Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   50 de ani de la infiintarea actualului judet Vaslui (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=19143)

Florinvs 22.02.2018 21:20:52

– Ce părere avea despre industria și agricultura distruse după revoluție?

– Să știți că nu vorbea despre asta niciodată. El nu critica starea României de după 1989. Sigur că avea părerile lui, dar se abținea să ni le spună. Cu atât mai mult, nu vorbea sau nu critica viața politică, nu-i blama pe politicieni. Nu fiindcă n-ar fi avut motive sau păreri despre asta, dar era un om echilibrat și complet, dar absolut complet lipsit de pornirea de a bârfi, de a critica așa, în genul mahala. Avea însă o părere foarte proastă despre Parlament, despre alcătuirea lui și era total împotriva modului în care erau selecționați oamenii din Parlament. Era intrigat că erau acolo prea mulți intelectuali și că țăranii sau muncitorii erau foarte slab reprezentați. Mă rog, asta era un fel de reminiscență a gândirii vechiului activist de partid.

– Ce își amintea despre Vaslui, cum s-a comportat când a venit din nou la Vaslui?

– Vedeți, convingerea mea este că, revenit la Slobozia după revoluție, în tihna și confortul noii sale locuințe, în starea aceea pe care el nu o cunoscuse niciodată în viață, anume aceea de a nu avea treabă, de a nu fi stresat de răspunderile pe care le presupunea munca lui de-o viață, ajunsese să-și revadă, să-și retrăiască și să-și evalueze tot ce făcuse până atunci. Și, desigur, așezând în aceste gânduri perioada petrecută la Vaslui, avea cu siguranță motive de satisfacție intimă. Se vedea asta în discuțiile pe care deseori le purtam, ocazii cu care amintea mereu despre Vaslui și despre oamenii de aici. Probabil că și asta ne apropia foarte mult, faptul că eu eram singurul cu care putea să vorbească despre toate acestea. Rememora figuri de oameni și întâmplări cu diverse persoane, nu știu, nu mi-i mai amintesc pe toți, dar vorbea despre Ciocoiu, Ciobanu, Aniței, Strungaru, despre Pârvu de la sindicate, despre doctorii Sepeniuc, Bârlădeanu, Nichifor, despre Neamțu de la Huși, profesorii Clisu și Gruia Novac de la Bârlad, despre arbitrul Rainea, despre directorii Manu, Buculeasa și Mihalache, cu care lucrase la Direcția Agricolă, despre Adrian Porumboiu ori dirijorul Nicu Bălan și încă despre mulți. Vorbeam despre Teatrul din Bârlad, despre Festivalul Umorului, despre Valentin Silvestru și doamna lui, Brândușa-Zaița, ca și despre scriitorii pe care-i aducea la Vaslui. Cel mai puțin discuta despre activiștii cu funcții mari, secretarii, cu care lucrase la comitetul județean de partid. Îl amintea doar pe cel care fusese director la Rulmenți și devenise secretar cu probleme economic, am uitat cum îl chema, și despre un alt activist, pe care îl chema Bran. Rămăsese cu multă simpatie pentru cineva care mi se pare că a fost prim-secretar la UTC, îl chema Horobeț. Legat de toate astea, să vă spun o nostimadă. Mi-a zis odată: „Măi, domnu’ Stoian, știi că mie îmi plăcea mult să joc table și apucam să mai joc cu ai mei, cu unii activiști, pe la sfârșituri de-astea de petreceri pe care le mai făceam împreună cu diverse ocazii. Ei, și ca să vezi, câștigam numai eu! Ei discutau, nu știu cine inventase că mie nu-mi place să pierd la table și ei se lăsau bătuți ca să-mi facă mie pe plac. Eu îmi dădeam seama, dar ce să le fac? Vedeți, domnule, ce servilism era la domnii-tovarăși aceia?”.

Îmi amintesc o chestie foarte frumoasă legată de Valeriu Penișoară, la care ținea ca la copilul lui. A venit Valerică pe la mine, la Slobozia, și eu bineînțeles că l-am dus la Tănase, de altfel și Valerică îmi ceruse asta. Am avut noroc că l-am găsit în sediu, nu era atunci pe teren și am vrut să-i facem o surpriză. Am mers amândoi la secretariat, acolo, la el, Vali era și cu chitara. I-am zis secretarei să-i spună că vrea să intre la el tovarășul Stoian pentru o problemă urgentă. Ne-a poftit secretara înăuntru, primul am intrat eu și am zis: „Tovarășu’ prim-secretar, vă rog să-mi permiteți să vă fac cunoștință cu cineva”. El a fost cam descumpănit un moment, apoi eu am zis: ”Să intre Vasluiul!” Și a intrat Penișoară – săracul de el, ce băiat excepțional era! – și Tănase a izbucnit într-o veselie nemaipomenită: ”Băăi, Penișoară!” Și l-a îmbrățișat, sincer să fiu, nu-l credeam pe Tănase capabil de un asemenea gest, fiindcă el era mai sobru, mai reținut. Și ne-a poftit pe scaune, ne-a tratat cu cafea și a vorbit cu Penișoară despre Vaslui și Huși, l-a pus să povestească de toate. Am stat vreo oră împreună și ce credeți? La un moment dat, i-a zis lui Valerică să-i cânte „aia cu Cuza domn”. Să-i cânte adică acolo, în biroul acela de prim-secretar, unde nu se pomenise niciodată să fie muzică. Și i-a cântat și l-a impresionat extraordinar. Apoi, ne-a poftit la cantina de partid să servim masa împreună. Vă dați seama ce bine ne-am simțit, în special eu, că eram de acolo și îmi creștea importanța locală că mă vedea lumea la masă cu primul-secretar.

„A fost un om care și-a făcut datoria”

– Vă mai întrebasem cum s-a comportat când a revenit la Vaslui.

– A, da. Se sărbătoreau nu știu câți ani de la înființarea Festivalului de umor și eu am fost invitat de organizatori în calitate de membru fondator. M-am simțit onorat, mă lăudam la Slobozia, le ziceam la cunoscuți: vedeți ce oameni sunt la Vaslui? L-am invitat și pe dumnealui și am venit amândoi cu mașina mea. Am stat aici câteva zile, el a fost cazat de Adi Porumboiu în apartamentul de lux de la ultimul etaj al hotelului Racova și a fost tratat regește. Eu mi-am văzut de festival, dumnealui a făcut tot felul de vizite. În ultima seară, Porumboiu, băiat simțit și civilizat, a organizat în cinstea lui o recepție deosebită, au fost invitați directori și activiști cu care el lucrase, a fost foarte frumos. Oamenii erau relaxați și povesteau întâmplări mai hazoase de pe vremea când Tănase era șef la Vaslui. A doua zi, am fost invitați la prânz la masă, în familie, la domnul Pârvu, care a fost președinte la sindicat. Ei erau buni prieteni, iar după ce am servit masa, am plecat la Slobozia. Când venisem, m-a rugat să-l port cu mașina pe străzi; l-am dus până la spital, apoi către fabrica de mobilă, pe la Copou, peste tot. Se minuna de cât de multe se făcuseră în oraș… Apoi, la plecare, l-am simțit că trăia un mare regret când am ieșit din oraș. Mi-a zis: „Măi, domnu’ Stoian, uite, aici, la Vaslui, să-mi fi făcut rost de casă, nu la Slobozia”.

