Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Diverse Sarbatori (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5056)
-   -   Sfintii Zilei (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14297)

tabitha 23.12.2011 19:08:20

Sfintii Zilei
 
Astăzi, 23 Decembrie, îi sărbătorim pe Cei 10 Sfinți Mucenici din Creta.

http://www.sinaxar.ro/23-12.jpg

Am citit despre ei în Viețile Sfinților că au trăit pe vremea împăratului Deciu, în insula Creta. Și pentru că nu au vrut să aducă jertfe idolilor greci, ci și-au păstrat credința în Hristos, vreme de treizeci de zile sfinții au fost chinuiți, batjocoriți și târâți pe jos prin gunoaie, de necredincioși. După ce au fost chinuiți așa, li s-au tăiat capetele.

Numele acestor mucenici sunt: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie, Evnichian, Zotic, Agatopus, Vasilide, Evarest si Pompie.

cristiboss56 26.12.2011 22:26:58

Sfantul Arhidiacon Stefan - intaiul martir al Bisericii noastre !
 
A treia zi de Crăciun, Biserica îl cinstește pe acela care va rămâne de-a pururi ca primul martir al Bisericii creștine – Sfântul Ștefan.
http://oradereligie.files.wordpress....efan.jpg?w=450
Iată ce ne spune Scriptura despre Sfântul Ștefan:
În zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi. Și chemând cei doisprezece mulțimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraților, căutați șapte bărbați dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea cuvântului. Și a plăcut cuvântul înaintea întregii mulțimi, și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt, și pe Filip, și pe Prohor, și pe Nicanor, și pe Timon, și pe Parmena, și pe Nicolae, prozelit din Antiohia, Pe care i-au pus înaintea apostolilor, și ei, rugându-se și-au pus mâinile peste ei. Și cuvântul lui Dumnezeu creștea, și se înmulțea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă și mulțime de preoți se supuneau credinței. Iar Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. Și s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor și a cirenenilor și a alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, sfădindu-se cu Ștefan. Și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și a Duhului cu care el vorbea. Atunci au pus pe niște bărbați să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvălind asupră-i, l-au răpit și l-au dus în sinedriu. Și au pus martori mincinoși, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfânt și a Legii. Că l-au auzit zicând că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta și va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise. Și ațintindu-și ochii asupra lui, toți cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger”
Sfântul Ștefan a fost unul dintre primii diaconi ai Bisericii. Încă din acele prime zile ale Bisericii se închega o ierarhie bisericească, o organizare a Bisericii. Cu toți însă urmau deopotrivă porunca mărturisirii credinței înaintea lumii. Ștefan s-a arătat înaintea oamenilor plin de har și de putere, făcând semne și minuni și aducând pe mulți la credință. Mai marii poporului, aceiași care Îl condamnaseră și pe Mântuitorul, l-au arestat, l-au acuzat în același mod mârșav și apoi l-au condamnat la moarte. Capitolul al șaptelea din Faptele Apostolilor ne relatează apărarea Sfântului Ștefan în fața judecății. Este o cuvântare de o mare profunzime, o adevărată incursiune prin întreaga istorie a poporului Israel – neamul ales al lui Dumnezeu. Ștefan le-a amintit acuzatorilor că toți proorocii au fost asupriți și prigoniți de popor și de același păcat s-au făcut vinovați și față de Cel ce se dovedise a fi chiar Mesia Cel mult așteptat:
„Voi cei tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt, precum Și părinții voștri, așa și voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum, Voi, care ați primit Legea întru rânduieli de îngeri și n-ați păzit-o! Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și au năvălit asupra lui. Și scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne, Iisuse, primește duhul meu! Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând acestea, a murit”
Un episod cutremurător. Cu martiriul Sfântului Ștefan avea să înceapă o perioadă cumplit de grea marcată de persecuții și nenumărate jertfe pentru Biserica lui Hristos. Sfântul Ștefan va rămâne un model de curaj și de mărturisire a credinței.

În Capitală, în Biserica Sfântul Ștefan-Călărași (Calea Călărași nr. 83 - foto jos) și în Biserica Sfântul Ștefan-Cuibul cu Barză ( Strada Știrbei vodă nr 95) se oficiază slujbe de hram.
http://www.click.ro/bbtcontent/clipp...225_0037/5.jpg




tabitha 17.01.2012 23:59:23

17 Ianuarie
 
Astăzi este ziua Sfântului Antonie cel Mare, un sfânt tare drag mie.

Din Sinaxar : Cuviosul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean și a învățat credința creștină de la părinții și bunicii săi.
A trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian, ajungând până în zilele bine credinciosului împărat Constantin și ale fiilor lui. El a fost cel dintâi îndrumator al vieții de obște, monahale. A trăit 105 ani, iar după ce s-a mutat la Domnul, viața sa a scris-o Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei.

Din Acatistul Sf. Antonie cel Mare:

Condacul al 7-lea

Rămânând în munții pustiului marele Antonie, hrană de la saracini avea, apoi lucrând pământul, cu grâu și cu finice se hrănea, fiarele înfricoșându-se, iar pe credincioși îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea


Nou oraș ai arătat adâncimea pustietății, Antonie fericite, cel deopotrivă cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim și Sinai muntele tău s-a preamărit, și ca un alt Moise și Ilie arătându-te, auzi acestea:
Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;
Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;
Bucură-te, cel ce blândeții lui David te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce cărările Botezului ai urmat;
Bucură-te, cel ce ai izvorât apa monahilor în loc însetat;
Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;
Bucură-te, cel ce ai povățuit îndeosebi pe cei greșiți;
Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;
Bucură-te cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;
Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufletești;
Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupești;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

http://inlinethumb61.webshots.com/44...600x600Q85.jpg

cristiboss56 25.01.2012 21:48:50

Biserica Ortodoxă pomenește astăzi pe Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazians, arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, Sfântul Cuvios Părinte Publie și pe Sfântul Părinte Maris.


Născut în jurul anilor 329-330, în familia episcopului Grigorie cel Bătrân, Sfântul Grigorie de Nazianz a dăruit Bisericii, alături de bogata moștenire materială, lucruri neprețuite: formularea clasică a învățăturii de credință despre Sfânta Treime și o capodoperă literară creștină, rodul unei sinteze între creștinism și cultura elenistică. Opera sa scrisă face din Sfântul Grigorie de Nazianz cel mai copiat autor în manuscrisele bizantine, după Sfânta Scriptură. Numărat în rândul Sfinților Capadocieni, a studiat retorica în Cezareea, Alexandria Egiptului și la Atena, în spiritul critic al teologiei. Amintind doar două nume ale celor cu care a legat rodnice prietenii, realizăm prestigiul atins de tânărul teolog Grigorie din Nazianz: Sfântul Vasile cel Mare și Fericitul Ieronim, două superlative aparținând unor lumi diferite, orientală, respectiv apuseană.
A fost hirotonit preot, apoi arhiereu, ocupând scaunul episcopal din Sasima, Nazianz, Constantinopol și Arianz. În anul 390 sau 391, trece la cele veșnice, în cetatea Arianz, lăsând toată avuția sa Bisericii. Întreaga sa viață a cunoscut o evoluție graduală, parcurgând toate etapele firești până la înalta demnitate arhierească. Asemenea și cultura: mai întâi a citit, apoi a vorbit și abia apoi a scris. În timpul studiilor a acumulat și de la amvon a împărtășit credincioșilor tainele teologiei. Odată cu "retragerea activă" la Nazianz, după anul 381, cuvintele ce răsunau mai înainte din amvon sunt așternute, în liniște, pe hârtie.



Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului
Se pare că a fost ucenic al Sfântului Vasile cel Mare. Numit episcop al Tomisului în jurul anului 360, a condus această Biserică până aproape de anul 381. Date despre acest episcop avem de la Sozomen și Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbește de vizita împăratului arian Valens (364-378) la Tomis, în anul 369, pe când se întorcea dintr-o expediție împotriva goților. Autorul spune în "Istoria sa bisericească" că împăratul a intrat în biserica episcopală și a cerut episcopului Bretanion să intre în comuniune cu arienii pe care îi simpatiza și să slujească împreună cu ei. Marele episcop a apărat dreapta credință și "a vorbit împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile celor 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea călca". Sfântul Bretanion a avut un rol important în redactarea și trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaște ale Sfântului Sava Gotul în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare. Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sfântului Sava Gotul.

tabitha 26.01.2012 04:50:19

25 Ianuarie
 
Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 424859)
Biserica Ortodoxă pomenește astăzi pe Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazians, arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, Sfântul Cuvios Părinte Publie și pe Sfântul Părinte Maris.

Am gasit si o icoana a Sfantului Bretanion, care a fost primul episcop cunoscut pe teritoriul romanesc.
Iata un episcop cu o figura foarte umila, dar care a stiut sa fie foarte ferm la nevoie.
(nu l-am gasit in Sinaxar si am inteles ca a fost adoptat dupa "Martirologiul Roman")

http://str.crestin-ortodox.ro/foto/1...tomis_w180.jpg


Cuviosul Publie a fost un sihastru originar din Zevgma, pe langa raul Eufrat. Traia retras in munti, unde isi sapase o pestera mica. Pentru ca i se dusese vestea, pe cei care veneau sa-l vada si vroiau sa traiasca ca si el, i-a indemnat sa-si faca chilii mici, pe langa a sa, si ii cerceta des pentru a le intipari in suflet virtutile. Zice in Sinaxar "caci si painea le-o cumpara cu cantarul si de gasea la unul mai multa, il numea rob al pantecelui si iubitor de satiul trupului. Iar de gasea ca vreunul deosebea faina de tarate, ii zicea ca se face partas al desfatarilor sibaritice. Si noaptea, fara de veste, mergand pe la usa fiecaruia, daca il afla facandu-si rugaciunea, se departa tacand; dar de simtea pe vreunul dormind, lovea cu mana in usa si-l mustra cu cuvantul".

