Revazand, cu linistea pe care numai perspectiva o poate da, acest topic m-am intrebat: dintre cei care m-au mintit toata viata, oare de ce i-am dat intaietate lui Haeckel ? Raspunsul e unul personal: pe mine Haeckel m-a mintit mai intai. A facut-o, intaiasi data, pe cand eram, copil entuziast, membru al Cercului Pionierilor la Clubul de Biologie. Cu manutele mele am pregatit "material didactic" pe baza plastografiilor lui Haeckel, pentru ca profesorii de biologie din sectorul 2 al Capitalei sa aiba suportul pedagogic necesar indoctrinarii copiilor, ca sa ajunga toti la fel de indoctrinati cu erezia evolutionista pe cat eram si eu. A continuat sa ma pacaleasca si dupa aceea, in primii ani de facultate. De asta l-am pus pe podium: fiindca, la o varsta frageda in care crezi ca tot ce zboara se mananca, m-am lasat manipulat, facandu-ma agentul lui Haeckel in lume.

Dar, la vremea aceea, in clasa a V-a si a VI-a, inca nu auzisem de Freud. In Freud, Haeckel are un concurent de temut. Haeckel m-a mintit in copilarie si in primii pasi ai tineretii, dar Freud e adevaratul mincinos: el m-a mintit la varsta la care ignoranta iuventutii nu mai poate fi o scuza. Am crezut in teoria lui Haeckel, dar apoi am mai crezut si in sistemul lui Freud. E cu totul altceva. Nu exista "haeckelism", in schimb exista foarte bine "freudism". Prin amploarea, prin implicatiile, prin ramificatiile si prin "solutiile" sale "terapeutice", falsul stiintific al lui Freud poate face (si face) incomparabil mai mult rau decat falsul stiintific al lui Haeckel. Efectele asupra sufletului sunt incomparabil mai distrugatoare. Cu adevarat, intre un mic escroc de catedra ca Haeckel si un artizan al falsului ca Freud diferenta e ca intre minciuna si tatal minciunii.

Dar cine a fost, de fapt, ipochimenul acesta care a sucit mintile a milioane de tineri si adulti, intre care s-a aflat, timp de mai bine de un deceniu, si a mea glagorie ? Pana ce, cu ajutorul Spiritului Sfant solzii de pe organul vederii cazandu-mi, am inceput sa zaresc uriasa impostura ? Ei bine, cititi in continuare si va veti minuna!

Sansa nu i-a lipsit lui Freud. A studiat medicina la Facultatea din Viena, care era, in anii 70 ai secolului al XIX, un fel de Mekka a medicinei. Profesori i-au fost titani precum Hyrtl si Rokitanski la Anatomie, Billorth la chirurgie, Meynert la psihiatrie, Nothnagel la medicina interna, Schrötter la oftalmo si inca multe alte somitati pe care un Paris ingenuncheat dupa bataia de la Sedan, o Londra care plutea in splendida expectativa, un Berlin care isi recuperase imparatul si soldatii prusaci, dar nu si savantii le facea sa se adune in dulcele Beci. Cu toate acestea, cariera medicala a "parintelui psihanalizei" se poate caracteriza printr-un singur cuvant: esec. "Cercetarile" sale incep inca din vremea studentiei, in 1877, cand se implica in ceea ce era, pe atunci, socotit a fi o provocare: identificarea testiculelor de... anghila. Acolo, intr-un laborator de provincie, sub conducerea profesourului Claus, Freud diseca 400 de pesti din aceasta specie. Nu gaseste niciun testicul. Asta nu il impiedica sa promoveze in anul urmator intr-un laborator central al facultatii, unde, de asta data sub conducerea reputatului Salomon Stricker (coreligionar cu Freud), studiaza glandele. Era o tema care il preocupa pe profesor, dar, dupa 10 luni de cercetari, Freud nu gaseste nimic. Stricker se va ocupa personal de chestiune si ii va da de capat repede.
In anul urmator, 1879, Freud afirma ca a pus la punct un procedeu de colorare a preparatelor microscopice care permite punerea in evidenta a neuronilor, dar descoperirea sa nu are niciun rasunet in afara laboratorului. In sfarsit, in anul 1881, Freud isi ia diploma de medic. Cu trei ani mai tarziu decat colegii sai de generatie, datorita anilor repetati. Cu diploma in buzunar, Freud ne va arata ca perioada sa de mediocritate studenteasca s-a incheiat: de acum va incepe cariera de mistificator al stiintei.