Impartasania la bebelusi
 

Buna ziua si bine v-am gasit!
Avem un baietel de 3 luni jumatate, si il ducem in fiecare duminica la impartasanie. Astazi preotul ne-a intrebat daca a mancat inainte (este alaptat la san la cerere) si cand a auzit ca mancase cu o ora mai devreme, nu a vrut sa-l impartaseasca. Ne-a spus ca trebuie sa treaca cel putin 2 ore intre momentul cand bebelusul mananca si cand se impartaseste, ca sa nu se amestece laptele cu Sfanta Impartasanie.
As vrea sa aflu si parerea altor preoti - este obligatoriu ca la bebelusi Impartasania sa fie pe stomacul gol? Pentru noi ar fi restrictiva aceasta regula, pentru ca bebelusul e alaptat la cerere, nu are program de masa inca.
Multumesc!

Eu cred ca parintele a refuzat sa-l impartaseasca nu din cauza acelei rigori cum ca impartasanie trebuie sa fie pe stomacul gol si care se aplica la oamenii mari, ci din grija ca nu cumva bebelusul sa verse sfinta impartasanie, stiut fiind ca bebelusii regurgiteaza. Nu stiu cum e bebelusul tau, dar ma gandesc ca asta o fi motivul refuzului.

Corect, așa e.

Da, probabil ca asa e, multumesc de raspunsuri. Numai ca daca ii dau sa manance dupa Impartasanie, atunci e mai probabil sa regurgiteze Impartasania...si mai mult de 2-3 ore oricum copilul meu nu sta nemancat, ca e mic si cere des...
Nu stiu ce sa fac.

Fă ce zice duhovnicul.

...Pai nu duhovnicul il impartaseste...ca atunci ar fi simplu, ca duhovnicul mi-a zis ca nu e musai sa fie nemancat...

Atunci fă așa cum îți zice el, nu oamenii necunoscuți de pe un forum fie el creștin și ortodox. Cum, să ții nealăptat bebelul cîteva ore, eventual să mergi cu el plîngînd de foame la biserică?!

Am avut și eu probleme la împărtășirea bebelușului. Am deschis un topic pe aici, am discutat. Concluzia a fost să rog preotul să-i dea cît mai puțin în linguriță și să am un șervețel în mînă în caz de ceva. Așa procedez și acum, pentru a evita accidentele nedorite, plus că stau acolo cu ștergarul roșu al preotului pînă sînt sigur că nu [mai] dă nimic pe afară.

Doamne, ce absurditati iudaizante mai exista in ortodoxia noastra moderna!

Hai hai....
Mai usurel cu pianul pe scari.

Banuiesc ca in varianta ta moderna, daca scapa Sf. Impartasanie pe jos, nu-i mare bai sa vina cu mopul..

Preotul care administreaza Sf. Impartasanie are o constiinta.
Ca are mai mult sau mai putin discernamant in anumite situatii care nu sunt clar definite canonic, este partea a doua si cred ca e mai bine sa luam aminte la veghea sa decat sa-i judecam subiectivismul lui cu al nostru.


Oricum, atat timp cat locuiesti intr-un oras si nu esti prea comod, poti gasi o biserica care sa impartaseasca copii si fara sa existe prea multe obiectii mai mult sau mai putin formale.

Sigur, nu ar trebui sa judec dintr-o postare si un exemplu. Sunt eu excedata de anumite lucruri in portodoxia din zilele noastre in momentul de fata si ma defulez aici. ;-)

Dar am mai auzit si citit de preoti care nu vor sa impartaseasca copiii nici cub 3ani daca au mancat - deci nu de frica sa nu scuipe, ci pt ca nu au postit - , ceea ce mi s-a parut si continua sa mi se pare culmea absurditatii.

Si nu, nici in 'varianta mea' nu mi se pare de loc bine sa cada sf. Impartasanie pe jos. Se poate insa da foarte putin, si tine servetelul, etc. Nu cred (cum spunea si mama de mai sus) ca este mai mare pericol sa regurgiteze daca a baut lapte inainte, decat dupa.