– Trăia și anumite dureri, regrete?

– Eu cred că nu regreta nimic din ce făcuse în viață. Sunt convins că era împăcat cu faptul că își făcuse datoria, așa cum se cerea în vremea lui. Avea o satisfacție foarte mare când vedea că toată lumea îl apreciază, îl respectă. L-am întrebat odată: „Domnu’ Tănase, ați trecut prin funcții, prin revoluție, prin schimbări. Totuși, cum ați fi dorit să fie viața dumneavoastră?” Mi-a răspuns scurt și hotărât: ”Aș fi vrut să nu fie revoluție, să nu mă ia nimeni de la Vaslui și să fi muncit numai acolo până la pensie”. Durere ați zis? Da, știu că trăia durerea că toată viața lui nu a avut pe nimeni din familie, din rudele apropiate. Era singur, singur. A trăit și durerea de a nu-l vedea pe băiatul lui, Nicușor, la care ținea foarte mult, de a nu-l vedea împlinit, așa cum și-ar fi dorit. Îi dăruise o casă în București, l-a făcut inginer, l-a văzut și însurat, dar Nicușor nu i-a oferit satisfacții. Din păcate, a și murit de tânăr, l-a îndurerat foarte tare pe Gheorghe Tănase. Îi rămăsese nepoțelul, George, băiatul lui Nicușor, copil bun, dar pașii l-au purtat pe acesta prin străinătăți și n-a putut veni nici măcar să-l petreacă pe ultimul drum. Se atașase însă de soție, de doamna Flori, și de rudele ei, își făcuse un fel de a doua familie. Doamna Flori a fost foarte bună cu el. L-a respectat și l-a îngrijit, deși are și ea probleme de sănătate. Gheorghe Tănase a murit alături de ea, a murit creștinește, s-a stins pur și simplu în somn. Pe la șase dimineața. Doamna Flori povestește că stătea lângă el și îl urmărea necontenit. Când, deodată, zice ea, a avut o tresărire, un spasm ușor și apoi și-a dat ultima suflare. Senin, împăcat.

– Și apoi, înmormântarea?

– A fost deosebită. A fost depus la capela unei biserici din oraș, a venit acolo să-i spună adio lume multă, au fost aduse numeroase coroane de flori. L-au privegheat și mulți oameni simpli din oraș. Doamna Flori a organizat o ceremonie demnă, sinceră. L-am condus la cimitir, la locul de veci pe care și-l pregătise dinainte, un loc foarte bine plasat, pe o alee centrală a memorialului, loc pe care refuzase să-l vadă cât a fost în viață. Când groparii au început să coboare sicriul în mormântul acela rece și indiferent, s-a pornit o ploaie cuminte și măruntă, care ne-a sporit și mai mult tristețea.

– Domnule George Stoian, interviul nostru se încheie și vreau să vă mulțumesc cu multă recunoștință pentru această sinceră și impresionantă evocare a omului Gheorghe Tănase. Vă mulțumesc și în numele vasluienilor, cărora le-ați dăruit amintirile dumneavoastră despre omul pe care ei și-l amintesc cu gândul cel mai bun. Cum vreți acum să ne despărțim de Gheorghe Tănase?

– Să ne despărțim cu un ultim cuvânt, un cuvânt de adio. Să exprim credința mea că Gheorghe Tănase a fost un activist de frunte al partidului comunist, dar un activist căruia i-am putea reproșa doar apartenența la acest partid și în zona acestei ideologii falimentare. Altfel, el a fost un om al oamenilor, pe care nu i-a trimis la închisoare, ci la muncă, în școli, în săli de spectacole și în locuri de odihnă. A fost un om care a construit. A fost un om care și-a făcut datoria.

Florinvs 22.02.2018 21:21:57

Si un articol din accelasi ziar "Obiectivul de Vaslui" din 30 septembrie 2014, articol intitulat "A murit Gheorghe Tanase"

A plecat de pe pământ cel care a fost prim-secretar al Vasluiului în perioada decembrie 1968 – iunie 1978, Gheorghe Tănase. Excela prin exigență, punctualitate și modestie. A fost un exemplu de putere de muncă. A sprijinit foarte mult activitatea culturală, impunând Vasluiul la nivel național prin acțiuni distincte, care au dat personalitate județului, cum ar fi Festivalul Umorului «Constantin Tănase», inițiat sub directa lui coordonare.

Avea 86 de ani și, deși locuia la Slobozia, nu a uitat niciodată Vasluiul, nici oamenii lui. Mărturii despre viața sa – în interviul pe care ni l-a acordat Mircea Ciobanu, cel care a ridicat și condus Combinatul de Fire Sintetice Vaslui.

– Dumneavoastră sunteți cel care ne-ați adus trista veste că fostul prim secretar al Vasluiului, Gheorghe Tănase, nu mai este.

– A fost și este un moment greu, un moment dificil pentru mine. Gheorghe Tănase a reprezentat pentru mine un model, un reper din punct de vedere al ordinei și disciplinei. Respecta timpul lui, dar și timpul celor din jurului lui, astfel încât și eu am căutat să-l copiez. A fost un om deosebit, poate pentru mulți dur, dar în acea perioadă nu se putea altfel. M-a ajutat în primii ani de investiții la combinat, a fost un sprijin consistent cu acțiunile sale. Primele alei betonate de la CFS au fost realizate datorită lui. Ca un detaliu, fiind într-o vizită în șantier, și-a pierdut un pantof în mocirla care era acolo, în clisa aceea. Atunci a chemat constructorii și le-a dat ordin ca, într-o săptămână, aleile principale să fie betonate. Acele alei au rămas și astăzi, așa cum au fost atunci realizate datorită lui Gheorghe Tănase. De fapt, nu numai aleile au rămas la Moldosin, ci tot ce s-a construit acolo, cu sprijinul său. La alegerea amplasamentului, am fost împreună cu dumnealui și cu regretatul ministru de atunci, Florescu. Am ajuns împreună în câmp. Un sfert era teren cât de cât uscat, restul era mlaștină. A avut un comportament excelent, știind că această investiție va dezvolta orașul. Așa a și fost. Poate că și Vasluiul s-a dezvoltat ca urmare a combinatului nostru. Din fondurile asigurate de Ministerul industriei chimice s-a realizat un cartier întreg, unde stau și astăzi sute și mii de foști angajați ai Combinatului de Fire și Fibre Sintetice.

