Credinta in Dumnezeu
 

Buna ziuaDe vineri am si eu o problema .. psihica sa spun asa.
Pana vineri dupa masa nu contestam sub nici o forma puterea Lui Dumnezeu , bineinteles nici acum insa ceva mi s-a intamplat.Vineri dupa amsa parca cineva mi-a bagat in cap o anumita intrebare Exista cu adevarat dumnezeu ? Deci nu mai stiu ce sa mai fac sa mi-o scot din cap , inca astazi mi-e mai bine , am fost la biserica , m-am simtit foarte bine mai ales in timpul slujbei.Sunt extrem de credincios 3/4 duminici din luna la biserica(exceptie facand duminica in care lucrez de dumineata),tin posturi,respect poruncile Domnului , plus rugaciuni cel putin de 2 ori pe zi ,citirea zilnica din Sfanta Scriptura + un Canon care mi l-a dat preotul.

Sun constient ca exista,mie inca mie si frica sa ma gandesc si sa-mi pun aceea intrebare , insa mi-o pun in sensul ca mereu ma lupt cu mintea practic si doar ma gandesc asa in vag.

Am mai citit pe internet pe alte forumuri ca poate fii un blestem + daca apar alte simptome sa le spun asa ..de vreo 2 luni au aparut niste dureri in mijlocul pieptului .. apar doar dimineata si de obicei tin o zi , si apar o data la 2/3 saptamani.De aceea am pus accent pe aceste dureri ca din cate am inteles blestemel/vrajile/etc au astfel de simptome(daca nu imi cer scuze).Mereu si mereu am fost credincios mai mult sau mai putin si mereu L-am respectam pe dumnezeu si l-am considerat Tatal meu si pe Iisus Mantuitorul,insa nu stiu acum ce m-a luat..


Deci nu e deloc vorba de necredinta , sunt extrem de credincios si inainte si acum , insa practic ma lupt nu ma gandesc la asa ceva, si mereu aproape simt pe cineva langa mine pe care nu il vad , uneori mi se ridica pielea pe mine dintr-o data ca de exemplu in dimineata aceasta.Ultima data m-am spovedit de Pasti.

Vineri am fost la munca de noaptea si ca sa vedeti si voi ca mi s-a demonstrat ca Dumnezeu exista am uitat sa torn niste forme care eram mereu in fata mea dar parca Dumnezeu a facut sa nu le vad.Insa ma termina psihic acea intrebare.Intradevar ca sunt foarte obosit,nervos,stresat am acum un examen(2,4) de care depind enorm..


Va rog frumos sa nu ma luati in ras,batjocura.Ce spuneti e intradevar ceva .. pentru ca mai demult cineva m-a bletemat si din cate am inteles a facut astfel de chestii(Nu stiu exact tot ca eram micut si nu mi se spune exact despre ce e vorba) sau e doar in capul meu ?!
Multumesc pentru timpul acordat.

Indoielile sunt tentatii frecvente. As indrazni sa spun, aproape naturale. Eu am avut mari perioade din viata in care nu am crezut. Ori am fost, cum am aflat ulterior ca se spune, teist. Adica credeam intr-un "dumnezeu al filozofilor" si nu intr-un Dumnezeu personal, care ne asista neincetat.
Chiar si acum se intampla sa am momente de indoiala (desi, acum, tentatiile mele obisnuite sunt cu mult mai penibile). Numai ca acum se intampla cateva secunde. Cand simt ca imi falfaie ideea cu Dumnezeu-Nu-Exista pe la frunte, spun "mars, bestie, de aici!". De obicei e destul. Cand nu e destul, ma rog (o rugaciune fixa, Tatal Nostru de exemplu) dupa care il rog pe Isus sa ma ajute (spun "Doamne, iar a venit tipul asta si nu imi da pace!).

Nu cunosc niciun crestin cu care am vorbit despre asta, nici macar unul singur, care sa spuna ca nu a avut momente de indoiala in toata viata lui. Afara de un preot, caruia intrebarea i s-a pus in public si banuiesc ca a preferat o minciunica decat sa sminteasca pe credinciosi.

Citind Sfanta Scriptura, vedem ca au fost drepti ai lui Dumnezeu, sfinti din cei mai mari, ba chiar si apostoli, care au avut momentele lor de indoiala. Asa ca, nicio grija: sunteti, cu ei, in buna companie. Aveti grija, numai, sa fiti in toate privintele astfel. Ca nu doar corintenilor, ci noua tuturor ne spune Apostolul: "va rog sa-mi fiti mie urmatori, precum si eu lui Cristos!"