Sfantul Parinte Maris fusese in lume un tanar frumos si cu darul de a canta. Insa a fugit de lume si a trait treizeci si sapte de ani intr-o chilie mica, intr-un sat numit Omir. In chilie era umezeala care venea de la muntele vecin, insa chiar daca il vatama, parintele n-a vrut sa schimbe locuinta pana la sfarsitul vietii. Iubea simplitatea si a trait nouazeci de ani, intrebuintand haina din par de capra si hranindu-se cu paine si cu putina sare. Mai scrie in Sinaxar ca "dorind de multa vreme sa vada aducandu-i-se dumnezeiasca Jertfa, un preot a intrebuintat mainile diaconilor in loc de altar si inaintea cuviosului a sfintit Jertfa cea mantuitoare; iar cuviosul umplandu-se de toata dulceata i se parea ca vede cerul insusi. Si asa bine vietuind si la ceruri luandu-si zborul, se veseleste impreuna cu toti sfintii in locasurile lui Dumnezeu."

cristiboss56 26.01.2012 20:43:00

1574 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Ioan Hrisostom la Constantinopol
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...5695402930.jpg

Biserica Ortodoxă sărbătorește mâine 1574 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol, în timpul împăratului Teodosie al II-lea.

Ierarhul a trecut la Domnul, în exil, în anul 407. După 31 de ani, pe 27 ianuarie 438, împăratul aduce moaștele Sfântului Patriarh, înapoi, în Capitala Imperiului pe care o păstorise.

În perioada 2007-2011, un fragment din moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur s-a aflat la Biserica “Sfânta Ecaterina”, Paraclisul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, după cum informează TRINITAS TV.

Cinstitele moaște se află în prezent în Paraclisul „Învierea Domnului”, „Icoana Maicii Domnului – Prodromița” și „Sfântul Ioan Gură de Aur” de pe șantierul Catedralei Mântuirii Neamului.

cristiboss56 28.01.2012 12:57:17

Sfantul Efrem Sirul
 
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...8279559127.jpg

Cuviosul Efrem Sirul – S-a născut în anul 306 în cetatea Nisibe din Mesopotamia, aflată sub conducere romană. Efrem a crescut într-o familie cu părinți păgâni, tatăl său fiind preot al zeiței Abizal. Învățătura creștină el o va primi prin intermediul Sfântului Iacov, binecunoscutul episcop de Nisibe, care l-a și botezat la vârsta de 18 ani. Începând cu acest moment, Efrem devine apropiatul ierarhului provinciei, pe care l-a ajutat să reînnoiască moralitatea decăzută a cetățenilor acelor locuri. Unul dintre biografii săi povestește cum, la un moment dat, el a reușit să alunge trupele persane, care staționau în Nisibe, doar cu rugăciunea sa. Un nor de muște și țânțari s-a abătut asupra trupelor lui Sapor al II-lea, regele Persiei, silindu-le să părăsească provincia. Aventuroasa campanie a împăratului bizantin Iulian Apostatul, care pentru un timp amenința Persia, s-a sfârșit, precum se știe, cu un dezastru, iar succesorul său, Jovianus, a fost fericit să scape de la masacru ceea ce mai rămăsese din măreața armată pe care predecesorul său o condusese de-a lungul Eufratului. Roma pierduse provinciile răsăritene cucerite la sfârșitul secolului al III-lea. Printre orașele retrocedate Persiei era și Nisibe. Pentru a scăpa de cruda persecuție care bântuia pe atunci Persia, mare parte din populația creștină a abandonat Nisibe. Efrem a mers, cu conaționalii săi, și s-a așezat mai întâi la Beit-Garbaya, apoi la Amid și, în final, la Edessa, unde a petrecut 10 ani de viață ca monah, cunoscut prin traiul său ascetic. Cu toate acestea, s-a arătat interesat de de cele care priveau populația Edessei. Cronicarii mai vechi spun că ar fi fost diacon, pentru că putea predica în public. Pe vremea aceea, cel puțin 10 secte activau în Edessa, iar Efrem s-a luptat cu ele, mai ales cu discipolii vestitului filosof Bardesanes. Acestei perioade îi aparțin aproape toate lucrările sale, în afară de poemele compuse la Nisibe, restul scrierilor, predici, imne, tratate exegetice datează din timpul șederii sale la Edessa. Este foarte probabil ca el să fi fost unul dintre fondatorii școlii persane de teologie, numită așa pentru că primii ei studenți și profesori erau creștini persani refugiați din 363. La moartea Sfântului Efrem, acesta a fost îngropat fără pompă, în cimitirul unde erau înhumați străinii.

Iata un cuvant de folos al Sfantului Eferem Sirul , pe care azi il praznuim , despre rugaciune . Multumesc totodata prietenei noastre Mirela , pentru frumoasa sa initiativa avuta pe acest forum ORTODOX :

"Fericit lucru, cu adevărat este a nu păcătui. Iar dacă vreunii vor păcătui, să nu deznădăjduiască, ci să plângă pentru cele întru care au păcătuit, ca prin plâns iarăși să dobândească fericirea. Bun lucru este, deci, totdeauna a ne ruga și a nu ne îngreuna, rugându-ne a nu slăbi, după cum a zis și Domnul și apoi Apostolul: „Neîncetat rugați-vă", adică și ziua, și noaptea, și în tot ceasul.
Și aceasta nu numai când intri în biserică, iar în celelalte ceasuri să fii fără de grijă.
Ci, ori de lucrezi, ori de dormi, ori de călătorești, ori de mănânci, ori de bei, ori de bolești, să nu-ți încetezi rugăciunea, că nu știi când va veni Cel ce va cere de la tine sufletul tău. Să nu aștepți duminica sau o sărbătoare, sau un anume loc, ci precum a zis prorocul David, să te rogi „în tot locul stăpânirii Lui".
Deci, ori de ești în biserică, ori în casa ta, ori la țarină, ori de paști vitele, ori de construiești clădiri, ori la ospețe te afli de rugăciune să nu te depărtezi. Atunci când poți, pleacă-ți genunchii, iar de nu poți, roagă-te cu mintea și seara, și dimineața, și la amiază. Dacă rugăciunea ta va merge înaintea muncii și atunci când te scoli din pat, mișcările tale cele dintâi se vor face prin rugăciune, atunci nici păcatul nu află intrare în sufletul tău.
Rugăciunea este păzitoare a întregii înțelepciuni, pedepsire a mâniei, umilire a îngâmfării, curățire a pomenirii de rău, surpare a invidiei, îndreptare a păgânătății. Rugăciunea este puterea trupurilor, ocârmuirea casei, buna așezare a cetății, tărie a împărăției, biruință în războaie, întemeiere a păcii. Rugăciunea este pecete a fecioriei, credință a nunții, armă a călă*torilor, păzitoarea a celor ce dorm, îndrăzneala a celor ce priveghează, bună aducere de roade a pluga*rilor, scăpare a corăbierilor.
Rugăciunea este ajutătoare a celor ce se judecă, slobozire a celor legați, inimă bună pentru cei întristați, dulceață a celor ce se bucură, mângâiere a celor ce plâng, praznic al celor ce nasc, cunună a celor căsăto*riți, îngropare a celor ce mor. Rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu, întocmai cinstire cu îngerii, sporire a bunătăților, abatere de la răutăți, îndreptare a păcatelor."

tabitha 30.01.2012 23:23:57

sorry
 
Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 425464)

Multumesc totodata prietenei noastre Mirela , pentru frumoasa sa initiativa avuta pe acest forum ORTODOX

Cu placere, dar sa stii ca nu-mi place periajul, si nici bruiajele.
Mai bine sa fim atenti la ceea ce scriem, si cum scriem.
Citatele nu se exclud. Adica, vreau sa zic, sa fim atenti sa nu ne dam cu firma'n cap, ca sa folosim un limbaj "de gasca".

Sfinții Trei Ierarhi, pe care ii sărbătorim astăzi, să ne lumineze și pe noi, și pe cei cărora ne adresăm. Doamne ajută!

http://www.cugetliber.ro/imagini/mar...1327864646.jpg
http://www.icoaneortodoxe.eu/icoaneo...atalog-icoane#

ioan cezar 05.02.2012 02:29:09

Domnul fie laudat!
Si multumiri tie, Mirela, pentru deschiderea acestui topic. Ceva vreme in urma intentionam sa propun un topic asemanator. Din nefericire am intarziat cu propunerea, din fericire tu ai fost mai harnica, mai prompta cu fapta. Slava lui Dumnezeu!
Descoperind abia in urma cu doua-trei luni comoara aceasta a Ortodoxiei - "Vietile Sfintilor", am simtit nevoia sa impartasesc din bucuria mea pe fiecare zi, rod al lecturii. Sa primesc si de la voi bucuria voastra, unele selectii si note, asa incat o parte din lectura "Vietilor" sa devina comuniune. Sa rodeasca prin impreuna-lucrare a membrilor comunitatii noastre de pe forum. De aici gandul catre un astfel de topic.
Intentia mea era sa extrag un pasaj din textul (adeseori bogat, de pagini intregi) pe fiecare zi si sa fac un scurt comentariu. De pilda, ce imi merge la inima sau ce cred ca e de folos pentru viata mea. Uneori, poate, vreo cerere de lamurire catre confrati pentru un cuvant sau altul.
Nu stiu daca o astfel de idee este si pe placul altor forumisti. Nadajduiesc sa fie, deoarece insufletirea noastra intru Hristos poate spori (asa cum din scantei separate poate creste un rug), prin implicarea mai multor suflete care isi marturisesc "miscarea" declansata de textul "Vietilor".