Şanse sunt şi înainte şi după, dar de regulile "amestecului" şi de acest refuz nu am mai auzit.
Sarcina preotului este de a-i face pe părinţi să conştietizeze de încărcătura Tainei şi de fi cu băgare de seamă, dar nu a respinge copilul de la împărtăşire, mai ales după o oră de când a fost alăptat. Laptele matern se digeră în aproximativ 45 de minute...dar probabil că părintele respectiv a avut un motiv întemeiat, altul decât cel prezentat de iniţiatoarea topicului, motiv pe care noi nu avem cum să îl ştim.

Exact.
Eu aveam grija sa nu le dau sa bea lapte sau sa manance ceva imediat inainte si imediat dupa, si nu au scuipat niciodata.

Eu sunt curios care e traditia postului inainte de Sf. Impartasanie si mai ales daca sunt canoane exprese in acest sens.

Asta cu "amestecatul" in stomac mi se pare o idee ridicola, ideea postului este aceea de a crea o atitudine mentala si sufleteasca potrivita cu acest moment, nu de a produce "amestecuri indizerabile" care se produc oricum, avand in vedere ca poti sa maninci orice, imediat dupa.

Un copil oricum nu constientizeaza ce inseamna, pana la o varsta mai marisoara, postul pentru el e mai mult un disconfort decat o stare pregatitoare, dar asta nu inseamna ca Taina nu e lucratoare.

Ai dreptate aici.
Nici nu este clar.
Pe de o parte explicatia postului este de pregatire spirituala, in ideea: renuntarii ("autobiciuire") la ceva placut, sau ca anumite alimente au un efect negativ asupra spiritului (continut si cantitate) etc.
Pe de alta parte se spune clar ca de la ora 12 noaptea sa nu mai iei nimic in gura, sa primesti Taina pe stomacul gol. Si dupa aceea totusi sa mananci ceva (de post sau de dulce dupa caz).

Si eu as vrea sa ma lamuresc. Mai ales ca unele persoane au de luat si medicamente si nu stiu cum trebuie considerate ele. Se pot lua sau nu.

P.S Eu nu am intalnit nici un caz sa fie refuzat un bebelus la impartasit, sau sa fie cerut sa fie cu stomacul gol.
Nu cred ca si-ar mai duce nimeni copiii la impartasit in aceste conditii. Pentru copii mai marisori este una, dar pentru bebelusi este greu si periculos sa-i opresti de la mancat.

Oh da. E periculos. Macsim.

Postul nu este autobiciure, ci este un exercitiu de detasare de lume, pentru a putea sa ne apropiem de Dumnezeu.
Nu pentru a ne face rau sau a suferi, ci pentru a nu fi dependenti de lucrurile care nu sunt Dumnezeu - si sa ne putem apropia apoi de ele cu recunostiinta fara de Cel care le-a creat.
La fel, inainte de imaprtasanie ni se cere sa tinem un post 'total' de cateva ore.
Se cere, acum, de la 12 noaptea, regula nu a fost aceeasi in toate timpurile. Dar este bine sa avem o regula dupa care sa ne ghidam, cu o logica a ei.
In cazul asta este si ideea ca impartasania sa fie, in principiu, primul lucru pe care il 'mancam' in ziua respectiva, ca sa aratam ca Ii dam lui Dumnezeu intaietate.
Nu pentru a avea 'burta goala' ca sa nu se amestece imartasania cu mancarea - asta ar fi chiar absurd. Pai de ce ne impartasim, nu ca impartasania sa se amestece cu fiecare celula a trupului nostru?
In cazul persoanelor care iau medicamente importante (de ex. pt diabet sau tiroida sau inima), eu stiu ca putem sa le luam, pentru ca Dumnezeu nu ne cere sa ne inbolnavim ca sa ne impartasim cu El.
De altfel si femeilor insarcinate si care alapteaza preotii (cei pe care ii cunosc eu) le spun sa nu stea chiar nemancate atatea ore. (Eu una stiu ca daca stateam cu stomacul gol si mai ales fara apa vedeam negru inaintea ochilor).

Deci, in ceea ce priveste bebelusii si copiii mici, nu are sens sa le impui o asceza inainte ca ei sa o poata face - atat fizic, cat si cu inima.
Cel mai bine este sa fie introdusi treptat in disciplina postului, si cred ca fiecare copil este diferit si trebuie discernamant din partea parintilor.

