Hristos mantuieste, Duhul Sfant desavarseste
 

Tema de meditatie

Lucrarea Mantuitorului in lume este scoaterea noastra din robia pacatului, adica izbavirea de orice rau sau, intr-un cuvant, mantuirea. Pentru a ne mantui, Domnul nostru Iisus Hristos nu ne cere mare lucru. Trebuie doar sa credem in El si in Cel Ce L-a trimis pe El si sa urmam cateva reguli minimale de existenta: sa incetam a mai pacatui, sa vietuim in pace unii cu altii si sa ne iubim aproapele. In felul acesta ne mentinem pe linia de plutire si ajungem in Rai, evitand si refuzand raul in orice forma a lui.

Cu toate acestea, noi suntem chemati sa fim si sa facem mai mult decat sa ne mantuim: suntem invitati la desavarsire, intru asemanarea cu Tatal Ceresc (Matei 5, 48). Aici intervine lucrarea Duhului Sfant, Cel care sfinteste si desavarseste. Insa desavarsirea nu este chiar atat de usor de atins... Tanarul care tinea poruncile a primit invitatia sa isi auto-depaseasca starea de bine in care se gasea, insa a plecat acasa meditand daca sa se lepede de sine si de avutiile proprii si sa-I urmeze perfectiunii Lui Hristos.

Mantuitorul ne arata clar: "Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea." Deci viata in Duhul Sfant, acum si dupa moarte, presupune neprihanire. Nu este suficienta numai lepadarea de pacat, ci este nevoie de inaltarea catre Dumnezeu, spre asemanarea cu El. Ce inseamna asta? Inseamna smerenie dusa la extrem, iubirea chiar si a vrajmasilor, o viata traita in stare de jertfa, in lucrarea mereu si mereu a faptelor bune. Si facand toate astea, omul se inalta de la o stare de bine la si mai bine, unii dintre Sfinti ajungand sa faca lucruri suprafiresti, binele lor depasind starea naturala a faptelor. Astfel, unii capata puterea vindecarii bolilor, altii proorocesc, altii fac minuni intarind credinta celor mai slabi, samd.

Si inaintarea spre asemanarea cu Insusi Creatorul nu este oprita nici macar de moarte, caci sfintenia sufletelor lor transfigureaza trupurile care devin moaste cu puteri vindecatoare. Iar Sfintii din Ceruri lucreaza mereu mai-binele, ajutand si mijlocind pentru cei ramasi pe campul de batalie, pentru cei care au suficineta credinta ca sa primeasca ajutor de la ei.

Si nici veacul ce va sa fie nu va opri aceasta inaltare continua catre Dumnezeu, aceasta transfigurare continua din slava in slava - dar nu ne putem noi imagina ce inseamna acest lucru, pregatit special pentru cine va voi: "Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului."

De ce?
 

Viata ne invata ca avem 2 optiuni: prima sa nu credem in Dumnezeu si a doua sa credem, dar atunci il vom uri pe Dumnezeu . Eu unul nu stiu cum e cel mai bine . Vreau sa cred in D-zeu si sa accept tot ce ofera acestei lumi , dar pur si simplu nu pot. De ce unii au noroc in viata si primesc tot? La noi in societate exemplele sunt evidente. Cretinul de Becali care a furat cat a putut se da cel mai mare credincios, se crede zeu si culmea parca Dumnezeu il iubeste. Trebuie sa furam toti statul(sa facem afaceri cu statul cum a facut el) si apoi sa dam 1% din ce-am furat la biserici si apoi Dumnezeu ne iubeste????? Si apoi sa ne credem Dumnezeu pe pamant? De ce D-zeu nu-i ajuta pe cei care muncesc o viata(invata) sa realizeze ceva si merg pe calea dreata(nu-si bat joc nici de valorile morale , nici de semenii lor si nici de ei insisi). Unde e Dumnezeu??????????????? Cum pot eu sa mai cred in El? As vrea din tot sufletul dar nu pot.

Bine precizat Sorin,
Insa stii si tu ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga si-n sac. Sunt convins ca pentru tine Dumnezeu ti-a rezervat un serviciu pe masura educatiei tale undeva intr-o tara civilizata insa trebuie sa te mai zbati...si lasa-l pe Becali, nu-ti mai face singe rau.