Ieri "meniul" ospatului duhovnicesc ne ofera cateva pagini despre Cuviosul Isidor Pelusiotul.
Mi-a mers la inima cuvantul: "Se cuvine a asemana cu soarele pe cei ce-si pazesc fecioria, iar cu luna pe cei ce vietuiesc in vaduvia cea neprihanita, iar cu stelele pe cei ce locuiesc in insotire cinstita." Urmind legatura cu Apostolul, care spune: "Alta este slava soarelui, alta este slava lunii si alta slava stelelor." (Slava asadar, pentru cele trei ipostaze - despre o a patra stare textul nu pomeneste - in care omul poate petrece bineplacut lui Dumnezeu.)
Apoi o zicere remarcabila, pilda pentru cei ce gusta poezia: "Iar gandul smerit a insotit curatia/ ca o pereche de boi mult ostenitori, care trageau jugul cel bun al Domnului."

Astazi pomenim doua sfinte mult patimitoare: Sfanta Mucenita Agata si Sfanta Mucenita Teodula. Cutremurator martiriul lor!
Am retinut cateva cuvinte mangaietoare si datatoare de nadejde in Domnul:
"Folositoare imi sunt chinurile acestea vremelnice"
"Sanatatea mea este Hristos"
"...bucurindu-se, Apostolul a zambit putin..." (iata, spre domolirea incruntarilor, ca Apostolul zambeste, fie si putin, ca un parinte multumit si usor amuzat de voinicia fiului...)
"... ma numesc crestina; acesta imi este numele cel cinstit si vesnic..."

Hristos in mijlocul nostru! AMIN+

cristiboss56 05.02.2012 12:51:56

Icoana Sfintei Agata +
 
http://www.basilica.ro/_lib/class/im....jpg&width=231

ioan cezar 07.02.2012 00:28:50

Astazi, in ziua a sasea a lunii februarie, am pomenit in Biserica pe sfintii mucenici Fausta Fecioara, Evilasie, Maxim si cei impreuna cu dansii (textul dupa Sfantul Simeon Metafrast).
Tot astazi, patimirea Sfintei Mucenite Doroteia si a celor impreuna cu dansa.
Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Iulian din cetatea Emesei.
Precum tot azi pomenim pe Sfintele Mucenite Marta si Maria si fratele lor, copilul Licarion.
Astazi pomeneste Biserica noastra si pe Cuviosul Vicol, episcopul Smirnei.

Ce zi bogata!
Un pasaj foarte frumos, din cuvantul de pomenire a Sfintei Fausta:
"Asculta-ma Evilasie, porunceste unui zugrav sa zugraveasca chipul meu." Si, facindu-se aceasta degraba, sfanta a poruncit ostasilor sa sfasie icoana ei. Apoi a zis catre stapanitor: "Viu este Domnul Dumnezeu, precum eu nu simt nici cea mai mica durere pentru cat ati facut icoanei acesteia, care este chipul si asemanarea mea, astfel si sufletul meu nu simte nicicum muncile ce le dati trupului meu, ci, cat ma chinuiti, eu am in minte pe Stapanul meu, Hristos, Care imi micsoreaza durerile."
Ma emotioneaza in mod deosebit tabloul in care Sfanta Fausta spune, incadrata de cei doi fosti prigonitori ai sai (care ii devenisera intre timp, prin pilda vietuirii sfintei, frati intru Hristos): "Caci iata ma aflu intre acesti doi robi ai Tai, ca o vita-de-vie ce are struguri. Apoi fa treimea aceasta nedezlipita, de vreme ce ai zis, Doamne: Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor."

Sfantul Teofil ne arata criteriul sau personal de a se considera crestin: "Iata, acum m-am facut crestin, caci sunt ridicat pe cruce pentru pacatele mele..."

In fine, pentru eventualitatea ca un psihoterapeut ar mai cauta inca "secretul" vindecarii clientilor sai, aflam din cuvantul de pomenire a Sfantului Iulian: "... tamaduia nu numai trupurile oamenilor, dar si sufletele, caci, tamaduindu-i de boli, ii invata sa creada in Hristos..."

Domnul fie laudat!



Cântare de laudă la Sfintele Marta și Maria, și la fratele lor, Licarion

Sfintelor Marta și Maria, surori după trup,

Împreună și fratelui lor Licarion, cel prunc cu vîrsta,

Acestora trei a lor bătrînă maică, învățătura cea bună lor a o dat:

„Iubiți-L pe Hristos, copiii mei, pentru El, Chiar și viața să o dați.

“Iată chinuitorul se apropie: înfricoșat și puternic,

Plin de mînie; el pe iubitorii de Hristos îi ucide.

A casei lor ușă, surorile o deschid,

De fața tiranului, nu se înfricoșează.

„Ascultă-ne bine, sol al împăratului,

Noi sîntem creștini, cu totul neasemenea ție,

Care diavolului ești vîndut.”

Pe cruce tiranul i-a înălțat,

Și atunci copilul Licarion lângă el a venit

Și i-a zis: „Și eu sînt creștin, și pe mine să mă răstignești.”

Chinurile de pe Cruce cumplite sînt,

Maica este înspăimîntată,

Ea picioarele copiilor ei

Le sărută pe rînd.

Cu glasul lor, de pe Cruce, fiicele ei

O îmbărbătează: „Pentru noi, maica noastră, de durere să nu te frîngi,

Căci iubirea de Hristos ne-ai învățat,

Și știm că pentru aste chinuri de nimic,

In Rai ne așteaptă locașurile cerești.

Acolo noi te vom întîmpinape tine, Maică,

Noi, fiicele tale,

Și fratele nostru Licarion.

Bucură-te de noi, maica noastră,

Bucură-te de noi, rodul pîntecelui tău!”

Ca și un stîlp de foc chipul maicii s-a luminat:

„O, binecuvîntați fiți voi, copiii mei!

O, copiii mei,

Fericită sînt eu întru voi!”

ioan cezar 07.02.2012 22:12:42

Cinstim astazi, prin Mila lui Dumnezeu, pe Cuviosul Partenie, pe Cuviosul Luca, pe cei O Mie Trei Sfinti Mucenici, pomeniti fie in veci in Biserica Domnului!
In timp ce Sfintii Mucenici au patimit pentru Hristos in vremea tiranului Diocletian, luindu-si cununa vecinicei sfintenii pentru marturisirea dreptei credinte inaintea neomenestilor prigonitori, cuviosii Luca si Partenie sunt crestini exemplari pentru vremuri mai linistite, cu pace.
Cuviosul Partenie e pomenit pentru minunata lui viata indumnezeita, despre care aflam, in (foarte scurt) rezumat, ca a decurs si ca s-a savarsit astfel: "Deci marele facator de minuni, Sfantul Partenie, stralucind asemenea cu ingerii prin viata placuta lui Dumnezeu si pe multi intorcindu-i de la idoli la adevaratul Dumnezeu, tamaduind nenumarate boli, aproape de sfarsitul vietii sale s-a imbolnavit si, chemindu-se de Domnul, s-a dus la El, in sapte zile ale lunii februarie, odihnindu-se cu pace in batrineti fericite."
O anumita interventie a Sfantului imi pare ca ne ajuta sa distingem limita rugaciunii pentru semeni: "Daca greseste cineva omului, poate ca s-ar asculta rugaciunea pentru dansul, dar greseala ta este catre Dumnezeu. Cele ce sunt ale saracilor intoarce-le lui Dumnezeu si totdeauna vei fi sanatos cu sufletul si cu trupul." Inteleg de aici ca, fara indreptarea prin fapte a celui ce se pocaieste, rugaciunea ar risca sa ramana in van - chiar daca e savarsita de un drept al lui Dumnezeu pentru o alta persoana.
Din viata Sfantului Luca m-a emotionat in mod deosebit lupta (conflictul?) dintre rugaciunile maicii sale si sfanta dorinta a Cuviosului de a trai viata monahala.
Iarasi, ca invatatura pentru spinoasa problema a crestinilor de azi, distingem atitudinea sfantului fata de mireni: "Iar el se intorcea de la dansele si se lepada cu totul, trimitindu-le la preoti, el nefiind preot ci monah nesfintit..." Iata la ce inaltime situa cuviosul Sfanta Taina a Preotiei! Aceasta atitudine o avea, dupa cum reiese din numeroasele carti despre Cuviosul Paisie Aghioritul, si acest bineplacut al Domnului care nu purta discutii, adeseori, pana cand persoana care il solicita nu se spovedea, mai intai, la preotul duhovnic...
Cuvant de indreptare imi pare, prin aceste pilde, pentru situatiile cand alergam dupa minuni, mai degraba decat sa plecam genunchiul si fruntea sub Epitrahil...
Cat despre Mucenicii pomeniti astazi... "erau si multi prunci, tinuti de mamele lor in brate..."
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! AMIN+

cristiboss56 09.02.2012 21:12:47

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...9104734074.jpg
Icoana Sfantului Mucenic Haralambie , pe care maine il praznuim !

cristiboss56 09.02.2012 23:37:29

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 428367)
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...9104734074.jpg
Icoana Sfantului Mucenic Haralambie , pe care maine il praznuim !