– În ce zonă se află aceste apartamente construite de și pentru salariații de la Moldosin?

– În cartierul de lângă stadion. Toate blocurile din preajma stadionului au fost realizate cu fondurile Moldosinului.

– Ce ne mai puteți spune despre Gheorghe Tănase?

– După revoluție, -a mutat la Slobozia. Soția mea a făcut liceul la Slobozia și a locuit în imediata apropiere a orașului. Are și pământ acolo. De câte ori ajungeam la Slobozia, mergeam și pe la el pe acasă. Gheorghe Tănase a murit ca un om simplu. Nu pot să spun sărac, poate doar obișnuit. Făcând o comparație cu se întâmplă acum cu cei la putere, care ajung să aibă bogății care nu pot fi justificate. Mai mult decât atât, pot să vă spun că apartamentul în care a locuit a fost cumpărat de cei care l-au iubit datorită faptului că în perioada în care a fost prim-secretar la Ialomița a avut merite incontestabile. Salariații de la fostul IAS Slobozia i-au cumpărat acel apartament cu două camere în care Gheorghe Tănase și-a trăit ultimele zile. Când am fost ultima dată la el, în urmă cu două luni, se putea vedea pe fața lui o mare tristețe. Nu arăta tocmai bine, dar era destul de coerent. Am discutat și ne-am adus aminte de toate cele petrecute împreună pe șantierul de la Moldosin. Soția lui, doamna Tănase, m-a sigurat că, atunci când va trece în neființă, mă va anunța, astfel încât, la două ore după ce domnul Tănase a decedat, ea m-a sunat și mi-a spus că soțul ei nu mai este. Am sunat imediat la Vaslui, la cei care l-au cunoscut: domnul Strungaru Vasile și fostul director de la ITA, Aniței. Ne-am dus și noi la catafalcul lui cu coroane de flori, așa cum se impunea. Am prezentat condoleanțe toți cei care l-am cunoscut.

«Primarul pe care îl aveți este un om de ispravă»

– Cum a ajuns Gheorghe Tănase să aibă un apartament cumpărat de alții, când el, cu funcția și salariul pe care le-a avut, ar fi putut să-și cumpere câteva case?

– Excela prin modestie și nu a fost omul care să acapareze sau să-și facă avere din ceea ce nu era munca lui. Nu a profitat niciodată de pe urma faptului că era prim-secretar al județului. A fost un om deosebit, iar eu pot afirma că toți prim-secretarii care au fost la Vaslui au fost oameni de excepție. Mă refer la Frățilă, la Pavel, cu care eu în continuare țin legătura, le telefonez de ziua lor, de Anul Nou. Au fost oameni deosebiți. Datorită lor, Vasluiul, care atunci când am venit eu, în 1976, era ca un sat mare, și-a schimbat fața. Lucrasem zece ani la Iași. De acolo m-au trimis director general aici, în orășelul acesta mai mult decât modest, cu infrastructură jalnică, fără apă. Eu apă caldă am avut pentru prima dată după trei ani de la venirea în Vaslui. Și apă rece era numai cu program, aducțiunea era numai din Pușcași, iar vara nivelul era scăzut și bineînțeles că se raționaliza apa și se dădea cam patru ore pe zi. Erai obligat să îți păstrezi apă pentru grupul sanitar în cadă, dar toate au fost învinse. Mie îmi place cum arată Vasluiul astăzi. Este un model pentru toată țara. Am fost curios să bat cu piciorul orașul zilele acestea și pot spune că primarul pe care îl aveți este un om de ispravă, dăruit pentru acest oraș. El continuă ceea ce au făcut înaintea lui Gheorghe Tănase și ceilalți prim-secretari și primari care i-au urmat. Nu trebuie să te afișezi la televizor ca să faci lucruri deosebite. Chiar l-am sunat pe primarul Pavăl ca să îl felicit în primul rând pentru piața asta care este un model pentru toată țara. Este unică în România.

– Cine face parte astăzi din familia domnului Gheorghe Tănase?

– Din păcate, băiatul lui, Nicușor, a murit în urmă cu doi ani și ceva, dar lui Gheorghe Tănase îi rămăseseră doi nepoți de la el. Unul dintre ei este în Germania. Aveau relații destul de apropiate. Știm cu toții: prima lui soție, Maria Tănase, a decedat după ce Gheorghe Tănase a plecat de la Vaslui. Eu i-am cunoscut bine și pe el și pe ea. Erau oameni de mare calitate și rafinament. Doamna Tănase își iubea mult copilul, pe Nicușor.

– Se pare că acest unic fiu, Nicu, a fost înfiat.

– Da, pot confirma asta. Nicușor a fost înfiat de la o rudă a lor din județul Bacău. Domnul Gheorghe Tănase a fost vecin cu mama mea, în satul care pe atunci se numea Ruptura, iar acum se numește Izvoare, din județul Bacău, lângă orașul Buhuși. Mama mea l-a și ținut în brațe pe domnul Tănase. Când el a ajuns secretar al Comitetului Central și răspundea de cadrele de pe cuprinsul țării, eu m-am dus la el ca să salvez un om de la Moldosin, care era inginer-șef la acea vreme. Nu mai aveam investiții și trebuia să desființez postul. Și alte unități din cadrul Centralei de fire și fibre sintetice au fost atunci desființate, dar eu am avut curajul să mă duc la dumnealui și, dintr-un inginer-șef desființat, am primit aprobarea să înființez o fabrică în cadrul combinatului, astfel încât persoana respectivă a ajuns director de fabrică. M-am întors la Vaslui, unde am mai făcut o fabrică, mecano-energetică, în cadrul combinatului, unde acel inginer a fost director. Și acesta a fost meritul 100% al domnului Tănase.

Florinvs 22.02.2018 21:22:28

– Vă amintiți când l-ațI cunoscut prima dată?

