Intr-adevar, sunt multi factori deranjanti. Insa, cred ca e foarte important sa nu ne impiedica de astfel de lucruri! Sa-i cerem lui Dumnezeu puterea si priceperea de a a depasi aceste inconviniente pentru ca cel mai important lucru este sa fim cu Hristos in Sfanta Liturghie si sa intelegem valoarea jertfei Sale si nevoie jertfirii sinelui nostru.

E foarte greu sa pricepi ceva cand sunt atatia factori perturbatori.Eu,cel putin,am nevoie de multa liniste ca sa inteleg un lucru si sa meditez asupra lui.Dar,ai dreptate.Jertfa lui Hristos e mai presus de orice.Fie ca Domnul sa ne ajute pe toti in intelegerea ei.Doamne ajuta!

Tot ce perturba credinta este deranjant la biserica, cersetoria, fatarnicia, galagia si impartasirea celor f.mici, care prin urletul lor nevinovat de altfel, da peste cap slujba de la Sf. Evanghelie. Predicile nu prea tin cont de realitatea imediata.

In Biserica ma lupt f.mult cu gandurile mele,asta ma deranjeaza cel mai mult,reusesc de multe ori cu rugaciune sa le birui,dar niciodata nu am reusit sa ascult Sf,Liturghie cap-coada fara sa nu fiu tulburata de ceva de vreun gand..Am reusit sa scap de ispitele pe care le aveam cu ani in urma, sa judec oamenii din Biserica (in sensul ca nu iau in seama cum sunt ei imbracati,tunsi,vopsiti,intregi sau nu la minte,cum canta..in general ce fac ceilalti ).Ma gandesc intotdeauna ca sunt singura in Biserica,ca Dumnezeu are privirea atintita asupra mea(mustratoare evident),singurele momente de comuniune cu ceilalti cantarile ,Crezul.Ma tulbura de asemenea cand vad preotii ca alunga cersetorii unii chiar batuti si batjocoriti(in nenumarate randuri am surprins imaginea asta..sotul meu asistand si el neputincios in timp ce preotul paqroh cara pumni in capul unei femei care cersea.)Apoi copiii mei in Bise4rica au starnit tot felul de comentarii,au fost dati afara(din motivul ca locul lor este in parc)..aici este o problema delicata,unii preoti nu tolereaza copii in Biserica,nu le place glasul ingerilor.Copiii mei nu vorbesc ,se poarta cuviincios,insa se tot foiesc,ba stau jos,ba in picioare,ba in brate...si deranjeaza probabil pe altii...pe voi va deranjeaza copiii in Biserica????

Copiii nicaieri nu trebuie sa ne deranjeze, pentru ei traim si ei sunt schimbul nostru de maine. Un om ursuz si cu sufletul intinat are o atitudine ostila fata de copiii. Ce deranjeaza, nu copilul in sine ci educatia lui. Un copil agitat din cale afara, rasfatat peste masura, galagios din cale afara, este rezultatul unei lipse de educatie corespunzatoare. Nu copilul trebuie condamnat ci parintii lui . Pe copiii noi ii formam si nu invers. Revenind, orice copil este bine venit in Casa Domnului si daca s-ar putea in numar cat mai mare, dar parintii sa nu -si uite menirea si obligatiile lor, de primi invatatori -educatori.

:D Niste persoane f.simpatice in Biserica sunt femeile de la lumanari,nu generalizez....La Bis.Bucur este o matusica la lumanari atat de artagoasa pe cat e de smerita..mi-a taiat macaroana de la prima infatisare in Biserica...dansa nu este doamna,ca o doamna cica poarta palarie(!)...apoi nu s-a afiit sa se ia de pantalonii mei,cica mi se vad picioarele(de parca nu toata lumea ar avea doua)binenteles ca nu aveam batic,nu imi propusesm initial sa ajung la Biserica,dar am simtit nevoia sa intru,mi-a facut un taraboi in fata celor 4-5 care erau in Biserica ca-s despletita,vopsita s.s.m.d.p,tin minte ca intrasem cu atata pace in suflet si ca m-a rascolit babuta asta atat de tare,ca mai-mai i-as fi zis vreo doua,daca nu m-as fi aflat acolo.Cateva zile apoi m-am framantat intr-una ce-o fi avand baba cu mine?!

Cine mai zice ca necuratul nu lucreaza mai ales in Biserica?:)

:)Nu-mi place de asemenea cand corul rage in loc sa cante,cand urla(la Bisericile de cartier) care mai de care,cand se canta dupa ureche,cand se apuca cate o mamaie sa cante ea tare cat o tin plamanii(eventual in urechea mea) si cand se apuca ele sa ma intrebe fel si chip sa ma zgandare,cand vin la mine cu off-urile lor,cand insista sa fac lobby la parintele pentru cine stie ce trasnaie(una cerea odata sa-i sara peste caciula,ca auzise ea ca asa alunga relele.tot felul de superstitii,cand tabara pe cate o mama venita cu copilul la impartasit cu tot felul de sfaturi).In sfarsit cand se impleteste superstitia cu credinta atunci ma enervez cel mai tare.

Fata de un copilas trebuie sa manifesti mai multa toleranta. Nici un parinte nu poate educa un copil mai mic de un an sa taca in biserica, nu are cum. Se intampla ca fetita mea cand era mai mica, sa se sperie uneori la Sf. Impartasanie, si sa planga. Mereu am fost jenata stiind ca deranjam, insa nu am avut ce sa fac. Pur si simplu am ales sa merg la o biserica de parohie (unde nu este aglomerat) sa impartasesc copilul tocmai ca sa nu deranjez. Asta in loc sa continui sa-mi duc copila sa primeasca la Catedrala Impartasanie arhiereasca, asa cum obisnuiam. Copiii peste un an, poate chiar doi ani pot fi educati, ca inteleg, dar cu un bebelus ce faci? Chiar daca stai afara cu copilul, desi nu se poate mereu, tot se poate speria de multime, plictisi, etc si tot este posibil sa inceapa sa planga sau sa vorbeasca/gangureasca in biserica. Fetita mea are acum 1 an si 4 luni si canta dupa preoti :), asa ca atunci cand parintele sfarseste rugaciunea, fie-mea continua sa cante si eu nu pot sa o oblig sa taca, nu am cum.

Nu m-am referit la bebelusi ,ci la copiii mai marisori, unde educatia isi pune amprenta.