Sfantul Haralambie a fost episcop al cetatii Magnezia, din Asia Mica, acolo unde guvernator al provinciei era Lucian dregatorul. Acesta nu suporta harul dumnezeiesc al batranului episcop, mergand pana la a le porunci intr-o zi ostasilor sa il aresteze pe Haralambie si sa il aduca in fata sa, pentru a-l judeca.
Sfantul Haralambie nu s-a aratat deloc infricosat de persecutiile cu care il ameninta dregatorul, ba chiar a repetat cu mai multa convingere credinta sa in Hristos. Atunci, Lucian a dat ordin ca episcopul sa fie dezbracat de hainele preotesti si sa fie brazdat – pe tot trupul – cu unghii de fier, pentru ca la sfarsit sa i se taie fasii de piele de pe corp.
Groaznic ranit, Sfantul Haralambie a tinut sa mai spuna doar atat: “Multumesc voua, fratilor, ca – jupuind trupul meu cel vechi si batran – m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos”. Efectul a fost exact invers decat cel la care se astepta crudul Lucian: numerosii oameni adusi sa vada torturarea lui Haralambie au fost impresionati de rabdarea si curajul cu care mucenicul a indurat atatea chinuri, dar si de neincetatele sale rugaciuni pentru toti cei de fata.
Si, in loc sa renunte Sfantul Haralambie la credinta sa, i-a convins pe toti cei care au vazut tortura sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Vazand acestea, dregatorul a poruncit sa le fie taiate capetele tuturor. Se spune ca pana si fata imparatului, Galina, a fost convinsa de martirajul cu care Sfantul Haralambie a rabdat cele mai grele chinuri, l-a acceptat pe Hristos si s-a botezat.
Se intampla in anul 202 d.Hr., atunci cand, nereusind sa-l determine sa renunte la credinta sa, dregatorul Lucian a sfarsit prin a comanda ostasilor sa-i taie capul Sfantului Haralambie.
Astfel a ajuns sa se numere printre sfinti cel care este considerat aparator impotriva bolilor, ocrotitor al celor aflati in suferinta.
In credinta populara, Sfantul Haralambie este imaginat tinand bolile in lanturi, in special ciuma, pentru a le da drumul atunci cand oamenii ii nesocotesc ziua. Ca simplu om, inainte de a fi slujitor al bisericii si martir, Haralambie a fost pastor, motiv pentru care a fost ales ca patron al animalelor domestice. Se considera ca el apara oamenii si vitele de imbolnavire, dar protejeaza si fiarele padurilor. De Sfantul Haralambie, in functie de zona, in provinciile romanesti (Bucovina, Maramures, Muntenia si Moldova) s-au impamantenit mai multe obiceiuri, pentru a-i castiga bunavointa, de ziua numelui sau: se ajuna, se imparteau pomeni, se stropeau vitele si pomii fructiferi cu agheasma si erau interzise activitatile gospodaresti legate de prelucrarea lanii si a pielii animalelor. La Biserica “Sfantul Lazar” din Iasi se pastreaza o particica din sfintele moaste ale mucenicului Haralambie.

ioan cezar 09.02.2012 23:59:54

Ieri, in ziua a opta a lunii februarie, Biserica a pomenit pe Sfantul Prooroc Zaharia si pe Sfantul Mare Mucenic Teodor Stratilat.
"Pomenirea lui Dumnezeu", cum aflam ca se talcuieste numele Sfantului Zaharia, a luminat poporul lui Israel fiind cunoscut ca batran imbunatatit si prooroc. Proorocirile lui au fost insotite de "multe semne, spre dovada". Se disting proorocirile despre pradarea Ierusalimului, despre sfarsitul lui, despre surparea templului si "despre incetarea proorocilor, a preotilor iudei, a sambetelor si pentru indoita judecata".
La predica de aseara, Parintele a dezvoltat in special pomenirea Sfantului Mare Mucenic Teodor Stratilat, care a fost invrednicit de Domnul cu sfarsit de mare marturisitor, prin taierea capului, dupa porunca imparatului prigonitor Liciniu, "fiara cea cumplita".
Sluga Sfantului, un notar pe nume Uar, a scris toata istoria pomenirii.
Am retinut minunata introducere, pe care indraznesc sa o redau pentru cei care nu au acces la text, precum si pentru bucuria recitirii unui asemenea cuvant duhovnicesc:
"Precum lumina soarelui veseleste ochii celor ce-l privesc, tot astfel cuvantul despre mucenici straluceste in mintile celor ce-l asculta.
Precum cerul se impodobeste cu stelele, tot astfel si Biserica lui Dumnezeu cu sfintii mucenici.
Precum florile impodobesc campul, tot astfel si mucenicii impodobesc Biserica."

Autorul ni-i prezinta pe mucenici ca pe podoabe sfinte ale Bisericii: stele si flori!... Domnul fie laudat!
Folosul duhovnicesc al pomenirii mucenicilor este considerat, dupa scriitorul patimirilor Sfantului, acesta: "iertare de datorii / doctorie pentru boli / mangaiere celor necajiti / izbavire celor ce patimesc de duhuri necurate / si sanatate iubitorilor de mucenici."
Nu fara un umor aparte este infatisata scena cand Sfantul adoarme linistit pe camp, in preajma balaurului... O asociere prudenta se cuvine, poate, aici, cu adormirea linistita a primului martir pentru Hristos, Sfantul Stefan, sub ploaia de pietre.
Remarcabila deasemenea triada rugaciune-fapta-rugaciune din confruntarea Sfantului cu balaurul. Rugaciune de cerere, fapta eroica, rugaciune de multumire.
Rugaciunea de cerere a Sfantului, neasemuit de frumoasa, sa o parcurgem aducind multumire Domnului:
"Doamne, Iisuse Hristoase, numele cel frumos,
Cel ce ai rasarit din fiinta Tatalui,
sa nu treci rugaciunea mea,
Tu, Care m-ai ajutat in razboaie si mi-ai dat biruinta asupra potrivnicului;
Tu esti acelasi, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule.
Trimite-mi biruinta din inaltimea Ta cea sfanta, ca sa biruiesc pe vrajmasul balaur."


Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! AMIN+

cristiboss56 10.02.2012 05:19:02

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 428406)
Sfantul Haralambie a fost episcop al cetatii Magnezia, din Asia Mica, acolo unde guvernator al provinciei era Lucian dregatorul. Acesta nu suporta harul dumnezeiesc al batranului episcop, mergand pana la a le porunci intr-o zi ostasilor sa il aresteze pe Haralambie si sa il aduca in fata sa, pentru a-l judeca.
Sfantul Haralambie nu s-a aratat deloc infricosat de persecutiile cu care il ameninta dregatorul, ba chiar a repetat cu mai multa convingere credinta sa in Hristos. Atunci, Lucian a dat ordin ca episcopul sa fie dezbracat de hainele preotesti si sa fie brazdat – pe tot trupul – cu unghii de fier, pentru ca la sfarsit sa i se taie fasii de piele de pe corp.
Groaznic ranit, Sfantul Haralambie a tinut sa mai spuna doar atat: “Multumesc voua, fratilor, ca – jupuind trupul meu cel vechi si batran – m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos”. Efectul a fost exact invers decat cel la care se astepta crudul Lucian: numerosii oameni adusi sa vada torturarea lui Haralambie au fost impresionati de rabdarea si curajul cu care mucenicul a indurat atatea chinuri, dar si de neincetatele sale rugaciuni pentru toti cei de fata.
Si, in loc sa renunte Sfantul Haralambie la credinta sa, i-a convins pe toti cei care au vazut tortura sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Vazand acestea, dregatorul a poruncit sa le fie taiate capetele tuturor. Se spune ca pana si fata imparatului, Galina, a fost convinsa de martirajul cu care Sfantul Haralambie a rabdat cele mai grele chinuri, l-a acceptat pe Hristos si s-a botezat.
Se intampla in anul 202 d.Hr., atunci cand, nereusind sa-l determine sa renunte la credinta sa, dregatorul Lucian a sfarsit prin a comanda ostasilor sa-i taie capul Sfantului Haralambie.
Astfel a ajuns sa se numere printre sfinti cel care este considerat aparator impotriva bolilor, ocrotitor al celor aflati in suferinta.
In credinta populara, Sfantul Haralambie este imaginat tinand bolile in lanturi, in special ciuma, pentru a le da drumul atunci cand oamenii ii nesocotesc ziua. Ca simplu om, inainte de a fi slujitor al bisericii si martir, Haralambie a fost pastor, motiv pentru care a fost ales ca patron al animalelor domestice. Se considera ca el apara oamenii si vitele de imbolnavire, dar protejeaza si fiarele padurilor. De Sfantul Haralambie, in functie de zona, in provinciile romanesti (Bucovina, Maramures, Muntenia si Moldova) s-au impamantenit mai multe obiceiuri, pentru a-i castiga bunavointa, de ziua numelui sau: se ajuna, se imparteau pomeni, se stropeau vitele si pomii fructiferi cu agheasma si erau interzise activitatile gospodaresti legate de prelucrarea lanii si a pielii animalelor. La Biserica “Sfantul Lazar” din Iasi se pastreaza o particica din sfintele moaste ale mucenicului Haralambie.

Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ti aduce cantari de lauda simtindu-ma nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, tu care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie sa-ti cant tie: Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

tabitha 11.02.2012 19:34:41

11 Feb
 
Astăzi, 11 Februarie, îi sărbătorim pe Sfântul Mucenic Vlasie și pe Sfânta Împărăteasă Teodora.

http://www.sinaxar.ro/11_2.jpg

Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei.

http://farm6.static.flickr.com/5300/...86e5bb283a.jpg

Sfânta Teodora s-a născut din părinți străluciți și evlavioși, care au crescut-o la Constantinopol, cetatea de scaun a împărăției. Era foarte isteață și frumoasă. La 4 iunie 830, ea s-a măritat cu Teofil, la un an după cel el ajunsese împăratul Bizanțului. Au avut șapte copii împreună: cinci fete și doi băieți.

Dar căsnicia lor a fost umbrită de ura lui Teofil față de sfintele icoane ale Bisericii și de silnica lui prigoană asupra celor ce nu încetau a le duce închinare. Teodora și-a sfidat soțul în această privință, continuând să cinstească sfintele chipuri. Ea a izbutit să-l scape din închisoare pe cel mai strălucit zugrav de icoane din acea vreme, Sfântul Lazăr (17 noiembrie).