Becali a furat?Credeam ca a stiut sa vanda si sa cumpere pamant cand s-a ivit ocazia...Si ce inseamna DE FAPT sa crezi in Hristos?

judecatile lui Dumnezeu sunt diferite de ale noastre
 

SorinL, judecatile lui Dumnezeu nu sunt aceleasi cu judecatile oamenilor - are par. Ilie Cleopa o povestioara pe care iti recomand sa o asculti/citesti (sa o cauti pe net etc, poate o gasesti). Si eu ma mai revolt uneori, ca si tine, dar apoi stau si ma gandesc la faptul ca Dumnezeu nu vede lucrurile asa cum le vedem noi, asa cum vezi tu, ci are Dansul socoteala despre cum oranduieste toate celea in lume.

A murit cumva Becali sau este in viata? Daca Dumnezeu inca il asteapta sa se pocaiasca, inseamna ca are un plan de a-l intoarce catre Sine, de a-l scoate din robia pacatului. Deci nu-l judecati voi pe nenea Gigi, pentru ca nu cunoasteti toate detaliile vietii lui in relatie cu ceilalti oameni si cu Divinitatea.

O sa va dau un exemplu mai actual de ce nu e bine sa ii judeci superficial pe altii. Eu de multe ori lucrez in weekend, fiind de serviciu uneori 24/7. Dar, cu toate acestea, merg la Liturghie si am telefonul cu mine pus pe modul silentios, asteptand din clipa-n clipa sa sune. Cat sunt in biserica, doua ore, ma asez aproape de iesire, ca sa nu deranjez lumea daca trebuie sa ies. Deci, daca ma suna cineva in interes de serviciu si trebuie sa ies afara, oricine ma vede cu telefonul coborand scarile este ispitit sa ma judece ca am luat apelul si am plecat de la slujba, fara sa stie care este realitatea si ca de fapt eu sunt scuzat sa plec acasa, sa-mi fac treaba.

Asa ca nu e recomandat sa-l judecam nici macar pe Becali, pentru ca singur Dumnezeu stie toate despre acest om si numai El are dreptul sa-l condamne sau sa-l ierte pentru orice face sau nu face.

Intrebarile pe care ti le pui tu si le-au pus multi crestini si de asemenea unii din marii oameni ai Bibliei.

Unul dintre ei a scris un psalm intreg pe aceasta tema: Psalmul 72.

Daca il vei citi cu atentie vei descoperi cateva raspunsuri demne de luat in seama.

P.S. Cel mai bine este sa extragi singur raspunsurile. Daca intampini probleme iti stau la dispozitie pentru o sinteza.

Dumneze e langa tine! Uita-te mai atent pentru ca prin tot ce ti se intampla El ti se descopera...

Din capul locului,vreau sa zic Florin ca ai initiat un thread excelent.Si pe mine ma preocupa aceasta legatura intre Hristos mantuitorul si Duhul Sfant desavarsitorul.

Totusi nu prea inteleg, de ce zici ca e usor sa ne mantuim? "Pentru a ne mantui, Domnul nostru Iisus Hristos nu ne cere mare lucru. Trebuie doar sa credem in El si in Cel Ce L-a trimis pe El si sa urmam cateva reguli minimale de existenta "
Oare e asa usor sa ajungem in Rai?
Si de ce faci o departajare intre mantuire si desavarsire?
Sa inteleg ca sunt mai multe trepte ale celor mantuiti?Cei care au respectat iubirea de aproapele (categoria inferioara) si cei care au fost desavarsiti ,zici tu ca un exemplu,iubindu-si inclusiv vrasmasul.
Dar oare iubirea,care inteleg in opinia ta ca e cheia mantuirii,adica a implinirii poruncii Domnului,poate fi ea inferioara si superioara ? Nu exista decat o singura iubire,iar cel care il face pe fratele sau prost si nebun e la fel cu cel care ucide?
Opinia mea este ca nici macar treapta inferioara a mantuirii nu o putem atinge,pentru ca Domnul uraste pe cei caldicei .La El ori esti rece (si atunci El te poate transforma ) ori esti fierbinte.
Bineinteles ca mi-as dori sa fie praguri joase ,porti intredeschise ,dar eu cred ca mantuirea ca si desavarsirea este 'ori ori'

Ma bucur ca a mai postat cineva aici. Ca si stirile de seara, in general topicurile proaste (multe de mine create mai demult sau chiar recent) au rating mai mare, pe cand cele bune sunt mai putine si sunt trecute cu vederea.