Te rog mult Sophia, raspunde la urmatoarele intrebari:

1) ti-a zis tie vreodata vreun preot ortodox ca explicatia postului este spre autobiciunire ???????????

2) Ti-a zis tie vreun preot ortodox ca anumite alimente (luate in cantitati cumpatate si cu multumire catre Dumnezeu) au efect negativ asupra spiritului???????????

3) In caz ca raspunsul la primele 2 intrebari este "NU", te-ai gandit cat rau poti face altora, facand in cunostiinta de cauza, asemenea afirmatii false ? Cum ai facut tu sa spui ca explicatia postului "este" iar apoi expunand opinia ta perosnala, si nu ce ne invata preotii ortodocsi ???

4) Tu ai duhovnic?

Greu da, periculos nu.

@Fani - multumesc mult pentru explicatii. Cam asa gandesc si eu.
Primele doua fraze insa nu le-am inteles.

@Adam - iti raspund la intrebari

Incep cu finalul: am un preot la biserica noastra aici si am discutat cu el putin aceste aspecte. El este mai bland si nu pune accent pe anumite probleme asa ca unii de acest forum. Ex. postul, sau femeia in anumite zile ale lunii.

Nu am facut afirmatii false. Nu eu. Eu am preluat de pe acest forum si nu numai.
La primele doua intrebari nu am raspuns de nici un fel. Nu am discutat cu preotul semnificatia postului, ci alte aspecte.

De-a lungul timpului am citit pe axest forum o gramada de pareri referitoare la post si le-am cumulat in aceasta postare.
Deci:
Multi asa spun, ca postim pentru ca trebuie sa renuntam la ceva pentru Dumnezeu (asta eu numesc autobiciuire - o suferinta pe care ne-o facem pentru Dumnezeu). Si atunci fie renuntam la alimente de dulce, fie renuntam la anumite lucruri care ne plac (ex. ciocolata).
Altii spun ca produsele alimentare te ingreuiaza, ca nu te poti ruga (bine) daca mananci lapte, oua, sau carne. Cu asta nu sunt acord/lamurita.
Altii spun ca trebuie sa reducem cantitatile de alimente, chiar si la cele de post.

Inca o data - asa am gasit pe acest forum, nu este de la mine. Nu-mi da mereu mie vina. Daca ar scrie cineva (un preot, teolog de vreun fel) ceva clar, atunci am avea toti varianta corecta.

@Ovidiu si Dragos - preotul nostru a raspuns in mai multe randuri la intrebarea parintilor legata de postul copiilor.
A spus sa nu faca experimente cu copiii, sa nu-i puna la post pentru ca este periculos, pot fi dezechilibrati.

Voi ati putea sa va asumati riscul de a tine bebelusi fara mancare de tot, sau sa-i hraniti numai cu ceai?

Sophia, eu nu sunt pentru post la bebeluși, adică el poate fi alăptat la 10:45 și la 11:00 să-l împărășești. Eu nu am auzit de nici o regulă de post la bebeluși (e prima dată când aud aberația cu ”amestecul”), dar dacă poți ca să eviți o regurgitare, de ce să nu o faci, tu știind ora la care urmează a fi împărtășit. Și nu e periculos să ții, de exemplu, 2-3 ore pruncul nemâncat, însă e GREU să-l ții nemâncat când începe să plângă (cel mai probabil de foame), iar alăptatul îl liniștește cel mai bine.

sensul postului
 

Astea erau frazele pe care tu, Sophia, ziceai ca nu le-ai prea inteles.
Sa mai incerc odata:

Nu postim pentru a face ceva neplacut. Sensul postului, si al ascezei in general, este de a face un execrcitiu de detasare de tot ce este creat, pentru a ne aminti de Cel care a creat toate aceste lucruri.
Dumnezeu a facut totul bun, si pe om l-a facut bun la inceput. Dar omul, revoltandu-se impotriva lui Dumnezeu si vrand sa fie el insusi un dumnezeu, dar fara Dumnezeu, deci sa fie 'autonom', a inversat intr-un fel relatia lui fata de lume:

- De unde la inceput el era 'transparent' fara de lume, si fata de Dumnezeu (adica se impartasea in mod natural din Dumnezeu, dar avea in mod natural si comuniune cu lumea),
- si de unde calitatile lui spirituale foloseau calitatile si simturile fizice pentru a se urca spre Dumnezeu, si pentru a ridica la El toata creatia,
dupa cadere situatia s-a inversat: simturile si calitatile fizice au inceput sa foloseasca si sa domine calitatile spirituale, si omul a inceut sa il uite pe Dumnezeu si sa prefere creatia, si sa se faca astfel sclavul ei.

