Razboiul crestinilor cu diavolii!
 

De ce majoritatea oamenilor nu văd si nu simt pe diavoli?


In Rai, Adam si Eva se aflau în comuniune harică cu Dumnezeu si cu îngerii luminii pe care îi vedeau si cu care comunicau. Căderea în păcat a strămosilor nostri, zămislirea în fărădelegi si nasterea în păcat ne-a făcut incapabili să-i vedem pe îngeri. Lumea nevăzută a duhurilor s-a deschis însă celor curati cu inima (Mt. 5,8). Pe acestia demonii nu-i mai pot amăgi.
Pentru ca oamenii să-i vadă pe demoni, ei trebuie să se sfintească si să atingă treapta desăvârsirii crestine. Cu îngăduinta lui Dumnezeu au văzut îngeri si oameni care au trăit o viată păcătoasă (exemplu: falsul prooroc Varlam).

Sfintii Părinti spun că pentru un om nepregătit este foarte primejdios si păgubitor să vadă pe demoni. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Câti demoni umblă în văzduh? Dacă Dumnezeu ar îngădui să ne arate chipul lor hidos si respingător, ne-am iesi din minti".
Trupul nostru material este ca un paravan salvator, păzindu-ne de vederea înfricosătoare a demonilor, care ne-ar duce la soc psihic si tulburare a mintii. Prezicătorii, vrăjitorii si magii, intrând în mod constient în legătură cu demonii, văd aceste duhuri necurate. Practicarea sistemului antihristic yoga si a altor religii de orientare decăzută si demonică te ajută să ai vedenii de la duhurile necurate, care din păcate sunt crezute că ar fi vedenii dumnezeiesti. In legătură cu visele, Sfintii Părinti ai Bisericii Ortodoxe ne-au dat "regula de aur" pentru interpretarea viselor: "să nu crezi în vise si în vedenii".
Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului, întrebat fiind de ce multi oameni nu simt prezenta demonilor, a răspuns: "Pentru a simti asupra ta atingerea duhului întunericului, trebuie să fii tu însuti luminos, iar păcatul înseamnă întuneric". Pe o haină albă, curată, se vede orice pată, iar pe o haină murdară, neagră, nu se văd nici petele cele mai mari. Intr-un suflet curat, luminos si neprihănit, un singur gând trimis de diavol produce supărare, greutate si durere sufletească. Iar pentru un suflet păcătos, întunecat si plin de pofte, gândurile diavolesti sunt imperceptibile sau sunt acceptate cu mare poftă si plăcere. Insusi duhurile necurate caută prin toate chipurile să se facă cât mai putin perceptibile. Pentru că dacă ar fi usor de văzut, cei mai multi oameni ar fugi de diavoli. Deci, iată că demonii, dominând tiranic asupra păcătosilor, caută totodată să-i convingă cu iluzia că ar actiona ei însisi si că ar fi absolut liberi în toate.

Autor:Ieromonah Cleopa- Manastirea Rarau

http://commons.orthodoxwiki.org/imag...ine_Ascent.jpg

Pe diavol nu e musai sa-l vezi, dar ii simti prezenta si forta lui mai ales asupra gandurilor, mintii noastre, pentru ca , aici are el putere, o putere indirecta , ca sa spun asa. Daca avem cat de cat simtire in noi, imposibil sa nu-i simti prezenta , iar atunci cand credinta, discernamantul au scazut, tulburarea venîta din partea lui este cu atat mai mare. In fond situatia este simpla, indepartandu-ne de Dumnezeu, de Duhul Sfant, ne apropiem de intuneric, de cetele diavolesti , producandu ne , acea neliniste inexplicabila, confuzie, teama si pofta trupeasca devine de necontrolat, devenim sclavii placerilor trupesti iar cele materiale ne subjuga in totalitate. Reapropierea de Dumnezeu , prin rugaciune, post si multa infranare si sarguinta, ne indeparteaza de zona intunecata a actiunii diavolului. Vointa noastra este libera si numai de noi depinde ce alegem!

Ma intreb de ce demonilor nu li s-a dat posibilitatea sa redevina ingeri - nu sunt sigur ca-i asa sau nu. In fond, si ei sunt creaturi ale lui Dumnezeu.

