Grija sotului fata de sotie !
 

Cautand un cuvant frumos, am dat peste o predica rostita de Parintele Emilianos de la Manastirea Simonos Petras.

"Barbatul ar trebui sa tina minte ca sotia i-a fost incredintata de Dumnezeu. Sotia sa este un suflet pe care Dumnezeu i l-a dat, si pe care intr’o buna zi va trebui sa-l dea inapoi. El isi iubeste femeia asa cum Hristos iubeste Biserica (Efeseni 5,25). O ocroteste, ii poarta de grija, ii da incredere, indeosebi cand este tulburata sau cand este bolnava. Stim cat de sensibil poate fi sufletul unei femei, pricina pentru care Apostolul Petru ii indeamna pe barbati sa-si cinsteasca femeile (1 Petru 3,7). Sufletul unei femei se raneste, este adesea marunt, schimbator si poate cadea dintr-odata in deznadejde. De aceea, barbatul trebuie sa fie plin de dragoste si gingasie, si sa faca din ea comoara sa cea mai de pret. Casatoria, dragi prieteni, este o barcuta care pluteste pe valuri si printre stanci. Daca o scapi din grija chiar si o clipa, se va scufunda."

Cat de minunat este barbatul care poarta de grija sotiei lui !

Am vazut insa ca ratiunile din familie se schimba.
Sotii nu mai poarta de grija sotiilor, iar sotiile nu mai suporta sa li se poarte de grija.

Cu toate acestea, Parintii Bisericii marturisesc neincetat grija barbatului fata de femeie.
Astazi insa, femeia este parca singura care poarta de grija... de barbatul ei, de copii, de casa, etc.

Se simte că eşti proaspăt iniţiat în căsnicie! M-aş bucura să gândeşti la fel şi peste 20 de ani.
Grija excesivă poate dăuna pentru că fiecare persoană are a parte a intimităţii pe care şi-o gestionează mai bine singură. Grija , ca şi iubirea, se traduce în faptă cu discreţie , cu tact...
Avva Emilianos sunt sigur că bate spre uniunea matrimonială de tip postmodern, în care afectivitatea (implicit atenţia) se stinge de îndată ce atracţia se apropie de cota zero, situaţie în care ajung cu precădere bărbaţii.

Avva Emilianos nu cred ca tinde spre aceste tendinte mai mult psihologice, decat duhovnicesti, ci spre aceleasi indemnuri pe care le dadea Sfantul Ioan Gura de Aur, cu mai bine de 1600 de ani in urma. (Cateheze maritale)

"Să socotim deci pe bărbat că are locul capului şi femeia pe cel al trupului. Iar aceasta o arată şi din cuvinte precise, când zice: Bărbatul este cap al femeii, după cum şi Hristos al Bisericii şi însuşi este Mântuitor al trupului, însă, precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru totul (Efeseni 5, 23-24).

Zicând că bărbatul este cap al femeii, după cum Hristos al Bisericii, a adăugat: "Si însuşi este mântuitor al trupului." Căci capul este mântuirea trupului său. Deja mai dinainte a rânduit amândurora – şi bărbatului şi femeii – purtarea de grijă şi temelia iubirii, fiecăruia împărţindu-i ceea ce i se cuvine: bărbatului cârmuirea şi purtarea de grijă, iar femeii supunerea. (...)

Chiar dacă te priveşte de sus, chiar dacă este supărată, chiar de o vezi dispreţuindu-te, poţi s-o aduci la picioarele tale dacă ai multă purtare de grijă pentru ea şi dragoste şi bunăvoinţă. Căci nimic nu este mai tare decât aceste "lanţuri", mai ales între bărbat şi femeie. Pe un slujitor îl poate cineva lega cu frica. Ba nici pe acela, căci degrabă o va şterge de la stăpân, însă pe părtaşa vieţii tale, pe mama copiilor tăi, pe cea care este pricina a toată bucuria ta, nu trebuie s-o legi cu frica şi cu ameninţarea, ci cu dragostea şi cu dispoziţia iubitoare a sufletului.