Intre timp Dumnezeu s-a facut om si a 'reparat' prin intrupare, moarte si inviere ce era stricat in om, deci si aceasta inversare - adica ne-a dat posibilitatea sa colaboram la reparatia asta, pentru ca daca ne-ar fi 'reparat' fara participarea noastra, nu ar fi respectat libertatea omului.

De aceea asceza este necesara: face parte din participarea noastra la 'reparatia' omului: Pentru a nu mai fi dependenti de simturi, si prin ele de creatie, si a ne reintoarce spre Dumnezeu. Prin asceza, facem inversare ainversarii :-)

Daca tinem post in acest sens, putem pe urma sa punem fiecare lucru la locul lui - si sa ne bucuram si de bunurile create, multumind lui Dumnezeu ca le-a facut.

Ma tem sa nu fi complicat pana la urma lucrurile in loc sa le explic mai bine ;-)

Eu nu cred ca o să mai pot împărtăși copilul :(
Până acum m-am descurcat de câteva ori, după botez. Primele dați a fost ok, la biserică unde am.botezați, apoi am fost mai aproape și dormea, nu s-a trezit, nu cred ca a înghițit ceva, s-a trezit apoi pe drum și a plans:; dată urm am fost unde mergeam înainte și unde aveam duhovnicul și i-am găsit bucățică pe mânecă o scuipase și i-am bagato io la loc în gură ( dar numai pute merge acolo ca e prea departe și m-am cam și supărat pe pr), iar sb trecută pe 21 am ajuns in altă parte tot aici aproape și am găsit un pr f drăguț și cumsecade ( nu cred ca e de aici, nu lăm mai văzut până atunci) , fata dormea dar s-a trezit și s-a strâmbat f rău, ca la medicamente, apoi mi-a plâns tot drumul nici nu am mai putut merge unde aveam treabă la cumpărături. A două zi duminică a zis tasu să no mai duc ca ce mi-am.făcut abonament???
Acum de vreo 3 zile nammai scoso afară deloc ca e frig. Și nu cred ca o mai pot scoate vreodată înainte de 12-1 cnd se mai încălzește.
Afară de asta fata mea a început sa-,și bage mâna în gură, salivează cam mereu și regurgitează când nu te aștepți și știu ca nu e ok după împărtășire. Plus ca deja nu mai e mereu cuminte după cum văd :(
Și apoi mă întreb dc fac o pauză până la primăvara să zicem, atunci o să mai vrea sau o să se sperie și să protesteze?
Oricum după 2 ani va tb so duc nemâncată și ori no să vrea ea ori no să mă lase taicasu...

Afară de asta de ce tb să ne împărtășim? Ca să avem " viață veșnică "? Pai și cei care suntem păcătoși și nu ne împărtășim? Când vom muri nu ne mai ducem la doamne doamne, o să rămânem în pământ să ne mănânce viermii? sau cel puțin așa o să creadă copiii dc le spunem ca ei tb să se împărtășească și noi nu...( ca doar nu le putem spune ca noi o să ne ducem la dr***, ar fi prea dureros pt ei ca ei totuși ne iubesc până la o vreme...)
Așa ca coect ar fi ca toata lumea să mearg la doamne doamne indiferent dc se împărtășește sau nu...
Ca dc ar fi cum se spune ar însemna ca sunt avantajați aia care mor mai tineri și nu apuca să face păcate, nu??? Nu așa îi consolam pe cei cărora le moare cineva înainte de vreme, ca la iubit Dumnezeu și la luat la el? Dar atunci înseamnă xa pe ăștialalți care ne lăsa să trăim mai mult și să păcătuim ne iubește mai puțin???