Sau, daca au totusi aceasta posibilitate (spre exemplu recunoasterea greselii si smerenia in fata lui Dumnezeu), de ce n-o fac?! Caci ei nu au nevoie de credinta din moment ce cunosc realitatea lucrurilor si mai stiu ca se apropie judecata...

Din cauza mandriei

Intr-adevar, de asta au cazut... Dar se pune problema daca nu sunt capabili de smerenie ca sa redevina ce au fost (din mandrie) sau li se refuza posibilitatea asta.

[SIZE=2]Posibilitatea caderii unor ingeri si transformarea lor in duhuri rele este implicata in faptul ca au natura spirituala creata, deci ca sunt fiinte rationale si libere, marginite, putand sa ramana si sa progreseze in bine, precum si sa se indrepte spre rau. Caci orice creatura este schimbatoare, numai ceea ce este necreat este neschimbator. [/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]Diavolul s-a facut din proprie initiativa cauza caderii pentru sine si pentru ceilalti; inainte de diavol n-a pacatuit nimeni, iar el a cazut nu fiindca in natura sa ar fi fost sadita aplecarea spre rau, ci fiind creat bun s-a hotarat el insusi spre pacat. [/SIZE]

[SIZE=2]Sfantul Ioan Damaschin, vorbind despre aceasta, zice : "Dintre puterile ingeresti, intiistatatorul cetei celei mai de jos... nu a fost rau prin natura, ci a fost bun, a fost facut spre bine, si nu avea in el de la Creator nici cea mai mica urma de rautate; cu toate acestea, el n-a su*ferit luminarea si cinstea pe care Creatorul i-a daruit-o, ci, prin vointa lui libera, s-a mutat de la starea sa naturala la o stare contrara naturii sale si s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu care l-a facut, voind sa se im*potriveasca Lui... "[/SIZE]

[SIZE=2]Cat priveste caderea ingerilor rai, Biserica nu a formulat o invatatura oficiala.Totusi, se poate determina cu siguranta ca aceasta a avut loc inainte de inceputul istoriei umane, daca se are in vedere ca: 1. de la crearea ingerilor pana la caderea unora a trebuit sa treaca un oarecare timp ; 2. diavolul a aparut ca ispititor al celor dintai oameni, deci cazuse inainte de a fi fost creat omul, si 3. ca Sfanta Scriptura ne spune ca Ťdia*volul pacatuieste dintru inceputť (I Ioan, 3, 8). [/SIZE]

[SIZE=2]Caderea ingerilor rai a fost, dupa invatatura Bisericii, radicala si de*finitiva, pentru ei nemaiexistand posibilitatea mantuirii. Consecinta cade*rii lor este condamnarea vesnica. [/SIZE]

[SIZE=2]Diavolului si ingerilor lui le este pre*gatit focul cel vesnic (Matei, 25, 41 ; Apoc, 20, 10), greseala lor fiind asa de mare si impietrirea totala, incat nu mai pot fi crutati (II Petru, 2, 4), caci nu si-au pastrat vrednicia si au parasit locasul in care au fost ase*zati la creatie (Iuda, 6). [/SIZE]

[SIZE=2]Sfantul Ioan Damaschin spune: "Dupa cadere ei nu mai au posibilitatea pocain*tei, dupa cum nu o au nici oamenii dupa moarte".[/SIZE]

[COLOR=green]Cum arata diavolul? A facut cumva cineva poze cu el sa ni-l arate si noua? Sau acesta exista doar in imaginatia unor persoane dornice sa-i faca reclama?[/COLOR] :102:

poi vad ca avem de-aface cu ispitirea indelungata spre cele trei nebunii:

1) nebunia de inceput, adica sa cautzi Adevarul, pe Dumnezeu, dar facand pacate, experiind pacatul, cum a patzit Adam shi Eva, mandria shi necunoashterea transformate in pacate shi patimi
2)nebunia de mijloc, adica sa fii mandru, increzut, ingamfat, imbuibat, incapatzanat, necrutzator, ingandurat, bucurandu-te din pizma shi invidie de raul altuia, fiind in toate potrivitnic shi duhman Lui Dumnezeu invinovatzand pe Dumnezeu shi pe fratzi pentru orishice
3)nebunia cea de pe urma, cand te consideri pe tine ca fiind izvorul shi motivul Harului, ori ca tu ai merite mari pentru Harul primit, cand te regaseshti mereu pe tine ca avand merite shi ca atare eshti indreptatzit la a avea daruri duhovniceshti, indreptatzit la a emite pretentzii, recunoscandu-te shi regasindu-te pe tine in toate vredniciile de parca tu ai fi motivul pentru toate lucrurile bune, neatribuind binele ca fiind datorat Lui Dumnezeu ci tzie insutzi, prin fortzele shi puterea ta, neglijand meritele altora sau chiar furandu-le, calcandu-le in picioare, adica mandria shi cunoashterea dobandita transformata in minciuna shi denigrare, cand eshti increzut, ingamfat shi mincinos sadic, adica ai prins shi gustul placerilor inshelarii shi duhul mincinos al maririi de sine.