Va multumesc de raspuns.Sincer sunt speriat doar pentru faptul ca imi tot vine in gand acea intrebare.Sper sa nu ma tina mult acest gand necurat.Ma simt atat de vinovat si pacatos pentru acest gand ca incerc din raspuderi sa il scot din minte.
saptamana viitoare voi merge la un preot pentru spovedanie si niste sfaturi.
Daca cineva are sfaturi, sau ideei d ce as putea sa-mi recapat credinta in totalittt sau sa-mi zboare acea intrebare il rog sa o faca.
Doamne ajuta.

@Cristi93, in principiu tu vii sa ne vorbesti de incercarea prin care treci, dar de la bun-inceput trebuie sa accepti greselile pe care le faci (raportandu-ne doar la micul tau mesaj).


Nu vreau sa fiu tipicar si nici ironia nu-mi este acum, in aceasta situatie la indemana. Ai incercat vreodata sa definesti "credinta in Dumnezeu"? Ce inseamna pentru tine "extrem de"? Mai mult decat cine? decat cei din familie, colegii de serviciu, prietenii? Crezi ca sfintii se considerau "mult-credinciosi" (ca sa nu spun chiar... "extrem")? Aceasta parere dusa la superlativ, cred ca ii da ocazia vrajmajului sa te batjocoreasca si sa-ti faca mult rau.

Eu cred in blesteme, dar nu in prostii de acest gen. Internetul, daca nu e folosit cum trebuie, poate deveni... extrem de nociv, un adevarat blestem, pe care ti-l provoci prin proprie vointa, nu fiindca cineva ar avea putere asupra ta. Indoiala din suflet, apare la oricine vrea sa se mantuiasca. Depinde de puterea fiecaruia, dar mai ales de cat ingaduie Dumnezeu sa fim incercati si cercetati, (niciodata peste puterile noastre!), pentru a ne lepada de ceea ce nu-i curat in fata Lui. Astfel, poti trece peste acest moment, in doar o clipa, prin orice metoda cunosti in acest sens: "Miluieste-ma, Dumnezeule, Miluieste-ma!", sau "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!", sau cea mai dulce rugaciune de pocainta care iti poate aminti de ceea ce esti, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul:
"Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului.
· Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul.
· Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule miluieşte-mă.
· Fără de număr am greşit, Doamne iartă-mă."
Ai sa vezi dupa un timp ca nimic din exterior nu te mai atinge, nu pentru ca devii mai indiferent sau egoist, ci fiindca simti ca toate iti apar cu un scop si sunt ingaduite de acel Dumnezeu (pus acum de tine usor sub semnul intrebarii), care te iubeste si iti vrea numai binele si numai ceea ce iti este de folos!
Durerile in piept, pot fi de alta natura, de la schimbari biologice in organismul tau, pana la extenuarea anumitor organe, stres, sau carente (calciu, magneziu, fier, vitamine, etc), sau exces de cafea (in special ness). Daca sunt insotite de senzatie de sufocare, consulta urgent medicul cardiolog. Totusi, ai mare grija sa nu-ti induci tu aceasta stare, prin temeri inutile. Dumnezeu ESTE "acolo sus", si ne iubeste pe toti la fel. Increde-te in El mai mult decat in gandurile rele, si linistea sufleteasca se va asterne pe nesimtite, chiar si atunci cand ai de dat examene grele. Crede-ma ca stiu ce spun! Dumnezeu nu se lasa asteptat si nu ramane nimanui dator. Dar e mare nevoie de atitudinea ta, care nu trebuie sa fie... extrema, ci buna, blanda, curata si smerita. Tu nu faci, practic nimic, pentru Dumnezeu, fiindca El nu are nevoie nici de postul nostru, nici de rugaciunile noastre, nici de canoanele noastre, oricare ar fi ele. Tu, ca oricare dintre noi, trebuie sa faci pentru sufletul tau si sa fii intotdeauna un bun exemplu pentru ceilalti, in fata lui Dumnezeu, dar cu smerenie, nu cu mandrie. Si-atunci vei ajunge sa spui precum proorocul David: "Gustati si vedeti, ca bun este Domnul!"
Doamne-ajuta!

Extrem de credincios - intradevar, nu m-am exprimat bine, in sensul ca m-am prea ridicat ca si credincios.Insa da sunt un credincios.

Mai mult decat - In general cunostiintele mele adica prieteni,colegi de serviciu.In familie nu pot spune ca sunt mai credincios, familia m-a i drumat catre biserica,insa referitor lacelelalte categorii de cunostiinte mentionate pot spune ca sunt mai credincios.Ei(ma refer la categoriile mentionate) nu citesc Sfanta Scriptura,nu suu nici o rugaciune, eventual Tatl Nostru,nu stiu cum e sa tii in post si lista poate continua .. bineinteles ca sunt si persoane care mai merg la biserica.