– Da, am fost prima dată la el în birou cu ministrul Mihail Florescu și directorul general al Centralei de la Săvinești, Valeriu Momanu. Așa ne-am cunoscut. Ne-a invitat apoi pe toți trei la UCA sau hotelul partidului, cum i se spunea la acea vreme localului de lângă parcul Copou. Eu aveam o față de morgă, dură, și îmi aduc aminte că a punctat asta. A vrut să mă înveselească. S-au adus mai multe feluri de vin și, parcă îl văd, în momentul în care a deschis o sticlă de busuioacă de bohotin, ne-a spus celor care eram acolo: “Și acum vă rog să vă ridicați în picioare pentru că se servește din regele vinului”. În 1978, trebuiau să vină americanii de la firma din SUA cu care am încheiat contract, ca să vadă amplasamentul fabricii. Eu eram foarte tânăr, aveam 33 de ani. Fiind în dificultate, nu am avut încotro, m-am dus la prim-secretar și l-am rugat să mă ajute cu cazare și cu masă pentru ei. Atunci, domnul Gheorghe Tănase m-a îndrumat la directorul general al trustului IAS de la vremea aceea, Vasile Strungaru, care m-a ajutat să aranjez totul în așa fel încât americanii, atunci când au venit, s-au simțit foarte bine și au avut numai cuvinte de laudă despre toți cei din Vaslui cu care au intrat în contact.

– Ce a făcut Gheorghe Tănase pentru Vaslui?

– Gheorghe Tănase a ridicat Vasluiul. A fost un motor. Și la Moldosin, a fost cel care a capacitat și constructorul și montajistul ca să se încadreze în termenele stabilite, ba chiar să le devanseze. De fapt, din cadrul Centralei pornisem cu decrete de înființare a unităților odată, și noi, și fabrica de fire poliamidice de la Roman. Cei de la Roman au pornit investiția mai devreme, dar noi, prin impulsul dat de prim-secretar și pentru că proiectantul lucra pe anumite zone, astfel încât nu așteptam să ne dea tot proiectul, ci pe părți, am reușit să pornim fabrica înaintea lor. Un factor determinant în această acțiune a fost domnul Gheorghe Tănase. Am colaborat cu el din 1976 până când a plecat din Vaslui și chiar și după aceea. El s-a perindat prin mai multe locuri. A fost secretar al Comitetului Central în două etape, apoi prim-secretar la Ialomița și Bacău.

«Gheorghe Tănase era întreprinzător și muncitor»

– Unde l-a găsit revoluția?

– Eu îi spun lovitură de stat. Era la Bacău. Nu a avut probleme pentru că el și-a făcut mereu numai datoria. Nu prea a avut nimeni ce-i reproșa și nu a avut acțiuni care să-i fie potrivnice. A fost un om de excepție.

– Ce s-a întâmplat cu el?

– S-a mutat într-o localitate aflată la nouă kilometri de Râmnicu Sărat, în satul Livada, unde s-a născut cea de-a doua soție a lui, doamna Floarea, o femeie extraordinară, care i-a fost alături până în ultima clipă. Au cumpărat împreună o casă, cu vie. Era foarte frumos acolo. Decembrie 1989 l-a găsit pe Gheorghe Tănase fără o casă a lui. Ca prim-secretar, a avut mereu locuințe de serviciu. Eu l-am vizitat, atunci, în primul an după ’89, acolo. L-am găsit culegând struguri. Era exact în perioada de acum, sfârșitul lui septembrie, începutul lui octombrie. Eram cu soția mea. Ne-a primit foarte frumos, chiar dacă, de la poziția pe care o avea el, era pus atunci să facă munci din acestea brute. I-am făcut o mare surpriză. A fost un moment emoționant și pentru mine, dar și pentru el. Și-a amintit și în urmă cu două luni, când l-am văzut ultima dată, de acea revedere a noastră, în perioada aceea fierbinte, când un avânt de neînțeles al unora a făcut mult rău. Gheorghe Tănase a depășit cu bărbăție momentul și era foarte lucid.

– Ce situație grea este în țară și ce datorii avem acum!

– A fost mâna rușilor, în primul rând. Nu le convenea poziția lui Ceaușescu față de lagărul socialist în cadrul CAER. El avea o poziție autoritară și fermă în ceea ce privește independența țării noastre, dar a plătit pentru asta, cu ajutorul altora, nu numai al rușilor. Din păcate, se vede acum realitatea. Nu mai avem agricultură, nu mai avem industrie, iar pentru niște aprobări trebuie să te duci la nu știu câte ministere și servicii. Acum, parcă mai mult ca oricând, ne dăm seama că toți cei care au venit la conducere din ’89 până în zilele noastre n-au vizat decât interesele lor personale. Sunt oameni care au fost bugetari o viață întreagă, iar acum au case peste case și averi. De unde sunt aceste averi?

– Iată, comuniștii au fost atât de blamați, dar Gheorghe Tănase a fost atât de corect!

– Da, a ajuns să moară într-un apartament cumpărat drept recompensă pentru activitatea și dăruirea lui, care s-a manifestat în perioada în care a fost prim-secretar în județul Ialomița. Cei care lucrau în agricultură, pe când era el prim-secretar, ajunseseră să aibă niște producții extraordinare. Ialomița ajunsese să fie primul județ din țară la producția de lapte pentru că Gheorghe Tănase era întreprinzător și muncitor. Călca fiecare loc, nu mergea numai acolo unde mergeau lucrurile bine, ci unde erau mai șubrede și avea o mare influență, îi ajuta pe cei de acolo să iasă din dificultate.

– Așadar, de la Râmnicu Sărat s-a mutat la Slobozia, în județul Ialomița.

– Da, l-am vizitat și acolo de nenumărate ori. Îmi spunea cât de mult îi este dor de Vaslui. Viața lui afost legată de Vaslui. Mă întreba de mulți dintre cei cu care a lucrat la Vaslui. El a ținut la cei în mijlocul cărora s-a aflat și a promovat oameni de mare calibru. Lângă el nu prea aveau loc impostorii sau oamenii care nu munceau. Eu știu bine că la ședințele care erau organizate de el venea cu cinci minute înainte. Nimeni nu îndrăznea să vină după ora stabilită. Asta pentru că trebuia respectat și cel care a convocat, dar era important și timpul celor care fuseseră convocați. Lucrul acesta l-am făcut și eu. Nu permiteam nimănui să vină după ce eu intram în sală. Aș putea spune că Gheorghe Tănase a fost, alături de ministrul Mihail Caranfil, care a fost cu adevărat mentorul meu din punct de vedere tehnic, profesional, un model pentru mine. Domnul Tănase a avut un rol important în formarea mea ca om, nu ca specialist. La Slobozia locuia într-un bloc turn, la etajul trei, într-un apartament cu două camere, cu trecere dintr-o cameră în alta. Deci a trăit modest, foarte modest. Toți oamenii îl prețuiau, iar el, la rândul lui, întreținea raporturi normale cu vecinii lui și nu numai, ci cu toți oamenii din oraș, așa cum a făcut și la Vaslui, și la Bacău, și peste tot unde a fost.