Poate este prea mica.Dar sa stii ca mai exista si celalalte zile ale saptamanii
De ce musai Sambata /Duminica cand este aglomeratie in Bisierica, tu stii.
Astia mici simt aglomeratia si nu le place(ca e mediu strain).
De ce nu te duci in mijlocul saptamanii cand biserica este goala, tu stii.
Nu avem viata vesnica in Rai ci in Iad.
Ne ducem in Iad, nu la Doamne Doamne.
Corect este ceea ce spune Evanghelia nu ce credem noi
Nope.Poti sa nu faci pacate si sa ai doar pacatul stramosesc, daca nu te
impartasesti cu trupul si sangele lui Hristos, mergi spre Iad.
Dar nimeni nu l-a intrebat pe Dumnezeu ce parere are El.

Te iubeste la fel de mult ca si pe ceilalti.Problema este ca ce incerci tu
sa intelegi este o taina.
Inaintea ta, marele Sfantul Antonie l-a intrebat pe Dumnezeu de ce unii mor
tineri iar altii batrani. La care Dumnezeu i-a raspuns sa-si vada de treaba lui
pt ca sa baga acolo unde nu-i fierbe oala.

Da vouă nu va e frică ca ar putea lua vreo boală gravă, cum ar fi difteria sau mononucleoză? Eu nu am curaj să întreb doctorul dacaa e ok ca știu sgur cemi va sune, ca în niciun caz :(... Și nuo mai lăsa taicasu la împărtășit până la 18 ani, iar atunci numai vrea ea :(. Nici io dacă nu măr lăsa părinții, aș renunța până la urma.
Sunt foarte dezamăgită de mine. Pe vremuri unde mergeam înainte la biserică era mă bine, mai vorbeam cu alte mame, mai vedeam părinți venind cu copiii și păreau ca sunt bine cu toții. Acum a început să îmi fie frică. Deși am promis ca dacă voi avea vreodată copil îl voi duce iată ca nu mapot ține de cuvânt. Se pare ca mie putina credință mia făcut mai mult rău dcat bine, ca mia agravat depresia. Acuma știu ca sunt păcătoasă și ca nu mava ierta Dumnezeu dn cauza familiei pe care o am, și sunt tristă din cauza asta, și poate era mă bine dacă nu credeam sau dacă reușesc sa-mi scot din cap lucrurile astea. Nici copilul nu stiu dc e bine sa-l învăț așa. Adică ce rost are sa-l învăț să creadă în Dumnezeu dacă.nu are voie să se împărtășească? Să risc săi dau o învățătură greață cum ca nu contează asta, să creadă în Dumnezeu oricum ca îl ajuta chiar daca nu merge la biserică sau nu respectă niste cutume ???

Ce te mai lucrează necuratul...

Cum adica nu are voie sa se impartaseasca ? De unde ai mai scos-o si pe asta ?