Imi dau seama ca am gresit ca am spus ca sunt extrmm de credincios+multe greseli pe car le-am fa ut fara sa vreau atentionandu-mi atentia acestui aspect.

Durerile din piept cred ca sunt datorita stresului enorm care mi-l creez singur.La fel si cu temerile ...si tot ce nu ii da pace psihicului .. eu singur imi fac rau degeaba.
Iti multumesc pentru post,m-ai ajutat mult in sensul ca stiu foarte bine unde mm gresit,iar pacatul pe care l-am facut cel mai mult e MANDRIA in fata Lui Dumnezeu.

Multumesc inca o data pentru ajutor.
Dumnezeu fie cu voi.

Cand vin astfel de indoieli extreme ,probabil Dumnezeu vrea sa ne atraga atentia ca undeva gresim . Ne consideram credinciosi ,curati, si de aceea suntem murdariti cu astfel de ganduri. Credinta adevarata e daruita de Dumnezeu, si se manifesta prin bucurie si revelatie. Nu ai cum sa te indoiesti de ea ,pentru ca simti bucurie in suflet si simti ca te descoperi si pe tine insuti .
Doar cand suntem departe de noi, si luam credinta ca pe ceva exterior care trebuie musai sa o practicam,atunci eul nostrum ne joaca feste . Dar nici chiar aceste mici rataciri nu ne pot abate de pe drum,ci mai mult ne corecteaza.

Dumnezeu il prefera pe Petru care spune in barca sa ,dupa pescuirea minunata "Doamne fugi de la mine ca sunt pacatos" decat pe fariseii care se bateau cu pumnii in piept pentru credinta lor
Trebuie sa fii tu insuti ,credinta sa plece din cel mai intim for al tau, acolo unde este doar liniste si ascultare fata de glasul lui Dumnezeu , si atunci va disparea razboiul dintre eu si celalalt eu

Eu sunt de parere sa mergi la doctor, sa iti faci un set de analize si sa afli ce e cu durerile alea in piept.

Cred că nu ai nici un motiv să fii neliniştit pentru că, da, categoric Dumnezeu nu există. În grai liturgic, vorbind...
Să facem puţină atenţie aici, la cuvântul acesta din limba noastră, pentru că etimologia lui ne poate ajuta la înţelegere.
Mă refer la particula "ex" care în latină şi greacă, nu mai ştiu exact formele, înseamnă "în afară". De aici şi termeni ca "exterior", "externare", "extraversie", "explozie", "exitus"...

Cum ar putea să existe (adică să fie în ex-, adică în afara a ceva, adică eliminat din...) Cel Care Este? ("care pretutindenea eşti" spunem la rugăciune)
Izvorul tuturor celor care există nu poate ex-ista ci doar Este. Din El şi prin El "toate s-au făcut".

De ex-istat există lumea, existăm noi, există orice lucru din Creaţia Lui. Pentru că noi suntem creaţi, suntem făuriţi distinct, nu suntem deofiinţă cu Dumnezeu. Deşi suntem chemaţi la taina devenirii întru Fiinţă.

Orice ex-istă are un caracter trecător, efemer şi se supune unor legi ale ciclicităţii naturale. Or, nu-i deloc aşa Cel Veşnic, Cel Atotprezent, Atotţiitorul...

Dumnezeu nu poate ex-ista, nu îşi poate fi ex-terior Lui Însuşi!
Dumnezeu Este.

Iată o trimitere spre graiul liturgic: http://www.doxologia.ro/cuvinte-chei...eu-precum-este

In primul rand , iti sugerez sa stai clam... din cate am citit tu pui in practica credinta , ceea ce este un lucru bun (si te incurajez sa faci asta in continuare). Totodata datorita credintei in Dumnezeu , blestemele nu se leaga prea usor de oamenii loiali Divinitatii, deci , din punctul meu de vedere, nu cred ca ar fi vorba de un blestem... poate ca ar trebui sa mergi la un medic pentru o consultatie.
Pe de alta parte , in ceea ce priveste ispitele , trebuie sa le induri pentru ca ele vin fie ca vrei fie ca nu. Ele vor veni si in cele mai neasteptate momente, dar o sa vezi ca odata ca trecerea timpului vei capata o "imunitate" la unele dintre ispite si vei trece foarte usor peste ele. Trebuie doar sa ai rabdare si sa nu te lasi invins de ele.

Va multumesc mult pentru raspunsurile date,chiar daca nu va da-ti seama ma ajuta mult :)

@ glykys - m-am gandit si eu mai bine si cat de repede o sa ma duc la spital pentru analize mai ales ca eu am un suflu sistolic minor ..
Doamne ajuta.