Florinvs 22.02.2018 21:23:17

– Vecinii știau că a fost o personalitate?

– Sigur că știau și îi purtau un respect deosebit. Am remarcat asta în multele rânduri în care l-am găsit în diferite ipostaze sau locuri. Mă uitam și mă întrebam: cum a ajuns domnul Tănase să trăiască în condițiile acelea, el care a fost un prim-secretar, nu un prefect de acum, care poate este o piesă neînsemnată. La acea vreme, un prim-secretar era o autoritate de necontestat. Dacă el spunea nu, nu rămânea. Puteai să te duci oriunde te-ai fi dus. Cu noi, conducătorii de unități, făcea analize. Fiecare dintre noi trebuia să gândească economic, nu politic, chiar dacă eram membri de partid, pentru că nu putea să fie nimeni măcar șef de birou altfel. Eu am fost făcut membru de partid când eram student. Trebuia să ai rezultate și probitate morală și profesională pentru asta. Gheorghe Tănase era un tip apropiat, plăcut, căruia îi plăcea să își aducă aminte de locurile prin care a fost, de timpul petrecut în Vaslui, unde a avut, fără discuție, o contribuție importantă.

«A fost un luptător»

– Ați reușit să-i faceți vreo bucurie în acești ultimi ani de viață?

– Cred că orice vizită pe care i-o făceam îl bucura. Stăteam la un pahar de vorbă. Vorbeam deschis și apropiat. Nu a fost un om care să aibă complexe că a fost în CPEx. Cred eu că și-a făcut și acolo datoria. Îi aduceam aminte cum mama mea l-a ținut în brațe pe când era copil. Gheorghe Tănase a rămas de mic fără mamă. Avea doi-trei ani atunci când peste mama lui s-a prăvălit pământul la lutăria satului. Mama lui a murit, iar el a fost crescut un timp de bunici. Tatăl lui lucra la Galați, în port. Știu că, pe când avea zece ani, tatăl său l-a luat la Galați. Au locuit împreună, dar peste ani, când Gheorghe Tănase a împlinit 14 ani, i-a murit și tatăl. Vedeți? Nu a avut deloc o viață ușoară. Poate de aceea voia să răzbată mereu peste greutăți. A fost un luptător.

– Cum a fost la înmormântare?

– Au fost multe personalități. Mulți dintre cei care i-au fost colaboratori au venit să își ia rămas bun de la el. Sunt mulțumit de ceea ce am văzut la înmormântare. Se simțea că a plecat dintre noi un om de seamă. Duminică dimineață, 21 septembrie, și-a dat sufletul și a fost înmormântat marți, 23 septembrie. Gheorghe Tănase ar fi împlinit 86 de ani pe 25 ianuarie 2015.

– Vă amintiți de ultima întâlnire cu Gheorghe Tănase?

– Sigur. Avea dureri de picioare, dar am vorbit foarte mult. Simțea că nu mai are mult de trăit. Era în ziua de 27 iulie. Știu data pentru că atunci soția mea a avut întâlnirea de la terminarea liceului, la Slobozia. Știind că soția mea este medic, domnul Tănase a ținut să o aduc și pe ea în vizită. Ea s-a uitat în dosarul lui cu analize, l-a consultat. Ce era să-i spună? Avea tratament foarte bun, dar probabil organismul lui era într-o oarecare uzură și nu se mai putea face mare lucru. Ne-am luat rămas bun, m-am pupat și eu cu el, s-a pupat și soția, i-am dorit sănătate, ne-a zâmbit.

– N-ați simțit că ar putea fi ultima dată când îl vedeți?

– Ba da. Am simțit că mult nu mai trăiește. Acesta a fost și motivul pentru care i-am spus doamnei ca, atunci când trece în neființă, să mă anunțe și pe mine. A murit acasă, la ora șase dimineață. Avea picioarele inflamate, nu se putea ridica. S-a chinuit în ultimele zile. Gheorghe Tănase a fost un model pentru noi toți. A transformat Vasluiul dintr-un sat care ținea de la moară până la gară într-un oraș frumos. Toate construcțiile importante din Vaslui au fost ridicate pe timpul lui: spitalul, policlinica, școlile, Casa de Cultură, Palatul Administrativ, fabricile din Zona industrială și din zona Textila. Sunt convins că foarte mulți vasluieni îl regretă, așa cum îl regretă și pe Ioan Frățilă, care a fost un bun continuator al operei lui și care și el este acum pe ultima sută. Mai vorbesc din când în când cu el. Are o voce schimbată, are și el mari probleme de sănătate. Vasluiul este inima mea, viața mea și asta a fost și pentru Gheorghe Tănase. Vă garantez. Perioada cea mai prolifică a unui om este până în cincizeci de ani. Eu am fost de la 33 de ani până la 50 de ani în Vaslui. Eu am crescut odată cu Vasluiul. Sunt îndrăgostit de Vaslui și le urez vasluienilor să aibă încredere în ei, să lupte, să muncească mai mult pentru că numai prin muncă se poate face mai mult. Și să nu îl uite prea repede pe Gheorghe Tănase pentru că el i-a iubit. Cred că pot astăzi să vă spun asta în numele lui. O bucată din inima lui a rămas la Vaslui atunci când a plecat!

Florinvs 22.02.2018 21:25:41

Si un articol din ziarul "Vremea Noua de Vaslui" din 26 aprilie 2016, despre cel care a fost Ion Fratila

DOLIU… Ion Frătilă, prim-secretar al Vasluiului în cea mai prosperă perioadă a judetului (1982-1987), a încetat din viată sâmbătă, la un spital din Bucuresti. Rudele, colegii si toti cei care l-au cunoscut l-au condus, ieri, pe ultimul drum. Înmormântarea a avut loc în Târgoviste, locul său de bastină si acolo unde s-a retras după revolutie.

Ion Frătilă era văzut ca un “om foarte bine pregătit pentru administratie. Era un bun cunoscător a problematicii judetului si foarte atasat de agricultură. Productiile agricole au crescut considerabil în perioada sa si asta nu este un mit. Cresteau real, nu pe hârtie. Tot în vremea sa exporturile de carne, lapte si produse lactate erau foarte mari, dar nimeni din judet nu murea de foame. A construit foarte multe locuinte pentru oameni. În schimb era foarte sever si neîndurător când era mintit. Era foarte bine informat. Stia să aprecieze oamenii. Specialistii aveau întâietate, iar pe cei care vorbeau mult, dar făceau putin, îi dibuia imediat. Îi plăcea productia, propaganda mai putin” a declarat Corneliu Mihalache, pe atunci director la complexul de berbecuti Ivănesti.