Si acum la subiect. Mai intai, sa ne uitam ca cazul lui Zaheu: omul si-a dat seama ca duce o viata rea, nedreptatindu-i pe altii, si singur si-a venit in fire, hotarandu-se sa dea jumatate din averea castigata ca vames saracilor si sa le returneze celor de la care a furat de patru ori mai mult. Si ce-i raspunde Hristos? Astazi s-a facut mantuire casei acesteia! Astazi, nu mai tarziu, si casei, adica intregii familii, pentru credinta si hotararea lui Zaheu de a se intoarce spre Bine.

Apoi, vezi cazul tanarului care L-a intrebat pe Iisus ce-i lipseste ca sa fie desavarsit? El tinea legea din tinerete, traia o viata corecta, mergea totusi pe drumul cel bun. Dar, ca sa fie desavarsit, i s-a cerut sa se lepede de bogatie, caci era instarit, si sa-I urmeze Mantuitorului, adica sa duca o viata perfecta, asemanatoare Modelului nostru. Insa a plecat, ramanand in dubii, si nu se stie daca s-a hotarat pana la urma sa urmeze sfatul Celui cu care s-a intalnit.

In sfarsit, sa meditam la primul om care s-a mantuit: talharul cel destept. El si-a recunoscut pacatele enorme pe care le-a comis, si-a ispasit pedeapsa extrema la care legea l-a supus si, mai mult, a crezut ca Cel despre care auzise vorbindu-se ca e Om bun, Profet, facator de multe si mari minuni, poate sa vina intr-adevar de la Dumnezeu. Si L-a rugat sa-l pomeneasca in Imparatia Sa. Stii bine ce i-a raspuns Mantuitorul: astazi pe pasi cu Mine in Rai. Deci nu in Imparatia Cerurilor, ci in Rai.

Deci, este usor sa ne mantuim. Multi se mantuiesc, chiar si cei de alte religii si confesiuni, chiar si cei nebotezati, neimpartasiti, nedesavarsiti. Daca au o inima buna si cred in Dumnezeu, este suficient sa poata continua existenta in bine si spre mai bine.

Insa noi, ortodocsii, noi avem acces si suntem chemati sa facem mai mult decat sa ne mantuim: suntem invitati la supersfintenie, la desavarsire. Pentru ca sunt necesare cateva conditii fara de care nu se poate intra in Imparatia Cerurilor:

- sa ne nastem din nou din apa si din Duh Sfant (sa ne botezam)
- sa ne impartasim cu Painea Vietii, cu Trupul si Sangele Lui Hristos (vezi partea a doua a capitolului 6 din Evanghela dupa Ioan)
- sa ne lepadam de rautatea lumii si de bogatie, caci mai usor este sa treci printr-un ac funia cu care se leaga corabiile de mal decat unui bogat sa ajunga in Imparatia Cerurilor
- sa ne rugam neincetat, ca sa evitam caderea in ispita. Stii bine ca unii au ajuns la masura rugaciunii inimii si chiar la contemplarea Lui Dumnezeu inca din timpul vietii pamantesti
- desavarsirea presupune intr-adevar asemanarea cu Hristos, care ii iubeste chiar si pe vrajmasi, care intoarce si celalalt obraz, care rabda scuipari, biciuiri si Crucea pentru absolut toata umanitatea, care ne arata smerenia nascandu-Se in iesle, neavand unde sa-Si plece capul, fiind fugarit de lume desi facea numai bine si oamenii vedeau asta samd
- si un citat cutremurator: "Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. "