Firul de discutie a fost lansat acum aproape 2 ani, ceea ce ar putea insemna ca adnotari, pareri sau marturisiri pe aceasta tema sunt deja tardive.
Dar citind postarile m-am gindit sa fac citeva observatii critice asupra subiectului si sa va marturisesc si voua experienta mea cu un prunc de 4 luni, oarecum asemanatoare cu a celor ce au postat anterior. Deci, mai intii, critica:
- am observat pareri legate de timpul de alimentatie al copilului, cu o ora anterior sau mai multe. Cineva chiar a conchis ca la copil in 45 minute laptele se digera.
In primul rind noi impartasim oameni si nu fiziologii. Exact ca in medicina: tratam bolnavi si nu boli! Adica, unul este intr-un fel, altul putin diferit, altul mai mult diferit decit ceilalti, etc. Asadar, trebuie sa facem ce spun canoanele, iar acestea vorbesc clar cum este cu nounascutii si cu sugarii si si cu copiii mici. Pe vremea cind au fost facute canoanele(mai ales ca ele nu au fost facute toate la aceiasi data) desigur ca existau in lume si sugari iar parintii bisericii au tinut cont de acestia. Si pt ca intre canoane si enoriasi exista slujitorii lui Dumnezeu, atunci facem ce ne cer ei. Iar daca ei aplica sau ignora aceste canoane ... este o chestiune doar intre ei si seful lor. Se vor descurca ei cumva. Noi insa fiind oameni sub lege, sub ascultare, atunci nu ne mai ramine decit sa facem ascultare.
- niste frumusei in ale credintei au concluzionat undeva aici in thread ca ce, sugarii constientizeaza unirea cu Hristos in taina sfintei impartasanii?
Atunci intrebam: dar taina sf. botez o constientizeaza? Ori pe cea a mirungerii, ori exorcismele de la botez si eventualele ulterioare? dar rugaciunile pt ridicarea din boala, dar pomenirea la sf. Liturghie si altele toate cite sunt, le constientizeaza? Si totusi din profunde invataturi noi le facem rinduiala completa dupa caz!
- am aflat ca postul este un exercitiu benefic pt. detasarea de lumea materiala pt a ne apropia de Dumnezeu? Oare chiar asa este? Acesta este postul? Dar saracanii extremi, care in Romania, ca si de aiurea, sunt cu duiumul, ar insemna ca sunt cei mai apropiati de Dumnezeu, iar de atitea lipsuri si indurari am putea spune mai ca nu-l imbrincesc pe Dumnezeu cit de aproape ar putea fi. Pai daca asa stau lucrurile si daca mai sunt si putin bolnavior de scirba, lene si frica de anemiere, oare nu este mai bine sa inlocuiesc postul cu o meditatie Zen sau Tao si sa vezi ce ma apropii de Dumnezeu, deoarece aceste tehnici tocmai asta ma invata, sa ma detasez de lume!!
Eu cred ca postul este cu totul si cu totul altceva, adica exact cum il arata Hristos: principala piedica in mintuirea omului este satan, si pe masura ce eforturile tale sunt din ce in ce mai sustinute pt a te apropia de Dumnezeu, el se arata din ce in ce mai mult si mai bine si te impiedica si mai dihai, cu infricosari sau cu dulcegarii. Iar unii dintre ei sunt de tarii puternice. Ori acestia nu se pot birui decit prin puteri sporite obtinute dupa cuvintul Evangheliei, cu post, rugaciune, vietuire curata, fapte de oricefel ale milosteniei, etc.

Iar acum experienta personala:

cunosc bine cazul unei familii cu un prunc care a fost botezat la 8 saptamini iar apoi duminica de duminica este dus la sf. Impartasaniae. Preotii, intrebati fiind despre rigori, au spus ca nu conteaza cind maninca dar cu cit intervalul de alimentare dinainte de impartasania si si dupa aceasta este mai mare, cu atit mai bine.
Preotii dau o lingurita plina cu vin la impartasanie(copilul nu este impartasit doar la momentul impartasirii enoriasilor, ci la momentul la care soseste la sfintul altar) astfel ca sugarul, in mod absolut evident, in 10 minute se ameteste, adica se imbata, are reactii bizare(grimaserie, gestica, nevoi-dorinte, agitatie, plins si apoi stare de prostratie) care deobicei sfirsesc cu varsatura. Parintii biologici au fost sesizati si mereu urmaresc la ce interval de timp se produce varsatura si ce consistenta are. De asemenea, parintii preoti(folosesc pluralul deoarece la biserica respectiva sunt 2 preoti si imparasesc deopotriva copii) au fost sesizati de comportamentul copilului si la repetate insistente au dat o singura data farimitura de Hristos doar cu f. putin vin dar apoi si-au revenit si iar umplu lingurita de vin si iar... lucrurile se repeta. In unica situatie cind a fost doar 1/3 din lingurita cu vin lucrurile au mers mai bine : varsatura s-a produs tirziu, dupa ce a mincat, la peste 2 ore de la impartasanie. Inca nu s-a incercat punerea sfintei impartasanii in aghiasma. Lucru care se practica curent la patul bolnavului sau a muribundului sau a celui afalt in pericol grabnic de sucombare.
Deci bietii parinti sunt mereu tulburati de aceasta intimplare si lucrurile merg asa inainte de la sine pina... cine stie pina cind!
Pe mine ma surprinde ca preotii nu au un comportament extrem de riguros fata de unica realitate din acest univers, trupul si singele mintuitorului Hristos. Pt ca, daca orice materie sfintita printr-o slujba: apa(la facerea aghiasmei), case, biserici(la sfestanie si tirnosire)mincare, haine, ulei, etc, atunci cind cade sau ajunge in locuri impure sau cind intentionat ajunge in asemenea locuri tocmai pt a-si face lucrarea de curatire si sfintire, ea isi face lucrarea ei dupa care materia isi pierde sfintenie si nu se poate produce o profanare a materiei care a fost sfintita si implicit a sfinteniei cu care se insotea(exemplu: cadera apei pe pardoseala la sfestirea casei si calcare ei apoi in picioare, nu este o profanare sau caderea apei tot la sfintire in ghiuveta si apoi urmarea cai canalului de scurgere la prima dare de drum a apei menajere).
Una singura din tot universul, Sf. si Dumnezeiasca impartasanie ramine sfinta si ceea ce este pina la ultimul elecron din ultimul atom oriunde ajunge intr-alta parte decit in corpul omenesc. Daca ea cade din lingurita preotului sau gura enoriasului, ea si acolo jos pe covor sau pardoseala ramine tot Sf. impartasanie si pt a fi salvata de la profanare exista doar o singura solutie: consumarea, mincarea acesteia de oriunde ar cadea sau oricum ar ajunge(mucegaita in sf. potir prin uitare in acesta!)
Doar in trupul omului(ca doar pt asta a fost intemeiata spre consum, data, recomandata)ea isi cedeaza sfintenia si, care asa cum spune si Sf. Simeon Metafrastul, intra in toate oasele, muschii, carnea, firele, fibrele, madularele, in toata tesatura si urzeala trupului indumnezeindu-l pe om, ea topindu-se contopindu-se cu trupul si savirsidu-se ca materie.