“Lua tot timpul apărarea judetului fată de Ceausescu”

“Aseară (n.r. 25 aprilie) am aflat că Ion Frătilă a murit. Îmi pare foarte rău că nu am ajuns la înmormântarea sa. A venit sărac în judet si a plecat tot sărac, ceea ce în ziua de azi nu prea se întâmplă. A avut multe necazuri în ultima perioadă a vietii, în special cu sotia sa care era bolnavă. Poate nu merita un destin atât de crunt pe finalul vietii. A fost un om deosebit, a tinut foarte mult la judetul Vaslui si a făcut tot ce s-a putut pentru dezvoltarea acestuia. Era foarte sobru, curajos si cu picioarele pe pământ. Lua tot timpul apărarea judetului fată de Ceausescu. Am să vă povestesc o întâmplare ca să vă dati seama de acest lucru.

În 1987, Ceausescu venea la Vaslui. Prim-secretarul l-a prelut de la Codăesti, iar eu, împreună cu Petrică Botez, director la Directia Agricolă, l-am asteptat la Pochidia. Primul a ajuns Ceausescu. A făcut un pic de panaramă, asa cum se întâmpla de obicei. Ne reprosa că porumbul nu e bine prăsit. De nicăieri, a apărut o femeie, care l-a luat la rost pe presedinte. <>. Ceausescu a amutit. I-a explicat femeii că nu se poate întâmpla asta, pentru că sunt peste zece milioane de tone de grâu în rezervele de stat. Femeia i-a răspuns că degeaba sunt acolo, dacă în sat nu e niciun stiulete de porumb. <>, aproape că a tipat femeia la Ceausescu. Eu mă gândeam că mă arestează. Între timp, ajunsese si Frătilă cu al doilea elicopter, care când si-a dat seama că lucrurile escaladaseră, i-a spus lui Ceausescu că femeia are dreptate. Vă dati seama că nu i-a fost usor. Îmi aduc aminte că Ceausescu s-a tinut de cuvânt si a trimis porumb familiilor afectate de secetă. V-am spus această întâmplare ca să constientizati că Frăilă nu s-a ascuns niciodată după colt”, a declarat secretarul adjunct pe probleme de agricultură pe atunci, Vasile Strungaru.

La o sedinta la Vaslui in anii 80, la care a participat si tata si primul-secretar al judet Ion Fratila, acesta din urma I-a spus lui tata: "Nea Valerica, sa nu iei exemplul de la burtosii astia din prezidiu!" Si tata I-a raspuns: "Nici tu, Ioane!".

Cariera politică a fostului prim-secretar Ion Frătilă

Ion Frătilă avea 77 ani si o carieră politică impresionantă. Si-a început activitatea de partid încă din primul an de scoală profesională, devenind membru al Uniunii Tineretului Muncitoresc în 1954. În anul următor s-a înscris în sindicat, remarcându-se ca un bun om de partid. Imediat după terminarea liceului, în 1961, a început procedurile pentru intrarea în Partidul Muncitoresc Român, devenind candidat. În Vaslui, Ion Frătilă a detinut functia de prim-secretar, functie supremă într-un judet, între anii 1982 si 1987, după care a fost la cârma judetului Prahova, în perioada noiembrie 1987 si decembrie 1989. La Revolutie, Ion Frătilă era membru al Comitetului Central (CC) în cadrul Partidului Comunist Român (din 1984), membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR (din 1987), prim-secretar al Comitetului judetean de partid si presedinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular al judetului Prahova (din 1987), deputat în Marea Adunare Natională (din 1985).

Florinvs 22.02.2018 21:26:22

Iar de numele ultimului prim-secretar al judetului Vaslui- Ioan Pavel- se leaga proiectul introducerii tramvaiului la Vaslui.

Resedinta de judet ar fi putut avea o linie de tramvai (sau mai multe), dacă Ceausescu nu ar fi fost împuscat în decembrie ’89. Fostii conducători ai judetului puseseră la cale un plan de dezvoltare a unei linii de tramvai, care ar fi legat principalele comune din jur de fabricile de pe cele două platforme, Zona industrială si platforma agroindustrială. Ioan Pavel, ultimul prim-secretar al judetului, crede că “nerealizarea acestei linii de tramvai a afectat negativ si partea economică a Vasluiului“.

Cei care trec spre Zona Industrială zi de zi pot vedea stâlpi de genul folositi de liniile de tramvai, pe care au fost montate instalatii electrice. Pe acolo, pe traseul gară-CET-Hitrom, ar fi urmat să functioneze prima linie de tramvai din oras, proiect care urma să fie functional în 1990. Către finele anului 1989, în gara de la Vaslui a fost adusă o garnitură de tramvai, reconditionată si moder*nizată. Garnitura urma să fie pusă în circulatie către Zona Industrială, imediat ce avea să fie finalizată o statie de redresare, care există si acum în zona actualului obor.

„Era o idee care ar fi dezvoltat Vasluiul destul de mult“

Ioan Pavel, ultimul prim-secretar al judetului, îsi aminteste: “Am fost prim-secretar si la Resita, unde am reusit să montez o linie de tramvai, asa că atunci când am venit la Vaslui am dorit să aduc tramvai si pentru oamenii de aici. Tramvaiul urma să circule în două directii, către Munteni de Jos si Muntenii de Sus, chiar către Solesti, unde urma să preia miile de navetisti către fabricile din Vaslui. Era o idee care ar fi dezvoltat Vasluiul destul de mult, ar fi intrat în rândul oraselor civilizate, să zicem asa, pentru că vedeti că aceste orase au un alt statut. Eu am gândit ca, în prima fază, să dăm drumul la linia către Zona Industrială, iar între lniile de cale ferată care sunt acolo urmau să fie montate cele de tramvai, care au un alt ecartament. Odată ce am fi dat drumul, as fi mers la Bucuresti si as fi cerut fonduri să dezvolt transportul în comun cu tramvaiul, în Vaslui, mai ales că se pregătise si o statie de redresare“.

Pentru că planul urma să fie pus în aplicare în prima lună a anului 1990, a fost adusă si o garnitură de tramvai de la Bucuresti, reconditionată si modernizată. Tot proiectul a murit odată cu instalarea democratiei originale românesti si odată cu el s-a dus si singurul tramvai care a ajuns vreodată la Vaslui. “Este adevărat, era în gară un tramvai, parcă era adus de la Bucuresti, nu-mi mai aduc aminte. A stat vreo câtiva ani pe o linie, până ce a putrezit, după care l-au tăiat si l-au încărcat în vagoane, a fost dus la fier vechi“, povesteste un muncitor de la CFR.

