bune,n-au ce face cu ele,le da papei,iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.

10.Si inca un punct important: "MIRUNGEREA" .Catolicii nu miruiesc copiii imediat dupa Botez,ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc.

Iata aceste sunt punctele dogmatice si canonice principale care despart Biserica Ortodoxa de cea catolica."
=am incheiat citatul=........Doamne Ajuta!!!!!!!!!

BIRUIREA PATIMILOR
Ucenicul: Vreau mult sa ma pot indrepta, dar sunt in continuare tulburat de dorintele patimase. Ce pot face sa le biruiesc?

Staretul : Staruie in vointa, iar Dumnezeul Cel Atotputernic te va rasplati dupa inima ta; caci inceputul virtutilor si izvorul lor este deschiderea si dorinta de bine a cuiva in Domnul. Omul nu poate birui patimile prin el insusi. Aceasta e lucrarea dreptei Celui Preainalt, este lucrarea puterii lui Dumnezeu. Dinspre partea noastra, noi trebuie doar sa pastram intreaga deschidere intru sfintenie daruita noua de Dumnezeu, si, potrivit ei, sa aducem ostenelile noastre de a atinge limanul lin al nepatimirii. Fara nici o indoiala, Cel Preainalt va desavarsi osteneala celui care voieste aceasta. Asa ca, daca voiesti sa te ridici din mormantul patimilor, atunci tine-ti intotdeauna mintea atenta la aceasta; ingrijjeste-te de aceasta si lucreaza cu ravna nesovaielnica. Nadajduieste in Dumnezeu, Care poate arata puterea Sa, prin harul Sau, in slabiciunile noastre, si te vei mantui.