Putem fi prieteni cu toată lumea?
 

O întrebare simplă care așteaptă răspunsuri complicate.

cunoscuti ai multi,prieteni adevarati mai putini

Sf. Ioan Gură de Aur

"Cu adevărat prietenul credincios este leacul vieţii. Cu adevărat prietenul credincios este scăpare tare. Ce nu face prietenul adevărat? Câtă dulceaţă nu aduce? Cât folos? Câtă siguranţă? Chiar dacă mi-ai vorbi de mii de comori, nimic nu se compară cu prietenul adevărat."

-recomandate sunt prieteniile duhovniceşti, prietenii după Hristos

Sfantul Ioan Gura de Aur - trebuie s-o rupem cu cei rai:"prieteniile si cu anturajul – se aleg pentru un scop religios-moral înalt. sa fugim de rai – si sa ne lipim de cei buni."

Pai da, cu cei rai, dar nu cu oamenii.

La Porunca Iubirii, in articolul 2, scrie sa iubim pe aproapele nostru. Nu scrie sa fim prieteni cu toata lumea.

Domnul nostru a avut cativa prieteni. De exemplu, Lazar. Asa scrie in Carte: "prietenul Domnului".

Pentru ca Isus Cristos, care ne iubeste pe toti, sa ne aiba si sa ne pastreze in prietenia Lui, Domnului sa ne rugam!

Nici intrebarea nu este simpla.

Florin - la care "toata lumea" te referi? La diversele religii si confesiuni, sau la oameni in general, lasand la o parte credinta, la oameni din diverse tari, sau de diverse feluri?

Si putem, in sensul daca este permis, sau daca ne simtim in stare/avem capacitatea?

Mihnea - citeste primele doua propozitii pe care le-ai scris in mesaj. Care este diferenta? Sa iubim aproapele, dar sa nu fim prieteni.
Pe urma scrii ceva referitor la Domnul, care ma lamureste putin.
Spui ca Iisus a avut cativa prieteni, dar ne iubeste pe toti.
Inseamna ca te referi la prieten in sensul de persoane cunoscute, mai apropiate sufleteste.
O nelamurire acum: Lazar a fost prieten. Apostolii au fost si ei prietenii Lui? Sau doar discipoli?
Pentru ca se mai poate interpreta si asa - toti cei care L-au iubit si urmat intru credinta au fost prietenii Lui. Deci milioane.
Si este o prietenie adevarata, cu sacrificii.

Acum eu spun asa - Iisus ne-a invatat sa iubim aproapele, chiar mai mult decat pe noi insine. Ne-a invatat sa iubim si pe dusmani, pe cei ce ne fac rau. Partea asta este foarte grea, intr-adevar. Nu stiu cine poate iubi pe cel care ii face rau.

Acum depinde si ce intelege fiecare prin aceasta iubire de aproape. Prietenia este ceva foarte profund, delicat.
Se mai confunda cu relatia de intelegere reciproca, convietuire in pace etc.

Eu zic ca este permis si se poate. Nu pot sa intru in detaliu pana nu stiu exact la ce se refera intrebarea.

Deseori îmi amintesc de fragmentul următor din Patericul Egiptean:

A trimis odata sfantul Epifanie catre avva Ilarion, rugandu-l pe el si zicand : vino sa ne
vedem mai inainte de a ne duce din trup. Si mergand el, s-au bucurat unul cu altul. Dar
mancand ei, s-a adus o pasare. Si luand episcopul, a dat lui avva Ilarion si a zis batranul :
iarta-ma, ca de cand am luat schima, nu am mancat junghiat. Si i-a zis lui episcopul: iar
eu de cand am luat schima, nu am lasat pe cineva sa adoarma avand ceva asupra mea, nici
eu nu am adormit avand ceva asupra cuiva. Si a zis lui batranul : iarta-ma, ca petrecerea
ta este mai mare decat a mea.

Cred că în lumea noastră nu mai e posibil așa ceva.

Cineva susținea că și Hristos a avut dușmani. Cam așa este. Nu și i-a dorit, cum nici noi nu ne dorim răutatea gratis a unora din jur. Cu asemenea oameni nu ai cum să adormi seara fără ca ei să aibă ceva asupra ta.

Mă refer la oricine de oriunde. Toți oamenii cu care te intersectezi de-a lungul timpului.

Dar în titlul topicului, prietenii sînt cei care nu ne sînt dușmani. Chiar și despre cei neutri pot zice că-s prieteni, așa am considerat eu.

Acum depinde ce intelegeti prin prieteni!

"În Evanghelia de astăzi am auzit un element cu adevărat nou, să spunem, însă, pe cât de măreţ, pe atât de înfricoşător: anume că măsura iubirii este iubirea vrăjmaşilor. Nu este cu putință, iubiţi credincioşi, să facem acest lucru noi, ca oameni. Oricât ne-am strădui să ne curăţim, oricât ne-am strădui să înţelegem mai bine pe cel de lângă noi, oricât ne-am strădui să fim mai politicoși, mai buni, mai milostivi, oricât ne-am strădui să adunăm în noi toate virtuțile, pe aceasta n-o vom putea face. A-ţi iubi vrăjmaşul este mai presus de puterile omeneşti.

Hristos, când a venit pe pământ, a luat trup și ne-a lăsat nouă, celor ce purtăm numele Lui, poporul creştin, aceste învăţături; El nu a dorit să facă un om mai bun. Creştinul nu este un om mai bun, mai moral, mai virtuos – ar fi prea puţin. Creştinul este un alt om! Prin botez, creştinul se schimbă deplin. După cum bine ştiţi că se spune la botez: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Creştinul nu mai este un simplu om. Este omul, fiul lui Dumnezeu, cel care este îmbrăcat în Hristos, cel în care Hristos locuieşte şi Hristos lucrează.

Iarăşi un motiv pentru care nu ar trebui să luăm uşor porunca aceasta a iubirii; să ne dăm seama că singuri nu putem iubi, însă, în acelaşi timp suntem chemaţi să iubim ca Dumnezeu. Cine poate să facă aşa ceva? Eu nu pot. Însă, cum spune Sf. Pavel, Hristos în mine poate!

Hristos e Cel Care lucrează în noi şi a voi şi a săvârşi."


continuare - Predici audio “provocatoare” duhovniceste despre IUBIREA VRAJMASILOR si IUBIREA CASNICILOR: “Lui Dumnezeu Ii place sa-I spunem: NU POT, DOAMNE! Cel mai mult ii place lui Dumnezeu sa-I marturisim neputinta” - http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/...nu-pot-doamne/ -

Teoretic se poate,de ce nu ?
Copiii- care sunt considerati a fi mai puri decat noi adultii,unsi cu toate alifiile lumii- au multi prieteni.
Cu cat esti mai smerit,mai mic in ego ,cu atat te faci dorit si iubit de cat mai multi.
A iubi pe toata lumea si a fi iubit de multi este in stransa legatura cu curatenia noastra sufleteasca .
Daca noi ne iubim atat de mult pe noi insine nu mai ramane loc si pt altii,prima preocupare suntem noi.

Se poate sa dai buna ziua vecinului packistanez,sa-l ajuti daca este in necaz;la fel cu vecinul evreu...insa noi facem exact pe dos,ii injuram pe evrei ca "l-au rastignit pe Domnul",pe altii ca au facut altele...
Faptul ca noi ne-am nascut ortodocsi nu este meritul nostru. Este chiar mai rau,pt ca noi trebuie sa avem o traire exemplara vazand/auzind atatea minuni facute de Sfinti si ingeri.
Judecata acelor oameni va fi mai usoara si a noastra mult mai drastica.