Citat:
Asa ca poate ca daca in biserica ta, credinciosii ar aduce la altar lumanari mari de ceara, alta ar fi situatia. Eu iti inteleg nemultumirea, dar poate ca ar trebui totusi sa vorbesti cu preotul si sa ii spui frumos pericolul la care e expusa pictura. Asa, daca intorci spatele si pleci, poate vei fi mai castigata, dar gandeste-te la ceilalti oameni care raman si care vor mai trece pe acolo, ca vor avea aceeasi problema, ca vor trebui sa scoata bani din buzunar pentru ca cei de dinainte nu au stiut sa atraga atentia asupra degradarii picturii. |
Citat:
|
Cand eram la stilisti, si eu am fost in postura penitentului al carui duhovnic raspunde la telefon. Desigur, a avut insa bunul-simt sa spuna ca este ocupat si sa spuna persoanei ca vor vorbi mai tarziu. E o mare diferenta, fata de cazul unui confesor care isi intrerupe pe o mare durata exercitarea actului spovezii.
|
Citat:
|
pareri
s-a mai spus, revin si eu. imi este foarte greu ca nu pot sa stau pe scaun. dupa 1 ora de stat in picioare nu mai pot apoi sa ma aplec sa ma asez in genunchi. ma doare spatele intr-un mod ingrozitor. sunt scaune, dar, asa cum s-a mai spus, unii ar trebui sa se mai ridice, sa facem cu schimbul. nu unii sa ramana lipiti de scaun, iar altii incremenesc de spate. si asta inseamna sa te gandesti la cel de langa tine.
ca sa stai in genunchi mai mult trebuie sa nu uiti acasa pernuta salvatoare. |
In particular, nu-mi plac preotii si falsii credinciosi ("evlaviosii").
In general, nu-mi place marea greseala de a confunda biserica, ritualurile religioase si religiile, cu credinta. |
Mie un singur lucru nu imi place in biserica atunci cand in timpul slujbei oamenii vorbesc intre ei in loc sa asculte in liniste, cantaretul mereu le atrage atentia:) In rest imi place totul...... Am gasit in biserica niste oameni si preoti deosebiti ,care ma ajuta f mult si sunt f atenti cu mine:):)
|
Ce nu-mi place:
- o sa incep cu mine: nu-mi place ca nu ma pot concentra mereu la slujba, de multe ori gandul meu zboara aiurea, parca vrajmasul ma ispiteste, nu stiu. - nu-mi plac oamenii care vin la biserica sa vorbeasca, sa barfeasca - nu-mi plac parintii ai caror copii alearga prin biserica, se joaca, tipa (nu ma refer la bebelusi) iar ei stau pasivi. frate, nu-ti lasa plodul sa deranjeze toata biserica, chiar nu ai autoritate in fata lui sa-l faci sa fie cuminte? sa-mi fie cu iertare daca vorbesc in necunostinta de cauza (nu am copii,inca..) dar totusi... - nu-mi place lipsa scaunelor/bancilor din biserica. stiu, trebuie sa facem un sacrificiu cand venim la biserica, dar cred ca pentru multi, lipsa scaunelor=stat in genunchi/picioare=durerea care ii copleseste, asupra careia se focalizeaza involuntar, in detrimentul slujbei. cand te doare ingrozitor spatele sau cand te dor genunchii, se dimineaza atentia acordata slujbei - nu-mi plac predicile filozofice de la sfarsit. keep it simple! recent am inceput sa merg la o bisericuta mica, dar fascinant preotul, are niste discursuri care-mi raman in minte si-n suflet: simple, pline de exemple si sfaturi, nu filosofice (la catedrala unde mergeam inainte, culmea- atentia imi disparea complet tocmai la predica, pt ca era prea filosofica, prea tehnica (nu stiu daca imi exprim gandurile cum trebuie). - nu-mi plac "Tarifele" vazute chiar si la manastiri cunoscute, nu ma duc la manastire ca la hipermarket "cat costa kilogramul de acatist? aaa bun, dati-mi si mie de 20 ron". serios, chiar trebuie sa fie tarife standard? poate nu toti oamenii au posibilitate financiara sa plateasca pentru 6 saptamani, desi au mare,mare nevoie de acel acatist -nu-mi plac persoanele care au "grija" de locul unde se pun lumanarile...grija de a le stinge