Florinvs 22.02.2018 21:27:50

Si un articol din "Ziarul de Iasi" din 3 decembrie 2009, articol care ilustreaza starea socio-economica a judetului Vaslui la momentul revolutiei din decembrie 1989.


La capitolul vestitei "griji fata de clasa muncitoare", raportarile de atunci ne releva cateva adevaruri crude despre ceea ce insemna aprovizionarea populatiei cu bunuri alimentare. Desigur, la vremea aceea, aceste documente de o exceptionala importanta istorica, din care vom cita astazi, nu au fost facute publice in ziarul de partid "Vremea noua" si nici aiurea, din ratiuni lesne de inteles. Marea noastra sansa a constat in faptul ca aceste rapoarte, procese verbale si planuri de munca nu au fost secretizate fata de alte fleacuri bine pecetluite sub eticheta "secret" sau "strict secret", care nu ne-ar fi permis cercetarea lor pentru 30 sau 50 de ani de la emitere, conform HG 585/2002.

"Din varza recoltata vom face o cantitate apreciabila de varza murata"

Fraza din intertitlu reprezinta finalul unui raport elaborat si semnat de secretarul Petru Demeter. De fapt, acest raport viza "...preocuparea organelor si organizatiilor de partid, consiliilor populare, organelor agricole si comerciale pentru infaptuirea INDICATIILOR (subl.ns.) conducerii partidului in vederea realizarii programului de aprovizionare toamna-iarna a populatiei din localitatile urbane si centrale muncitoresti cu produse agroalimentare".

O scurta observatie: grija fata de taranimea muncitoare pe unde o ascunsesera tovarasii de atunci?! Dupa introducerea specifica oricarui raport intocmit in acele vremuri ("in lumina indicatiilor si orientarilor date de tovarasul Nicolae Ceausescu"), Petru Demeter a trecut la atacarea subiectului propriu-zis: aprovizionarea populatiei urbane. Totusi, pe primul loc era pusa "...constituirea fondului centralizat al statului", iar pe planul al doilea "...asigurarea fondului de consum (local, probabil - n.r.)". Raspunzatoare pentru infaptuirea acestor deziderate erau facute "...unitatile socialiste", dar si, mai ales, "...gospodariile populatiei (rurale - n.r.) care au fost antrenate in obtinerea unor productii necesare satisfacerii nevoilor proprii si valorificarea surplusului pe calea contractarii si achizitiilor".

Dupa cum se poate observa, despre piata libera nu se sufla nicio vorbulita. Mai departe, Demeter scria urmatoarele: "...s-a constituit un comandament judetean cu cadrele de conducere din domeniile implicate care a urmarit sistematic evolutia productiei agricole, evaluarea, recoltarea, PRELUAREA LA FONDUL DE STAT A ACESTORA (subl.ns.) si asigurarea fondului de consum si a celui destinat rezervelor ce afecteaza aprovizionarea de toamna-iarna". Pana aici, se poate spune ca raportul fusese tras frumos din condei, dar, cum spiritul "epocii de aur" impunea si prezentarea ditirambica a unor realizari, iata care au fost ele: "...fata de perioada similara a anului precedent (1988 - n.n.) am reusit sa realizam la fondul de stat cresteri cu 38% la carnea de ovina, cu 21% la lapte de vaca, cu 247% la oua de consum, cu 131% la legume total, cu 183% la cartofi, 254% la struguri". Daca aceste procente erau reale, atunci unde se duceau toate aceste produse care ar fi acoperit necesarul populatiei urbane, deoarece prin macelarii nu se gasea mai nimic, iar la lapte si produse lactate faceau "oamenii muncii" si pensionarii cozi interminabile imediat dupa miezul noptii?!

Potrivit acestui raport, se statea bine la conserve de mazare, fasole pastai, tocana de legume si fructe, asa ca, vrand-nevrand, orasenii trebuiau sa manance mai putin "de dulce" si mai mult "de post", ca doar si tov. Ceausescu era crestin ortodox! Ajungand si la alineatul dedicat verzei, Demeter scria sau o fi pus dactilografa sa scrie: "...in aceasta perioada se continua activitatea in domeniul recoltarii si insilozarii la produsul varza de toamna din care o cantitate apreciabila va fi transformata in varza murata pentru ca impreuna cu celelalte sortimente de muraturi sa acopere cererea populatiei pentru sezonul urmator".

Mai spunea Demeter pe atunci ca "...s-au luat masuri ca in cele 116 sate mai indepartate cu drumuri greu accesibile pe timp nefavorabil sa se asigure stocuri de marfa mai mari", dar nu ne-a spus ce fel de marfuri, daca nu cumva va fi fost vorba de atica, stamba, america si biscuiti mucegaiti!

Pe aproape de final, autorul raportului isi face si oleaca de autocritica, nedand, totusi, cazuri concrete. Adevaratul si grandiosul finis a fost urmatorul: "...suntem hotarati a lua noi masuri (...) asa cum ne-o cere IUBITUL NOSTRU CONDUCATOR, NICOLAE CEAUSESCU (subl.in orig.), secretarul general al partidului, presedintele Republicii Socialiste Romania". Chiar asa!

Bilantul spunea altceva...

La acest raport triumfalist se anexase si un tabel din care reiesea cu totul altceva, si anume ca tov-ul nu fusese chiar asa de sincer, daca nu cumva, pudic fiind, ascunsese undeva realitatile ce priveau cea mai draga leguma a romanului: CARNEA, precum si ale altor produse la fel de importante pentru a putea trage la saiba (tovarasii muncitori) sau la razboiul de tesut (tovarasele muncitoare), ca sa nu mai vorbim despre soimii patriei sau pionerii, fiii "mamei unice - Elena Ceausescu"!

Iata, in citat, cateva extrase foarte importante din aceste anexe, intocmite pentru luna octombrie a anului 1989: "...carne-total: plan - 2394 tone; realizat - 1.462. Carne bovina: plan (fondul centralizat) - 372; realizat - 574; plan (fondul de consum) - 220; realizat - 60. Carne porcina: plan (fondul centralizat) - 651; realizat - 315; plan (fondul de consum) - 180; realizat - 50. Carne pasare: plan (fondul centralizat) - 283; realizat - 85; plan (fondul de consum) - 230; realizat - 203". Potrivit documentului, nici la oua nu se statea prea bine, de vreme ce judetul Vaslui era dator fondului centralizat cu 1,7 milioane bucati, iar fondului de consum, cu 669.000.