In concluzie: da, in casa Tatalui multe si felurite locasuri sunt pregatite, depinde de starea in care a ajunge fiecare in momentul mortii. Loc este pentru toata lumea, caci toti suntem asteptati sa alegem binele, deci nu e vorba aici de numar. Apoi, Pavel ne spune succint ca a vazut lucruri de negrait in al treilea Cer. Ucenicului lui, Sfantul Dionisie Areopagitul, ne dezvaluie mai multe de la maestrul sau duhovnicesc in Ierarhia Cereasca si Teologia Mistica. El ne spune ca sunt cel putin noua Ceruri (atatea ni s-au descoperit): "Dumnezeu nu a adus la existenta o lume vazuta si nevazuta saraca. Precum nu putem da de marginile lumii vazute, asa nu putem da nici de marginile lumii nevazute, cu atat mai valoroase, care contribuie la imbogatirea noastra spirituala din Dumnezeu, infinitul lumii si al intelesurilor."

Deci, ideal ar fi sa urmam indemnul Mantuitorului, sa fim desavarsiti precum Tatal este desavarsit. Si asta este posibil doar daca-L dobandim pe Insusi Duhul Sfant lucrator in noi, Cel care ne-a fost dat in dar in momenul Cinzecimii, cand a fost creata Biserica Lui Hristos. Alstfel vom dobandi o "mai buna inviere", vom depasi momentul-limita al mantuirii si vom accede catre o existenta asemanatoare Lui Dumnezeu Insusi.

Si da, ori esti fierbinte, ori esti rece. Ori cauti mantuirea, ori preferi nebunia si rautatea lumii. Dar, poti fi foarte fierbinte, nu numai fierbinte, depasind cu mult, prin harul divin, ceea ce nici imaginatia noastra limitata nu poate sa-si inchipuie.

In primul rand trebuie sa precizam ca Sfantul Duh nu ia spre desavarsire o lucrare pe care Hristos a lasat-o neterminata. Duhul nu face decat sa ni-L aduca pe Hristos in noi, ca noi sa devenim cat mai asemanatori Lui. Am facut aceste precizari ca sa nu se creada ca exista ceva pasiv in Dumnezeu. Toate persoanele lucreaza. Este gresita conceptia ca Hristos este doar Mantuitor, Tatal doar Creator si Sfantul Duh - Sfintitor. Nu, Fiul inainte de a fi Mantuitorul acestei lumi, este Creatorul ei. Iar daca Fiul a devenit om, acest lucru s-a facut si prin Sfantul Duh. Si sunt multe exemple in acest caz.

In al doilea rand, aducerea lui Hristos in noi sau indumnezeirea noastra nu inseamna plafonare, reducerea tuturor la masa - toti vom fi fericiti in acelasi grad. Fericirea sau nefericirea sunt in functie de deschiderea sau de inchiderea noastra fata de dialogul cu Hristos. E bine sa stim ca Duhul devine mai prezent in noi, pe masura credintei si a deschiderii noastre fata de El.

"Fiul si Duhul Sfant sunt cele doua maini prin care lucreaza Tatal." (Sfantul ...)
Fiul nu face nimic separat de Duhul Sfant, iar Sfantul Duh nu poate face ceva independent de Fiul.
Iar amandoi impreuna cu Tatal, toate fiind facute in comuniune deplina, iar nu partial ori consecutiv.

Biserica Ortodoxa nu separa lucrarea Fiului de lucrarea Duhului Sfant, precum fac altii.

Multumesc Costel si Dorin,

Bune precizari. Ar trebui sa fie de la sine inteles ca unde o Persoana a singurului Dumnezeu este activa, acolo de fapt toate Persoanele lucreaza.

Tatal a vrut sa ne aduca la existenta, Fiul a gandit cum sa se faca toate si Duhul Sfant a savarsit planul Fiului.

Noi, in Duhul Sfant, ne inaltam spre asemanarea cu Fiul ca Dumnezeu-Om si, mai departe in vecii vecilor, spre desavarsirea Tatalui.

Cele trei Persoane conlucreaza deopotriva, dar in mod diferit. Asa si noi, ca Biserica, trebuie sa ne implinim reciproc, ajutandu-ne unii pe altii, spre mantuirea noastra prin aproapele de langa noi. Numai asa vom fi una in Hristos, precum si Unul este Dumnezeu intreit in Ipostasuri.

