Forum Crestin Ortodox - Stephen Hawking - Nu Dumnezeu a creat Universul

Previzibil sau nu,se pare ca Hawking a spus,intr-un final,ceea ce vroia sa spuna demult ,,Întrebarea este: modul în care s-a născut Universul a fost ales de Dumnezeu, din motive şi după legi pe care nu le înţelegem sau a fost determinat de legi ştiinţifice? Eu cred că varianta a doua este cea corectă. Dacă vreţi, puteţi să numiţi legile ştiinţei "Dumnezeu", dar nu ar mai fi un Dumnezeu personal, de genul cu care v-aţi putea întâlni şi i-aţi putea adresa întrebări".

Si iata cum,in lupta din Apus si Rasarit,in despicarea Mantuitorului in Iisus si Hristos,ruperea culturala intra latura umana si ceea divina a ipostasului Mantuitorului,rationalismul mai arunca o provocare misticismului rasaritean: un Dumnezeu impersonal,jefuit de orice atribut miraculos,o lege stiintifica in fata careia nu trebuie sa te inchini pentru ca este,prin esenta ei,
implacabila si,ironic,eterna tot prin imposibilitatea de a fi redusa la simpla explicatie. In esenta acesta idee nu-ti va aduce nimic, nici macar linistea pentru ca ea, paradoxal, genereaza un alt sir de intrebari dar de acesta data pe sistem ,,angoasa" pentru ca solutia externa, mantuitoare, a fost inchis in derizoriul unui calcul matematic sau al unui experiment din fizica.Infrangerea sufletului uman va veni probabil,paradoxal,odata cu propria sa ratiune care ii va lichida legatura cu sursa sa primordiala,lasandu-l sa pluteasca prin spatiu precum pe un cosmonaut cu legaturile de sustinere rupte.Intunericul mascat sub aparenta cunoasterii,satul de lupta scolastica,da asaltul cu ajutorul stiintei,avangarda calaretilor Apocalipsei,domeniul care prin regula,,stiu pentru ca pot proba" va executa orice principiu ce vizeaza latura tainica a vietii umane.

Acum nu mult timp tot Hawking spunea ca ,,În cea mai celebră lucrare a sa, "A Brief History of Time", Hawking nu exclude varianta contribuţiei divine la crearea Universului. Omul de ştiinţă argumenta că nu poţi da un asemenea decret cât timp teoria asupra formării Universului nu este completă, verificată."

Ce anume l-a determinat pe eminentul savant sa renunte la precautia sa initiala si sa arunce destinul lumii in curtea intimplarii?In 1988 spunea ,,Dacă vom avea o teorie completă, ar fi supremul triumf al raţiunii umane - atunci vom cunoaşte mintea lui Dumnezeu"dar in 2010 optica s-a schimbat radical: "Deoarece există o lege precum cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea din nimic. Creaţia spontană este motivul pentru care Universul există, pentru care noi existăm".

Si iata cum savantul ce nu poate pronunta mai mult de 15 cuvinte/minut datorita bolii sale,ne-a rezolvat pe toti:nu exista nici predestinare,nici liber arbitru ci doar intimplare.Plecam din nimic,suntem nimic si ne intoarcem in nimic.Negatia suprema.Nihil sine Deo inversat in sens distructiv.Suntem pe un drum implacabil spre negarea propriei noastre naturi umane.Nebunia suprema.

Vazind aceste aspecte,ma intreb,cinic si putin trist,daca nu cumva adevarul cuprins in ideea conforma careia ,,Doamne,nu fii scump la lumina,setea de cunoastere l-a impins pe Faust spre Diavol"este mult mai aproape de de o realitate mai cruda decat credem.In interpretarea lui Rebenciuc in ,,Legenda Marelui Inchizitor"este o scena memorabila:

,,Inchizitorul este un om singur şi bântuit de gânduri, care se luptă cu mori de vânt, cu altfel de mori de vânt.În fapt, Inchizitorul nu cu Iisus vorbeşte, ci cu el însuşi. Cuvintele se nasc şi mor odată cu gândurile, iar la sfârşit rămâne un hău în care se cufundă.Abordarea va conduce personajul – unul dintre cele mai tragice create vreodată în literatura lumii – înspre o zonă în care devine seducător firescul unei demonstraţii nebuneşti şi demonice. Hristos e vinovat. E vinovat că le-a oferit oamenilor libertatea, cel mai periculos şi mai absurd dintre daruri. Iar Inchizitorul este el însuşi istoria vie a unei umanităţi nefericite, triste, acoperită de istorie, pierdută în propriile neputinţe, este un fals martir.

Inchizitorul lui Victor Rebengiuc stă la masă şi discută ca de la om la om cu un Iisus absent. Nu de la înălţimea filosofiei lui Dostoievski. Nu e chinul unui suflet pustiit de încercări, de pendulări între a crede şi a nu crede. Este, în schimb, discursul unui om pentru care lucrurile sunt tranşate de mult. E înţelegerea simplă a unor adevăruri umane, în care nu e loc de trăiri subtile.

Din ce în ce mai asumat, Victor Rebengiuc rosteşte cuvinte care ar putea întoarce cursul lumii. „Ai fost un Dumnezeu slab, n-ai înţeles că oamenii de pâine au nevoie, nu de poveşti şi adevăruri. De o mână care să-i conducă pe un drum sigur, nu de libertate de alegere, de evidenţă, nu de credinţă…”, ar fi, pe scurt, discursul Marelui Inchizitor.

Şi soluţia lui e la fel de „simplă”. „N-ai ştiut să te descurci cu propria creaţie, gata, acum te înlocuim noi. Şi te omorâm şi pe tine. Dar nu neapărat în numele credinţei în tine. Ci ca să ordonăm lucrurile. Contabiliceşte. Omeneşte. N-ai fost bun. Te eliminăm…”

Victor Hugo spunea ca ,,Este o nenorocire pentru om sa lase in urma lui o pata de intuneric care-i seamana".Sa va multumesc ca existati domnule Hawking?