imediat si a le pune in galeata, probabil pentru topire si refolosire. e ca si cum mi s-ar fura nu banii dati pe lumanare, cat mai degraba gandul bun pe care l-am avut cand am aprins-o. deci un mare "shame on you" celor care sting lumanarile dupa 3-4 minute (chiar si atunci cand nu sunt multe lumanari si spatiul acela este aproape gol" - nu-mi place atitudinea calugaritelor din manastiri de a privi vizitatorii ca pe cei mai pacatosi oameni (cred c-a mai zis cineva ideea asta, din comentariile citite). ok, stiu si eu ca-s pacatoasa, dar nu ma privi ca si cand as avea ciuma - nu-mi place interdictia de a fotografia anumite manastiri/morminte. Si sa va dau si un exemplu: la Prislop, desi era un afis la poarta manastirii cum ca fotografiatul este interzis, am avut dorinta de a face poze la mormantul Parintelui, poze care ulterior au fost un argument foarte convingator pentru a face si alte persoane sa mearga la Prislop. - nu imi place lipsa spiritului de comunitate... cred ca in majoritatea parohiilor oamenii vin la slujba doar duminica si atat, contactele dintre credinciosi fiind rare. Cred ca am putea lua exemplul (nu dati cu piatra, va rog) celor de alte religii (stiu cazul baptistilor,deci voi povesti despre ei) care au intalniri saptamanale - Bible study de exemplu. Ar fi foarte, foarte utile niste seminarii in randul tinerilor, mai ales ca (cel putin cat am fost eu in liceu, acum cativa ani) nu se mai face religia in scoli si ispitele secolului XXI sunt foarte mari. Sau alt exemplu, ajutorul in comunitate: o data pe luna sa se faca ceva- vizitat azil de batrani, renovat o gradinita, etc. Daca sunt astfel de intalniri in parohiile dvs, felicitari enoriasilor si preotilor parohi, la mine nu sunt. Ok, cam atat am avut de obiectat. Stiu, nu trebuie sa judecam, dar nici nu pot ramane indiferenta. |
Nu-ți place ceva în biserică, du-te la alta. Dar este posibil să alergi anii la rând după biserica, care va îndeplini cerințele tale. Și niciodată nu vei găsi perfecțiunea...pentru că perfecțiunea o găsești în imperfecțiune..
Ia pune "mâna" (discernământului) și, gândește-te, omule, când te duci la cineva acasă, ca și musafir, te apuci să faci mofturi și să dai indicații? Din respect, taci măcar, nu-i așa? Și încerci să te arăți binevoitor. Și încerci măcar, să fii recunoscător pentru invitație ...Dar în casa lui Dumnezeu, te grăbești să faci ordine și analize. Să stai cu privirea-ți judecătoare pe restul lumii, pe preot, pe cântăreț. Să hoinărești cu mintea spre situații ipotetice și regrete. Nu mai bine, pui capul în pământ, și te gândești că ești un pumn de țărână? Un păcătos, mai păcătos decât baba de la lumânări, sau tânărul îmbrăcat prea la modă din fața ta care poate are o inimă mai smerită ca a ta. Și gândește-te de ce ai venit, de fapt, la biserică. Ai venit, ca să aduci slavă și mulțumire lui Hristos pentru că exiști, că respiri, că ai două mâini și două picioare, că ai rațiune, că ți-a dat inimă să simți mângăierea Dumnezeiască a Sfintei Liturghii. Ai fost invitat la această sărbătoare de Tatăl care te iubește mai mult decât îți vei putea tu închipui, vreodată. Așa că, calcă cu sfială, cu smerenie, dar și cu recunoștință, cu bucurie, pe drumul spre biserică. Și o dată ajuns acolo, deschide-ți inima și lasă gândurile, grijile, și calculele inutile acasă... Iertare fraților! Eu nu fac așa, dar mă gândesc uneori, în nevrednicia mea, că la Dumnezeu nu ajugem niciodată cu o inimă rațională. Să avem inima înmuiată, fraților! Că de restul se ocupă Dumnezeu.. |
Corect merg la biserica sa fiu doar eu si Dumnezeu atat.
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 19:48:03. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.