Când împaratul Teofil a murit, în 842, Sfânta Teodora a luat în stăpânire tronul pe seama fiului ei Mihail, care era prea mic să domnească singur. Ea a folosit prilejul spre a face să fie ales ca patriarh al Constantinopolului un iconodul, Metodie, și spre a convoca un sinod al Bisericii în luna martie a anului 843, care a reașezat în chip solemn închinarea sfintelor icoane. Totuși, ea a stăruit ca sinodul să nu osândească pe soțul ei abia răposat, mărturisind că acesta se căise de iconoclasmul său pe patul de moarte.

Spre a prăznui reașezarea icoanelor, Sfânta Teodora a condus un uriaș alai cu icoane pe străzile Constantinopolului, în duminica de 11 martie 843. Era prima duminică din Postul Mare din acel an. De atunci, Biserica prăznuiește reașezarea sfintelor icoane in prima Duminică din Postul Mare, printr-o slujbă cunoscută ca Biruința Ortodoxiei.

Cincisprezece ani mai târziu, după ce fiul ei Mihail a luat tronul de unul singur, a surghiunit-o pe ea și pe cele patru surori ale sale la Mânăstirea Gastrion. Sfânta Teodora a primit cu bunăvoință aceasta, lucrând cu și mai multă râvnă pentru mântuirea sa. A murit cu pace la 11 februarie 867. Mai târziu, moaștele ei au fost aflate neputrezite.

tabitha 18.03.2012 00:44:31

Happy St. Patrick's Day !
 
Pe 17 Martie este ziua Sfântului Patrick, Luminătorul Irlandei.

S-a născut în jurul anului 385 în Scoția. La vârsta de 16 ani a fost răpit de pirați și dus în Irlanda unde a fost vândut ca sclav. Sfântul Patrick este recunoscut a fi avut cea mai mare influență în răspandirea Cuvântului lui Dumnezeu în Irlanda, de aceea este cunoscut ca "Luminătorul Irlandei" si sfântul său protector. Ziua sa este sărbătorită atât în mod religios, cât și laic.

Sf. Patrick a pus bazele multor biserici și mănăstiri în Irlanda, însă convertirea localnicilor la credința dreaptă nu a fost un lucru ușor. El a explicat esența Sfintei Treimi prin exemplul trifoiului, care a și devenit simbolul național al Irlandei.

http://www.orthodoxcentral.com/saints/saintpatrick.htm

http://www.etsy.com/listing/54458486...ck-handpainted

http://www.allmercifulsavior.com/ico...f_Ireland2.jpg

Troparion Tone 4
Most glorious art Thou, Christ our God, who didst establish our Father Patrick as the Enlightener of the Irish and a torch-bearer on earth, and through him didst guide many to the true Faith. Most Compassionate One, glory to Thee.

Kontakion Tone 4
From slavery you escaped to freedom in Christ's service: He sent you to deliver Ireland from the devil's bondage. You planted the Word of the Gospel in pagan hearts. In your journeys and hardships you rivaled the Apostle Paul! Having received the reward for your labors in heaven, Never cease to pray for the flock you have gathered on earth, Holy bishop Patrick!


Mai multe icoane ale Sfântului Patrick, aici: http://www.allmercifulsavior.com/ico...ns-Patrick.htm

cristiboss56 24.03.2012 22:42:25

Inceputul Mantuirii noastre : BUNA VESTIRE
 
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...8749176459.jpg

cristiboss56 31.03.2012 22:45:31

Duminica de maine este dedicata Sfintei Maria Egipteanca , care reprezinta cu adevarat un model de Pocainta .
Sa ne ajute pe toti Dumnezeu sa scapam de pacate si de patimi , sa ne lumineze mintea , caci fara ajutorul Lui suntem efectiv pierduti !
Post binecuvantat in continuare !
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...4546917818.jpg

cristiboss56 06.04.2012 21:09:35

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...0215762684.jpg
Mâine, 7 aprilie 2012, vom sarbatori una dintre cele mai mari minuni ale Domnului: învierea lui Lazăr, cel care era mort de patru zile.Despre toate acestea si despre aceasta perioada a Triodului putem citi la Topicul Pocainta , la threadul despre Triod sustinut atat de bine de colegul nostru MIhail C.

Dincolo de comemorarea minunii relatate în Evanghelie, această sâmbătă are, în structura Triodului, o importanță aparte, marcând intrarea propriu-zisă în Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Învierea lui Lazăr este, atât după imnografi, cât și după exegeți, simbolul învierii viitoare a întregului neam omenesc, simbolul învierii de obște.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...875#post438875

cristiboss56 22.04.2012 00:27:09

Duminica Sfantului Apostol Toma
 
Sunt miliarde de oameni ca Toma. Am putea chiar să spunem că toți suntem Toma. . .
http://www.apostolia.eu/uploads/imag...olia-13-04.jpg
Ioan 20, 19-31 : "Și fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), și ușile fiind încuiate, unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă! Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Și Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut! Deci și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui."


cristiboss56 22.04.2012 23:08:56

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
 


cristiboss56 22.04.2012 23:12:11

Unele din minunile săvârșite de Sfântul Gheorghe.
 
În părțile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, și se făcea multă nevoință cu aflatul lor, și cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu, având adevărată și întărită credință la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat și ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuți și înfrumusețați, și pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia și să ducă și pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vroia, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare, căzând la pământ, plângea și se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis că i se arată sfântul în chip de voievod, și-i zise: "De ce ești tristă, femeie?" Iar ea îi spuse pricina întristării, și sfântul, descălecând de pe cal zise către femeie: "Unde-ți este voia să fie pus stâlpul?" Și ea răspunse. "Pe partea dreaptă a bisericii." Și sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), și ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era spre mare, zise femeii: "Ajută și tu" și ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, și cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalți, și dimineața se află la liman. Ceea ce, văzând Vasilicos, căci așa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat și mai vârtos dacă a văzut și scrisul, care rânduia și locul, unde trebuia să fie pus. Și mulțumind lui Dumnezeu, cerea și de la sfântul iertare pentru greșeala neascultării, și, luând și el, prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalți, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Stâlpul stă și în ziua de astăzi întru neștearsă pomenire a femeii, și întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene și care înfricoșează tot gândul și tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită și vestită. Și este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulțime multă de popor în toți anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câți au aflat în biserică, și i-au luat legați, împreună cu câți au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulți scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era și un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Și trecând ceva vreme până s-a împlinit anul, au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinții lui, nelăsându-și obiceiul lor nu au fost nemulțumitori pentru pierderea copilului, ci punându-și nădejdea la Dumnezeu și mulțumind sfântului, și făcând praznic după obicei, au ieșit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemați; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ, plângând și rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va ști, cu atotputernicul și dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Și, după ce și-a sfârșit femeia rugăciunea, șezând oaspeții la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a făcut minune mare și preamărită și aproape de necrezut pentru cei ce nu știau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă, vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipă de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioși nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar și se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline, dând maicii sale vinul. Văzând toți cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Și întrebându-1 de unde și cum se află în mijlocul lor, el a zis: "Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ținând cu mâna dreaptă paharul, și cu stânga ținându-mă de mijlocul lui, m-am aflat precum mă vedeți în mijlocul vostru." Acestea auzindu-le și văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Și sculându-se de la masă, au dat laude și mulțumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Dintre toți Sfinții sărbatoriți în lumea creștină, puțini au ajuns la faima de care s-a bucurat, și se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele și orașele țării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulți oameni, bărbați și femei, îi poartă numele. De asemenea și multe orașe din țară. Al treilea braț al Dunării, în Deltă, se cheamă, Brațul Sfântului Gheorghe. Se știe, apoi, că multă vreme ocrotitorul oștirii române a fost Sfântul Gheorghe. Deasemenea, steagul Moldovei, trimis de Ștefan cel Mare la mănăstirea Zograful, din muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet și ca o chemare a poporului la lupta creștinilor împotriva balaurului vremii, adică a păgânilor otomani și împotriva diavolului. O dovadă este și rugăciunea lui Ștefan cel Mare, scrisă pe steagul său: "O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea aceasta și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim în veci. Amin. Și aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale".
Dumnezeului nostru slavă, în veci! Amin.

* Multumesc pentru informatile pretioase oferite de Parohia Sfantul Gheorghe Sud - Focsani .
Doamne ajuta !+

cristiboss56 28.04.2012 23:49:54

Duminica Sfintelor Mironosițe
 
 http://www.basilica.ro/_upload/img/1...6653338832.jpg


Duminica a treia după Sfintele Paști a fost închinată de Părinții Bisericii Femeilor Mironosițe.
Aceasta zi este dedicata femeilor crestine , si este cunoscuta si ca ziua Femeilor Crestine !

Adriana Cluj 03.05.2012 17:47:55

Cu intarziere scriu, caci cu intarziere am aflat despre Sfanta Matrona cea Oarba
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...cova/#comments

""Nascuta in anul 1881, in gubernia Tula, intr-o familie de tarani saraci, cu patru copii, semnele alegerii ei de catre Domnul s-au aratat inca inainte de nastere. Din cauza saraciei in care traiau, mama Matronei se gandea sa o abandoneze in orfelinatul contelui Golitin. Un vis prevestitor i-a zadarnicit acest plan. Viitorul ei copil i s-a aratat in somn sub forma unei pasari albe, cu chip omenesc, avand ochii inchisi. La nastere, apropiatii au constat ca fetita era oarba.
..............

Nu cu multă vreme înaintea adormirii sale, le spunea celor apropiați:

Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta!

și

Agățați-vă cu toții de călcâiul meu și vă veți mântui, nu vă desprindeți de mine, țineți-vă cât mai strâns!