Si totusi Ionut,pana la urma nu as crede ca e o diferenta intre mantuire si desavarsire.
As vrea sa explic de ce. Pentru a sublinia rolul inimii in faptele noastre .Chiar daca talharul s-a mantuit in ultimile clipe ale vietii sale,el nu a fost mai putin sfant ca sfintii ce au urmat.Chiar daca el nu s-a impartasit ca cei ce au urmat,s-a botezat si s-a impartasit direct cu sangele Mantuitorului care il stropea poate.Iar marturia sa,din ultima clipa,venita din constatarea sa proprie,ca el isi merita pedeapsa,dar Cel fara de prihana e rastignit nevinovat,ascunde o iluminare care altii se vor chinui poate ani intregi in chilii ,ulterior ,ca sa ajunga la ea. Nu oricine putea face ce a facut talharul,si nu in acele momente,cand lupta cu propria lui suferinta ,si regerete
Mantuirea nu vine fara desavarsire .
Chiar daca aceasta desavarsire e obtinuta doar in inima si nu are timp sa se manifeste in fapte ,mantuirea nu vine fara aceasta iluminare interioara,fara aceasta zguduire interna,a sufletului nostru.Se implestesc atunci regretele pentru viata noastra irosita de pana atunci,si dragostea nemarginita si increderea fata de bunatatea lui Dumnezeu.
Cine a trecut acest prag,al exploziei interioare,sfintenia ii va fi usoara apoi.
La fel s-a intamplat cu Maria Egiptreanca,care a avut doar o revelatie in curtea bisercii,si din clipa aceea,toata viata de 47 de ani,a mai mancat doar 5 paini. Cine vede dragostea lui Dumnezeu,iese din aceasta lume.
Mantuirea si desavarsirea merg mana in mana,Duhul desavarseste,iar Fiul mantuieste .
Si desavarsirea Duhului cum poate fi altfel,decat in duh !

Exista multe nivele de existenta superioara, ca dovada biblica avem marturia lui Pavel despre al treilea Cer:

"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer."

Deci noi ne apropiem mai mult sau mai putin de Dumnezeu functie de gradul de asemanare cu modelul nostru, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul Cel desavarsit. Daca am iubit neconditionat, daca ne-am smerit cautand sa vietuim dupa voia Lui, lepadandu-ne de sine si de lume si ducand Crucea in fiecare zi, atunci ne vom asemana cu El. Daca am dobandit Duhul Sfant inca de pe acum, vom avea parte de si mai mult in viata viitoare. Daca in schimb nu am reusit sa ne lepadam de absolut toate relele, uneori mai gresind, alteori mai pacatuind accidental, atunci invierea va fi proportionala, culegand in functie de ceea ce am semanat...

In mod similar, exista mai multe moduri in care cei din Iad isi vor continua existenta, functie de gradul de rautate la care au ajuns. Vezi comparatiile cu gheena, intunericul cel mai dinafara, viermele cel neadormit si celelalte. Ar fi ciudat ca cei din subterane sa aiba aceeasi conditie de chin etern indiferent de faptele lor din timpul vietii pamantesti.

Fapta cea mai buna a talharului care se va cantari la Judecata de Apoi este ca s-a facut pe sine insusi pilda de pocainta pentru oricine citeste Evangheliile, ca sa intelegem ca Dumnezeu ne primeste la El orice fel de viata am trait pana in momentul intoarcerii si ca niciodata nu e prea tarziu, sa nu ne descurajam orice-ar fi.


Sfintii Parinti au spus asa: "Tatal este centrul unic al tuturor; fiecare existenta se gaseste pe o raza proprie de lumina si iubire."

,,Apostolii L-au pierdut din ochi pe Hristos (in vremea Inaltarii) si in inima lor a venit Sfantul Duh.Au pierdut comoara nepretuia din ochii lor si comoara nepretuita a venit in sufletul lor.
Atunci cum vrem sa dobandim Duhul Sfant fara sa pierdem nimic?,,
Arhim.Ioil Giannakopoulos

acest paragraf in cartea Viata dupa moarte ,noi marturiisiri cutremuratoare.