In pofida raportarii unei depasiri cu 254% la struguri, anexa spune ca la fondul centralizat deficitul era de 5.960 de tone, iar la cel de consum, de 1.410 tone. La paine, faina de grau si malai, treaba mergea excelent, dar nu acelasi lucru se putea spune si despre preparatele din carne, unde, fata de planul de 1.060 de tone, se realizasera numai 580 de tone. Prin "fond centralizat" trebuie sa intelegem "fondul de stat", iar prin "fond de consum", ceea ce ar fi trebuit sa mai ramana vasluienilor. Dupa cum s-a vazut de mai sus, la ambele capitole se statea prost si de aici penuria cronica inregistrata la produsele de baza.

Florinvs 22.02.2018 21:28:35

Deoarece 1989 era ultimul an al "cincinalului" in vigoare atunci, cei de la conducerea judetului Vaslui isi facusera deja planul ca tiganul (pardon, ca romul!) pentru perioada urmatoare, adica 1990-1995. Astfel, ei previzionau urmatoarele, relativ la exporturi: "...va spori substantial ponderea marfurilor destinate pietei externe. Volumul exportului va creste in anul 1995 fata de 1990 cu 69,6% pe relatia CTS (comert cu tarile socialiste - n.n.) si cu 74,6% pe relatia DC (tarile capitaliste - n.n.)". Urmau si alte ramasaguri puse cu viitorul. Din cate se stie, toate au cazut balta, iar ruinele fostelor intreprinderi industriale vasluiene pot fi "admirate" in toata trista lor splendoare, la cele doua foste platforme (nord si vest) unde oamenii muncii mancau o bucata de paine, mai alba sau mai neagra, daca nu cumva intermediara.


Problemele Centralei de Termoficare Urbana (CTU) Vaslui

Actualmente, aceasta unitate se numeste SC "Termica" SA si se afla in ograda Consiliului Local (CL) Vaslui. In pofida (falselor) nostalgii de care se mai lasa cuprinsi unii, documentele descoperite la DJAN Vaslui ne releva faptul ca, inca de la inceputul activitatii sale, acest mamut energofag prost proiectat si cu surse de aprovizionare cu combustibili aflate la foarte mare distanta, a devenit in scurt timp o mare durere de cap atat pentru autoritatile de atunci ale judetului si orasului, cat si pentru cele de acum, mai ales. Dreptu-i ca au fost create cateva locuri de munca, dar ce folos ca acum oamenii stau cu jarul concedierii deasupra capului!

Iata ce se scria intr-un raport intocmit la data de 13 noiembrie 1989: "...la Uzina de termoficare Vaslui tunelul de dezghet pentru carbune are ca termen de realizare anul 1990, dar stadiul de realizare actual este sub graficul de executie stabilit de comun acord cu constructorul, T.A.G.C.Ind Iasi". Motivul invocat de constructor era "...lipsa materialelor de constructie". Oare unde-si luasera zborul aceste materiale de constructie? Catre lumi mai vestice sau mai estice? Cine mai stie... Dar asta nu era singura belea. Mult mai grave erau cele referitoare la combustibilul folosit: carbunele inferior. Citat din raport: "...principalul neajuns (...) il constituie neasigurarea stocului de carbune pentru perioada friguroasa, de 60 de mii de tone". Era si normal, de vreme ce lignitul in doua cu pamant vegetal era adus tocmai din celalalt capat al tarisoarei! Cat despre calitatea mizeriei ce urma a fi arsa in cuptoarele "uzinei" vasluiene, iata ce se consemna in raport: "...se intampina greutati si in asigurarea calitativa a carbunelui livrat. Astfel, C.E.U.C. Motru livreaza carbune cu putere calorica intre 1050-1200 kcal./kg., cu mult sub nivelul minim de 1450 kcal/kg."


Un segment foarte important al acestui raport fusese alocat capitolului "Cu privire la folosirea rationala a energiei electrice, termice si a gazelor naturale". Autorul, secretarul Mircea Simovici, a specificat ca singura unitate din judet care consuma gaze naturale este "...Intreprinderea de rulmenti din Barlad in sectoarele tratament termic si forja". Potrivit documentului din care citam, nici aceasta importanta unitate industriala nu a fost scutita de rationalizarea si folosirea chibzuita a gazului metan. Astfel, "...Consiliul oamenilor muncii din aceasta intreprindere a adoptat si pus in aplicare un program de masuri speciale care sa conduca la incadrarea in normele de consum aprobate si utilizarea rationala a gazului metan". Tot in spiritul economiei drastice care se abatuse asupra Romaniei, Simovici mai "indica": "...s-a stabilit ca unitatile comerciale, cu exceptia celor de prima importanta (alimentare), sa functioneze in orele din afara varfurilor de sarcina (10-18), iar unitatile de alimentatie publica sa reduca consumul energetic la strictul necesar". Cat despre privatiunile la care a fost supusa populatia, le stiu toti cei care au trecut prin ele.

Listele activistilor Partidului Comunist Roman din judetul Vaslui

Inainte de a cita aceste liste din documentele oficiale existente in arhive, merita sa aflam si statistica partidului, intocmita la jumatatea anului 1989. Iat-o: "...Organizatia judeteana de partid Vaslui. Membri de partid: 66.014 din care: muncitori - 32.342 (49%); tarani cooperatori - 18.974 (29%); intelectuali si functionari - 9.904 (15%); altii - 4.794 (7%)". La toate aceste categorii femeile aveau o pondere de maximum 43% (tarani cooperatori) si minimum 31% (altii). Comitetul judetean de partid era compus din: "121 de membri si membri supleanti din care: muncitori - 35% (42 de tovarasi); tarani cooperatori - 25% (30 de tovarasi); conducatori de intreprinderi, activisti de partid, ai organizatiilor de masa si obstesti, specialisti - 40% (49 de tovarasi)". Dintre toti acestia, 35% (49 persoane) erau din sexul gingas.

Florinvs 22.02.2018 21:29:08

Dupa 1990, si infiintarea "Ligii judetelor abuziv desfiintate", multe voci din Barlad si Husi au sustinut reinfiintarea fostelor judete Tutova (cu resedinta la Barlad) si Falciu (cu resedinta la Husi).

La Husi "Liga judetelor abuziv desfiintate" l-a avut ca reprezentant pe profesorul G. Toncu, care a sustinut cu tarie , la inceputul anilor 90, ideea de reinfiintare a fostului judet Falciu, cu resedinta la Husi.


Ora este GMT +3. Ora este acum 11:13:10.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.