La 2 mai 1952, se mută în lăcașurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, se aflară moaștele sale necuprinse de stricăciune răspândind bună mireasmă și izvorând fără oprire minuni, care se așezară cu multă evlavie în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. Peste un an, la 2 mai 1999, sfânta Matrona fu trecută în rândul sfinților, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă pentru marea mulțime de minuni săvârșite prin mijlocirea sfintei noastre maici.""

Cu ale sale sfinte rugaciuni Doamne miluieste-ne pe noi pacatosii!

Acatistul Sfintei Matrona: http://logos.md/rugaciuni/acatiste/matrona

Ekaterina 04.05.2012 01:09:19

Impresionanta este viata Sfintei Mucenite Pelaghia! Nascuta din parinti pagani, paraseste credinta in idoli si primeste botezul. Fiul imparatului Diocletian se indragosteste de ea si doreste sa o ia de sotie. Sfanta il refuza spunandu-i ca este Mireasa a lui Hristos, motiv pentru care acesta se sinucide.

Cea care a denuntat-o imparatului, este chiar mama sa. Diocletian este impresionat de frumusetea ei si doreste sa se casatoreasca cu ea, incercand sa o ademeneasca cu bunuri materiale. Sfanta refuza si este arsa de vie din porunca imparatului. In timp ce trupul ii ardea, in tot orasul s-a imprastiat un miros puternic de mir.

Ekaterina 04.05.2012 02:06:46

Sfanta Monica, ocrotitoarea sotiilor si mamelor ale caror barbati sau copii sunt necredinciosi.

Sfanta Monica s-a nascut din parinti crestini si a fost casatorita cu un functionar pagan manios si cam imoral. Soacra ei nu o placea la inceput, dar in timp, vazandu-i virtutile, a indragit-o. A avut trei copii. Sotul sau nu a lasat-o sa-i boteze, acest lucru fiind o pricina de grea suferinta pentru Sfanta Monica. Rugaciunile si lacrimile ei, l-au induplecat in cele din urma si pe sot sa se converteasca.

O mare durere a fost pentru Sfanta Monica atunci cand fiul ei, Fericitul Augustin a intrat in secta maniheiana. Au urmat noua ani de suferinta, rugaciune si lacrimi pentru fiul ratacit. Sunt cunoscute cuvintele pe care le-a auzit Sfanta Monica de la un Episcop caruia ii ceruse ajutorul: nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi sa ramana pierdut. A murit la varsta de 56 de ani, iar moastele sale se gasesc la Roma. Orice femeie care citeste viata acestei Sfinte, gaseste in ea un model de rabdare si intelepciune.

La multi ani tuturor celor ce poarta acest frumos nume!

ioan cezar 04.05.2012 02:53:07

Pe mine m-a impresionat mult cum isi alcatuieste Fericitul Augustin (pe care eu, am mai spus, prefer sa il numesc Sfantul Augustin in ciuda argumentelor de tot felul) cuvantul despre mama lui in Confesiuni. Practic, in intreaga aceasta opera exista un fir in care Sfantul isi re/cunoaste mama si rolul ei crucial in devenirea sa personala. Intr-un fel, cartea mi s-a parut si o confesiune catre mama sa, confesiune plina de regrete dar si de vestea, oarecum compensatorie a unor mari descoperiri si bucurii duhovnicesti...

Adriana Cluj 04.05.2012 22:50:21

Sfantul Efrem cel Nou
 
Maine este praznuit Sfantul Efrem cel Nou, ale carui moaste se afla la Manastirea Buneivestiri de la Nea Makri, Attica, Grecia.
Viata si mucenicia sa sunt impresionante.
Nu mai putin uimitoare sunt minunile sale, pe care le savarseste fara incetare si atat de grabnic, la cea mai mica cerere de ajutor Sfantul Efrem raspunde.

http://sfantul-mare-mucenic-efrem-cel-nou.blogspot.com/
Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - este un Mare Sfant (descoperit recent) al Bisericii Ortodoxe, care este cunoscut in toata lumea atat pentru marea sa putere facatoare de minuni, cat si pentru rapiditatea ajutorului sau, fiind supranumit "Super-Grabnic Ajutator in toate nevoile". Sfantul Efrem cel Nou mai este recunoscut si ca SALVATOR al celor DEZNADAJDUITI si ca OCROTITOR al celor DEPENDENTI de DROGURI.

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...tor-de-minuni/
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care era pe atunci infloritoare – de pe Colina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor, facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe.

Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de Dumnezeu si cu mare strapungere de inima.

La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingrozitoare – caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn inrosit -, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu – Prieten al oamenilor – sa dezvaluie prin multime de aratari si alte intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi.

Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator.

Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug, minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup.

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste, si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie.

Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem! Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).

Adriana Cluj 05.05.2012 14:59:43

Tot în această zi, pomenirea icoanei Maicii Domnului "Potirul nesecat".

Icoana Maicii Domnului "Potirul Nesecat" a fost desoperită în Rusia în anul 1878. Un soldat în rezervă din Tula obișnuia să-și dea toată pensia pe alcool, distrugîndu-și sănătatea. Deși a ajuns să nu mai poată merge, el continua să bea.

Într-o noapte un sfânt i-a apărut în vis sfătuindu-l să meargă la Mănăstirea Maicii Domnului din Serpuhov. "Să ți se facă o molitfă în fața icoanei "Potirul Nesecat." Pentru că nu avea nici un ban și nici nu putea să meargă, omul nu a luat în seamă visul. Dar sfântul i-a apărut și a doua și a treia oară, îndemnîndu-l mai aspru să meargă la mănăstirea de care i-a spus.

Atunci, târîndu-se în patru labe, omul a ajuns până în satul învecinat și s-a oprit la casa unei femei bătrâne care i-a doftoricit picioarele și bărbatul a început să se simtă mai bine. În ziua următoare el a pornit din nou la drum, la început cu două cârje, apoi cu una, până ce a ajuns la mănăstire.

Acolo el le-a povestit călugărilor visul său, dar nici unul din ei nu părea să știe de existența vreunei astfel de icoane. În cele din urmă, unul dintre ei și-a amintit de o icoană în care era pictat un potir. Pe spatele ei scria "Potirul Nesecat." După ce i s-a făcut molitfa țăranul s-a întors acasă complet sănătos și vindecat de alcoolism.

Noutățile despre această minune s-au răspîndit cu repeziciune și mulți suferinzi de patima beției împreună cu familiile lor veneau să se roage în fața icoanei. Mulți dintre ei se reîntorceau să aducă mulțumiri Maicii Domnului pentru vindecare și pentru că a răspuns la rugăciunile lor.

În fiecare duminică la Mănăstirea Serpuhov-Vyotsk se citește molitfa și acatistul Potirul Nesecat în fața icoanei pentru cei suferinzi de patima beției.

Adriana Cluj 05.05.2012 15:00:47

În această lună, în ziua a cincia, pomenirea sfintei mari mucenițe Irina.


Aceasta a fost singura fiică născută lui Liciniu, regele din cetatea ce se cheamă Maghedon. La început sfânta s-a numit Penelope, și atât strălucea cu frumusețea trupului, încât întrecea pe vârstnicile ei. Ea trăia într-un turn înalt zidit de tatăl său, cu treisprezece fecioare frumoase, având multă avere spre slujba ei, și scaun, masă și sfeșnic, toate făcute de aur. Și era când a fost așezată acolo de șase ani, fiind învățată de oarecare bătrân Apelian, pe care îl rânduise Liciniu să intre la dânsa. Într-una din zile, ea a văzut că a venit o porumbiță, și aducând o ramură de măslin, a pus-o pe masă; iar un vultur aducând o cunună făcută din flori a pus-o pe masă. Apoi a văzut că a venit pe altă fereastră un corb și a pus un șarpe pe masă. De acestea mirându-se ea, și cugetând ce pot să însemne a întrebat pe bătrânul Apelian, care i le-a dezlegat zicând: Că porumbița este nevoința gândului ei și ramura cea de măslin este pecetea lucrurilor și deschiderea botezului; iar vulturul, care este împărat celorlalte păsări, prin cunună îi însemna biruința spre bunătățile cele alese; iar corbul care adusese șarpele, însemna necazul și reaua ei pătimire. În scurt spunând, i-a tâlcuit și i-a arătat ei nevoința muceniciei, ce avea să îndure pentru Hristos. Și alte preamărite pentru dânsa se spun.

Se spune că i s-a dat numele prin chemare de înger, în loc de Penelope, fiind numită Irina, și că acel înger a învățat-o credința lui Hristos și i-a spus că se vor mântui multe suflete printr-însa. Și că va veni la dânsa Timotei, ucenicul lui Pavel, și o va boteza. Iar când acestea s-au împlinit, ea zdrobind idolii tatălui său, i-a aruncat jos. Pentru aceasta a fost mai întâi cercetată de tatăl său, care a poruncit să fie dată să o calce caii, dintre care unul în loc să-i facă ei vreun rău, s-a repezit asupra tatălui ei și l-a trântit jos și l-a omorât și a fericit pe sfânta cu glas omenesc. Iar ea îndată fiind eliberată din legături, la rugămintea poporului a făcut rugăciune, și a înviat pe tatăl ei, care a crezut în Mântuitorul Hristos, cu trei mii de oameni și cu femeia sa dimpreună, și primind botezul, a lăsat împărăția, și-a petrecut viața în turnul ce zidise pentru fiica sa.

După aceea, luând împărăția Sedechie, sfânta a fost silită să jertfească la idoli și neplecându-se, a fost aruncată cu capul în jos într-o groapă adâncă, în care erau tot felul de târâtoare veninoase și a rămas nevătămată. După patru zile, fiind scoasă de acolo, a fost supusă la multe chinuri, dar a rămas sfânta nevătămată. Pentru această minune au trecut la credința în Hristos opt mii de suflete.