Asa ca, desi vechi threadul, s-ar putea sa mai gasim si cite ceva interesant pe aici legat de intimplarile sau practica altor parinti si parinti de copii.

O stii pe aia cu calugarul si oul fiert la lumanare?

"Nici nu m-am gândit"...

Dacă copilul ar fi mai cuminte după ce îl împărtășesc, măcar aș putea săi demonstrez lui taicasu ca e bine ca o fac...dacă însă e la fel de agitat sau chiar mai rău...zice ca degeaba am facut-o, ca nare niciun rost. Cum zice și despre ieșitul afară. Ieri nu am mai ieșit deloc din casă, nici la biserică nici în altă parte, și culmea a fost mai cuminte a dormit mai mult și a plâns mai puțin ca în zilele precedente când a stat care 2 ore afară și când am venit în casă a trebuit să o mai plimbam și în brațe...și cel mai grav, nu mai vouă nici să sugă, urla ca din gură de șarpe când o puneam..m-a băgat în boală cu chestia asra, nici ieri din nu a vrut...abia pe la 3 a mâncat pe saturate....

Păi cum să stea cuminte când nici măcar TU, mă-sa, nu crezi?

Stai calma ca nu e obligatoriu sa faci treaba asta saptamanal altfel cade cerul pe capul tau.
Se poate se poate ,nu se poate nu se poate.
Mai degraba NU il impartasesti decat sa-l impartasesti cand e agitat si sa scuipe Sf. Impartasanie peste tot.
Hainele pe care a cazut Sf. Impartasanie, nu se spala, nu se arunca, se ARD.

Iar pe bebelusi si copii asa cum nu-i priveste spovedania, nici nu trebuie pusi la post inainte de Sf. Impartasanie.
Desigur, aici opiniile difera, fiecare face cum ii recomanda preotul in care si-a pus increderea si nadejdea.

Tu realizezi cui te adresezi? Asta apropos de încredere, nădejde şi credinţă, în genere...

