Parabolele lui Iisus
 

Deschid acest topic cu intenţia de a discuta/ a primi explicaţii despre diverse parabole din Noul Testament, mai puţin clare/ evidente.

Ideea mi-a venit în urma cărţii lui Andrei Pleşu "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste", care cuprinde o multitudine de explicaţii pentru mai multe pericope evanghelice, studiate şi structurate de autor cât se poate de serios.

Totuşi, o prietenă mi-a pus următoarea întrebare:

Parabola copiilor din pieţe
 

Cine sunt copiii din această parabolă, de ce sunt împărţiţi în două tabere, strigând unii către alţii?

Matei 11, 16-19:
16. Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii,
17. Zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.
18. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are demon.
19. A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.

Luca 7, 31-35:
31. Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea?
32. Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
33. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon!
34. A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!
35. Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei.

Unul din comentariile lui Andrei Pleşu ref la această parabolă este acela că spiritul critic, exagerat, nu este folositor, căci ne poate duce la a rata mari ocazii, mari întâlniri, mari momente de bucurie şi cunoaştere...

Rămâne însă întrebarea prietenei mele...
Să fie oare cele două "tabere" cea a copiilor veseli, care cântă şi joacă, şi cea a copiilor trişti? Fiecare propune celorlalţi un scenariu care nu este însă acceptat, aşa că în final nimeni nu mai are chef de joacă?
Prin analogie, adulţii nu îl plac nici pe Ioan Botezătorul, nici pe Iisus, astfel încât ei încremenesc, după cum afirmă autorul, dezamăgiţi şi nelucrător, în propria lor exigenţă...

Nu m-am întrebat niciodată cine sunt acei copii şi nu cunosc vreo tâlcuire cu privire la parabola asta. Dar pare a fi un fel de a le reproşa iudeilor faptul că stăteau pe margine cârtind la tot ce li se oferea. Adecvat ar fi fost să se pocăiască la îndemnurile lui Ioan şi să se bucure la vestea cea bună a lui Hristos.

Subiectul pe care l-ai deschis îmi pare deosebit de interesant. Din păcate, însă, n-am cartea, aşa că sper că ne vei împărtăşi mai mult din ce ai citit sau reflectat în legătură cu aceasta.

De ce le vorbeşti în parabole?
 

Marcu 4, 10-12:
10. Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde.
11. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,
12. Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.

Luca 8, 9-10:
9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.

Matei 13, 10-17:
10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
11. Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
13. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".
15. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
17. Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.

Răspunsul lui Iisus la întrebarea ucenicilor privind vorbirea în parabole este surprinzător pentru că este discriminatoriu, ceea ce contrazice stilului hristic în genere.

În carte sunt oferite mai multe explicaţii. Mă voi opri asupra celei care mi-a plăcut mie:
"Iisus afirmă, deci, că vorbeşte în parabole, mai ales celor care nu fac parte din familia lui spirituală, pentru a amenda, de la bun început, orice tentativă de comprehensiune facilă, orice împietrire cognitivă, orice rezistenţă inerţială a minţii şi a sensibilităţii. El nu oferă, acolo unde ceea ce oferă nu e primit sau măcar aşteptat. Nu dă, fără o garanţie de receptivitate.... pentru că ştie că ceea ce are de oferit nu are nici o valoare dacă nu răspunde unor nevoi şi întrebări vii."

Talcuirile Sfintelor Evanghelii le putem gasi in mai multe variante, si pe net. Va pun la dispozitie una dintre variante. Despre talcuirea Evangheliei lui Matei, Cap. 11 puteti afla aici, iar despre vresetele 16-19, aflati dupa minutul 10.
Pentru cap. 13 dupa Matei, gasiti aici, iar pentru 10-17, incepand de la minutul 7. Dar va asigur ca daca subiectul va intereseaza cu adevarat, va desprindeti cu greu din ascultare. Recomand inregistrare pe memory-stik, pentru a asculta in orice ocazie (autobuz, metrou, tren, tramvai, masina, parc, etc).
Doamne-ajuta!

Vă mulţumesc pentru link-uri. Sunt într-adevăr foarte interesante şi la subiect :-)

Pe langa carte, Andrei Plesu dezbate problematica parabolelor Mantuitorului si in cadrul unor conferinte. Una dintre acestea am intalnit-o chiar pe acest site:

De ce le vorbesti lor in parabole?

Domnul nostru (cred eu) le reprosa iudeilor ca erau plini de prejudecati si ca au inima inghetata; pentru iudei, trimisii lui Dumnezeu trebuiau sa fie dupa cum isi doreau ei. Din acest motiv nu aveau puterea sa-i recunoasca pe trimisii Domnului, pentru ca ei cautau ceea ce doreau ei sa gaseasca, nu ceea ce dorea Domnul sa le transmita. A venit Ioan, trimisul Domnului, om care postea, traia in desert, manca doar miere si lacuste si nu l-au ascultat. A venit Fiul Domnului si i-au reprsosat ca mananca cu vamesii si pacatosii. Ei practic nu doreau sa primeasca voia Domnului. Iar motivul, ni-l spune apostolul Ioan, este ca iubeau prea mult lumea.

Lucru acesta s-a intamplat si cu ucenicii Domnului care nu L-au recunoscut pe drumul spre Emaus. Domnul era langa ei, dar ei nu L-au recunoscut, pentru ca aveau propria imagine despre ce trebuia sa faca Mantuitorului Lui Israel;cu alte cuvinte, aveau propria prejudecata despre cum trebuie sa fie Mantuitorul.