După ce a căzut Sedechie din împărăție, s-a ridicat Savorie, fiul său, cu oaste asupra aceluia ce-l scosese pe tatăl său din împărăție. Atunci întâmpinând sfânta Irina pe Savorie înaintea cetății, l-a orbit și pe el și pe oastea lui cu rugăciunea, și iarăși cu rugăciunea l-a făcut să vadă. Pentru aceasta nemulțumitorii au supus-o la multe chinuri, dar desfăcându-se pământul a înghițit pe slugile tiranului, din care pricină au trecut mulți la credința în Hristos. Și rămânând tiranul încă tot în necredință, a venit îngerul Domnului și lovindu-l l-a ucis.

Și fiind sfânta slobodă, umbla prin cetate, făcând multe și mari minuni și în alte multe cetăți unde a mers și unde a propovăduit pe Hristos, fiind supusă la nenumărate chinuri, din care rămânea nevătămată, de către regele Numenau în cetatea Calinicon și de către regele perșilor Savorie. Aceste minuni după gândurile omenești pot părea unora de necrezut, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință cele ce la oameni sunt în neputință. Așadar, pe scurt, a fost adusă sfânta la judecată, mai întâi adică de tatăl ei, Liciniu, a doua oară de Sedechie și Savorie și Numerian fiul lui Sevastian și de eparhul Vavdon, și Savorie regele perșilor; iar cetățile în care a mărturisit sunt acestea: Maghedon patria ei, Calinicon, Constantina și Mesimvira. Pomenirea muceniciei ei a fost scrisă de Apelian dascălul său.

Adriana Cluj 07.05.2012 13:13:28

Maine 8 mai
 
Pomenirea sfântului măritului apostol și evanghelist Ioan, rezemătorul pe piept și iubitorul de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorul; adică adunarea sfintei pulberi ce iese din mormântul său, numită mană.

http://amfostacolo.ro/turcia-pareri,...nta__11410.htm

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai08.htm

Preabunul Dumnezeu și Iubitorul de oameni Domnul nostru, pe cei ce s-au nevoit cu osârdie pentru Dânsul, pe sfinții Săi ucenici și apostoli, prooroci și mucenici, și pe toți cei ce bine au plăcut Lui, nu i-a învrednicit numai Împărăției cerurilor și veșnicelor bunătăți, ci și locurile în care au strălucit și au fost îngropați ei, le-au luminat cu multe minuni, arătându-le pline de daruri. Astfel și mormântul în care fusese îngropat marele apostol și evanghelist Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, în toți anii izvorăște și izbucnește afară fără de veste în a opta zi a lunii lui Mai, din suflarea Sfântului Duh, praf și pulbere sfântă pe care locuitorii de acolo o numesc mană. Și aceasta luând-o cei ce vin acolo, o au pentru izbăvirea de toate bolile, spre tămăduirea sufletelor și sănătatea trupului slăvind pe Dumnezeu și pe robul Său Ioan cinstindu-I.

Din cuvântul de laudă al lui Sofronie patriarhul Ierusalimului.

Se cuvine a ști că tatăl cuvântătorului de Dumnezeu era Zevedeu, iar maica sa era Salomi, fiica lui Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu. Pentru că Iosif a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda și pe Iosif, și trei fiice: pe Estir, pe Marta și pe Salomi, care a fost femeia lui Zevedeu și maică a lui Ioan cuvântătorul de Dumnezeu. Deci Mântuitorul era unchi lui Ioan, pentru că era frate al Salomiei, fiica lui Iosif. Se cuvine să știm că în vremea când a fost vândut Domnul nostru iudeilor și a fost răstignit, au fugit toți. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de față la vânzarea și la răstignirea Lui, și a venit și la mormânt cu Petru. Apoi a luat pe Născătoarea de Dumnezeu întru ale sale. De aceea se zice că a avut trei maice pe pământ: întâi pe Salomi, dintru care s-a născut; a doua, tunetul, că s-a numit fiul tunetului; și a treia pe Preasfânta de Dumnezeu Născătoarea, precum a zis Domnul: . Și a îngrijit-o Ioan până la adormirea ei. Apoi a venit la Efes și a dărâmat prin rugăciunea sa capiștea Artemidei și a mântuit din rătăcire patru sute de mii de bărbați și femei ce slujeau Artemidei, și i-a adus la lumină. Iar muntele pe care se află biserica cuvântătorului de Dumnezeu se numește Livaton, unde spre apus zace sfântul Timotei. Iar Maria Magdalena și cei șapte tineri din Efes sunt în muntele din apropiere ce se cheamă Hileon. Iar sfânta Ermiona, fiica lui Filip, unul din cei șapte diaconi, din cele patru proorocițe fiice ale lui, zace aproape în acel munte. Și Audact mucenicul și fiica sa Calistena și alți mucenici ce au fost episcopi: Ariston, Tiranos, Aristovul și Pavel cetățeanul pustiului. Și se face prăznuirea lui în cinstita sa apostolească biserică, ce este la locul ce se numește Evdomon.

Sfantul Arsenie cel Mare
http://www.nistea.com/pateric.html#P...AVVA%20ARSENIE
Provenit dintr-o familie nobilă senatorială, Arsenie s-a născut la Roma în vremea mortii sfântului Antonie. A detinut importante functii la curtea imperială de la Constantinopol, fiind si educatorul fiilor împăratului Teodosie I, viitorii împărati Arcadie si Onorie. În anul 394, la vârsta de 34 de ani, fuge de lume si de slava ei, se retrage în taină în Egipt si se face monah în Schetia pe lângă avva Ioan Colov. După ce stă un timp la Petra, apoi în Canop (Alexandria), părăseste definitiv Schetia după devastarea ei de către saracini în 434 si îsi petrece ultimii ani ai vietii la Troe (astăzi Tura, la 15 km sud-est de Cairo). Se duce la Domnul în jurul anului 449, pomenirea lui făcându-se pe data de 8 mai. Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului si va rămâne pentru totdeauna unul dintre campionii fugii de lume si model râvnit de toti isihastii: «Arsenie, îngere, puterea tăcerii (isihiei), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătosii!» (Canonul Părintilor, din Sâmbăta brânzei, cântarea întâi).

cristiboss56 07.05.2012 19:58:03

Citat:

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 443718)
Pomenirea sfântului măritului apostol și evanghelist Ioan,

Cu aceasta ocazie , maine 8 aprilie , la Manastirea Prislop se va serba unul dintre hramurile acestui Sfant lacas .
Despre aceasta manastire cate ceva pe acest site :
http://www.crestinortodox.ro/biseric...lop-67979.html

Adriana Cluj 07.05.2012 20:42:57

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 443797)
Cu aceasta ocazie , maine 8 aprilie , la Manastirea Prislop se va serba unul dintre hramurile acestui Sfant lacas .
Despre aceasta manastire cate ceva pe acest site :
http://www.crestinortodox.ro/biseric...lop-67979.html

Da, mi-am amintit! Multumim!

cristiboss56 07.05.2012 20:54:39

Citat:

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 443808)
Da, mi-am amintit! Multumim!

Pentru putin !:1:
Imi doresc din tot sufletul sa ajung in aceasta toamna la aceasta Manastire !

Adriana Cluj 07.05.2012 20:59:16

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 443812)
Pentru putin !:1:
Imi doresc din tot sufletul sa ajung in aceasta toamna la aceasta Manastire !

Da, si eu mi-as dori sa mai ajung, nu am fost cam de multisor si mie dor sa merg iar acolo. Ajuta Dumnezeu!

Adriana Cluj 08.05.2012 09:47:57

maine 9 mai
 
1. Pomenirea mutării moaștelor Sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.

2. Pomenirea Sfântului slăvitului prooroc Isaia.

Sfântul prooroc Isaia, marele glăsuitor, a trăit în Ierusalim, pe vremea regelui Manase, fiul lui Iezechia, de către care a și fost tăiat cu ferăstrăul, și cu sfârșit mucenicesc și-a săvârșit viața, fiind îngropat la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. Și Dumnezeu a făcut spre semn de a izvorât iarăși acest izvor al Siloamnlui pentru acest prooroc. Pentru că mai înainte de a nu muri, leșinând de sete, se ruga lui Dumnezeu, Care l-a ascultat și îndată a trimis Dumnezeu apă vie din izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se tâlcuiește trimis. Și în vremea lui Iezechia până a nu fi făcut puțurile și fântânile, prin rugăciunea Isaiei a ieșit puțină apă, când era cetatea încercuită de vrăjmași, ca să nu piară cetatea din lipsa de apă, fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau vrăjmașii, de unde aveau iudeii apă să bea. Și fiind înștiințați că din izvorul Siloamului, au îngrădit cetatea de au încercuit-o și au străjuit Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa. Drept aceea și până astăzi fără de veste izvorăște. Și de vreme ce s-a făcut aceasta prin rugăciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre pomenirea lui, și poporul l-a îngropat cu osârdie și cu cinste aproape de Siloam, ca să aibă și după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor sale îndulcirea apei.

Mormântul acestui prooroc se află aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoților, spre partea cea dinspre miazăzi a Ierusalimului. Căci regele Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său, însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Și a făcut cale ocolită într-o parte și într-alta, care are intrare neștiută de mulți. Și până astăzi este neștiută de cei mai mulți dintre preoti, ca și de tot poporul, căci acolo își ținea regele aurul ce-i venea din Etiopia și aromatele, adică miresmele cele scumpe. Și de vreme ce regele Iezechia a arătat taina lui David și a lui Solomon preoților babilonieni, care văzând minunea ce s-a făcut în trupul bolii lui, că s-a întors soarele înapoi cu zece ceasuri, și minunându-se pentru aceasta, au mers ca să vadă, de vreme ce Iezechia a făcut aceasta de a spurcat oasele părinților săi, a blestemat Dumnezeu să fie neamul lui spre robie vrăjmașilor săi. Și l-a făcut fără de rod din ziua aceea.