Copilul neu e destul de cuminte, în general, dar..mai are toane...de ex nui place sao îmbraci mai ales cu geaca și căciulă...vreo câteva zile nu am putut scrie pe forum ca să trezit și a plâns ( și era și taicasu acasă a tb să închid repede să nu vină sama vadă)...
Până acum nu a făcut scandal la biserică, a fost cuminte. Doar în drum spre casă s-a trezit și a plâns. Și după ce a mâncat, prima masă după împărtășire, i-a curs puțin lapte din gură. Nu știu dc regurgitat sau nici nu a înghițit. Am șterso cu un șervețel și l-am pus bine, unde mai am și altele ( cu ulei de la sf maslu, etc), tot xic să le duc la biserică să le ardă.
Acum mai e o chestie, apropo de de spunea Zaharia: preotul de aici, cm aproape, ai impresia ca nici nu-i da, doar se face, o atinge dc osr puțin cu linguriță pe buze...( unde au botezat-o îi dădeau cam un sfert-1/2 linguriță, să zic, cam 1-2 ml...și era ok, nici nu cădea în nesimțire, nici nu se agita...dormea liniștită și se trzea cam la o ora să mănânce...și apoi se comporta normal...bine, era și mai mică...
Acum e și frig, trebuie să o înfofolesc bine când ieșim și să fac tot posibilul să nu o trezesc afară să plângă și să tragă aer rece...sau cel puțin asta e obsesia celorlalți...așa ca chiar dacă ajung cu ea la biserică și e deschis după 12 , nu mai m curaj să o scot din căruț, să o trezesc...mai ales ca nu se știe dacă accepta vreun părinte să mio mai împărtășească așa off-scajual...
Întrebarea mea e dacă aștept să treacă iarna sau dacă mai las să treacă câteva săptămâni până cine știe cum prind ocazia să ajung la momentul potrivit, oare o să mai accepte, sau se sperie și face scandal ???
Până acum nu știu dacă ea chiar se sperie când se trezește intr-un loc străin, sau eu mai degeaba mă panichez ( să nu facă gălăgie dacă e undeva interior, în biserică sau în vreun magazin, să nu tragă aer rece afară și să mă certe taica-su și să nu ne mai lase afară toată iarna, și la biserică niciodată, etc...). Ati văzut când eram tineri și nu ne ascultăm părinții, mergeam undeva împotriva voinței lor, ( adică voi nu făceați de-astea :D, poate doar colegii voștri :D), ei bine mi se făcea frică până la urma ca se va întâmplă exact ce mă avertizau ei ca se poate întâmplă...să se facă întuneric, frig, să pierd autobuzul sau metroul și să rămân singură în stație, să se ia cineva de mine, pe drum sau la destinație, să nu mă întâlnesc cu cine trebuie, să fie prost filmul, sau petrecerea la care mergeam, etc....ca ajungeam la concluzia ca mai bine statea m cuminte acasă și mă lipseam de orice distracție sau socializare...( și acum pe bune, era mai bine așa...acum ar fi fost și în asentimentul soțului, care nu e pro-socializare fără u scop anume, doar așa să pierdem vremea...întotdeauna sunt lucruri mai bune de făcut...)

Ti s-a mai spus, nu te mai agita atat cu impartasit bebelusa.

Incearca TU sa ajungi la biserica, sa prinzi cat mai mult din slujba si sa te folosesti de ce se intampla acolo.

Ar fi mult mai util, chiar si pentru copil.

Şi eu care credeam că oamenii creştini se împărtăşesc cu Sângele Domnului...

Copiii care se impartasesc in afara slujbei propriuzise asa se impartasesc.

Parintele toarna vin-vin intr-un pahar si pune cateva firimituri din Sf. Impartasani care se pastreaza, uscata, pentru cazuri speciale.
VInul propriuzis nu este Sf. Impartasanie, doar acea particica.

Se prea poate ca unii preoti nici macar sa nu se oboseasca sa dea copilului si o particica, ii da practic doar din acel vin.

Nu-i aşa peste tot.

Nu am ştiu de aceste practici.
Şi îmi pare rău că am aflat.
Şi sunt foarte nedumerit de inovaţiile astea.... Foarte nedumerit şi mâhnit şi îmi vine, nu ştiu de ce, să dau cu .... tâmpla de stele...:)
Dumnezeu să mă ierte, dar decât să duc copchilu la linguriţa cu vin în biserică, mai bine merg bărbăteşte cu el într-o crîşmă şi ne facem praştie! (dar asta o zic aşa, la obidă, că nu pot încă să gestionez noutatea pe care am aflat-o de la tine, Aline şi de la conu Zaharia.)

*
Oameni buni, chiar nu Se mai găseşte prin biserici Sfânt Sângele Domnului pentru împărtăşirea bebeluşilor? Nu se mai întâmplă Prefacerea darurilor?
Musai totul s-a transformat în bodegă? Chiar şi biserica?
Păi atunci ce mai are lumea cu beţivii? De ce nu-i luăm ca model desăvârşit al virtuţii?
Dumnezeule mare....

Calmează-te, că eu cred că Alin se înșală.