shi mai exista o nebunie, aia care le intrece pe toate, cand itzi pui nadejdea in altceva decat in Dumnezeu, in dracu de exemplu, sa te ajute idolii din ascuns sau cel rau cu gashca lui de bagabonzi shi vrajitori ... facandu-te tu chezash la faradelege shi la pacate, punandu-te ca shi prooroc mincinos ca nu se va intampla nimic shi dandu-te exemplu indraznind cele rele shi aratand ca nu patzeshti nimic... netzinand seama de judecata shi de moarte, adica facandu-te obiectul experimentului de a demonstra pe tine invartosarea, unde invartosharea vine de la virtutzi, adica transformarea patimilor shi pacatelor in virtutzi...

intr-un cuvant nebuniile respective se pot intzelege daca privim la cele 5 fecioare neintzelepte sau daca ne amintim cum spune CLD:
"Pleaca de la mine, sluga lenesa, care ai lucrat doar ca sa te imbogatesti cu pacate" caci o astfel de sluga lenesha este trimisa de la fatza Domnului ramanand sa se "distreze" prin frigul de afara in ashteptarea zilelor cand va fi definitiv cuprins in iezerul ce arde cu pucioasa...

shi mai e o nebunie una mititica ce se numeshte manie, shi una de termen lung, aia cand eshti plin de entuziastm shi de "fericirea" shi bunastarea ca eshti bolund/nebun shi ca nu-tzi pasa nemaiavand conshtiintza fricii poruncilor Lui Dumnezeu ci o conshtiintza desharta, a egoismului, aia pentru ca sa-tzi strangi bogatzia placerilor ce vin din patimi, shi sa te pui la adapost pentru zile negre adica sa le potzi avea mereu... deci inshelarea shi autoinshelarea desavarshita atunci cand ai pus botul la ispita shi nu mai vrei sa ieshi din ea, din prapastia in care te-a im-boldit duhul rau, ca nishte scorpii haituindu-te shi naluciferindu-tzi fericiri pana cazi in facerea de pacate fugind in bratzele pierzarii...


deci vezi cu ce avem de luptat?

cu noi inshine, apoi cu noi inshine ca aliat al dracului, apoi cu dracul shi cu ispitele intamplatoare, shi toate astea pentru ca nu avem conshtiintza cea buna, aia cand stam shi cu frica shi cu luare aminte in fatza Cuvantul Lui Dumnezeu care se vesteshte shi se implineshte...

dar mai degraba sa-L chemam pe Hristos sa lupte in noi shi sa ne desavarsheasca in rabdare prin Harul Sau... ca noi suntem inclinatzi doar la contrazicere, incapatzanarea infruntarii, ingamfarea laudarosheniei, facandu-ne mai degraba ca shi nishte razbunatori ai Lui Dumnezeu cand Domnul n-are nevoie de oameni pentru a se razbuna pe cei greshitzi, in loc noi sa cautam pacea de sus shi fericirea trairii binelui din Dumnezeu.

doamna draga, sa stii ca seamana destul de bine cu persoana pe care o admiri cu inFOCare. e vorba de elena udrea. si de diavol.
parerea mea.

Sfantul Ioan Damaschin spune:"Dumnezeu ofera si diavolului, pururea, cele bune. Caci este izvorul celor bune, din care izvoraste bunatatea. Dar fiecare participa la ce le bune dupa cum s-a facut pe sine capabil de ele". De aceea nu Dumnezeu este cauza chinurilor eterne ale diavolului, ci acesta "de la sine se chinuieste si s-a facut el insusi pricina siesi de pedeapsa, mai bine zis se pedepseste pe sine insusi, dorind cele ce nu sunt"