Proorocul Isaia era la arătarea trupului astfel: avea barba lungă și ascuțită, și se apropia a ajunge cu vârsta la bătrânețe. Și se face pomenirea lui în biserica sfântului mucenic Lavrentie, unde au fost așezate mai pe urmă și moaștele lui, după ce mai întâi au fost aduse în Constantinopol.

3.pomenirea Sfântului mucenic Hristofor.

Sfântul Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute cincizeci. Acesta era un tânăr mercenar barbar, ajuns împreună cu alți ostași într-un oraș din Răsărit unde au supus la chinuri pe toți creștinii ce i-au găsit. Deși mare cât un uriaș la statură și foarte urât la față, lui Reprove (căci așa îi era numele înainte) i s-a făcut milă de acești oameni. Dar neputând să grăiască pe limba lor, s-a rugat lui Dumnezeu, și a fost trimis la el îngerul Domnului, zicându-i: "Reprove, îmbărbătează-te!" Și cum a atins îngerul buzele lui, a grăit el slobod. Și intrând în cetate, a înfruntat pe cei ce prigoneau pe creștini, și erau rătăciți pentru cele deșarte, de socoteau că cele fără de suflet sunt zei. Pentru aceasta a fost bătut de un oarecare Vachie, către care răspunzând zicea că este oprit de porunca lui Hristos; dar de și-ar da pornire mâniei, nu i-ar sta înainte nici Vachie, nici puterea împăratului lui, ca o nimica și putredă fiind. Deci a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, din pricina chipului lui îngrozitor și înfricoșător, și din pricina puterii lui nestăpânite și nebiruite. Acești slujitori îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune dumnezeiască a odrăslit; și mergând la împăratul, pe cale împuținându-se pâinile slujitorilor, rugându-se el lui Dumnezeu le-a adăugat și altele, de hrană, de care minune mare slujitorii spăimântându-se au crezut în Mântuitorul Hristos, și mergând la Antiohia au fost botezați împreună cu sfântul Hristofor, de către sfântul sfințitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, care în loc de Reprove, l-a numit Hristofor.

Deci stând înaintea judecății împăratului, și văzându-l împăratul și îngrozindu-se, a căzut pe spate cu fața în sus. Și iarăși venindu-și în fire, socoti să-l amăgească cu vicleșug și să-l îmblânzească cu momelile, și cu încetul să-l facă să se despartă de Mântuitorul Hristos, însă nu pe față. Pentru aceea îi adusese înainte două femei frumoase la față, însă desfrânate și gata spre stricăciune și foarte știutoare în a înfierbânta și a întărâta la porniri și la pofte nestăpânite și turbate pe bărbații tineri; dintre acestea una se chema Calinica și cealaltă Achilina. Și le-a poruncit să intre la dânsul, și să se meșteșugească în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul și el să le îndrăgească încât să-l despartă de credința Mântuitorului Hristos, și să aducă jertfă la idoli. Însă sfântul învățându-le, le-a îndepărtat de slujirea idolească. Și stând ele înaintea împăratului și mărturisind că sunt creștine, au fost date la cumplite chinuri, pe care răbdându-le au luat cununa muceniciei.

După aceea, aprinzându-se împăratul cu mânie mare a ocărât pe sfântul pentru chipul feței lui cel ciudat; iar el răspunzând a numit pe împăratul vas primitor de lucrările diavolului, pentru că aceasta însemna numele lui Deciu. Deci împăratul a dat hotărârea ca celor două sute de slujitori ce au fost trimiși să prindă pe sfântul și s-au botezat împreună cu dânsul, iar acum se închinau înaintea sfântului, să li se taie capetele. Iar pe sfântul Hristofor a poruncit să fie țintuit cu piroane, pe un instrument de chinuire făcut din aramă, iar dedesubtul lui a fost aprins foc mare; dar sfântul ședea liniștit ca și cum s-ar fi aflat în odihnă și povestea niște lucruri minunate, de mulți necrezute, dar de cei credincioși crezute și bineprimite, zicând că vedea un om foarte mare și preaînfrumusețat, îmbrăcat în veșminte albe, încât întuneca și soarele cu strălucirea sa, pe al cărui cap se afla o cunună foarte strălucitoare și că împrejurul lui erau ostași purtători de foc, care se luptau cu niște negri grozavi pe care-i biruiau. Iar stăpânul acela înfricoșat cu mânie întorcându-se, a biruit și a călcat toată puterea vrăjmașului. Atunci popoarele auzind acestea și văzând și pe sfântul, că era păzit nevătămat de focul ce ardea sub dânsul, au crezut și au trecut la credința în Mântuitorul Hristos, și au scos pe sfântul din foc. Dar și aceștia au fost tăiați de slugile împăratului, iar sfântul Hristofor a fost chinuit în alte multe chipuri, iar la sfârșit i-au tăiat capul.

Și se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfântul mucenic Polieuct, și la sfântul marele mucenic Gheorghe ce se află la locul numit Chiparisio.

4. pomenirea Sfintelor două femei mucenițe, Calinica și Achilina, ce au crezut prin sfântul mucenic Hristofor, care străpunse fiind cu frigări de la picioare până la umere, s-au săvârșit

5. pomenirea Sfinților mucenici Epimah și Gordian.

Sfinții aceștia mai sus arătați, Epimah și Gordian, erau cu neamul din Roma. Dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinși și siliți de către stăpânitorul cetății să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor, dar ei nu s-au înduplecat; de aceea au fost chinuiți cu felurite chinuri, iar la sfârșit li s-au tăiat capetele, și așa au luat cununile nevoinței. Soborul lor se săvârșește în biserica sfântului mucenic Stratonic.


Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne pe noi cei pacatosi!

Adriana Cluj 09.05.2012 13:36:40

Maine 10 mai
 
1.Pomenirea sfântului apostol Simon Zilotul, adică râvnitorul.

http://www.crestinortodox.ro/biseric...ul-123881.html

Acesta este Simon, care se numește și Natanael, cel ce a fost mire la nunta cea din Cana, unde a fost chemat Hristos cu ucenicii Săi și a prefăcut apa în vin. Deci văzând Simon minunea aceasta a lăsat mireasa, nunta și casa, și a urmat după Hristos, prietenul și făcătorul de minuni și aducătorul de mireasă, și Mirele sufletelor celor curate. El a fost cu apostolii în foișor, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, și umplându-se de Acesta și înconjurând mai tot pământul, a ars toată înșelăciunea mulțimii zeilor, și trecând prin toată Mauritania și prin Africa a propovăduit pe Hristos. Și după aceea mergând în Britania, și luminând pe mulți cu cuvântul Evangheliei, a fost răstignit și îngropat acolo; și precum a avut râvnă fierbinte spre Atotțiitorul Dumnezeu, a dobândit și numele după chipurile și obiceiurile sale.

2. Pomenirea sfinților mucenici și frați: Alfiu, Filadelf și Ciprian.


Aceștia erau din locul Vascanilor din cetatea Prefacta de bun neam și străluciți cu averea, fii fiind lui Vitalie, domnitorul acelei cetăți. Au fost crescuți în religiozitate și în citirea dumne-zeieștilor Scripturi de un oarecare sfânt bărbat Onisim, care propovăduia pe Hristos. Mai întâi fiind cercetati de un oarecare Anghelion, ce era trimis de la Roma cu scrisori împărătești, au fost trimiși la Roma de către Lichiniu, iar acesta i-a dat spre cercetare lui Valerian, de care au fost trimiși la Potiola, către guvernatorul Diomid, iar acesta i-a trimis către Tertil, care cârmuia Sicilia. Deci de la fiecare guvernator din cei ziși au suferit sfinții felurite chinuri, iar din chinurile la care i-a supus Tertil și-au primit fericitul sfârșit. Și așa acești trei purtători de biruintă s-au mutat la cele cerești.

3.Pomenirea preacuviosului părintelui nostru Isihie mărturisitorul.


Acest cuvios Isihie era din cetatea Adrapinilor și era bărbat bun și blând și se purta potrivit cu numele. Rugându-se el lui Dumnezeu ca să-i arate lui un loc în care să slujească și să fie bineplăcut Lui, i s-a descoperit să se ducă spre părțile mării, la muntele ce se zice Maion, unde a și petrecut multă vreme. Apoi de acolo pogorându-se spre mare, și făcând aproape casă de rugăciune sfântului Andrei și restul vieții petrecându-și întru sihăstrie și răbdare și multe lucrări de minuni săvârșind, s-a mutat către Domnul.

4.Pomenirea preacuviosului părintelui nostru Lavrentie, care cu pace s-a săvârșit.

Cautand sa aflu mai multe despre parintele Lavrentie care se va pomeni maine, am dat peste niste marturisiri foarte frumoase ale cuiva despre Parintele Lavrentie Sovre, adormit la 20 iulie 2002 la manastirea Frasinei, in timpul Slujbei Sfantului Maslu. Va invit sa le cititi, persoana respectia scrie foarte frumos, cu mare dragoste fata de parintele Lavrentie.

http://www.angelfire.com/folk/frasi/...Lavrentie.html

Si..... tot n-am reusit sa aflu care parinte Lavrentie este pomenit maine... poate aflati voi.

tabitha 09.05.2012 18:21:15

Astăzi, 9 Mai :

Citat:

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 443884)
pomenirea Sfântului mucenic Hristofor.

Cel mai adesea, Sf. Hristofor este reprezentat purtându-l pe umeri pe Hristos.

http://inlinethumb08.webshots.com/46...600x600Q85.jpg


Ora este GMT +3. Ora este acum 18:49:17.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.