Ce fel de însoţire mai e asta, când femeia tremură înaintea bărbatului? Ce bucurie va mai avea bărbatul dacă trăieşte împreună cu ea ca şi cu o roabă şi nu ca şi cu una liberă? Şi chiar dacă pătimeşti pentru ea ceva, să nu o ocărăşti.

Dacă ne vom îngriji astfel de casele şi familiile noastre, vom fi şi destoinici să avem ceva de spus în Biserică. Fiindcă familia este o mică Biserică. Şi aşa este cu putinţă ca bărbaţii şi femeile să devină buni şi să treacă împreună peste toate piedicile."

Iarta-ma frate Mihalc, dar fratele Windorin are mare dreptate in cele spuse, nu conteaza ca esti proaspat casatorit sau ai vechime in casnicie, atractia poate sa dispara in timp , dar afectivitatea pentru ea nu trebuie sa scada niciodata. Trebuie sa fim grijulii si iubitori cu ele de la inceputul casniciei si pana la sfarsitul ei, trebuie sa fim cetate de aparare pentru ele, asa cum si Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos este aparatorul Sfintei Biserici. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Dar dragii mei, n-aţi observat că sunt de acord cu voi?
Windorin aduce un aer proaspăt, reconfortant, un entuziasm de novice în sensul ăsta am spus, nicidecum de "las' că vezi tu mai târziu" .
Avva Emilianos e om duhovnicesc cu siguranţă, dar şi o inteligenţă vie, ancorată în actualitate. Simonos Petras este un loc fără termen de comparaţie cu altele pe care le-am văzut eu. O comunitate de călugări inteligenţi şi duhovniceşti aşa de bine acordată de îţi taie respiraţia.

Ce topic minunat! Iti multumesc, Dorin, ca te gandesti si la noi.:53:

Intr-adevar, imi dau seama pe zi ce trece cat de mult conteaza, atunci cand sotul meu priveste si spre mine, spre supararile si tulburarile mele. Orice mangaiere care imi vine de la el, imi alina sufletul.

Imi vine in minte un citat extraordinar:"Noi suntem doar îngeri cu o singură aripă, nu putem zbura decât îmbrăţişaţi." (Luciano de Crescenzo).

Mi-a venit in minte legea treia a dinamicii: orice actiune naste o reactiune egala si de sens contrar.

Tot timpul ajungem in acelasi punct: nevoia de comunicare si comuniune ! Doar suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Din familiile care nu au comunicare, comuniune si dragoste s'au nascut toate patimile de pe pamant.
De acolo vine rautatea, de acolo raceala si lipsa de caldura a multora fata de cei pe langa care trec, in viata.

Lipsa de grija aratata sotiei atrage dupa sine complexe si slabiciuni sufletesti ce pot marca viata copilasilor, cat si a mamei/sotiei.
Cate mame nu au "uitat" aproape de copilasi din cauza racelii simtita din partea sotului !

Eu ma gandeam altfel: oferi dragoste primesti dragoste.

Frumos subiectul!

Intaresc si eu cele spuse de tine...minunat foarte e barbatul care e atent cu sotia lui!!!Al meu e bun de pus la rana...si ma trateaza ca pe "copilasul lui" :9:

Nu stiu daca astazi femeia procedeaza asa pentru ca nu ar avea incotro, e poate doar modelul pe care il vede in familia ei...si asa are impresia ca trebuie sa le faca si ea la randul ei pe toate. Si apoi daca asa le face pe toate de la inceput...fara a considera ca sotul e acolo pentru a face totul impreuna, e alegerea ei si atat.

De asemenea ne alegem barbatii, si pe unul care nu stie de nici unele...decat sa stai sa il rogi de fiecare data sa faca si el ceva, pai cred ca mai bine saracele femei...fac ele treaba cum stiu si bine, si ...le e si mai usor asa.

Oricum ar fi, barbati care au grija si sunt atenti cu sotiile lor, sensibili si frumos educati...tot exista, nu au disparut cu siguranta!!:1: